Mesaj:
Am o viata naspa , nimic parca nu-si mai are rostul.Am renuntat la scoala dar mi-am dat seama ca este prea tarziu sa regret acest lucru. Prietenul meu m-a inselat si inca ma inseala dar eu il iubesc si nu ma pot desparti de el. Acasa nu am o situatie foarte buna deoarece nu am foarte multa libertate. Am avut o cea mai buna prietena cu care nu mai vorbesc de aproape o luna deoarece nu merita nimic de la mine ( alti prieteni nu am , doar simple cunostinte ). Am stat in casa 2 saptamani si am plans cu sau fara motiv , gandindu-ma ca nu voi face nimic productiv cu viata mea .Nu vreau sa intru in depresie..Ce pot sa fac ?

mergi si stai de vorba cu un psiholog. Sigur gasiti solutii impreuna. Succes!

In primul rand bine ca esti constienta de situatia in care te afli,apoi cat de dispusa esti sa muncesti pentru a avea viata care ti-o doresti?…Cu vointa ,ajutor si perseverenta poti muta muntii din loc.Totul este in mainile tale.

"Ce pot sa fac ?" E un pas mare ca ti-ai dat seama ca ceva nu merge bine in viata ta… altii nici nu isi dau seama… Te felicit ca vrei sa schimbi ceva… De aici incepe rabdarea… totul are un sens… rabdarea insa nu ne lasa sa vedem lucrurile… vrem totul imediat… ei bine… inrii trebuie sa faci ordine in viata ta… accepta realitatea si nu mai da vina pe altii… Invata sa stii ce vrei de la viata si cauta sa iti aranjezi prioritatile… Cauta sa nu te mai inchizi in tine si sa stai cu cineva chiar daca te insela doar sa ai pe cineva alaturi… cauta sa socializezi… mareste orizontul prietenilor tai si nu te plafona doar la "iubitul tau"… Succes

1. Gaseste-ti de lucru. Vei vedea ca ai rostul tau. 2. Intretine-te singura. Vei avea alta libertate. 3. Nu te poti desparti de un om care te inseala? Cum iti explici asta? Dar daca tu l-ai insela, el ar mai sta cu tine? 4. Prietenia nu presupune sa dai ceva la schimb. 5. Niciodata nu e prea tarziu sa faci ceva pentru tine.

Poti incerca sa identifici toate aspectele, mari sau mici, care fac parte din existenta ta de zi cu zi si pentru care poti fi recunoscatoare. De asemenea, gaseste lucrurile care iti fac placere si pune-le in practica. Ai o pasiune, o activitate care te face sa te simti in largul tau, care te incarca pozitiv? Concentreaza-te asupra ei. Daca inca nu o constientizezi, construieste-o! Atitudinea pe care alegi sa o ai te orienteaza si te modeleaza. Incearca sa fii pozitiva si sa fii mai toleranta cu cei din jur, asa cum ti-ai dori ca si ceilalti sa te trateze.

Mesaj:
Buna. Am o intrebare destul de dificila..
Eu si prietenul meu suntem impreuna de un an si sapte luni.La un an si sase luni l-am prins inselandu-ma. Am hotarat sa iert sa nu arunc doar asa o relatie insa ne certam mereu si ii reprosez mereu ceea ce a facut.. nu cred ca il pot ierta. Cand suntem impreuna pe strada orice fata trece pe langa el (mai ales daca e in colati sau in pantaloni foarte scurti)el nu rezista sa se uite. Ce ar trebui sa fac ca relatia mea sa fie din nou ca la inceput.

o intrebare ar fi: tu ce iti doresti? vrei aceasta relatie in care se pare ca nu esti respectata? ce fel de relatie iti doresti? oare acest tip este singurl de pe planeta? poate iti place sa suferi in aceasta relatie… cine stie? Incearca sa aflii ce se intampla cu tine. Succes!

O alta solutie ar fi sa-ti pui si tu pantaloni f.scuti dar asta ar insemna sa iubeasca mai mult ca orice ceea ce se vede nu pe tine,asta-ti doresti????Nu cred ca asta-ti doresti din moment ce ai scris aici.Chiar merita sa-ncerci sa mai fie ca la inceput cand el nu merita si nu te merita??!!!Poate fi ca-i afemeiat si asta ar insemna sa duci o lupta continua,sa fi intr-o continua suferinta……

Pai ia-o de la inceput. Cu altul. Sau autosaboteaza-te, stand langa o persoana care NU TE RESPECTA. Alegerea e a ta.

Viata unui om intr-un anumit moment este rezultatul experientelor de pana atunci. Acelasi lucru se intampla si cu relatia ta, nu va mai fi niciodata ca la inceput, un eveniment perturbator a avut loc. Va fi mai buna sau mai proasta, depinde de cum reusiti voi sa o gestionati. Este f important sa stiti amandoi ce va doriti si sa actionati impreuna in acea directie. Daca hotarati ca vreti sa salvati relatia, psihoterapia de cuplu va poate ajuta..

Buna. Intrebarea nu e grea, iar raspunsul il cunosti deja. Relatia ta nu mai e ce a fost si nici nu are sanse sa revina la ce a fost, din ce povestesti. Ancoreaza-te in prezent si vei vedea lucrurile asa cum sunt. Alegerea e a ta.

