Mesaj:
Buna ziua, am si eu o nelamurire. Am cunoscut un tip pe data de 6 decembrie intr-un autobuz , am inceput sa vorbim pe autobuz , si abia apoi ne-am intalnit , dupa o saptamana , era atat de afectuos si dragut , efectiv imi facea o mare placere sa discut cu el , din 12 decembrie am inceput o relatie serioasa , dar duminica trecuta am avut surpriza sa vad ca nu ma suna , nu raspunde la telefon , il tinea inchis . In fine luni abia am dat de el si am aflat ca tatal sau este in spital la un pas de moarte , el este din Sibiu , dar acum s-a mutat in Arad ( iubitul meu ) si nu prea sta ok financiar si trebuie bani pentru a-l opera , efectiv este disperat , de la mine nu mai vrea sa accepte ajutor financiar ca l-am ajutat de prea multe ori , aseara am vorbit si mi-a spus ca vrea sa o lasam mai usor , el este genul de barbat care are un mare orgoliu si vrea sa se descurce singur , a zis ca vrea sa stea un timp singur sa se gandeasca la toate si ca ar vrea sa-si puna viata la punct .

Si nelămirirea este…

poate ar fi o idee sa il asculti. Daca nu ne respectam nevoile in cuplu… atunci nu stiu cat de armonios poate functiona. Succes!

Poate ca are nevoie de ceva timp sa gestioneze situatia despre care ati vorbit. Discutati cu el ca sa intelegeti ce anume inseamna "sa o lasati mai usor".

Mesaj:
Suntem parinti pensionari. Avem un fiu de 26 ani . Am crescut un copil atipic tinerilor de astazi, extreme de serios, cu mult bun simt, educat, care ne-a adus foarte multe satisfactii si bucurii in viata. Are un job, asa cum si-a dorit din adolescenta, la o societate numarul unu in lume, in domeniu, in afara tarii. Si nu pentru ca este “puiul mamei” va pot spune ca este un barbat bine, frumos si charmant.Am avea toate motivele sa punem ca suntem niste parinti fericiti si mandri de copilul nostru. Acum 3 ani a cunoscut o fata (a 2-a relatie). El era incantat, dar cand ne-a prezentat-o si noua am fost socati si asta pentru ca desi fata avea trasaturi frumoase, desteapta, era foarte grasa si deformata avand un bazin f. mare si picioare f. groase si strambe, cum nu am mai vazut pana acum, mai ales la o fata de 27 ani. Pentru ca noi am fost de-a dreptul revoltati pt. alegerea facuta, nu ne-am putut abtine sa-i spunem punctul nostru de vedere si chiar intr-o maniera destul de dura. Ce a urmat ? Supararea lui profunda, distantarea fata de noi, ei au ramas impreuna, insa la initiativa fiului meu au tinut impreuna o dieta, cu oarecare rezultate. De dragul fiului meu am incercat (doar eu, sotul nu)sa par a accepta relatia. De 2 ani fiul meu e plecat din tara, iar ea a ramas in apartamentul fiului meu unde déjà stateau impreuna. Problema este ca in urmatorul timp s-a ingrasat din nou ajungand la forma care era. Toate rudele, prietenii, cunostintele dezabroba aceasta legatura spunand ca e pacat de fiul meu si ca el merita tot ce-i mai bun. Culmea este ca ea nici nu mai face nimic pt. a-si schimba aspectul fizic, o sala, o dieta, o operatie… Speranta mea a fost ca plecand din tara, aceasta relatie sa se rupa, insa din pacate fiul meu este foarte ocupat cu studiul si cu serviciul iar ea face orice sa nu-l piarda. El vine in tara de 3 ori pe an si relatia continua ca si cum nu ar fi despartiti. Ma tem f. tare ca el care este f. preocupat de cariera, de studiu confunda fericirea cu tihna, lucru pe care chiar i l-am spus. Acum, mi-a spus intr-o discutie ca “si ea este familia mea” lucru care m-a socat si m-a facut sa cred ca decizia lui finala este luata in relatia cu ea. Noi, parintii nu putem sa acceptam, sa ne impacam cu aceasta relatie sub nicio forma. Marea noastra dilema este daca sa avem o discutie cu el sa-i spunem nemultumirea noastra atat cu aspectul fizic dar si altele, inainte de a lua o decizie. Ma tot gandesc daca lui ii place, sa o ia, dar oare ce copii va face, grasi si cu defecte, cum se va face ea dupa o nastere…Ma tem ca el f.prins de serviciu si studiu nu mai vede realitatea, s-a calat pe aceasta relatie si gata. Sunt atatea femei frumoase, destepte si de calitate ! Nu ne vine sa credem ca nu vede realitatea de langa el!!Toate astea nu-mi dau liniste, nu mai dorm noptile.Ce este de facut? Sa purtam o discutie cu el sau nu? Ce putem pierde dar si ce putem castiga? Daca nu-i vorbesc acum ma te
m ca o sa regret toata viata ca nu am incercat sa-i deschid ochii. Daca ii vorbesc si-l mahnesc f. tare, il voi indeparta. In plus are de sustinut niste examene dificile. Daca in cele din urma va fi tot cu ea ne va purta ranchiuna poate toata viata ? Noi 3 am avut o relatie de familie excelenta. Ce se va intampla cu ea? Va rog din suflet, pe baza experientei pe care o aveti, dati-mi va rog o parere, un sfat. Va multumesc!

