Se ocupa/ cunoaste cineva o asociatie/ fundatie/ sau un terapeut care se ocupa de copiii cu ADHD?
Este vorba de un caz social, deci cazurile in care costurile sunt mari pentru astfel de terapii nu ajuta familia aceasta… poate aveti idee de o modalitate ca acest copil sa ajunga la terapie fara costuri prea mari sau gratuit… va rog sa luati in seama acest lucru si sa ma contactati. Multumesc!

In ce oras se afla copilul?

Bucuresti

Mesaj:
Buna ziua,de ceva vreme sunt indignata de modul cum mi-se adreseaza unii adolescenti,fie la locul de munca,fie din vecini,mai exact la pers intai,desi nu sunt prea batrana,am 46 ani,cu un servici banal. Ma deranjeaza enorm,si in momentul cand imi zice tam_nesam “TU” simt ca mi-se ridica parul in cap…ma gandesc imediat,ca sunt mult mai mici ca si varsta decat fiul meu…ca sunt chiar mai mare decat mama lor…poate sunt eu cu mentalitatea prea invechita,am eu o problema..??? Nu sunt nici prea permisiva,doar ca incerc sa-i inteleg,si de multe ori poate ii ascult prea mult..sa fie asta motivul ? Incep sa ma distantez de acei copii,sa pun, o bariera intre noi asta pt ca nu stiu ce atitudine sa adopt. multumesc !

intrebarea este Dvs cum vreti sa fiti apelata? Unde trasati limitele? Daca nu reactionati atunci ei inteleg ca este ok si continua. Incercati sa le comunicati diferentele pe care le simtiti si dorintele pe care le aveti. Succes!

Daca traiesti in Romania, iti inteleg frustarea. Daca traiesti afara – departe de Romania-, e considerata neintegrare in societate. Sant atatea lucruri serioase in viata pentru care ar trebui sa ne simtim ” deranjati enorm” si ” indignati”.

Mesaj:
Buna ziua!
Am urmatoare problema:
Am 23 de ani acum cateva zile lucram cu tatal meu la casa mea , am luat o pauza la un moment dat iar apoi cand m-am ridicat am urcat scarile ,iar dupa 3 secunde nu am mai vazut ,auzit nimic pe scari eu prinzandu-ma cu bratul de un stalp de la scara.Adica am fost inconstient pentru foarte putin timp sa zic inca 4 secunde apoi totul a revenit la normal.
Mentionez ca am mai avut niste probleme asemanatoare aveam impresia ca nu mai pot respira ,ca imi inceteaza din bataie inima cineva mi-a spus ca sunt atacuri de panica pe iarna au fost mai dese apoi nu am mai avut de curand.
In continuare mentionez ca fumez aproximativ 15 tigari zilnic in zilele “mai grele” avand alte zile cand nu fumez decat 4-5,de baut doar la festivitati sau ocazional cate-o bere.
Este prima data cand mi se intampla asa de grav sa zic pentru ca am mai avut stari de ameteala si pierderea vazului pentru o clipa dar nu am pierdut total controlul corpului ca acum!
Probleme personale ar fi destule provin dintr-o familie mediocra , am fost plecat afara odata la 19 ani pentru 4 luni apoi acum la 23 pentru 2 luni ,sunt slab de statura am 1,78 si 58-60 kg ,la facultate am incercat mai multe acum sper din tot sufletul sa reusesc sa termin ,urmeaza sa ma angajez pentru 3 zile pe saptamana alaturi de tatal meu facultatea gasind la FR .
Un raspuns mi-ar fi de mare ajutor ! Nu prea am avut timp sa ma duc la doctor am ignorat problema momentan nu am absolut nimic nu am mai avut probleme!
Multumesc !

ar fi bine sa iti faci timp sa mergi la doctor pt ca noi consultatii medicale online nu pre iti putem da. Ar fi indicat totusi sa faci pt inceput niste analize de sange si preferabil macar un consult la medicul de familie care sa te indrume mai departe. Succes!

Medicul de familie va sti unde sa te indrume. Oricum, un consult neurologic, poate un RMN,….