Mesaj:
Buna ziua, am 20 de ani si simt ca toate merg prost si ca nimeni nu tine la mn, ca si cum nu mai am nici un rost pe lumea asta. De la 12 ani mama mea a plecat in Italia, un an mai tarziu tatal meu s-a angajat pe tir, eu am ramas cu bunicii acasa/curte in case diferite nu s-au prea interesat de mine nici la scoala nici in timpul liber. Puteam sa merg oriunde ca ei nu stiiau. De la 15 ani am avut o relatie de doi ani care s-a sfarsit, apoi am mai cunoscut vre 2-3 baieti dar nimic mai mult de 5 luni. Tatal meu mi-a dat bani pentru majorat…eu l-am organizat ei amandoi au venit fara sa ma intrebe ce si cum am facut. La 19 ani mi-a dat bani sa imi cumpar masina. Eu pe atunci mergeam noaptea prin cartier beam ma distram etc, nu prea mergeam la scoala dar toate le-am rezolvat. Tot atunci am cunoscut un baiat cu 6 ani mai mare ca mine care lucra era la locul lui. Un prieten foarte bun din anturaj si copilarie mi-a spus sa ma combin cu el ca este baiat bun, stiind ca lui i place de mine am zis sa incerc. Au trecut zilele eu tot la actualul meu stateam era bine pana cand sa plecam in Norvegia, la parintii mei sa muncim. Am ramas insarcinata cu aprox 2 sapt. inainte sa plecam…a spus sa il tin daca vreau dar parintii lui i-au bagat in cap sa nu il tin pentru ca nu ne cunoastem foarte bine dupa 6 luni, ne incurca toate planurile plecarea etc. Am luat pastile si am renuntat, apoi am plecat. Acolo doar ma certat cu mama mea deoarece vroia sa ma schimbe vroia sa ma controleze desi nu mai putea sa reia acei ani pierduti. Din cauza ei am plecat dupa 6 luni si de atunci (2 luni aprox) locuiesc la el…am observat ca nu mai merge nimic bine, mama lui parca nu ma mai suporta face diferente ( daca a luat rufele curate de la uscat, a mele le-a aruncat pe pat si a le lui le-a impaturat, de parca eu nu la fel le puteam impatura) pe cand a mea daca imi dadea mie bani ii da dea si lui la fel, el parca s-a indepartat de mine vorbeste urat de fata cu toata lumea, daca gresesc ceva striga pe mine in vazul tuturor, de ex sapt. trecuta au fost niste neamuri la el dar eu nu am stiut cine sunt pers respective si le-am salutat o data dar cand vroiam sa plec de acasa toti discutau la masa in curte la distanta de mine si nu am mai salutat, m-a facut de ras de fata cu toti prietenii ca nu stiu sa salut. Acelasi prieten care mi-a spus sa ma combin cu el, mi-a spus astazi ca sunt proasta ca mai stau sa inghit ca el spune de fata cu toti ca nu i curios de mine si ca nu i pasa etc. Problema e ca eu nu am un job, nu am unde sa merg sa locuiesc pentru ca mama mea se comporta ca si cum nu sunt copilul ei si nu mai rezist bunicei mele nu i convine sa merg inapoi si toate chestiile astea ma termina psihic simt ca sunt a nimanui ca nimeni nu ma iubeste. Pe el nu il simt ca nu ma mai iubeste pentru ca sunt date si date ba ma saruta ba ma cearta, nu mai stiu. Erau date cand plangeam si cu el in pat fara sa isi dea seama, simt intr-un fel ca nu fac bine ca stau cu el dar pe deoparte ma gandesc ca ce o sa fac fara el unde o sa merg. Chiar va rog sa imi dati un sfat bun cu care sa indrept cat de cat lucrurile pentru ca imi vine cateodata sa plec sa nu mai aud de nimeni.

Draga mea, ai vazut vreodata cum se caleste otelul? Il bagi in foc, il invirti si-l bati pe toate partile, o data, si inc-o data, si inc-o data… Iar, la final, otelul acela nu-l mai indoaie nimeni si nimic! …Uite-asa face si viata. Din unii dintre noi scoate doar fier, in vreme ce pe altii, care au mai mult potential, si din care poate sa iasa un lucru de mai buna calitate, ne suceste si ne loveste pe toate partile. Iar, la final, nu ne mai indoaie nimeni si nimic. Se pare ca tu esti din cea de-a doua categorie <3 Ai probat pina acum, pe propria ta piele, ca, daca dragoste nu e, (mai) nimic nu e. Si, daca viata ti-a predat deja lectia aceasta, eu spun sa te comporti de-aici inainte ca si cum ai fi invatat-o deja! Nu te mai iubeste baiatul care, odata, te iubea?! … Nu-i nimic. Asa-i dragostea, ca tot ce exista pe lumea aceasta: creste si descreste, caci totul are un inceput si un sfirsit. Si face loc alteia noi. La timpul potrivit, te va iubi un altul, sa n-ai vreo indoiala cu privire la asta! Ce poti face pina atunci? Sa te iubesti TU pe tine, cit de mult poti. Sint niste legi care opereaza in Universul acesta, iar una dintre ele hotaraste ca atita dragoste cita ne daruim noi insine, noua – tot atita ne daruiesc si ceilalti. Cit consideram ca meritam sa primim – atita primim. Iar de meritat, meritam toti (desi atit de multi dintre noi cred cu totul altceva – si, drept consecinta, primesc cu totul altceva!) … Asadar, daca te iubesti, nu-ti faci tie ce nu i-ai face celei mai dragi persoane. Ce nu i-ai face copilului tau (sa spunem). Nu sta sa te chinuie nimeni, asa cum nu ti-ar placea sa stea si sa-l vezi chinuit pe cel mai drag om tie de pe lumea aceasta. Partea ta de "datorie" este sa faci tot ce tine de tine si tot ce-ti vine in mod natural si fara efort sa faci, astfel incit sa existe motive ca sa fii respectata si apreciata. Dar daca oamenii nu au capacitatea de a respecta si a aprecia… E lipsa lor, nu a ta E pierderea lor, ca nu reusesc sa considere un noroc si o binecuvintare faptul ca vii la ei cu inima deschisa si faci parte din viata lor! In ce priveste ce poti sa faci concret – parerea mea este ca urgenta I este sa iti gasesti ceva de lucru, ca sa nu mai depinzi de nimeni. Stii ca se spune ca Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri. Hotaraste-ti sa te indrepti, in viata, catre locul potrivit pentru tine (baiatul potrivit, jobul potrivit etc), si, incetul cu incetul, usile ti se vor deschide si lucrurile se vor aseza. Daca as avea virsta ta, eu m-as duce, in perioada sezonului, sa lucrez undeva, la mare (de exemplu). Ca sa ma pot desprinde in primul rind fizic de un om care nu se mai comporta cu mine cum ar trebui. In felul acesta, ai face rost si de ceva banuti, si i-ai lasa si baiatului respectiv spatiu si timp, sa se gindeasca mai bine la cum s-a comportat cu tine si, eventual, sa ia alte decizii, in ceea ce il si te priveste; si sa aseze si lucrurile altfel in familia sa. Iar daca nu se va intimpla asta – slava Cerului! Mergi inainte, caci viata a avut grija sa faca otel din oameni ca tine!

