Mesaj:
Nu stiu ce sa fac , caut sa contactez un psiholog de mult , am 15 iar peste cateva luni fac 16 , nu stiu exact cine sunt , ma simt pierduta intru prea devreme intr-o viata sedentara , tot ceea ce fac este sa ma trezesc , merg la scoala( cateodata chiar nu merg, datorita faptului ca locuiesc singura de 2 ani , in apartamentul bunicii mele ,fratele meu mutanduse in alt oras pentru a urma facultatea acum 3-4 ani ),vin acasa si ma uit la seriale , daca nu am mancare in frigider nu mananc decat sa merg la cumparaturi , daca le fac dupa scoala in drum spre casa da daca ajung acasa nici nu mai plec , mai ales pe timp de iarna.Nu duc o situatie materiala grea , ba din contra am tot ceea ce imi doresc ,sau, mai bine spus ceea ce ori cine si-ar dori , dar eu simt ca nu e suficient vreau mai mult , imi invinovatesc mama in subconstientul meu pentru ca din cauza ei au divortat , ea mutanduse cu noul sot intr-o alta tara , imi trimite bani,dulciuri orice ii cer , si face tot posibilul cand nu are sa faca pentru a imi da la fel si tatal si bunica mea dar parca nu e suficient niciodata, devin o persoana materialista , am impresia ca datorita posibiltatilor mele financiare toata lumea e prietena cu mine doar din acea cauza.Am aceasta ideea despre ce ar fi fost daca mama nu ar fi facut ceea ce a facut si nu ar fi plecat , si am dreptate , am fi avut un .. “imperiu” daca il pot numi asa in micul meu univers , sau daca fratele meu nu s-ar fi nascut si as fi fost singura la parinti as fi avut mult mai multe banii netrebuind sa fie impartiti la 2 persoane. Il urasc dar il si iubesc , il urasc pentru faptul ca in copilarie era singura persoana care tipa la mine , singura persoana care a avut tupeul sa imi adreseze o palma , si de atunci am devenit sensibila la persoanele ce tipa la mine , nu imi e frica de ele dar daca tipa sau ridica tonul si au un volum ridicat sau o voce groasa ce impune respect ,ma tai, efectiv nu mai pot spune nimic daca incerc lacrimile imi inunda ochii si asta a fost , nu ma pot calma , ma enervez din orice . Tatal meu are o concubina de cativa ani care este efectiv la jumatatea varstei lui , am avut altercatii cu ea , furandui hainele si alte lucruri , si desigur nu s-a lasat mai prejos din cauza ei , am luat prima palma de la tatal meu de care imi pot eu aduce aminte specifc , si doar pentru faptul ca eu doream enorm sa merg sa imi vizitez bunica la o statiune ea fiind plecata in vacanta,neavand pe cine sa lasam la barul pe care il detinem deoarece nu avem barman am propus ca ea sa stea spunandui bunicului meu vitreg ca : Dar ce ? Ei ii pica mainile daca sta si noi mergem !?,ea m-a auzit si a fugit repede sa il sune pe tata sa ii spuna cu lacrimi de crocodil in ochi ca vai ce am mai insultat-o , nici nu aveam vreo idee ca e in curte .El a vwnit furios acasa si m-a plesnit, stiu ca nu a fost frumos ce am spus dar nici in ziua de azi nu cred ca nu am avut nici macar 1 secunda dreptate. Iar acum dupa atatia ani , in care credeam ca eu si ea am facut “pace” imi dispar lucruri , nu stiu care e impresia ei , ca nu imi dau seama? eu , nu vreau sa sune laudaros sau narcisist dar am numai haine “de firma” nu imi place sa le spun asa (Zara,Stradivarius,Bershka,etc.) , revenind , dispar , si din intamplare ea isi incuie dulapurile , mi-au disparut 2 bluze ,2 camasi , sosetele(ulterior am cautat si le-am gasit la ea in sertar) , blugi (de care am intrebat-o a zis ca nu , nu e posibil ca bunica sa le fi pusin gramada ei de haine proaspat spalate , iar dupa mai multe insistente i-a gasit intr-un mod miraculor), o rochita ,o esarfa , inele(de ele nu sunt sigura) ,un sacou , si dovada cea mai mare era ca numai ce m-am intors de pe munte unde am fost de revelion cu mai multi prieteni si nu am despachetat lucrurile deoarece stiam ca duminica trebuie sa le reinpachetez ca sa ma indrept spre oras deoarece incepea scoala , am deschis geanta si am luat cateva lucruri mai rele pentru a le purta la tara si toate lucrurile erau acolo , in schimb duminica , dupa ce ea a plcat la facultate am vrificat sa vad daca bagajele mele sunt toate si surpriza , s-au imputinat dintr-o data , nu bate la ochi ?
Imi e rusine sa ii spun deoarece tata nu m-ar asculta si datorita antecedenteleor de cand eram mai mica si naiva , dar m-am saturat , si nu m-ar deranja atat dar hainele mele , majoritatea sunt cumparate din banii pe care ii primesc de la mama si bunica si ea nu a muncit o zi in viata ei pentru mine ca sa aiba dreptul sa si le insuseaca,si nici asa.
Iar acasa , la oras unde locuiesc 5/7 zile simt ca inebunesc ma simt singura dar nici nu as chema pe cineva la mine si multe altele .
Sper ca daca ai citit acest mesaj sa nu te fi plictisit , si sa nu ai o parere proasta , si mai mult as vrea sa discut mai mult cu o persoana care sa nu ma judece direct asa ca as avea nevoie de sfatul tau daca sa ma duc sau nu la un psiholog.
Multumesc!!