Mesaj:
Buna ziua,
Mama mea are 67 de ani si nu aude de mica (a avut meningita). A facut liceul,a lucrat timp de 28 de ani .S-a pensionat la 50 ani cind s-a inchis fabrica.S-a despartit de tata cind eu aveam un an. (acum am 46 de ani). A locuit cu bunica pina acum doi ani cind bunica a murit.Eu am locuit cu ele pina la 19 ani cind m-am casatorit si m-am mutat. In toti acesti ani bunica mea a facut totul in casa, de la mincare pina la zugravit si piata (ea uneori) Pe scurt, mama mea nu a facut nimic din ale gospodariei, nu m-a crescut nici pe mine, am fost mai mult ca doua surori, bunica fiind “sefa”. Mama mea a depins de bunica in toate privintele pina acum doi ani. In ultimii sapte ani pina sa moara bunica treburile gospodaresti le-am preluat eu cu sotul, de la gatit la curatenie si cumparaturi. Mama a stat mereu la televizor, s-a suparat cind a fost pusa la treaba etc.Relatia dintre bunica, mama si mine au fost bune intotdeauna. Dupa ce a murit bunica timp de 6 luni a stat la noi. Au aparut neintelegeri :apartament 2 camere, trei persoane, ea in sufragerie cu un televizor si nu facea nimic, noi doi un televizor, gatit, piata, servici. Am dus-a acasa la bunica, unde fratele ei locuieste si el pentru ca s-a despartit de sotie. S-a facut succesiunea, amindoi sunt titulari la bunica acasa. Am scos-o la plimbare mereu,am adus-o la noi acasa, totul bine pina iarna trecuta cind am stat de vorba serios cu ea sa vina la noi din noiembrie pina in martie ca sa nu mai fac eu atitea drumuri iarna la ea, pentru ca de vreo 10 ani incoace eu aproape zilnic am fost la ele, sa le duc o prajitura si saptaminal mincare. A zis ca sta cu noi 4 luni si dupa doua zile l-am chemat pe fratele ei sa o ia acasa pentru ca voia acasa cu el. Daca o mai aduc la noi pentru doua zile, a doua zi vrea acasa. O ducem. Cu bunica vorebeam zilnic cu ea la telefon. Cu ea nu pot vorbi la telefon, dar ma duc o data la doua, trei zile. Ea tot timpul a avut nevoie de indrumari ca copiii, in toate activitat
ile. Ea a plutit tot timpul, nu a facut nimic. A fost o fire dificila mereu, ceea ce a facut din proprie initiativa nu a fost suficient pentru ceea ce trebuia sa faca o femeie. Are carte, stie tot ce se intimpla din ziare si televizor, dar restul trebuie sa ii spui sa faca si tot nu face. Ca nu vrea si nu ii place. Ce ma ingrijoreaza este ca de vreo citeva luni o apuca ca pleaca acasa. Care casa? Ca ea este la ea acasa. Si ii explic, si ii scriu pe hirtie cind ma enervez, fratele ei ma suna mereu sa imi spuna ca si-a pus papucii si pijamaua in sacosa, se imbraca si ca vrea sa plece acasa. Pina o convinge ca nu are unde sa plece, ca nu am venit eu sa o iau la plimbare dureaza vreo jumatate de ora. Nu e violenta, nu tipa, i se pare normal.A doua zi cind ma duc si o intreb de ce a vrut sa plece si ca mi-a zis fratele nici nu recunoaste. Fata de comportamentul ei dintotdeauna asta e o problema. Unde vrea ea sa plece? Fratele pleaca dimineata, vine seara. Uneori zice ca e singura.Daca o intreb unde vrea sa stea zice ca vrea cu fratele ei.II zic ca acolo e la ea acasa. Si apoi o apuca plecatul.Stiu ca sufera dupa bunica,uneori zice ca bunica e la spital.Eu am fost in depresie dupa ce a murit bunica. Si acum cred ca sint.M-a crescut. Dar care “acasa”? Ce vrea?

va recomand sa o duceti la un computer-tomograf pt niste analize mai complete. Este posibil sa fie un inceput de dementa si ar fi de dorit sa aflati de ce fel. Cu analizele neurologice puteti consulta si un psihiatru. Succes!