Draga de tine, prin cate ai trecut. Nu am inteles unde esti acum, dar oriunde ai fi singura speranta si singurul ajutor este in tine. Mai fa-te frate cu dracu pentru inca o luna doua pana te angajezi si apoi zi-le tuturor pa si pusi. Daca esti in strainatate poate gasesti de lucru pe vapor sau undeva la mare, munceste mult, pune bani deoparte, ai grija de ei ca sa poti avea grija de tine. Din pacate sau din fericire tie ti-au fost date niste lectii pe repede inainte, pentru ca multi dintre noi le primim cand avem 50 si nu 20 de ani. Ai toata viata inainte si toata lumea la picioarele tale. Capu’ sus si mergi mai departe! Te rog sa ne mai scrii. Cu drag !

draga mea, viata ne ofera greutati tuturor , unora poate prea devreme. important este sa nu te dai niciodata batuta si sa nu uiti , orice ar fi u esti cea mai importanta. trebuie sa gasesti puterea sa mergi mai departe. incearca sa vorbesti cu bunicii tai sa te primeasca inapoi macar pentru o perioada si cauta-ti ceva de lucru . nu mai sta cu baiatul acesta nici o clipa , pentru ca nu se va schimba niciodata. daca nu exista nici o posibilitate sa poti pleca de langa el acum , mai indura putin , pana iti gasesti o slujba si la primul salariu , pleaca de langa el. trebuie sa fi independenta intotdeauna chiar daca te vei casatori , sa nu depinzi niciodata de nimeni. tu sa fii sigura ca Dumnezeu are si lucruri bune puse deoparte pentru tine , dar nici tu sa nu il superi pe Dumnezeu. sa nu mai renunti niciodata la un copil , nu il abandona niciodata asa cum a facut mama ta cu tine. nu vreau sa crezi ca iti reprosez ceva , am doar 19 ani , nu sunt nici psiholog , dar ia-l ca pe un sfat de la o prietena care iti vrea binele.te pup si iti urez mult noroc in viata!

Mesaj:
Prietenul meu se uita foarte des la filme porno aproape zilnic si le alege pe cele mai bizare, viol, incest, abuzuri. Ma ingrijoreaza situatia si tind sa cred ca are o problema psihica. Am incercat sa discut cu el, dar nu recunoaste nimic. spuneti-mi va rog ce sa fac

"Ryback20, a studiat în mod special eficacitatea Naltrexonului în reducerea excitaţiei sexuale şi hipersexualităţii la adolescenţii condamnaţi pentru infracţiuni incluzând violuri, bestialitate şi pedofilie. În timp ce au primit doze între 100 şi 200 mg/zi, cei mai mulţi participanţi au descris scăderi ale excitaţiei sexuale, masturbare şi fantezii sexuale şi de asemeni un control îmbunătăţit asupra propriilor porniri.20 Citând dovezi din studii pe şobolani, Ryback subliniază rolul interactiv al CPF între sistemele dopaminergic şi opioid, concluzionând că “un anumit nivel endogen opioid pare a fi crucial pentru excitaţia şi activitatea sexuală.”20. " http://wp.me/p48646-1N

De fapt Naltrexonul este interesant nu ca remediu pe termen lung, ci doar prin efectul său experimental: un antagonist de opioizi reduce vizibil simptomele de depenenţă sexuală. În cazul ăsta ar putea fi luată în calcul ipoteza că dependenţa este fundamental cauzată de un exces de opioizi, fie ei endogeni sau exogeni. Lucru de altfel confirmat şi de efectele alcoolului sau în general al drogurilor opioidergice. De citit şi aici: http://wp.me/p48646-oO

Este o dependenta sexuala.Orice dependenta de orice natura ar fi ea categoric nu est ebenefica dezvoltarii noastre si mai devreme sau mai tarziu are efecte asupra intregii noastre fiinte .EL ESTE CEL CE TREBUIE SA ISI RECUNOASCA ACEASTA DEPENDENTA si desigur primul pas este starea de negare ,negare care se naste din rusine,vinovatie si alte sentimente care ii scad respectul de sine.In nici intr-un caz nu este benefic sa faceti presiuni asupra sa pentru a recunoaste aceasta dependenta.Recunoasterea se face dintr-o constiientizare interioara sau dintr-o intelegere mai inalta.Ii puteti explica pshihologic ce se intampla.Daca noi dam atentie unei situatii in mod repetat aceasta se imprima foarte bine in subconstientul nostru si in momentul in care in viata noastra intalnim o situatie asemanatoare acest program de acolo incepe sa se desfasoare in afara si uite asa ne trezim facand anumite lucruri pe care aparent nu li ne putem explica.In momentul cand ii spuneti aceste lucruri faceti-o cu iubire si blandete,fara pic de judecata pentru ca daca va simtii acest lucru se va inchide in sine si datorita fricii de judecata va incepe sa se autopedepseasca facand lucruri "rele".Doamna toti avem dependente de tot felul.Dependentele se nasc din dezechilibre la nivel emotional si mental.Dependentele apar atunci cand noi nu vrem sa ne asumam o parte din noi care este in viziunea noastra negativa.Pentru ca daca o recunoastem atunci inseamna ca suntem rai.Nimeni nu vrea sa aiba aceasta eticheta si asa alege sa isi in groape capul in nisip prin dependentelesale ca sa nu aiba timp sa se gandeasca cu adevarat a acea situatie.Dar daca exista PROBLEMA EXISTA SI SOLUTIA,pentru ca noi traim intr-o lume a contrariilor ,a opusurilor ,a perechilor.