nu are rost sa discut partea apectului fizic care primeaza pt Dvs., insa ce va pot recomanda este sa fiti cat mai sinceri cu fiul Dvs. chiar daca nu sunteti siguri de ce efect v-a avea acea sinceritate. Ganditi-va ca daca nu facem nimic, atunci (tacit) suntem de acord… cu oricare ar fi subiectul. Este suficient de mare incat sa ia singur decizii si sa judece actiunile sale. Cel mai important este sa isi termine studiile, din cate inteleg, restul cade pe planul secundar. Puteti chiar sa mergeti toti 3 sa discutati cu un psihoterapeut de familie, macar o data, pt a putea avea un teren neutru si un ‘moderator’ al acestei situatii dificile. Succes!

Cred ca nu ve ti lua in considerare parerea mea dar nu m am putut abtine sa nu o spun mai ales ca si fiica mea are 25 ani si oricand ne putem confrunta cu o situatie similara.Avand in vedere ca relatia a ajuns destul de departe puteti lua in considerare si varianta de a va apropia de fata respectiva cu intentia de a o covinge sa faca o operatie.E clar ca altceva nu o poare ajuta dupa cele descrise de d voastra,stiu ca e foarte greu poate parea chiar imposibil dar daca fiul nu poate renunta la ea poate asa ii ajutatati si chiar si voi ca parinti puteti fii impacati.Este o varianta pe care o puteti incerca.Va doresc multa rabdare si tactica!

Daca lui ii place de fata asta n-aveti cum sa-i scoateti din cap gargaunii, el face parte dintre putinii oameni care aleg iubirea in fata familiei si fie acceptati ce-a ales fie pregatiti-va sa-l pierdeti. Da, exista si iubire care nu trece prin trup ci prin suflet, este rara dar exista asa ca impacati-va cu ideea.

Cu tot respectul pentru varsta dvs, imi permit sa va spun cele ce urmeaza stiind ca datorita experientei acumulate intr-o viata veti intelege fata de cineva la inceput de drum. Daca Dumnezeu ar fi facut ca ea si nu el sa fie copilul dvs… nu ati fi iubit-o? Inteleg ca relatia dvs cu sotul si baiatul este una foarte buna – nu cumva va iubiti de la suflet la suflet? Daca din motive de viata,,, boala… varsta, unul dintre dvs s-ar deforma sau ar avea alta problema, ceilalti nu l-ar mai iubi? L-ar schimba cu cineva mai estetic?Aveti o relatie minunata de o viata cu sotul dvs – daca baiatul ar avea o relatie cu o fata top – pentru societate si pentru a va face pe dvs mandri dar el al ar fi nefericit ?ce ii doriti?ce cautati – implinirea sufletului lui pentru o viata sau implinirea perfectiunii pentru societate . Dvs cu care dintre aspecte – iubirea si intelegerea sau societatea – ati trecut prin furtunile vietii? Va spun din suflet si experienta… si in familia mea la in moment dat parintii mei au pus in primul plan ce doreau ei pentru un alt suflet – si l-au pierdut – prea tarziu au inteles – CA FIECARE SUFLET ISI CAUTA IMPLINIREA LUI – dvs nu faceti ce va implineste pe dvs? Faceti ce vor, impun altii pentru destinul dvs? Sunt alegerile dvs si va urez mult succes.