E necesar sa mergi la un psihoterapeut sau sa participi la un grup de dezvoltare personala astfel incat sa reusesti sa te cunosti mai bine, sa-ti descoperi un tel in viata, sa poti sa-i intelegi si pe ai tai si in final toata energia ta de adolescenta sa o ghidezi inspre ceva constructiv

Apeleaza la un psiholog -vorbeste cu parintii despre asta-pentru ca inteleg ca te simti singura si nu ai persoane care sa te inteleaga si la care sa apelezi.

recomandarea mea este sa te duci la un psihoterapeut si sa incepi un proces de dezvoltare personala. Este destul de simplu: iti trebuie doar acordul parintilor – pt ca esti minora – sustinerea financiara exista deja. Ai mai jos un link cu psihoterapeutii acreditati din Romania… Succes si spor la treaba! http://www.psihoterapie.ro/Certificari-si-registre/Registrul-psihoterapeutilor

Ai o varsta frumoasa, profita de ea. Pt inceput ai putea apela la consilierul de la scoala ta, iar daca simiti ca nu ti se potriveste poate chiar el/ea sa iti recomande pe cineva.
P.s in fiecare localitate exista restaurante cu meniul zilei pe la care ai putea trece cand iesi de la scoala
Succes!

Mesaj:
Sa merg mai departe, sau sa incerc sa mai lupt?
Sunt impreuna cu prietenul meu de 8 luni. Intre noi lucrurile au decurs extrem de repede, mutandu-ne impreuna din prima luna. El are 31 de ani, iar eu 27. Intre timp ne-am si logodit, nunta avand sa aibe loc anul acesta. In prima luna de relatie, totul a fost minunat. Insa incepand din a doua, lucrurile s-au schimbat, respectiv el. S-a angajat intr-un loc diferit, lucru care ii pricinuia foarte mult stress. In paralel, era implicat in multe alte proiecte, care ii ocupau timpul si il stresau. A inceput sa fie extrem de nervos mereu, sa tipe la mine din lucruri banale. M-a speriat foarte tare, si desi si eu in mod sigur sunt o fire mai deosebita, agitata, vorbareata, tafnoasa de multe ori, ceea ce il agita si mai mult pe el, ma simteam neputincioasa in fata nervilor lui. Nu dupa mult a inceput sa faca si niste crize urate, in care plangea, racnea, ma acuza de lucruri neadevarate, tremura, se inrosea, uneori trantea. Imi spunea mereu ca sunt si eu de vina, pt ca nu stiam sa il l
inistesc (desi niciodata nu am ridicat vocea la el cand era asa, ci realizam ca e o problema si incercam sa il opresc vbindu-i calm si aratandu-i partile bune ale vietii, dar ratiunea nu prea ii functioneaza in momentele alea). De vreo 2 luni starea lui s-a inrautatit. Cu pregatirile nuntii adaugate la motivele de stress, a inceput sa ii fie tot mai greu, iar atitudinea lui tot mai greu de suportat pt mine. Nu imi aduc aminte ultima oara cand a gandit ceva pozitiv, cand a discutat despre altceva decat problemele, lipsa de bani, acuzele care mie mi se pareau aberante (ca nu ma ocup de nunta deloc – in conditiile in care zilnic faceam ceva pt nunta, ma stresam, incercam, ca inseamna ca nu imi pasa de el, daca imi cumparam cate ceva era mereu urmat de o cearta, desi ii spuneam dinainte – mentionez ca lucrez si eu, am salarul meu – pt ca pt el asta insemna ca nu imi pasa de el ca in loc sa adun banutii sa ne putem construi un viitor, eu ii cheltui, si deci sunt o egoista.). Acum, suntem in pragul despartirii. Am inceput sa mergem la un psiholog de cuplu, insa de la ultima criza eu l-am rugat sa plece din casa mea, pt ca nu mai suportam urletele, starea respectiva. El accepta ca are o problema, si vrea sa ne-o rezolvam, nu accepta nicidecum despartirea, se comporta