Orice om de pe acest pamant a dezvoltat o dependenta fie ea emotionala ,o dependenta de alta pesoana si vedem asta in mai toate cuplurile din ziua de azi,fie o dependenta mentala de o idee,un joc ,o religie ,filozofie si vedem asta mai ales in randul persoanelor ce fac parte dintr-o religie sau alta.Dezvoltam dependente fizice de mancare,alcool si narcotice .Nu este o rusine ,ci este necesar sa ne ajutam unii pe altii ,dar pentru asta este obligatoriu ca omul sa fie constient de ceea ce i se intampla,apoi sa isi asume acel lucru si in ultima instanta sa doreasca din tot sufletul vindecarea.Si etapa vindecarii presupune intelegere ,sustinere si iubire pentru ca este practic infruntarea fata in fata cu pproblema.Pot exista de asemenea si recidive ,dar important este sa ne ridicam si sa o luam de fiecare data de la capat pana ce vom reusii.Intrebati-va daca sunteti capabila sa ii fiti alaturi pe un asemenea drum si dati-i cat timp este necesar pentru fiecare pas fara nici un fel de presiune exterioara.Apoi impreuna cu un terapeut treaba se va desfasura altfel.IMPORTANT ESTE APORTUL PERSONAL AL PERSOANEI IN CAUZA ,INTELEGEREA PROFUNDA A DRUMULUI DE URMAT ,PERSEVERENTA SI RABDARE PANA CE TOTUL SE VA SFARSII.Atentie si la faptul ca in copilarie acea persoana s anu fi fost abuzata sexual,acea amintire s afie ingropata in subconstient si ea sa iasa la suprafata ,sa si-o aminteasca inainte sa fie pregatit sa si-o asume sau sa o infrunte.Cred ca un ajutor specializat ,impreuna cu implicarea persoanei in totalitate si cu sustinerea celor din jur rezultatele pot fi spectaculoase.O alta varianta este poate si un program comportamental care a fost preluat in copilarie de la cei din jur ,din familie sau din anturajul din adolescenta.Sunt mai multi factori asa ca nu putem da un verdict sigur .Vorbiti cu dansul explicati-i pe cat posibil si apoi sustineti-l din plin daca alege sa urmeze drumul vindecarii.Alegeti un terapeut sau un psiholog care in adevaratul sens sa fie neutru si pe care il simtiti echilibrat.Va doresc mult curaj,iubire,lumina ,forta si putere cat si sustinere divina pe un asemenea drum

lol…ce sfaturi ) ; omul are niste fantezii si le exercita via industria porno; cat timp nu ii afecteaza viata erotica si emotionala…si nu sunt probleme in intimitatea cuplului…nu vad unde este problema? Nu este o boala psihica … poate deveni o problema psihologica, daca ajunge sa prefere masturbarea in locul sexului cu un partener (cat timp este inca atras sexual de partener…ca daca nu, nu e nici o problema psihologica, ci una de cuplu )

Atata timp cat fanteziile,dependentele de acest fel nu ” nasc” probleme in relatie,altora si amandoi sunt de acord este ok ,toti avem o parte care ne creste placerea sexuala,tactila etc El se pare c-o are pe cea vizuala mai mult……Aici se pare ca aduc probleme relatiei ceea ce-nseamna ca este necesara discutia cu un specialist….Faptul ca prefera doar filmele erotice agresive poate fi si faptul ca a fost abuzat ,nu doar sexual….

Sunt de acord cu fanteziile atat timp cat ele nu devin un comportament zilnic .Noi umanii suntem structuri complexe formati si sustinuti de energie .Noi atragem transformam si transmitem prin noi propria vibratie.Emotiile,sentimentele si gandurile sunt si ele energie pura in miscare .Cand un gand este repetat el incepe sa se cristalizeze adic aincepe sa acumuleze atata energie incat usor ,usor prindeforma in lumea manifestarii sau cum mai este numita lumea in care traim.Lumea in care traim este o lume a formelor .Formele reprezinta efectul unei cauze.Ce este cauza-un gand,o emotie,o vizuaizare sau toate la un loc.Daca doriti sa cunoaste-ti mai multe despre lumea ganduriloesau cea emotionala sunt destule informatii de la carti pana la seminarii.Apoi STIINTA VINE PUTERNIC din urma cu demonstratii puternice legate de aceste lucruri.Deja Einstein a facut-o prin teoria relativitatii.

