Mesaj:
Buna ziua!
Am o problema de ceva timp, si tind sa cred ca e vorba de o dependenta. Masturbarea este acea problema. Am inceput sa ma masturbez prima data pe la varsta de 13 ani, in prezent am 16. Am incercat sa scap de acest viciu, prin vointa si gandire rationala, da pur si simplu mai mult de o saptamana sau doua nu reuseam. Tensiunea sexuala imi suprima propria vointa, si propria demnitate de altfel. Imi doresc foarte mult sa trec peste acest lucru, stiu bine ca din punct de vedere medical, masturbarea poate fi privita ca o practica sanatoasa ce reduce stresul, si elibereaza emotiile negative, dar eu m-am decis sa scap de aceasta practica, si nu stiu cum. Mentionez ca nu am avut nicio relatie cu un partener de sex opus, am tendinte spre misoginism, si nu sunt foarte sociabil. N-am discutat pana acum cu un psiholog, din motive ce tin de penibilism si chiar ridicol, imi este rusine. Daca ati putea sa-mi dati ceva sfaturi, v-as ramane recunoscator.
Multumesc mult, pentru timpul acordat,

masturbarea folosita la reducerea stresului/anxietatii creeaza dependenta, stimuland traiectul mezolimbic (calea intaririi comportamentale). Recomand terapie cognitiv-comportamentala.

Dragul meu, nu stiu daca ai auzit expresia " tropaie hormonii" ?! De regula, o folosesc adultii, facind referire la adolescenti – mai cu seama la baieti. O folosesc, de regula, cu intelegere si ingaduinta. Pentru ca au trecut si ei prin acea perioada; si stiu la ce face referire… A trece prin viata inseamna, printre altele, si a deprinde priceperea de a o accepta, asa cum este ea. Faptul ca, in perioada adolescentei, tensiunea sexuala este la apogeu – este un dat. Natural si firesc. Nu este nici bun, nici rau – ci doar este. Cu privire la el, poti adopta doua pozitii, amindoua fiind la libera ta alegere. Poti alege sa i te opui sau poti alege sa-l iei ca atare. Nici una dintre cele doua atitudini nu-l va schimba; esti sau nu de acord cu ea, tensiunea sexuala tot va exista. Ce se schimba, atunci cind iti schimbi perceptia si atitudinea – este calitatea vietii tale, in timp ce traversezi aceasta perioada. In intelepciunea sa, Natura (sau Dumnezeu, spune-i cum iti place mai mult) ofera solutii oricarei (asa-zise) probleme. De exemplu, pentru o perioada aglomerata hormonal (cum este si cea prin care trec toti adolescentii), a oferit solutia masturbarii. Naturala si fireasca. Nici buna, nici rea – ci doar este Depinde de tine daca alegi sau nu sa recurgi la ea; depinde de tine ce anume alegi sa gindesti despre ea… Recomandarea mea este sa te straduiesti sa nu-ti complici viata; sa eviti sa-ti faci deserviciul de a pune etichete negative pe situatii total naturale si neutre. In rest… Rabdare cu privire la acest aspect; si din ce in ce mai mai multa deschidere catre oameni, inclusiv catre persoanele de sex opus. Si noi, femeile, sintem oameni, sa stii ; si in noi exista calitati minunate, menite si capabile sa va faca voua, barbatilor, viata mai frumoasa (pe linga zilele amare ) ! <3

Cand vine vorba de masturbare , sexologii impartasesc aceeasi opinie: este buna pt sanatate! Este o buna solutie pt mentinerea sanatatii sexuale in cazul unei tulburari hipoactive a dorintei sexuale ( lipsa dorintei). Masturbarea are o influenta pozitiva asupra sistemului imunitar si ajuta la reducerea stresului..in plus este distractiva ,satisfacatoare si.. gratuita!

poate ar fi o idee sa iti invingi teama de penibil pe care ai mentionat-o si sa mergi la un psiholog. Noi nu avem de ce sa te judecam (asa cum probabil consideri), tu avand niste impulsuri normale pt varsta ta, dar poate ca sunt neintelese sau intelese gresit. Succes!

masturbarea duce la scaderea in timp a capacitatii de a memora! este cercetat si aprobat! este si pacat. mergi la un duhovnic sa te spovedesti! incet,greu, cu multa vointa vei scapa!