si acum de parca am fi impreuna (felul in care imi vorbeste, si planuieste viitorul in continuare impreuna) desi i-am spus ca nu stiu care sunt sansele sa ramanem impreuna, din teama ca nu doresc sa construiesc o familie in o atmosfera din asta… Ma acuza si acum ca il abandonez, ca ar trebui sa stau langa el sa rezolvam impreuna problema lui daca il iubesc, nu sa plec, si ma gandesc ca poate are dreptate. E un om cu suflet bun, nu are vicii, si ma iubeste enorm si mi-e teama sa arunc relatia deoparte, daca ea s-ar putea rezolva. Pe de alta parte, a trecut mult timp de cand e asa si nu stiu daca se poate reface ceea ce s-a rupt intre noi. Cand a plecat din casa m-a cuprins o durere de nedescris. Am revazut fiecare seara impreuna, locurile unde am fost, planurile pt familia noastra. Ma doare cumplit, insa nu stiu daca langa el nu ma condamn si pe mine si pe viitorii mei copii la o viata de teama, de stres, de certuri si scandaluri. Nu stiu ce sa fac… El isi doreste impacarea si nu accepta ca totul s-ar putea termina aici, deci decizia va trebui sa fie a mea. Nu stiu incotro sa o iau …

Inteleg ca megeti la terapie de cuplui. Ati discutat cu terapeutul despre decizia dvs.? Credeti ca i-ati acordat partenerului timpul necesar sa faca niste schimbari? Ati vrea si nu ati vrea sa incheiati relatia din cate se pare. Ati putea lua in calcul si faptul ca poate unele lucruri tin si de comportamentul dvs.?

inteleg ca te afli la o rascruce importanta din viata ta. Ce iti pot spune este ca el ar fi bine sa isi rezolve problemele actuale: stresul de la serviciu si poate altele de pe ‘fundal’. Relatia voastra s-a miscat foarte repede si pare ca va grabiti catre un viitor care nu va este foarte clar. Personal va recomand o perioada in care sa va ganditi mai bine, fiecare in parte (poate nunta merita amanata o vreme) – nu face un ritual religios si un act semnat la primarie relatia dintre oameni cu atat mai buna! Ar fi de dorit sa mearga singur la un terapeut si sa exploreze prezentul sau… sigur o sa apara o solutie. Casatoria si construirea unei familii nu este ceva care e bine sa fie facut in pripa (aici va poate fi de folos o consiliere premaritala!). Atitudinea voastra este una buna… putintica rabdare si efort catre solutii si problema se va clarifica… pt fiecare. Succes!

Rezultatele se vor vedea in timp si timpul iti va clarifica daca ve-ti mai ramane un cuplu sau nu. Sfatul meu este sa ai rabdare cateva luni sa vezi daca lucrurile se amelioreaza si sa puneti pe pauza planurile de nunta pana atunci.Nu va grabeste nimeni si nu aveti un anumit timp in care nunta este sau nu posibila! Ideea este ai rabdare! Nu il presa si nu il lasa sa te preseze! Lasati-va timp si spatiu !

Casatoria nu rezolva problemele in care va aflati acum din contra cand o sa apara si un copil situatia se ingreuneaza mult. Ati pornit in acesta relatie pe viteza rapid (mutatul impreuna dupa prima luna, planurile de casatorie dupa 6 luni cand se vede clar ca nu va cunosteti indeajuns din mai multe puncte de vedere), nu ati permis ca lucrurile, sentimentele sa se aseze, sa va bucurati de perioada de indragostire. Relatia voastra este imatura, nu este coapta pentru pasul urmator. Ati cautat amandoi ca celalalt sa rezolve situatia, femeia DEPINDE de un barbat total debusolat, imatur din mai multe puncte de vedere. Urmati procesul terapeutic, incetiniti ritmul relatiei si cautati sa vedeti ce isi doreste fiecare cu adevarat. MULT SUCCES!