Daca gandurile puternice se repeta,ele sunt intarite si emotional ,apoi acestei stari i se adauga in plus si fapta mai devreme sau mai tarziu efectul se va vedea sub forma unei experiente .Doamna de mai sus a spus ca deja este un comportament obisnuit ca acest domn sa vizioneze acele filme care in timp sunt din ce in ce mai agresive si dubioase.Intrebarea este de ce o face?-Noi toti stim mental ca ejacularea este un moment de placere scurt si cum noi nu gasim satisfactia interioara la nivel de suflet automat tendinta noastra este sa o cautam in exterior,iar sexul in viziunea multora este unul din aceste apanaje .Sa fim seriosi daca o persoana se uita odata ,de 2 ori ,de 3 ori si asa mai departe ceva il atrage catre acel lucru .De ce ?-Pentru ca el emite acea vibratie din interior.Daca nu ar fi aceasta rezonanta nu ar simtii nevoia sa vizioneze regulat acele filme.Apoi majoritatea oamenilor nu ar recunoaste acest lucru public si nu stim ce face el in lipsa Doamnei?!…Mai ales ca neaga…Eu am o singura intrebare v-ati lasa copii in grija unei persoane care stiti ca regulat se uita la filme porno agresive,cu incest ,viol?….Cand imaginea va fi destul de puternica mental si emotional in interior atunci cand lumea in care traim da ocazia exprimarii ei in forma drumul de la imaginatie la realitate se poate scurta foarte mult.Doamna a dat dovada de curaj sa dezbata public aceast fapt si apoi cred c achiar il iubeste pe acest domn pentru ca isi face griji.Dar cu ajutor ,implicare si curaj toate lucrurile se pot rezolva.

Este o problema mai profunda si implica multa munca.Problema trebuie dezbatuta din multe aspecte si nu doar din punctul de vedere al relatiei sau al fanteziilor.La acest domn nu este o fantezie…ESTE UN COMPORTAMENT DEJA …UN OBICEI…iar Doamna are toate motivele sa isi puna intrebari.Este mult mai mult decat se vede.Energia nu se vede ,dar se simte si ii vedem efectele.

"Prietenul meu se uita foarte des la filme porno aproape zilnic" – oare de ce??? Tu esti cel mai "bun film porno" pentru el… invata sa iti joci corect si frumos rolul si nu va mai avea timp de filme… Problema mare e ca el in viata voastra de cuplu el nu primeste ceea ce isi doreste si din acest caz se uita in acele filme cautind ce-i place. Cauta sa comunici cu el… nu il judeca nu este nici pervers si nici obsedat – probabil e neinteles de tine

Cand se uita la fllme cu incest,violuri,abuzuri cu siguranta este pervers. Tematica filmelor urmarite a depasit de mult erotismul si la el este obisnuinta.Mai are putin si poate abordeaza si pedofilia.Cu siguranta doamna are toate motivele sa isi faca griji.

Poate fi periculos, si daca va avea copii ce siguranta vor avea acei copii?

In ce fel se manifesta concret ingrijorarea ta ca ar putea avea o problema psihica? Adica in ce fel te astepti sa degenereze situatia, in cazul in care si-ar continua comportamentul? Intr-adevar, vizionarea de materiale pornografice poate reprezenta un refugiu / un comportament de evitare – parte a unei probleme mai mari, sau chiar o dependenta.

Mesaj:
buna sunt casatorita am un copil 2 ani eu am 19 ani am o intrebare ce este neoplasm ovarian

da cautare pe google ….

Pe intelesul tuturor: cancer la ovare

Mesaj:
Buna seara ! Numele meu este elena .Am fost intr-o excursie , saptamana trecuta si la intoarcere am mers cu autocarul aproape 13 ore. Am facut doar mici pauze pentru nevoi personale.Cand am ajuns acasa , m-am culcat , iar cand m-am trezit aveam pulpa piciorului drept amortita .Dar numai pe partea din fata .De la incheetura piciorului, din partea de sus , pana la genunchi ,dar numai pe partea din fata ,si nu mi se mai dezmorteste , si doare si daca ma ating si daca nu ma ating .Ce poate fi ? Ce pot face ca sa-mi treaca amorteala ?

Luati legatura cu doct.dvs,in urma unor analize se poate descoperii daca-i vb.despre o circulatie proasta sau altceva….

pot fi 3 cauze: 1.circulator sa fie o problema pe femurala insa piciorul care devine ischemic isi schimba si culoarea; 2. nerv prins – o hernie de disc inalta T8-T10 doar daca ai portat pozitia corecta a coloanei vertebrale; 3. infectios – daca ai fost intepata-muscata de vreo insecta in special cele de iarba

Mesaj:
Hey! numele meu este Elena, am aproape 16 ani si sunt foarte deprimata. simt ca toata lumea ma evita, ca toata lumea crede ca sunt urata si, desi mama imi spune ca nu este adevarat, am inceput sa simt ca sunt urata..cred ca mama imi spune ca nu este adevarat doar pentru ca sunt copilul ei si ma iubeste..am cateva probleme cu acneea si am incercat toate metofele sa scap de ea dar nu am reusit. am 3 saptamani de cand nu mi-am mai dat cu nimic pe fata iar astazi, dupa atata timp mi-am dat cu fond de ten. nu ma simteam bine in pielea mea, dar simt ca daca nu sunt machiata nu sunt bagata in seama.. toata povestea cu deprimarea a inceput de la faptul ca am remarcat ca nu am prieteni. ai mei nu au o pozitie sociala prea buna, asa ca incearca sa faca tot posibilul pentru ca eu sa am un viitor mai bun… la mine in liceu(sunt clasa a 9a) sunt 2, o fata si un baiat cu un an mai mari… si in generala eram asa de buni prieteni dar acum trec pe langa ei si nu baga in seama. la inceputul
anului scolar ii salutam de fiecare data cand ii vedeam dar ei nu faceau acelasi lucru cu mine, asa ca am renuntat… nu ma deranja atat de tare faptul ca nu vorbeau cu mine dar, mai nou, baiatul este foarte bun prieten cu o colega de a mea.. si vorbesc tot timpul.. mama spune ca ea crede ca nu baga in seama pentru faptul ca eu nu am o pozitie sociala dar ce conteaza ce au si ce nu au ai mei?? pana la urma eu o sa am o cariera, nu? nici cu noii colegi nu ma impac prea bine.. simt ca sunt data la o parte de toata lumea si vad ca toata lumea are prieteni dar eu nu.. ce pot sa fac? ajutor urgent va rog!

par sa fie multe adunate in tine. Mergi la consilierul scolar, sau la un alt psiholog, impreuna cu care sa asezi in ordine toate aceste trairi pe care le ai. Succes!