Îndrăznesc să afirm că mai eficient decât un duhovnic este niacina cu eliberare rapidă, glutamina. În plus, orice altă soluţie care ar putea ajuta pentru o mai bună adaptare. De citit şi aici http://tinyurl.com/p24llul

Daca tu consideri ca este un viciu, lupta impotriva lui inlocuindu-l cu un obicei sanatos. Obiceiurile au caracteristici bine definite. Modificandu-le, faci primul pas spre dezmembrarea lor. Fie incerci de unul singur, fie ceri ajutorul unui terapeut. In viata te vei mai intalni cu "vicii", iar etapa aceasta te va invata sa faci fata unor asemenea incercari si pe viitor. Numai bine!

Aduc aici cateva completari din practica mea de specialitate. Masturbarea este sanatoasa si ajuta in anumite conditii dar este nesanatoasa in altele. Masturbarea produce detensionare si aduce placere intr-un timp foarte scurt. Nu necesita batai de cap cu femeile, sa le cuceresti, sa le duci la restaurant si nu ai garantia ca vei obtine ce vrei. Poate dezvolta egoism, ejaculare precoce,introvertire, misoginism, nu ajuta la dezvoltarea de relatii sanatoase bazate pe iubire, incredere in sine si in celalalt. Folosita prea des produce o desensibilizare a penisului iar actul sexual cu o femeie nu mai este multumitor. Cere ajutorul unui specialist, este important, terapeutii nu judeca deci poti sa fi cat de "penibil" doresti. CURAJ SI SUCCES!!!!!

”Ce-i prea mult strica….”Daca te masturbezi atat de des incat numai esti atras de fete,incat nu-ti mai doresti o relatie cu o fata nu-i bine si este indicat sa iei legatura cu un specialist .Daca te masturbezi(nu des) si esti atras de a face dragoste cu fetele este ok .Solutia ptr.a scapa de acest ""viciu” este de a-ti folosi toate calitatile in a face dragoste cu o partenera,o calitate ar fi apetitul tau sexual dar pana acolo culege niste flori si oferale unei fete de care-ti place,fi un cavaler ca altadata….);)insa sunt sanse ca toata viata sa mai existe momente de masturbare , nu ca viciu si nu-i nimic rau…Cred ca nu exista pers.sa nu-si atinga cateodata acele parti….

Mesaj:
Buna ziua! Am un baiat de 12 ani este foarte inchis in el in general cand este cu noi parinti acasa nu stiu ce are mereu am impresia ca il apasa ceva dar cand este cu copii afara este foarte relaxat si bine dispus eu ca mama nu il inteleg de ce este asa poate ma puteti ajuta sa inteleg ce se petrece cu copilul meu.

poate ca a facut ceva de care ii este rusine, ceva care priveste parintii

Mergeti la terapie cu baiatul si lasati-l singur cu terapeutul, daca aveti incredere in el (in specialist). Apoi discutati cu terapeutul. Sunt situatii care ii depasesc pe parinti si cel mai bun lucru e sa inteleaga ca au si ei, ca toti oamenii, limitarile lor.

Pot fi mai multe cauze ale comportamentului sau de la rusine, teama , culpabilitate, nevoia de atenție etc..Ați putea încerca sa stati de vorba cu el, sa il incurajati sa spună ce il apasa.Daca credeți ca situația va depășește si durează de ceva timp ar fi bine sa va adresati unui psiholog

Perioada adolescentei este perioada maximului comformism, dar nu cu familia, ci cu grupul de prieteni. Referitor la familie sunt respectate doar valorile fundamentale. Grupul este cel care ii confera o identitate (subiectiva); este un fenomen normal, nu te alarma prea tare. Incearca sa te comporti ca si un prieten cu baiatul, nu ca si un parinte. astfel va simti ca are libertatea de care are nevoie. Insa aceasta libertate trebuie sa fie controlata. Mult succes!