Prima reactie dupa ce am citi ce ati scris a fost sa va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va puneti in postura de a fi parintii fetei respective. Adica imaginati-va ca v-ati chinuit sa faceti un copil, sa-l cresteti si sunteti multumiti de el si in egala masura, doriti fericirea acestui copil in ciuda problemelor pe care le are legate de greutate (pe care nu si le doreste!). Cum v-ati simti cand ar fi respinsa pe motive ca este "grasa"?!? Daca fiul dvs. "perfect" a ales o persoana "imperfecta" inseamna ca undeva in educatia dvs. fata de el au existat ceva fisuri si asta poate fi o "fronda" adusa anxietatii de performanta pe care i-ati insuflat-o. De fapt ce vreti, o fata care sa fie pe placul vostru ca parinti sau o fata pe placul lui. Daca va veti impotrivi, veti avea la pachet un resentiment din partea lui si nu va va ierta niciodata, ca sa nu mai spun amprenta pe care o va pune asupra alegerilor viitoare. Stati de vorba cu ea, incercati sa vedeti ce calitati are si de ce a fost aleasa de fiul dvs. S-ar putea ca sa va semene foarte mult (nu fizic!), pentru ca alegerile se fac ori copiind modelul matern, ori alegand opusul lui (anticoping!)

Dupa felul cum v-ati descris ‘copilul’ si relatia cu el, mi-ati insuflat faptul ca sunteti obsedata de control.Nu va input acest lucru, pentru ca multi suntem asa, insa fiul dumneavoastra are alte prioritati fata de ceilalti.A fost crescut intr-un mediu in care i s-a stimulat seriozitatea si tendinta spre performanta, dupa ceea ce ati scris, ei bine, oamenii educati cu adevarat sub umbra unor asemeni virtuti, nu pot decat fi foarte profunzi, si a vedea doar lucrurile pe care ‘mediocrii’ nu le vad.Acum nu vreau sa va supar, dar v-o spun ca poate va ajuta sa va cunoasteti mai bine pe sine, sunteti o persoana pe care o obsedeaza imaginea, ca drept dovada, v-ati educat fiul aproape de excelent, probabil si pentru ca-l iubiti evident, dar pot spune ca ati mai facut-o si ca sa fiti perceputa mai bine de ceilalti, sa va croiti o imagine sclipitoare si din directia urmasului.Vedeti dumneavoastra, in natura exista un echilibru… Daca fiul dumneavoastra nu era preocupat atat de cariera , acestuia ii placea probabil sa umble-n anturaje de unde sa cunoasca multa lume, iar lucrurile rele de-acolo sa le imprumute, si mai ales sa imprumute mentalitatea aceasta de turma, unde standardele primeaza, si anume, nu esti acceptat daca: nu fumezi, nu bei, nu esti vazut cu fete machiate, cu forme etc.Ei bine, fiul dumneavoastra este mai presus de aceste norme impuse de limitati, si si-a facut singur proprrile standarde… daca v-ati fi educat fiul fara sa va pese de imaginea propriei dv persoane, ati fi realizat ca acesta nu a vrut o persoana superficiala, care sa piarda timp pe la sala de fitness, sau care sa aprecieze lucruri contrare lui, sau care sa-l sleiasca de puteri plimbandu-l prin toate cluburile pline de oameni opusi lui, acesta si-a ales o persoana cu care sa rezoneze intelectual, care sa-i inteleaga prioritatile si care sa-l lipseasca de griji inutile, si care sa-i inlesneasca dezvoltarea lui ca om si a carierei acestuia.Este bine ca inainte sa judecati o alegere sau pe cineva anume, sa-i intelegeti prioritatile.Daca fiul dvs, este intr-adevar cum l-ati descris, comparandu-se cu altii la varsta lui din aceste vremuri, eu cred c-ar trebui sa faceti o poza cu el si cu iubita lui, sa v-o puneti pe noptiera din camera, iar seara inainte de culcare sa multumiti divinitatilor ca v-a oferit asemenea dar.Altfel daca veti continua asa, veti risca sa fiti distrusa nervos chiar de propriile obsesii inexistente.Chiar v-as recomanda sa luati parte la niste seminarii de dezvoltare personala, care va va ajuta si pe dvs personal, dar care va va face sa si intelegeti cat de superior poate fi fiul dumneavoastra in comparatie cu altiii, doar pentru ca-si asuma alegerile fara sa-i pese de ceilalti pentru ca e constient ca doar fericirea lui conteaza, si mai ales pentru ca va revela faptul ca aveti un fiu care ar avea tot ce vrea daca ar avea si confirmarea parintilor lui.