Perfect adevarat ce spune Radu, nu lasa asa…se vor acutiza problemele in timp, si te vei trezi un om insingurat la maturitate! Ptr acnee, exista tratament… daca nu merg tratamentele de tip topice, vb cu un dermatolog ptr tratamentul sistemic (cel mai eficient fiind cel cu isotretinoin / denumire comerciala fie Sotret, fie Roaccutane); Singurul tratament care vindeca acneea efectiv este cu isotretinoin…si chiar daca exista efecte secundare, ele pot fi minimalizate printr-o scema de tratament low dose… un dermatolog bun rezolva si problema increderii erodate de acnee; Eu de la 14 ani am tot avut acnee, pana la 30…asa ca stiu cam prin ce treci

Vreau sa iti spun ca sunt multi adolescenti care trec prin ceea ce treci tu, este o etapa des intalnita in adolescenta. Cauta ajutor la un specialist, majoritatea adolescentilor trec peste toate acestea. Sunt convinsa ca si tu vei depasi cu bine. ))))))))))))

totodata, multi adolescenti nu trec bine peste acest hop; e pacat sa lase sansa sa decida ce si cum…cand exista metode de abordare si de rezolvare a unor situatii concrete

Dacă reuşeşti să găseşti un hobby în care să te ancorezi, fiindcă ai satisfacţia că eşti cea mai bună sau oricum progresezi de la o zi la alta… nu mai contează că nu te salută x sau y De ex. sunt autodidact pe unele subiecte medicale, iar acum pot să-ţi ofer o pistă valabilă pentru acnee. Nimeni nu îmi poate lua satisfacţia că am acces la o părticică de Adevăr, fie şi limitat la nivelul materiei. Elimină alimentele procesate, lactatele şi zaharicale, redu amidonul, şi înlocuieşte cu crudităţi. Cel mai probabil vei evolua mult mai bine. UIte un articol simplu http://wp.me/p48646-fF

Este dovedit stiintific ca dieta nu aduce nicio imbunatatie in evolutia acneei; Acneea apare si la row vegani, si la vegetarieni…si la cei ce papa jank food; Cauzele de activare a genelor ce cauzeaza excesul de sebum se banuiesc a fi epigenetice, si tin de mecanisme hormonale, ce pot fi declansate de o groaza de factori: de la stres, hormoni de crestere, antibiotice…pana la cauze strict genetice (ten gras mostenit, defect genetic de sintetizare si metabolizare a vitaminei A – cu rezultate uimitoare pe isotretinoin etc etc. Toate isi gasesc rezolvarea cu administrarea de isotretinoin, un derivat de vitamina A, ce se gaseste in mod natural si in corpul uman; este un receptor cheie ce inhiba proliferarea celulara (cu prosibile efecte asupra procesului de teloremeaza (inca nedovedite stiintific)) si suprastimularea glandelor sabacee. Se lucreaza la un medicament ce are ca efect doar inhibarea glandelor sebacee..insa nu au ajuns inca la un rezultat

Nu contrazic ce spui despre vitamina A (prea o zici cu foc ! ) dar în rest… se vede că ne bazăm pe o cu totul altă bibliografie

Cauza acneei poate fi ceea ce a specificat Domnul Bogdan,solutia ptr.evitarea accentuarii acneei poate fi ceea ce a specificat Domnul Remus…..,aveti amandoi dreptate )))))))))))……Este importanta increderea in tine inainte de toate,sigur ai si calitati….Toti avem si defecte si calitati,este problema colegilor tai de nu inteleg iar faptul ca nu-ti raspund la salut demonstreaza ca ei sufera de un defect,de o problema mult mai mare….

Draga Elena, sa stii ca adolescenta a fost este si va fi grea pentru toti care trec prin ea. Totul se schimba, corpul se schimba, cei din jur se schimba, criteriile se schimba. Orice nastere e grea, dar acum te nasti tu, Elena tanara femeie din Elena, pe vremuri copil. Iubeste-o pe Elena tanara femeie, chiar daca nu-ti place mereu de ea, chiar daca are acnee si nu prea are prieteni, chiar daca uneori ar vrea sa fie iar Elena copil. Ai rabdare cu tine, cauta bine in jur oameni cu care sa ai ceva in comun, un zambet azi, un salut maine. Te asigur ca desi te simti asa de singura, esti inconjurata de o mare de oameni care simt la fel. Acneea se va curata, prieteniile se vor cerne. Nu nivelul social al parintilor conteaza, si chiar daca ar conta de ce ai vrea tu sa ai de-a face cu persoane care evalueaza pe cei din jur pe astfel de criterii?

Acneea va trece, vei creste, vei avea o cariera, si succes. Insa va trebui sa inveti sa ai RABDARE. Totul se contruieste treptat…

Mi se pare ca chiar baiatul lui Florin Calinescu administra Roaccutane. Sa fie asta cauza pentru care s-a sinucis, ca medicamentul minune poate cauza si depresie

Nu; isotretinoin nu provoaca deprrsie..ci acneea; este o afectiune ce poate creea chiar si desfigurari..asa ca asta cu o sa treaca…nu intotdeauna; este indicat consultul unui dermatolog….