Mesaj:
Buna ziua!
Am o problema de ceva timp, si tind sa cred ca e vorba de o dependenta. Masturbarea este acea problema. Am inceput sa ma masturbez prima data pe la varsta de 13 ani, in prezent am 16. Am incercat sa scap de acest viciu, prin vointa si gandire rationala, da pur si simplu mai mult de o saptamana sau doua nu reuseam. Tensiunea sexuala imi suprima propria vointa, si propria demnitate de altfel. Imi doresc foarte mult sa trec peste acest lucru, stiu bine ca din punct de vedere medical, masturbarea poate fi privita ca o practica sanatoasa ce reduce stresul, si elibereaza emotiile negative, dar eu m-am decis sa scap de aceasta practica, si nu stiu cum. Mentionez ca nu am avut nicio relatie cu un partener de sex opus, am tendinte spre misoginism, si nu sunt foarte sociabil. N-am discutat pana acum cu un psiholog, din motive ce tin de penibilism si chiar ridicol, imi este rusine. Daca ati putea sa-mi dati ceva sfaturi, v-as ramane recunoscator.
Multumesc mult, pentru timpul acordat.

Esti fata sau baiat?

Probabil este baiat, a scris "v-as ramane recunoscator"

A scris ca nu a avut nici un partener de sex opus, nu partenera. Ma induce in eroare

Partener de sex opus poate fi fata sau baiat

Atunci daca e baiat nu are nici o pb. E absolut normal ce face daca nu are partenera, toti fac asta. Daca facea asta avand partenera, si prefera sa se masturbeze in loc sa faca cu a lui partenera, atunci era o problema. Sunt persoane adulte care fac asta in lipsa de partener intr-o anumita perioada a vietii. Atat timp cat masturbarea nu produce raniri, este ceva absolut normal si sanatos

Masturbatia mai ales in perioada adolescentei, constituie forma cea mai frecventa de excitatie sexuală. Problemele apar atunci cand are un caracter impulsiv – obsesiv, cand apare pe fondul unei stări conflictuale,atunci cand adolescentul este sustras de la obligatiile si activitățile lui curente, cand il îndepărtează de sexul opus. Pot dezvolta puternice sentimente de culpabilitatea , daca sunt descoperiți , amenințați si pedepsiti

Mesaj (din numele care apare la adresa de e-mail am presupus ca dl. nu este roman de origine, de unde si specificul scrierii):

Buna ziua
Incep cu inceputul.
Am cunoscut o persoana femeie,care avea familie,si are un copil.Cand lam cunoscut era distrusa,neglijata de sot trupeste si sufleteste.
Mia placut aceasta femeie si mam hotarat sal ajut si sa stau langa ea la bine si la rau,lam convins sa mearga la doctor,sa faca tratamente corespunzatoare,am fost alatur de ia tot timpul,si asa incet neam indragostit unul de altul.Nu am avut secrete fata unul cu altul,am fost sincer si deschis unul cu altul,orce discutii,orce probleme puteam discuta deschis.
Asa am continuat un an de zile,fiecare clipa,fiecare minut care aveam,am petrecut impreuna,si trebuie sa va spun a fost ceva de nedescris,foarte placut,si frumos.
Asta pana nu de mult,doamna si depus intentia de divort,copilul la luat sotul,si nu prea lasa sal vada,este distrusa aceasta femeie,eu ca de obicei am incercat sal linistesc,sal sprijin macar cu o vorba buna,lam convins sa mearga si la psiholog de familie,intr-o zi cand a venit afara de la psiholog,asa deodata sa intors impotriva mea,ma mintit,ce na facut niciodata,mia spus ca se simte sufocata,si sa sa nu ne intilnim cateva zile,ce bineinteles ma durut,si nu intelegeam motivul,si acuma ne itilnim tot mai rar,trebuie sa ma rog de ia sa ne intilnim macar o data pe saptamana,ea tot imi spune ca ma iubeste,dar oare mai este asta dragoste??Sant foarte disperat,nu stiu ce sa fac,nu as vrea sal pierd,nu stiu cum sa procedez,o iubesc foarte mult,din acest motiv cer sfatul dumneavoastra cum sa procedez,ce pot face,oare asta sa fie sfarsitul relatiei noastre?