nu conteaza aspectul fizic, atata timp cat exista iubire si intelegere. daca fiul dvs e fericit, impartasiti-i fericirea, ca eu cred ca orice parinte isi doreste ca al sau copil sa fie fericit. fiti alaturi de el in decizia luata, caci cu fiecare impotrivire, ii apropiati mai mult si ii indarjiti mai tare. in plus sunt de acord cu doamnele de mai sus, cu metoda de a va pune in locul parintilor fetei, degeaba ar fi gasit o fata slaba , frumoasa si desteapta care sa faca copii d pus in vitrina, ca poate nu s-ar fi inteles, oate ar ajunge la divorturi, certuri si copiii ar fi ajuns niste rebeli. luati partea plina a paharului, si bucurati-va de copilul pe care il aveti, sustineti-i deciziile, ca acum e randul lui sa dea cu capu de pragu de sus, sa ia deciziile in viata si sa fie barbat. incercati sa o priviti pe fata dincolo de aspectul fizic, sa va apropiati de ea, sa ii cunoasteti intentiile, sa va asigurati ca nu vrea raul baiatului dumnavoastra, poate asa, cunoscand-o mai bine o sa ajunga sa va placa si ve-ti lasa prejudecatile deoparte. multa iubire si intelegere va doresc.:)

din pacate priviti cu superficialitate lucrurile. nu spun ca e de dorit sa fii gras, deformat, etc. dar e de dorit sa puteti trece peste aceste aspecte si sa vedeti omul din ea, nu corpul imperfect. nu vreau sa fac prezumtii acum, dar cand veti ajunge la o varsta la care dvs. nu va veti mai putea ingriji singuri, poate o astfel de persoana va va acorda toata atentia si grija ei, in calitate de nora. daca insa porniti cu astfel de resentimente fata de ea, iar ea va deveni sotia fiului dvs. nu cred ca ar fi corect sa va asteptati de la ea sa vina cu bratele deschise spre dvs. si sa va ofere grija, timpul si consideratia ei. numai bine!

Doamna, cu tot respectul, este strict alegerea fiului dvs! Este adult, vaccinat, capabil sa ia decizii si sa si le asume. Cu cine vrea el sa traiasca si sa se casatoreasca nu va priveste, nu dvs veti trai 30, 40, 50 de ani cu ea, nu cu dvs isi va creste copiii. Tot ce conteaza este ca ei doi sa fie fericiti impreuna, ei doi formeaza o familie si dvs, in momentul in care ei se hotarasc ca sunt o familie, le veti deveni rude. Familia este formata din: mama, tata si copiii. Bunicii (patintii) sunt rude. Nu incercati sa controlati "copilul" dvs pt este deja un barbat in toata firea. De ce pt dvs conteaza aspetul fizic, daca pt fiul dvs ea este cea mai frumoasa femeie de pe pamant?! Lasati-i doamna sa-si traiasca viata si sa se bucure de ea asa cum simt si vor ei! Pe dvs v-a acceptat soacra cu bratele deschise, nu a avut nimic de comentat niciodata la adresa dvs?!