Sa ne aducem aminte ca oamenii te judeca dupa fata…si ca fata e o interfata de comunicat emotii…o fatza desfigurata de cicatrici are efecte si asupra psihicului

Eu am acnee si acum…la 32 de ani; o tratez si o gestionez ptr a nu intra in forma ei vulgara si chistica…asa cum mi s.a intamplat in tineretile mele

Eventual consumi si cereale cu lapte dimineata, zahar la cafea

Nu..nu mai pap lapte de vreo 10 ani / lactointolerant…nici cereala…ca nu ma simt bine dupa.ele; dimineata pap doua oua cu diverse salate…si un ceai cu o dulceata; sport in fiecare zi etc etc

Zahar nu mai pun in lichide…cam de 5 ani ))// dulceata ce mai contine; dar zic ca e un extremism asta cu nutritia…nutritia poate fi un factor..dar nu singurul…asa ca fara tratament adecvat si sistemic…tot degeaba

Mda… fiecare e limitat la experienta lui… si-i da inainte pe o linie. Deocamdata sunt si textele lui Cordain pe tema acneei, sau studii bazate despre androgeni, insulina (igf-1) si acnee. Comunitati intregi de oameni care tin dieta low-carb (sau chiar keto!) Cum de ti-au scapat astea, daca zici ca ai acnee de atatia ani. Cred ca din start ai fost pe o pista gresita, de unde si depresia dusa pe picioare atata timp.

Lol…intrebati orice dermatolog sau psiholog despre cat de mult adera la ideea cu nutritia..ca find un element singular si declansator // mi se pare o viziune prea simplista …

Si 2 la.mana…chiar mananc sanatos // ptr ca stiu ca nutritia e importanta ptr sanatate in general….asta nu inseamna ca nu vei outea face depresie sau acnee…sau eu mai stiu ce boli / prea simplista viziunea dvs despre viata…

A zis cineva ca nutritia e singura varianta ? Sustin doar ca e o varianta care nu poate fi ignorata, mai ales ca suntem INDEMNATI sa consumam tot felul de gunoaie. **Nu te mai adresa la persoana a doua plural ca ma simt bizar. Suntem cam de-o seama, ce naiba

E importanta…ca nutritia inseamna informatie epigenetica…dar pe acnee, nutritia neadecvata sau nesanatoasa..poate doar agrava o conditie patologica ce oricum se intampla; orice dieta adoptata nu vindeca acneea

Mesaj:
Buna seara!voi incepe prin a va spune ca nu stiu exact daca trec printr-o etapa de depresie,nu stiu daca este anxietate… va voi explica,incercand sa urmez cat de cat si pasii ce-mi sunt sugerati mai sus.evenimente negative importante din copilarie nu exista,am avut o copilarie normala,cu parinti normali si buni (cand faceam prostii se mai suparau)… am studiat in cadrul agronomiei,am foarte multi prieteni,sunt casatorita,am un baietel de 8 ani.nu am avut probleme cu politia,nu am avut de fapt probleme majore cu nimeni (am mai fost rautacioasa cu anumite rude,regretand ulterior…). problemele mele mai grele au aparut in momentul in care am luat hotararea sa ne mutam din tara.atunci am fost nevoita sa-mi las copilul cu sotul si mama mea,si am plecat sa lucrez…a doua zi… dupa ce am luat hotararea. locul de munca a fost pt.o zi,dupa care mi-au zis ca ma vor suna dupa 2 luni cand vor redeschide restaurantul(matusa sotului meu,care m-a chemat nu s-a informat corect).dupa 2 luni a venit si sotul si baietelul, si cand totul incepea sa intre aproape in normal,am aflat ca nasa mea(care a fost ca o mama), este grav bolnava.de fapt….. mama mea mai are cinci surori. acum 3 ani s-a descoperit ca cea de-a 2-a are cancer la plamani. toata familia a inceput sa faca ceva ,sa mearga cu ea la spitale, iar nasa mea (a patra sora a mamei) s-a implicat si s-a consumat mult. ulterior a descoperit ca are si ea cancer la san.s-a operat, i-au extirpat sanul, si cand eram convinsi ca totul e bine, dupa aproximativ 2 ani adica,anul acesta in aprilie, cand vorbeam cu ea, la telefon(vorbeam cat de des puteam) imi zicea ca se simte rau… si pe 10 mai m-au anuntat( verisoarele mele) ca are metastaza hapatica.prima zi am crezut,si stiam ca trebuie sa-l sustin pe nasu.apoi am tecut in faza de negare,in urma unor sperante… urmau alte si alte investigatii.m-au tinut la curent cu tot ce se intampla pana pe 29 mai,cand m-au sunat,ca trebuie sa-mi iau primul avion,ca o vor externa….avionul meu a aterizat la 7.20 dimineata… este ora decesului…. am intrat in casa si am gasit-o in patul ei…rece.avea 58 ani…acum ,dupa cateva zile m-am resemnat cu moartea ei,asa a fost mai bine ,sa nu se chinuie,a murit frumos si lin.insa in tot acest timp,de cand am aflat eu ma gandeam mereu daca moare..? Ce fac?,daca moare si nu vb cu ea?….si avand zilnic aceste ganduri,mi le indepartam zicand"daca vei gandi rau,negativ "vei atrage raul. mi-a mai trecut ,insa am ramas cu o teama :imi este frica sa nu i se intample ceva copilului meu.este o teama ce ma distruge.oricat de rationala as vrea sa fiu ,parca vad "semne",sau copilul imi vb ca si cum ar stii ceva…cum ca s-ar intampla ceva rau…. doresc sa mentionez ca au trecut 12 zile de la moartea nasei,7 zile de la revenirea langa copil(5 zile am fost fara el).este normal ce simt?trebuie sa treaca mai mult timp,pana voi scapa de aceste ganduri?

Este normal ca dupa un astfel de eveniment sa se activeze unele frici. Puteti sa consultati un psihoterapeut specializat in terapie experientialista. Numai bine.

din cate inteleg sunteti intr-o perioada de soc. Este normal sa fiti bulversata si ingreunata de acest eveniment si de sentimentele atasate lui. Consultati totusi un psiholog care sa va ajute sa depasiti mai bine acest moment dificil. Succes!

Sunteti inca in stare de soc dar trebuie sa va gasiti fortza necesara si mai ales de dragul copilului sa treceti peste tragedie, incercati sa ganditi pozitiv iar nasa de acolo de sus va vegheaza si cu siguranta se roaga pt voi sa va fie bine!