UN MEDIC SPECIALIST PSHIATRU VA POATE AJUTA IN TRATAMENTUL MAMEI DUMEAVOASTRA ,DAR CRED CA TREBUIE SI DUMEAVOASTRA SA VA TRATATI CU MULTA RABDARE SI INTELEGERE ,DE FAPT TOTI VENIM CU UN DESTIN PE ACEASTA LUME SI SINTEM RASPUNZATORI CUM IL IMPLINIM

Mesaj:
buna ziua! am o problema care-mi roade sufletul. eu sunt o fire blajina si pasnica, sunt blanda si zambitoare de felul meu. dar in ultima vreme, contactul cu lumea rea m-a schimbat enorm. n-as fi crezut vreodata ca inima mea va fi loc de ura, dar uite ca se-ntampla: URASC! din fata lina deodinioara, am ajuns o mahalagioica de toata groaza. mi-e teama sa nu am probleme cu politia, ca multi vecini ma privesc ciudat. m-am certat cu bunica unui copil ca a sarit la copilul meu. m-am certat cu o vecina ca ma acuza ca am inundat-o, desi e pe palierul celalalt. mai grav, acum doua zile, am vazut in magazin, patroana unei firme de confectii, care nu m-a platit pt munca de 10 zile. s-a imbolnavit copilul si am mers la spital noaptea cu puiul iar a doua zi m-a asteptat la munca, eu eram langa copil. am renuntat la locul de munca. zilele muncite nu a vrut nicicum sa mi le plateasca, pe motive ca am incurcat-o etc. aceasta expierenta m-a traumatizat.
eu in loc sa stau langa copilul meu, ap 3 ani, mi-am luat aripa de pe copil si am mers in firma ei, unde i-am tinut banda. si, ca-n orice firma de confectii, am facut si diverse greseli de lucru, cu care ma are la mana. insa, un lucru nu pot uita: nefiind sigura pe mine, faceam la masina 2-3 bucati, o intrebam daca e bine. ea: DA. iar faceam cateva bucati, iar raspuns: DA. apoi dupa vreo 200 bucati se trezeste sa verifice sa tzipe sa urle la mine, mai intreaba si tu, bla bla! in fine, ma ameninta, ai stricat, asta se va vedea la salariu, etc! si s-a vazut. am mers dupa bani, aveam nevoie pt injectiile copilului si nici nu m-a ascultat. ca mi-ai stricat, ai stricat bla bla nu iei niciun ban. de atunci O URASC! e o femeieie depravata, a distrus o casnicie, si batut joc de multe fete, imi rasuna ecoul in urechi: eu am avut fete, in prima luna am platit un milion! am inlemnit. traim in Romania! adevarata batjocora! acest lucru s-a intamplat in ianuarie 2011.
acum doua zile am vazut-o in magazin. tot am asteptat sa iasa, ca toata energia mi-a luat-o cand am vazut-o. am uitat ce am vrut sa cumpar. radea fericita cu patroana magazinului. pana ma enervez si trec pe langa ea si o fac VARZA cu multe epitete, marea patroana care nu plateste muncitorii, bla bla . a iesit dupa mine sa vorbim, eu nu m-am controlat si am facut mahala urata. simt ca am o problema. mama mea m-a crescut frumos. nu e cinstit fatza de mama mea. dar. . . pe aceasta creatura chiar o URASC. vreau sa ma razbun pe ea. vreau sa plateasca raul facut. daca nu era ea cu carpele ei, eu stateam langa copil si nu se.mbolnavea. am muncit 11 ore pe zi moca. si sambata. vreau sa o dau in judecata, nu de dragul banilor, doar pt ca o URASC. vreau sa-si gaseasca nasul, sa stie si ea ce e umilinta si batjocora. nu stiu cum sa procedez. au trecut 3 ani de atunci. eu n-am nici bani, nici martori. martorii sunt de partea ei. si mi-e teama de mine, cand o vad sa nu devin iar mahalagioaica sau agresiva. astept un sfat

inteleg ca ati adunat foarte multa ura fata de aceasta persoana care v-a injosit si tinut departe de copilul Dvs acum 3 ani si ca ati vrea sa ii intoarceti umilirea. Reactia pe care o aveti este caracteristica ‘paharului plin si care da pe afara’, o reactie sanatoasa in acest gen de situatii. Nu stiu insa, daca nu puteti rezolva legal ceva, cu ce v-ar ajuta sa va risipiti atata energie pe o straina, in loc sa va focalizati pe binele copilului care este implicit si binele Dvs. Daca aveti posibilitatea mergeti si discutati impreuna cu un psihoterapeut despre sentimentele/trairile Dvs de atunci pana acum, daca nu aveti posibilitatea, macar focalizati-va pe activitati constructive, nedaunatoare familiei Dvs. Succes!