Mesaj:
Buna ziua! Am o fetita ce scrasneste prin somn de cand a inceput gradinita. Azi cand sa ies pe usa a racnit cat a tinut-o gura mama nu ma lasa la grupa mov! Ce intrebari sa-i pun sa aflu de ce nu-i place??? Are 5 ani si 10 luni si e la clasa pregatitoare. In grupa ei ii place si vrea sa nu o schimb de la gradinita dar cand se aduna martea si joia la grupa mov pt pregatiri de scoala mereu plange din sept continuu(specific ca fac cu o alta educatoare si copii adunati din toate grupele de gradinita)…si azi a pus capac!!! De la inceput mi-a zis ca nu-i place da ce sa fac???in fiecare dim ma intreba daca tre sa mearga la grupa mov??si sa nu o duc… si de cate ori isi aduce aminte imi zice ca nu-i place si sa nu o mai duc.- plang si eu pe langa ea in fiecare marti si joi si ma simt fara puteri!!!! Va multumesc!!!

Pare a fi o reactie la o situatie cu care nu se simte confortabil. Ati putea apela la un terapeut. Succes!

Încercati să aflaţi ce nu-i place . întrebati-o ce face acolo , ce activitati are… Încercaţi să vorbiţi şi cu educatoarea… poate e posibil să participati la un curs..

Mesaj:
Buna seara
Sunt femeie, am 44 de ani locuiesc in Barlad, divortata de 6 ani – un divort pe cale amiabila- lucrez la un din localitate. Am doi copii, fiica mea cea mare este studenta in anul I cu rezultate exceptionale la invatatura si fiica mea cea mica care a devenit o problema pentru mine.
Acesta este motivul pentru care doresc sa primesc un sfat, o indrumare, o orientare – la acest moment sunt in impas -nu stiu cum sa procedez pentru ca, in opinia mea are mari probleme de comportament, respectiv, minte continuu, mi-a sustras bani din portofel, nu mai asculta de mine si nu are o purtare corecta corelata cu varsta ei de 14 ani.
Problemele cu ea, evidente, au inceput din acest an cand a ramas acasa singura dimineata -eu sunt la serviciu- ea are cursuri dupa amiaza si am constatat: note proaste, anturaj dubios, bani lipsa din portofel si fel de fel de minciuni usor de probat.
A profitat de faptul ca am un usor handicap locomotor, ma deplasez foarte greu, ceea ce nu imi permite sa ma deplasez foarte usor peste tot; cu toate acestea am mentinut strans legatura cu dirigintele ei si am urmarit mereu prezenta la ore si situatia scolara.

Va rog, as dori sa primesc o indrumare, cui ma pot adresa pentru o consiliere sau poate un consult psiho-terapeutic pentru ca inca mai cred ca este un copil bun care poate fi corectat si doresc sa o ajut sa ii fiu alaturi pana depaseste acesta perioada dificila.

va multumesc.

Apelati la un terapeut sau daca nu va permiteti financiar la organizatiicare ofera consultanta gratuita.

ma gandesc ca fata Dvs. are aceleasi dificultati in a face fata adolescentei ca majoritatea oamenilor la aceasta varsta… adaugam si faptul ca ii lipseste modelul paternal (foarte important!). O sugestie ar fi sa mergeti impreuna (toate 3… poate chiar si cu tatal) la un psihoterapeut de familie… unde sa puteti discutati cu totii deschis, desigur cu o moderare din partea terapeutului. Succes!

RASPUNS: "Va multumesc pentru raspuns si pentru recomandari. Din pacate. lucrurile au luat o intorsatura tragica – Joi seara fata a avut intentie de suicid- am fost cu ea la psihiatru pediatru din oras care a considerat ca nu este cazul pentru intrenare dar am primit recomandare pentru consult psihologic la cabinet particular si am inteles ca se impune o consiliere a la long. Pentru mine si pentru fiica mea cea mare este o lovitura puternica, neasteptata si sincer vorbind in acest moment fara nici o atitudine corecta sanatoasa. Daca nu imi voi permite sa suport cotul consilierii psihologice copilul ramane netratat si expus pericolului in orice moment.
inca o data va multumesc pt timpul acordat.
mult succes"

Să urmeze tratamentul de la psihiatru.