Ca parinte, va inteleg ca doriti ce e mai bun pentru fiul dvs. In conditiile actuale, e ceva firesc ca prima dvs reactie sa fie una de respingere a lipsei de corespondenta intre imaginea mentala pe care o aveati pentru ‘partenera ideala’ destinata fiului dvs si realitatea ‘deformata’. Insa de multe ori frumusetea vine din interior si se ‘vede’ mai greu. Era insa oare de preferat o persoana care sa corespunda fizic imaginii dvs mentale insa sa-l manevreze, sa-l insele si sa-si urmeasca doar propriile interese? Va incurajez sa incercati sa vedeti situatia si din acest punct de vedere si eventual sa apelati la sprijinul neutru al unui psihoterapeut.
Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Buna ziua.
Am urmatoarea situatie in familie: baiatul clasa a 8-a. In loc sa traga mai tare anul acesta pentru ca urmeaza la sfarsitul lui examenul pentru admiterea la liceu, el nu mai invata decat de gura mea si a sotiei. Vad ca are si o prietena si sta mai tot timpul cu ea sau se joaca pe calculator pana la ore tarzii. Nu stiu cum sa fixez cu el un program pe care sa-l respecte. Daca ii fac observatie ori incepem sa ne certam rau, ori face de gura mea lectii, dupa care e la fel. Ce sa fac?

ati discutat cu el despre nevoile lui: prietena si calculatorul? Poate ca simte ca nu e ok sa discute cu parintii despre ceea ce simte/are nevoie.

Sondati putin… prin intrebari cu iubire… ca intre amici – ce l-ar motiva sa obtina note bune la examen – ( nici sa nu va treaca prin cap recompense sau pedepse) – idei de genul – " cum ar fi privit de fata, fete, daca ar ajunge la un liceu… " in ce mediu ar vrea sa-si petreaca urmatorii ani… viata?" – " ce l-ar incanta in viata" – " ce vise, pasiuni, … ce admira … ce nu …" vedeti ce aspecte de viata il influenteaza, motiveaza ( sa "lupte" pentru ce isi doreste) – incurajati-l sa traga el concluziile – ce si-ar dori pentru viata lui…. si care este impactui acestui examen in conformitate cu asta…. motivatia sa vina de la el si dvs sustineti-l. Mult succes.

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Camelia..am un copil de 4 ani .Mi l-am dorit f.mult si toata atentia mea e asupra lui..asta e problema mea cea mai mare: traiesc mereu cu frica sa nu pateasca ceva! de o saptamana am fost cu el la spital,,pt. prima data..si nu pot sa-mi revin..tot timpul imi vine sa plang.am emotii in stomac..nu-mi pot controla frica!

Apelati la un terapeut. Se pare ca acest eveniment a activat anumite frici ale dvs.De indata ce veti intelege ce se intampla va veti simti mai bine si capabila sa faceti fata situatiilor.

Si ca sa va motivez sa faceti o vizita la psihoterapeut va spun ca hiperprotectivitatea afecteaza foarte mult un copil, ii rapeste libertatea de a trai si experimenta viata. Asa cum ati intuit in spatele hiperprotectiei se afla o mare frica. Eliminand frica si comportamentele rezultate din ea va faceti un mare bine atat dvs cat si copilului dvs. Succes!

mergeti la un psihoterapeut. Uneori mamicile au aceasta tendinta pe care o descrieti, tendinta care pleaca din interior si ar fi bine sa fie descoperita si rezolvata cat de repede. Se poate, succes!

Toti ne indruma sa mergem la psihoterapeuti dar o sedinta porneste de la 80 lei (cel mai ieftin) si e nevoie de cel putin 6 sedinte ca sa vada despre ce este vorba, pot fi si mai multe. Si eu am aceste temeri si stiu ce fel este sa traiesti cu aceste ganduri zi de zi, din ora in ora sa te gandesti doar la ce este mai rau… Nu toata lumea dispune de atatia bani si din aceasta cauza ramanem cu aceste idei negative pt ca nu stim cum sa procedam. Pacat ca nu ne poate ajuta nimeni …un site ceva …sau sa poti vorbi la telefon si sa depui bani intr-un cont ( dar sa fie sume mai modeste) …sau poate sunt care cer mai putin si nu stim noi. Eu sunt din Galati si mai ieftin nu am gasit…