Cautati un psiholog/psihoterapeut la dvs in oras si mergeti la cateva sedinte

Ar trebui sa vorbiti cu un avocat, nu cu noi, pentru a rezolva abuzul din partea patroanei. Desi, trecand 3 ani…Depinde si ce anume va doriti cu adevarat. Puteti sa o ignorati ,pe premiza ca orice nas isi are nasul si intro-o zi se va intoarce roata. Cert este ca ATI adunat multe frustrari, care nu va lasa sa mergeti mai departe. Trebuie vazut cum puteti administra aceasta furie si eliminata. Ar trebui sa mergeti la un psiholog sau laun curs de dezvoltare personala. Sau, nepermitandu-va, luati o perna si loviti-o cu pumnii pana va linistiti. Sunt si alte exercitii de eliminare a furiei,greu de administrat pe un forum. Puteti vorbi si cu medicul de familie despre asta. Oricum, toata atentia pe copil,el este pe primul loc. Sanatate!

Oamenii funcţionează pe baza unor recompense mai mult sau mai puţin importante. Psihologii numesc starea dvs. "pierderea recompensei": cineva ţi-a mutat ustensilele de pe etajera din baie, deodată computerul nu mai porneşte, sau poţi pierde locul de muncă. Iar în situaţii de genul ăsta UNII oameni sparg oglinda, izbesc cu tastatura de masă, recurg la ameninţări etc. Poate că sunteţi predispusă către ‘frustrare’ din cauza a prea multe dezamăgiri, sau la fel de bine sunt şi alte aspecte care pot interveni în funcţionarea creierului. Puteţi identifica şi rezolva în măsura posibilităţilor fiecare paragraf de aici http://tinyurl.com/p24llul

Nu faceti degeaba crizele de minie, este firesc, dupa cum povestiti. – Pe de alta parte, dupa 3 ani nu mai puteti face nici un demers legal, a trecut termenul…. Dar nu este atiti de importat acest aspect, cit senzatia Dvs. ca ati face gresit daca v-ati exterioriza sentimentele. Desigur, nu este prea diplomatic FATA DE PROPRIA PERSOANA, deoarece lumea din jur va judeca pe Dvs,, si nu pe destinatarul furiei Dvs.VESTE BUNA: exista cursuri de controlarea furiei. Si inca ceva: furia nu se "elimina", nu se "reduce" sau orice alte lucruri gen "anihilare", nici nu se "iarta", nici nu se inlocuieste cu "iubire". Se transforma in altceva, in ORICE CARE VA ESTE UTIL DVS., nu altuia. Adica, energia imensa continuta in EMOTIA DVS atunci cind sunteti furioasa, trebuie / se poate transforma in ceva foarte util dezvoltarii Dvs, personale. Merita sa incercati! – Nu va mai invinovatiti, nu este cazul. Dar, nu merita sa va chinuiti varsindu-va degeaba furia.

eu zic sa treci peste, viata e prea scurta ca sa ti-o umpli cu nimicuri, nu te supara pe mine dar ai multe lucruri frumoase de facut cu copilasul tau, nu pierde timpul care e foarte pretios, maine poate nu mai poti face ce ai face azi, asa ca uita trecutul , iubeste prezentul ca e foarte frumos si fa planuri de viitor ca suna interesant, de persoana respectiva va avea grija dumnezeu, lasa-l pe el sa-si faca treaba ca o va face mult mai bine decat tine, iti doresc sa ai o viata frumoasa.

Foarte multe din comentariile anterioare pot fi de folos. Ideea este ca a ramane in starea actuala poate conduce la deteriorari importante ale starii tale de bine, practic iti poti croniciza simptomele de nervozitate, anxietate, poate somatice. A apela la un psihoterapeut nu numai ca nu este o rusine, dar este calea pentru a invata sa gestionezi stresul si mania si sa iti restructurezi comportamentul. Mult succes!

Mesaj:
am fost diagnosticata cu tulburari afective bipolare,timp de 4 ani nu am avut nimic dupa un tratament de 1 an de zile,insa acum dupa 4 ani am un episod depresiv:nu am chef de facut nimic,stau numai in pat,cand fac ceva mi se pare ca nu fac bine,sunt neingrijita,igiena personala cam lasa de dorit,dorm tot timpul,si nici placere sexuala nu mai am.mentionez ca iau tratament cu cymbalta si caramanzapina.oare imi voi mai reveni?multumesc

Mergeti la psihoterapeut, pe langa tratamentul medicamentos trebuie sa lucrati putin si cu subconstientul

tulburarea bipolara poate fi tinuta sub control prin tratament psihiatric si consiliere suportiva, puteti functiona normal in societate, familie, etc. Important este sa fiti in legatura constanta cu psihiatrul si consilierul Dvs. Succes!