Mesaj:
Buna! Va rog sa ma ajutati cu un sfat. In ultimul timp sunt tot mai deprimata si am stari bruste de euforie care alterneaza cu momente de depresie adanca.
Acum finalizez un divort dupa o casnicie de 6 ani. Separarea a avut loc acum un an si jumatate, dar partea oficiala este abia acum. Este de comun acord, fara certuri sau traume. Am ramas in relatii extrem de bune cu fostul meu sot si ne-am iertat tot ce aveam de iertat. De curand am finalizat o relatie "imposibila" (suntem in tari diferite) de jumatate de an. Despartirea a fost initiata de partener, si desi m-am straduit sa ma impac cu ideea, am ajuns sa ne spunem cuvinte urate si in ultima instanta el m-a blocat pe toate canalele posibile. Este un moment foarte dureros si din pacate m-a lovit meteoric ideea sa-l omor. Fara ura, rece si calculat. Se pare ca am inceput sa dezvolt o obsesie pentru el sau pentru situatie, pentru ca omul s-a dovedit a fi un bun manipulator. Tocmai de asta am nevoie de o parere, pentru ca nu e normal sa vrei sa omori pe cineva. DUpa cinci minute de panica am inteles insa ca vreau sa omor frustrarea creata de acest om, nu omul in sine.
Viata sexuala este ca si inexistenta si asta a fost motivul divortului – incompatibilitate sexuala. In rest nu am avut niciodata astfel de probleme.
Sunt soarece de birou, am 34 de ani si un venit mediu si nu am copii, vin dintr-o familie monoparentala (tatal a ales sa nu stea cu mama cand aveam 6 luni).
In ultimul timp am inceput sa abuzez de alcool, din pacate. Nu e vorba de betii isterice, ci mai degraba de 2-3 beri la doua zile. Se intampla din plictiseala si mai ales atunci cand imi plang de mila, ceea ce se intampla destul de des.
Nu am avut antecedente de afectiuni psihice in familie; mama este o persoana foarte vesela si exuberanta si este o supravietuitoare. Pe bunici nu-i tin minte. Nu am frati sau surori.
Nu am avut niciodata probleme cu politia, nu sunt o persoana violenta, sunt ceva intre introvert si flegmatic… tocmai de asta m-a panicat ideea de a omori pe cineva.
Aaaa.. Ceva idei?
Va multumesc anticipat.

Scoate-ti din cap ideea ca ai suferi de afectiuni psihice. Nu cred ca e cazul. Cand singurele activitati sunt birou, casa si 3 beri cred si eu ca-ti vine sa omori pe cineva. Mai distreaza-te din cand in cand…citeste o carte, du-te la un film, ia-si un caine si plimba-l, gandeste pozitiv si totul va fi ok.

Apelati la un terapeut pentru a intelege ce se intampla si a rezolva aceste lucruri utilizand resursele de care (sigur) dispuneti.

din cele spuse de Dvs. eu inteleg ca lucrurile nu sunt asa simple. Aceasta situatie are o profunzime rezonabila si merita explorata impreuna cu un psihoterapeut… in ideea de dezvoltare personala. Va poate fi de mare folos pt viitorul Dvs. Se poate, succes!

Un psiho-hipno-terapeut va va ajuta sa vedeti ce se intampla in jurul dvs în plan energetic. Psihoterapia însotita de hipnoza va face minuni cu dvs.

Mesaj:
Buna seara.Sunt din judetul Valcea,momentan la facultate in Craiova;asistenta sociala,pot spune ca nu-mi place deloc,eu avand alte abilitati de care inca nu sunt sigur.Am 23 de ani,momenat merg la psiholog dar progresele sunt mici,care uneori nu le vad,Viata sexuala mi-am inceput-o acum o luna cam asa avnd probleme in in aceasta ramura,cea cu sexul opus.Acum ceva timp,mai exact prin periaoada liceului s-au agravat mai mult problemele mele umblanad pe la biserici si diversi psihologi.Nu stiu am inteles ca un coach m-ar ajuta mai mult sau nu neaparat,poate fi oricine sunt deschis la orice.Nu pot da mai multe detalii in legatura cu situatia deoarece nu stiu cum sa le structurez mai simplu.Sper sa vada cineva mesajul meu si sa fie capabil sa ma ajute ca de pareri m-am saturat.Va multumesc!