Cine iubeste cu adverat il lasa total liber pe celalalt fara nici un fel de presiuni.Daca se intoarce bine ,daca nu inseamna ca nu era persoana potrivita pentru dumneavoastra.

Sunt de acord cu Doamna Olimpia,lasati-o libera,lasati-o sa faca ceea ce simte fara presiuni.Probabil mersul la psiholog a facut-o sa-si descopere anumite sit.,sentimente ,trairi pe care are nevoie sa si le clarifice in liniste….

Probabil ca, la sedinta de terapie de la care s-a intors impotriva dumneavoastra, a conectat relatia sentimentala cu pierderea custodiei copilului. Nu inseamna ca e neaparat corecta aceasta conexiune, dar e posibil ca acesta sa fie adevarul pe care il recunoaste. Vorbiti sincer cu ea, intrebati-o ce se intampla si care e motivul schimbarii radicale de comportament. De asemenea, aveti grija cine o influenteaza si cu ce. Daca dvs. doriti sa ii oferiti dragoste, siguranta, o relatie de lunga durata si reintregirea familiei prin adoptia copilului, spuneti-i. Daca nu, fiti deschis si explicati cat sunteti dispus sa oferiti in aceasta relatie si ce doriti sa primiti.

Mesaj:
Buna ziua!
Ma numesc Raluca, am 17 ani, (fac 18 in noiembrie) si sunt din Timisoara.
De 3 ani sunt intr-o relatie la distanta, baiatul fiind de la Targu-Neamt. (556 km distanta)
Ne-am cunoscut pe o retea de socializare, totul a inceput frumos, copilaresc as putea spune, nici eu, nici el nu ne gandeam ca se va ajunge chiar atat de departe.
A facut tot posibilul sa vina sa ma cunoasca, copil fiind si el, i-a surprins placut pe ai mei. Totul bine la inceput, atat intre mine si el, cat si intre el si parintii mei.
Am asteptat sa termine liceul, s-a mutat in Timisoara, pentru a-si face un viitor si pentru a fi noi aproape unul de celalalt. Spatiul era mic, asa ca au inceput micile discutii aspre rau de tot.. " mananca prea mult " , " nu munceste destul " "sta degeaba" "sa plece.. " .. oarecum a fost dat afara.
A plecat, a dat de permis, iar apoi am insistat iar sa vina, eu aranjand cu tatal meu (vitreg) sa il lase sa locuiasca in garsoniera lui, separat de noi, in alta zona.. garsoniera fiindu-i oferita fara nici un fel de chirie, trebuia sa isi plateasca cheltuielile. Discutiile inca existau in mintea si sufletul prietenului meu, cat si in mintea tatalui meu.. parca a inceput sa nu il inghita deloc, ii gasea mereu defecte.. (tatal meu este un om foarte, foarte dificil. spune o gramada de lucruri fara sa se gandeasca inainte sa le rosteasca) .
Pentru ca am intarziat intr-o zi jumtate de ora, mi-a spus cu prietenul meu de fata, ca daca ma mai duc la Dan, la garsoniera, el se ia si paraseste famila. Parintii mei sunt concubini, nu casatoriti.
Spunea Dan, ca decat sa fie si mai multe discutii, sau sa se desparta din cauza certurilor mai bine pleaca.
Va dati seama ca am insistat sa ramana si sa nu plece, pentru ca ai mei nu ne-ar mai fi oferit nici un fel de ajutor.. si i-ar purta si mai mare pica.. nu am putut sa il conving sa ramana asa ca a plecat. Ai mei m-au vazut ca sufar, asa ca, au aparut alte reprosuri.. cum ca nu este pentru mine si ca nu voi avea un viitor langa el.
Problema principala e faptul ca Dan, ma iubeste pe mine, dar nu mai suporta discutiile cu ai mei. Eu l-am sfatuit sa invete sa se detaseze si sa se gandeasca doar la mine, la viitorul nostru. El spune intr-una ca nu poate, si nu poate trece, si nu stie ce vrea. Ba ma iubeste, ba nu ma iubeste, ba ma iubeste dar ii este prea greu pentru ca se gandeste la ai mei. Ce credeti ca ar trebuii sa faca? sa poata trece peste, sau nu stiu, ce credeti ca as putea face eu sa il ajut..