Puteţi să vă faceti analizele specifice, începeţi cu cele de la final: http://wp.me/p48646-17t Încercaţi şi diagnosticul diferenţial: e posibil ca peste ani să iasă la iveală că suferiţi de boala Wilson (acumulări de cupru), sprue celiac, deficit de vitamină B12, şi eventual infecţie cu Toxoplasma. Lăsând la o parte toate acestea, o dietă sănătoasă ajută mult pentru reducerea simptomelor. Citiţi de exemplu despre efectele psihologice http://wp.me/p48646-d

Va dau un pont: invatati sa recunoasteti primele semne ale episodului depresiv sau maniacal, inainte ca acestea sa se instaleze complet. Atunci cand recunoasteti aceste semne, puteti anticipa ce va urma, dar puteti si impiedica intr-o masura ca manifestarile sa ajunga la apogeu. De exemplu, cand stiti ca urmeaza un episod depresiv, evitati sa stati singura sau sa stati mai mult timp in casa; acesta este momentul cand e bine sa va fortati putin sa iesiti si sa interactionati. Sau cand anticipati ca ar urma un episod maniacal, atunci e momentul sa stati cat mai mult in casa si sa va folositi energia pentru lucruri care sunt in interesul dumneavoastra; aceasta energie poate fi canalizata foarte constructiv in activitatile care vi se par mai dificile de obicei sau orice activitati care va aduc beneficii. Sigur ca acest demers ar fi mult mai usor avand psihoterapeutul langa dumneavoastra. Va doresc multa sanatate.

Puteti incerca niste sedinte de terapie cranio-sacrala!

Comtra depresiei vâ recomand Tinctura de Sunătoare (Hypericum Perforatum) şi luați de 3 ori pe zi câte 4 ml într-un pahar cu 100 ml apă, cu mimim 20 minute înainte de mâncare, pe stomacul gol.

Mesaj:
Buna ziua,
Am 45 de ani si am o problema la nivelul membrelor, si anume nu am forta sa le ridic si simt o slabiciune, atat in maini cat si in picioare. am ajuns sa nu-mi pot usca parul, sa nu pot sa ma piaptan.Acum doi ani am avut o problema la sold si am facut o raza, si mi s-a spus ca am scolioza si inceput de coxartroza. Am facut atunci fizioterapie si atat.
Acum cand a aparut aceasta problema,(cam din luna mai) am fodt in alt oras la un neurodhirirg unde am facut un CT, care a iesit ok, am facut un RMN cervico-toracal. rezultatul a iesit ok, insa la cervical la concluzii :deborduri discale C4-C5, C5-C6, C6-C7, fara semne de stenoza de canal medular.D-l doctor a zis ca e ok, din punctul lui de vedere nu ma poate ajuta, sa apelez la un neurolog. Tin sa precizez ca eu simt o greutate in deplasare si simt ca nu am o pozitie corecta a corpului, si anume am burta impinsa in fata, iar in momentul cand fortez ridicarea bratelor durerea de lasa in partea lombara. Am ajuns cred la a zecea sedinta de masaj la un asistent kinetoterapeut si am inceput gimnastica recuperatorie, dar nu simt nici o ameliorare, ba mai mult parca imi slabesc puterile cu fiecare zi. Mai trebuie sa precizez ca lucrez la birou, ceea ce presupune 8 ore de stat pe scaun. Va rog sa ma ajutati cu un raspuns unde ar trebui sa ma adresez…la un neurolog sau reumatolog..sau..nu stiu..as face niste analize de sange dar nu stiu ce ar trebui sa verific..Multumesc.

Presupun, din propia experienta,sa apelati la ambele.Folositi MgK,nu va dauneaza si incercati sa faceti pauze la servici,5 min.de gimnastica langa birou la o ora,statul doar pe scaun multe ore va agraveaza situatia.Sper sa primiti mai multe sfaturi de la persoane specializate in acest domeniu si sa va fie bine.Succes!

Mai nou, se otine un randament maibun la lucru, lucrand la computer din pozitia in picioare spun cei din IT, evident cu un mobilier adecavat ce permite ridicarea blatului la inaltime dorita…

Acupunctura stiu ca ajuta.

Căutați un kiropractîcian sau mergeți în București la d-l Viorel Butnaru pt călcătura monahală.