Progresele depind foarte mult de persoana care apeleaza la terapie. Motivatia pentru schmbarea/rezolvarea problemelor nu v-o poate da nimeni (parerea mea). Daca sunteti decisa sa schimbati lucruri atunci ajutorul terapeutului este foarte util. Poate este nevoie sa reformulati obiectivele. Clarificati cu terapeutul toate nelanuririle dvs.

Buna. Problemele care tin de sfera sexuala este bine sa le abordezi cu un psihoterapeut specializat in sexologie. Odata inceputa terapia, este nevoie de determinare si incredere, ca sa poti avea rezultate vizibile. Daca te risipesti pe la diversi psihologi si biserici, nu vei reusi sa patrunzi in profunzimea problemei si este posibil chiar sa iti dauneze asta. E ca si cum ai avea o raceala si ai lua 7 antibiotice diferite, cate unul pe zi. Niciunul nu isi face efectul si agentul patogen capata rezistenta. Succes!

Mesaj:
chist de ovar
sufar de dereglari hormonale , enexectomie stinga la 20 , de ani , acum am 40 de ani si am 3 chisturi , pe ovarul celalat,in perioada de ovulatie nu pot sa dorm , am inceput sa iau ulei de primula de 2 luni , si simt ca imi face bine .Rog sa imi spuneti daca e recomandat ,l-am luat fara nici o prescriptie si cit timp pot continua sa il iau
Multumesc

Chisturile ovariene
Cauza lor subtila o reprezinta reprimarea functiei erotice: daca nu este lasata sa se manifeste ca expresie a afectiunii fata de barbatul iubit, energia sexuala este blocata si, prin condensare, va determina aparitia de chisturi; fiind frustrata, femeia respectiva devine mai retinuta, se retracteaza, se inchisteaza. Orice fiinta umana are nevoie de o viata erotica implinitoare, ipostaza in care aceasta isi va manifesta liber potentialitatea afectiva, daruind celuilalt din preaplinul sau. In sens mai larg, orice om simte nevoia de a intra in relatii cu semenii.
Simbolic, femeia se ofera pentru comunicare si comuniune, se deschide, urmand ca barbatul sa-i raspunda. Aceasta duce la o amplificare a unor trairi launtrice, realizand o stare de tensiune afectiva, o efervescenta a dorintei de a intra in relatie, de a fuziona, care, in cele din urma, debordeaza, se manifesta in exterior, se exprima pe sine. Reprimarea acestei aspiratii firesti va determina, in timp, aparitia initial a unor senzatii (greutate, apasare, arsura, tensiune, intepaturi, junghiuri, dureri nevralgice) si, in final, aparitia chisturilor ovariene (atunci cand in cele din urma va prevala tendinta la conformism si inertie).
O femeie care are vreuna dintre aceste afectiuni trebuie sa o considere drept un semnal ca perpetueaza o atitudine eronata prin care-si reprima energiile feminine. Boala ii este nu un dusman care trebuie reprimat ori eliminat, ci un aliat care o invata sa-si descopere natura proprie si sa o valorifice. Intelegand unde greseste, femeia isi poate redirectiona energiile, mobilizandu-le ascendent spre implinirea aspiratiilor ei nobile. Odata greseala corecta, nemaiavand ce sa semnaleze, boala dispare.
Articolul este extras din cartea Fundamentele medicinei naturale.
- Principii generale de Dr. Dorin Dragomir Laurentiu

Sub supraveghere medicala, va recomand cura cu spânz cu doză constanta. Sanatate.

Mesaj:
Buna . la 28 de ani am fost internat in spital cu atacuri de panica. Acum nu mai sufăr de acest lucru pt ca pot sal controlez. Acum am 34 si începe sa se contureze o problema noua.. Am tot felul de ganduri:când vad mai cuțite cu vârful ascuțit am tot felul de gânduri. De la cele sa fac rău cuiva pana la gânduri sa -mi fac rău mie. Din todeauna aveam o mica problema si ma întrebam daca fac un anumit lucru ce urmări poate avea.menționez ca sunt o persoana destul de responsabiladar nu exagerat . contribui in toate activitățile din familie si îmi plac mult călătoriile desi le fac ff rar.îmi iubesc familia si mi-e frica sa nu fac ceva rău.. Discern ff bine ce e bine si ce e rău ..si îmi place sa ajut pe toți din jur .probema actuala a apărut după o dezamăgire la Seviciu .va rog ajutati-ma. Mi-e rușine ca Fam.sa știe desi am discutat unele aspecte cu sotia mea

Daca doriti,putem comunica prin mail.