Poate este mult 80 lei, dar daca luati in considerare ca medicamentele pentru dumneavoastra si ulterior pentru copil, o sa coste si mai mult.

exista si posibilitatea de a face sedinte decontate de CNAS – prin psihologii care au contract cu CNAS. 80 lei x 4 saptamani = 320 lei/luna. In functie de situatie, aceasta suma inmultita cu nr de luni necesare rezolvarii unei probleme poate sa fie egal cu salvarea unei vieti, atat la propriu cat si la figurat. Toti intelegem ca este un efort financiar mai ales cand dorim un leac rapid si nu gandim ca investitie in persoana noastra si automat in cei apropiati.

Pentru cel care plăteşte e mult,pentru cel care cere este puţin. Din păcate, in România psihoterapia nu este decontata de casa de asigurari,se consideră un lux, iar anual mor mii de oameni prin suicid. Noi aici pe site- uri vă putem ajuta într- o oarecare măsură,însă unele probleme nu se pot rezolva doar cu câteva sugestii,de aceea vi se recomanda să mergeţi la psiholog. Va ajutăm si noi cu ce putem.

Casa de asigurari deconteaza anumite categorii de consiliere… incepand din iunie 2014 (daca nu ma insel)

La veniturile unora din care mai scadem cheltuielile ..este destul de mult, cei ce o duc bine cu banii nu vor intelege niciodata. Asa e nu ne dorim sa ajungem la medicamente dar … Interesant cu cei care au contract cu CNAS …dar cum putem afla sau gasi?

Cred … Si va inteleg si pe voi … Asta e viata pt unii. Daca ar fi sa alegem, toti am alege sa avem bani (munciti evident) dar ..

Ce puteti incerca este sa contactati direct Colegiul si sa solicitati o lista cu psihologii care deconteaza. http://www.copsi.ro/precizari-juridice-comunicate/comunicat-privind-extinderea-specialitatilor-si-serviciilor-psihologice-decontate-prin-sistemul-de-asigurari-sociale-de-sanatate

Draga mea,prin chestia asta toate mamele cred ca trec in unele momente din viata.asta nu înseamnă ca ai o boala sau neapărat nevoie de un psihoterapeut.tu poti fi propriul tau psiholog.gândește-te ca Dumnezeu ti l-a dat ca sa va bucurati de el si sa crească mare sa aibă si el un rost in viata. Daca nu vroia să-l ai nu ti-l dădea.tu trebuie doar sa ai grija de el cum e mai bine.daca chiar crezi ca problema te depaseste atunci apelează la un psiholog.eu o visez pe fiica mea de multe ori ca moare.in ziua următoare nu mai sunt buna de nimic.dar asta înseamnă ca subconstientul meu lucrează di ca iubirea pentru copii depășește orice granița.ai încredere ca toate trec si o sa te bucuri iar de clipele frumoase cu el!

Mesaj:
sunt in divort si apetitul sexual a scazut. ce tratament imi recomandati?

cum va simtiti in general? in functie de starea dvs va putem recomanda mai eficient un demers terapeutic.

Asteptati sa treaca evenimentul si apoi se pot pune lucrurile inapoi in matca lor.

Apetitul sexual in general sau legat de cineva? Sotia?

Administrati: divort-partaj-acte, etc in cel mai scurt timp posibil. Apoi, bucuria de a trai: dimineata, la pranz si seara. Seara se adauga iesiri in oras, socializari, disponibilitatea de a intalni oameni noi. Apetitul sexual ar trebui sa revina in max. o luna de la inceperea tratamentului. Daca nu, recurgeti la un tratament mai laborios: psihoterapie o data sau de doua ori pe saptamana. Succes si sanatate maxima!

Scaderea apetitului sexual este un simptom al unei posibile depresii sau al traumei pe care o traiti in prezent! Se intampla frecvent! Va recomand sa mergeti la un psiholog pentru a va rezolva problemele!