E vorba de un TIPAR, un program SUBCONSTIENT care VA afecteaza. Se poate elimina prin psihoterapie, HIPNOZA, si multe alte tehnici. Insa doar sub indrumarea unui expert: psihoterapeut, hipnoterapeut, psiho-oncolog. Aveti de ales, sa rulati in continuare acel program, agravandu-va starea, sau sa apelati la un specialist. Dupa care veti lucra IMPREUNA la corectarea convingerilor dezadaptative. Succes!

Inainte de toate si inainte de a decide sa faceti psihoterapie este necesar ca efectul socului prin care treceti sa se mai diminueze.Personal cred ca sunteti o persoana puternica tinand cont doar de ceea ce ati mentionat mai sus despre dumneavoastra.Cu toate ca oamenii puternici pot suporta multe si ei la randul lor ajung in pragul slabiciunii.Este absolut firesc sa fie asa si nu este nici o rusine.Slabiciunea ne ajuta si ne atentioneaza ca e necesar sa o lasam mai usor,sa ne odihnim,sa fim mai blanzi cu noi si mai plini de iubire pentru propria peroana.Ati trecut prin Schimbari majore,apoi vestile despre cancerul din familie,apoi moartea nasei.Sunt evenimente ce au venit la rand ,iar dumneavoastra nu ati avut timp nici sa rasuflati ,nu ati avut ragaz nici macar sa va obisnuiti cu noua viata in noua tara ca restul au curs peste dumneavoastra.Lasati lucrurile sa se aseze,dati voie sufletului sa isi traiasca jalea.Daca este necesar plangeti sau faceti orice simtiti ca va usureaza starea,dar in nici intr-un caz nu negati nimic din ce simtiti si ganditi.Lasa-ti sa curga totul in afara fara a va agata de vreun gand ca apoi sa teseti o intreaga poveste pe baza acelui gand .E valabil si pentru sentimente.Apoi voluntar mergeti in locuri cu vibratie ridicata:in Natura,la o manastire in vizita sau chiar stat in liniste in propria casa ascultand o muzica de Eric Berglund (se gaseste pe net ).DA-TI TIMP fiintei dumneavoastra sa se restabileasca singurul lucru este vital sa fiti intelegatoare cu propria persona.Cat despre nasa va pot spune ca in linistea sufletului puteti avea discutia pe care o doriti atat de mult.Corpul fizic incepe sa se dezintegreze incepand cu 3 zile jumate ,dar corpul eteric ,acel corp care inconjoara corpul fizic si il hraneste cu energie se dezintegreaza cam in 40 de zile .Asta inseamna ca energia nasei se retrage treptat din acest plan ,dar mai raman corpul emotional si mental care trec dincolo.Deci la nivel de energie,emotie si ganduri nasa va simte.Spuneti-i tot ce doriti apoi binecuvantati-o si lasati-o sa plece linistita pe drumul ce i s-a pregatit .Moartea este doar un alt inceput si o continuare a muncii incepute aici in alt plan .Sufletele care pleaca au nevoie de toata dragostea noastra si sustinerea .Nu este neccesar sa tipam ,sa iii invocam ,sa ne agatam de ei doar pentru ca noua ne este frica ca nu vom mai primii ajutorul din partea lor .Noi ne plangem de fapt pe noi.Este foarte bine de inteles ca e mult mai bine sa ii lasam sa plece linistiti pentru ca si ei au altele de facut ,iar vaicarelile noastre nu fac decat sa ii traga in jos si sa ii faca sa sufere si mai mult.Va asigur ca dupa acea discutie interioara va veti simtii mult mai bine.Faceti-o cand sinteti linistita.Amintiti-va si de DUMNEZEU inchideti ochii si doar atat spuneti cu toata credinta de care sunteti in stare in acel moment:"FACA-SE VOIA TA DOAMNE,NU A MEA!"…pentru ca Dumnezeu stie mai bine decat noi toti ce este cel mai bine pentru noi si toti ceilalti.El vede intreg tabloul vietii ,noi doar un coltisor foarte mic.Lasati poarta deschisa in suflet ca Dumnezeu sa lucreze la el.Aveti rabdare si credint a,iar lucrurile se vor fi rezolvat mult mai bine decat va asteptati.Apoi daca credeti ca mai este necesar cereti si ajutor din afara.SUNT CONVINSA CA DUMNEZEU LUCREAZA DEJA IN INTERIORUL INIMII DUMNEAVOSTRA ,TOTUL ESTE SA PERMITETI ACEST LUCRU chiar daca pentru moment nu intelegeti exact ce se intampla.Dupa ceva timp raspunsurile vi se vor revela.Sa fiti binecuvantata si invaluit ain LUMINA DOMNULUI!

Este normal ceea ce simtiti in aceasta situatie.Aveti de parcurs cateva etape pana la acceptarea acestui fapt,impacarea cu acest fapt .Acum sunteti la prima etapa,dupa cum a-ti specificat si dvs.,negarea….Lasati sentimentele de orice fel sa se elibereze,este o perioada lunga,aproximativ 6 luni dar depinde si de resursele interioare, ce le detine fiecare persoana,care ne pot ajuta in vindecare………O discutie cu un specialist va poate ajuta sa treceti mai usor,va poate ajuta in activarea resurselor interioare,de obicei ni se blocheaza in astfel de situatii,suferinta ne face sa vedem doar partea intunecata….

Mesaj:
Prietenul meu se uita foarte des la filme porno aproape zilnic si le alege pe cele mai bizare, viol, incest, abuzuri. Ma ingrijoreaza situatia si tind sa cred ca are o problema psihica. Am incercat sa discut cu el, dar nu recunoaste nimic. spuneti-mi va rog ce sa fac

Ce nu recunoaste, ca se uita la filme sau ca are o problema psihica?