Pai sa se casatoreasca legal cu tatal tau vitreg, ca deja s-au legalizat aceste relatii Vad ca tu vorbesti doar de aceasta relatie, pui accent pe ea, mai mult ca pe a voastra. Asa cum ati rezistat 3 ani la distanta, veti mai rezista 1-2 ani pana termini liceul, si va faceti un rost impreuna, independent de tatal tau vitreg. Deocamdata admite ca depinzi de el, si ca poti accepta o temporizare, o amanare temporara a relatiei. O fac adesea si cuplurile casatorite, cand unul din parteneri pleaca la munca in strainatate… deci veti reusi si voi, deoarece tineti unul la altul.

Eu va doresc intii da toate sa ajungeti sa fiti "maturi" si apoi veti intelege cu ce se maninca relatia de cuplu.. acum tendinta e hormonala si se pare ca "pitza e mai dulce decit tzita"… aceasta "dulceata" nu e permanenta daca nu ai cum sa o intretii… Tinerii vor sa li se respecte deciziile insa ei depind de parinti… cind vei fi pe picioarele tale, cind vei munci banul tau si vei simti cum se produce banul.. vei intelege ca viata nu e doar lapte si miere… Cauta sa iti faci un rost in viata si apoi e timp si de iubire si de dragoste si de tot ce iti doresti… succes

Draga mea, iti doresti independenta si sa fii tratata ca un adult, dar tu esti independenta financiar si te comporti ca un adult aflat intr-o relatie? Sunteti inca tineri, depinzi inca de parinti… asta nu vine doar cu avantaje, ci si cu reguli de respectat. In momentul in care va veti decide sa va luati in maini viata, sa va intretineti, sa traiti impreuna, cu bune si rele, atunci totul se va schimba, pentru ca vei intelege ce inseamna sa fii INDEPENDENT si ADULT.

Mesaj:
buna ziua!
am un frate care a fost casatorit(6 ani) are 2 copii iar la divort baiatul i-a ramas lui si fetita la mama, toate bune… de ceva vreme insa sa recasatorit si de atunci a inceput si problemele(legate de copil) actuala sotie mai are un copil a ei de 2 ani jumătate iar baiatul fratelui are 7 ani jumătate, pana sa recasatorit timp de aproape 2 ani copilul a stat la mine (fratele meu era la lucru venea la sfarsitul saptamani ca si acum dealtfel) deci era un copil intelegator, cuminte… de când sa casatorit fratele meu copilul s-a schimbat mult an rau, nu mai comunica este amenintat de mama vitrega ca daca vb cu tusa sau cu bunici o pateste, el când vine in vizita la noi tot timpul are grija de fratele lui (adica copilul mamei vitrege) nu se joaca asa cum al stiam eu anainte si are o privire speriata când ai zice mama ceva ramane blocat ….an urma cu cateva zile el s-a intanit cu bunicul lui si stand de povesti el zice: "bunicule ui pe buna acolo eu o vad si pe mami.. si arata spre niste copaci dar nu era nimic … si aici a inceput intrebarile noastre ce se intampla cu copilul??? el mai zicea ca de cate ori se intoarce de la scoala al apuca tremuratul ca ii frica de mami. as avea nevoie de niste sfaturi cum sar putea proceda sa se salveze si casnicia si sa fie si copilul asa cum era anainte fara temeri?? MULTUMESC ANTICIPAT!!!