Apelati la un terapeut. De preferinta cate mai repede deoarece inteleg ca disconfortul este destul de accentuat.

atacurile de panica pot da nastere foarte usor unor idei obsesive. Ma gandesc ca aceasta problema de serviciu a redeclansat o stare de anxietate puternica in Dvs. care se pare ca alimenteaza aceasta mica obsesie. In esenta, daca starea este foarte puternica, ar fi de dorit sa consultati un psihiatru; daca este nevoie de tratament atunci va recomand sa il dublati cu psihoterapie. O data cu intelegerea sursei, problema devine mult mai clara. Succes!

Căutați un hipnoterapeut pt a întelege si a afla de unde vine acest sindrom și care e tratamentul cel mai eficient.

Mesaj:
am si eu o problema!!!in urma cu 4 luni am luat un tratament de antibiotic.amoxacilina+acid clavulonic dupa care am ramas cu ograva problema.limba alba gust metalic ma ustura toata gura ca si cind m-as fi ars cu mancare nu mai trece sint disperata!!!mentionez ca locuiesc in italia si nu stiu la cine sa apelez!!

intoxicatie cu metale , cautati o cura de detoxifiere – cateva link-uri utile zic io http://www.caplimpede.ro/efectele-miraculoase-ale-borsului-un-purificator-uimitor-pentru-organism/

http://suntsanatos.ro/etapele-postului-negru-cu-apa-2874.html

Candida bucala. Vb cu medicul care va dat tratamentul cu antibiotic. Puteti incerca acasa gargara cu apa si bicarbonat, glicerina boraxata

Exact….gargara cu bicarbonat!…cel mai eficient:)

E candidoza bucală. Pe lângă spălăturile cu apă și bicarbonat, puteți folosi și ceaiul de salvie, care, la rândul său, are efect foarte bun.
Dacă veți merge la medicul în evidența căruia vă aflați, cu siguranță vă va prescrie medicamentul numit fluconazol. Din punct de vedere al dietei, evitați excesul de lactate și cel de alimente consumate în stare crudă (legume, fructe). Acestea favorizează și întrețin candidoza.

Pt dezintoxicare încercati un tratament fitoterapeutic cu Lemnul Domnului (Artemisia Arbotanum) macerat la rece 8 ore (de seara pana dimineata) la temperatura camerei 4 lingurite de pulbere (planta macinata în rasnita de cafea) la un litru de apa si beti un litru de macerat pe zi 4 x 250 ml cu minim 20 min inainte de masa, pe stomacul gol. Pt candidoza bucala faceți un amestec din 8 ml tinctura de usturoi si 5 ml miere de albine. Administrati acest amestec pe parcursul unei zile. Tratamentul durează 14 – 21 de zile. Sanatate!

Mesaj:
De ce sunt ignorata de toti,aproape mereu.?!
Am inpresia ca nu trebuiesc nimanui.
De ce mai traiesc?!De ce trec eu prin asemenea momente ci nu alt cineva.Nimeni numi acorda atentia la ceia ce fac,nimni nu apreciaza nimic din ceia ce am facut.De ce eu?!
De ceeee…?!!!

De ce eu? Intrebare pe care si-o pune aproape fiecare om la un moment dat, asa ca nu esti singura. Cauta satisfactia ta in ceea ce faci, nu satisfactia celorlalti. Nu te-ai nascut sa-i servesti pe ceilalti. Tu esti pe primul loc!

Mereu, nimanui, nimic sunt generalizari si care de multe ori exprima o dezamagire. Inteleg ca treceti prin momente dificile si cautati sprijin in exterior. De cele mai multe ori insa, solutiile se afla in interiorul nostru. Ati oferit destul de putine detalii de aceea va recomand dezvoltare personala/terapie. Succes!

Psihoterapie eu fac de 4luni rezultatele nu sunt mari pana in prezent dar ajuta iti recomand sa cauti un psiholog

nimeni, toti, mereu, nimic…gandeste-te un pic daca e chiar asa