Mesaj:
de ce mereu oricat l-as iubii pe iubitul meu ,ma gandesc la fostul? ce ar trebui sa fac ? oare trebuie sa ma intorc la fostul?

ma gandesc ca inca nu ai ‘incheiat relatia’ cu el… poate mai exista o ‘inertie’… niste sentimente reziduale. Pana nu treci peste… nu ai cum sa treci peste . Daca vrei poti discuta cu un psiholog despre fosta ta relatie si poate asa o sa reusesti mai repede sa finalizezi relatia trecuta. Succes!

Atata timp cat nu inchizi prima relatie, nu poti sa vorbesti de "iubire" in urmatoarea. Bafta!

Daca in noua relatie te-ai fi simit mai bine, adica daca ti-ar fi satisfacut nevoile pentru care ai intrat in relatie, aceste intrabari nu-si mai aveau rostul. Vezi defapt ce doresti tu de la tine si ce doresti de la o relatie ca sa stii daca ceea ce primesti este mai bun decat ceea ce ai lasat in urma. Ar fi foarte bine daca am invata din relatiile pe care le lasam in spate, dar atata timp cat nu realizam ca repetam greselile si nu cerem ajutorul ca sa iesim din acest cerc, ne vom invarti la infinit!

1) Asa cum exista divort fizic cand doi oameni pornesc pe drumuri diferite – e nevoie si de DIVORT ENERGETIC. Cand interactionam cu cineva se creeaza niste legaturi energetice intre cele doua entitati – cu cat relatia e mai apropiata, legatura e mai puternica – din ata se transforma in cablu – te trage gandul acolo 2) Cand intram intr-o relatie e pentru ca sufletul are ceva de rezolvat, vindecat, evoluat acolo. Daca lectia cu acel suflet inca nu s-a terminat sufletul te trage sa-si rezolve. Vezi care aspect e in cazul tau.

Ai ramas oarecum ancorata in vechea relatie si asta iti afecteaza relatia prezenta. O solutie ar fi sa te detasezi de vechea relatie- cu ajutorul unui terapeut- pentru a te bucura de relatia din prezent.

Mesaj:
Buna!Am un iubit stam împreuna,nu ma inseala spun asta pentru ca stam mai mereu impteuna ,nu lipseste seara de acasa,sustine ca ma iubeste. Problema mea este ca e indiferent sau asa mi se pare, eu sunt o persoana lipicioasa si im doresc forte multa atentie. Cum pot sa il fac mai afectuos?

Poate tocmai asta este: ca doriti foarte multa atentie. Fiecare persoana-chiar si in cuplu-are nevoie de spatiu personal. Si nu cred ca "il puteti face sa fie mai afectuos" pentru ca noi nu putem sa ii schimbam pe ceilalti. Ci doar pe noi. Poate cateva ore de dezvoltare personala va vor ajuta sa intelegeti de ce doriti atat de multa atentie. Este posibil ca dupa ce veti fi inteles asta sa vedeti altfel comportamentul lui.Succes!

Clasic. Tu nu poti sa face pe nimeni in nici un fel, nu poti schimba pe nimeni. Ceea ce poti face este sa te schimbi pe tine insati, sa te descoperi sa te intelegi. Din putinele cuvinte scrise de tine inteleg ca esti o persoana care intelege iubirea prin perspectiva dependentei emotionale cu toate ceea ce implica aceasta. Cauta sa intelegi acest concept si diferenta dintre ele. Subiectul este complex dee aceea te invit pe tine sa il descoperi. Iti recomand chiar sa intri intr-un proces de dezvoltare personala. Iti recomand cartea Ț Femei care iubesc prea multȚ de Robin Norwood.

https://www.uploady.com/#!/download/OfBWgN59oPJ/0IDPgK2X6BFJhhPw

discuta cu el despre nevoile tale… despre nevoile lui… si incearca sa gasesti pt inceput o cale de mijloc. Poate vrea sa iti spuna niste lucruri dar se fereste… comunicarea este cheia. Succes!

depinde ce intelegi prin afectuos…….ca eu de exemplu, ca cineva sa stea cu mine inseamna afectiune dar nu toti