Primul lucru: discutati cu fratele dvs. E posibil sa nu stie cu adevarat ce se intampla. Copilul pare abuzat psihic si pentru situatii de acest gen exista servicii sociale care pot interveni legal. Binele copilului trebuie pus mai presus de orice. De asemenea, copilul are nevoie de consiliere terapeutica acum, nu mai tarziu, pentru a nu se produce modificari comportamentale dramatice. Aveti de unde alege un terapeut (fie de aici, de pe site, fie o recomandare). Va felicit pentru grija si atentia cu care inconjurati acest copilas. V-ati gandit sa cereti tutela?

Mesaj:
am hemoroizi care au aparut la nasterea primului copil, acum 25 de ani, nu mi-au creat probleme pana acum 6 luni. au inceput sa sangereze forte rau iar de o saptamana am dureri dar in zona feselor iar durerea se lasa pe os in jos.MULTUMESC

Multumesc??? Mergeti la proctologie, complicatiile pot fi severe

Pe lângă ce vă mai zice medicul, puteţi avea în vedere şi produsul Vein Defense, sau mai la îndemână capsulele cu ulei de cătină (utilizare locală). Eliminaţi alimentele care îngreunează tranzitul intestinal şi perturbă digestia (cereale, lactate, mazăre, fasole, soia), şi folosiţi seminţe proaspete de in, salvie puse în salate. Dar nu am încredere în seminţele din plafar ambalate la întâmplare, cel mai probabil sunt deja râncede.

Mesaj:
Buna ziua,
fiica mea in varsta de 16 ani este nehotarata in ceea ce priveste viitorul ei si as dori sa o ajut facandu-i o evaluare de aptitudini, orientare scolara…banuiesc ca asa se procedeaza. Ce teste imi recomandati sa caut? Ce specializare trebuie sa aiba psihologul caruia ma adresez? Cam la ce pret ajunge o astfel de evaluare?
Multumesc.

Va recomad evaluarea si testarea de catre un psiholog, pretul variaza de la 50-200 ron,un psiholog clinician cat si un psiholog cu competente educationale va poate ajuta..

Va recomand sa va adresati unui psiholog specializat in psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala pentru o evaluare a aptitudinilor si intereselor profesionale

consiliere scolara si vocationala, exista si gratis, sigur la scoala unde este inscris copilul sau apartine de o alta scoala dar se ocupa si de acei elevi un astfel de consilier care se ocupa si cu astfel de indrumari

Recomand psihologul platit, la cabinet particular. in scoli am intalnit din aceia care nu-si finalizasera studiile inca, nu aveau exp necesara etc

Buna ziua,
Eu sunt psiholog si consilier vocațional. Un astfel de proces se întinde cam pe 5 ședințe, iar costul unei ședințe este aproximativ 80 RON.

poate ar fi util sa lasam prejudecatile la o parte, cam de mult nu mai sunt persoane necalificate in sistem, nu pot spune cu certitudine ca nu exista nici o exceptie, asa cum nimeni nu poate garanta ca la cabinetele particulare exista numai profesionisti de calitate 100%, parintele poate incerca varianta gratuita si daca este nemultumit sa apeleze si la un cabinet particular, in acest mod inclusiv va face o comparatie…

Da de acord insa uneori in scoli sunt mulți studenți la un consilier cam 800…iar marea majoritate a consilierilor nu au competenta in evaluarea psihologică, doar vocaționale, insa unii sunt extrem de dedicati
Așa ca salut propunerea lui Iuli

Mesaj:
buna ziua
am nevoie de un psiholog/psihoteapeut/psihiatru, nu stiu ce anume pentru a o ajuta pe fata mea, Teodora-17 ani.
stiam ca are probleme, insa am tot sperat ca in timp, cu ajutorul psihotrapeutului scolii, sau cu varsta se vor rezolva. m am inselat!
aseara am descoperit ca teodora se automutileaza. are taieturi la nivelul coapsei. spune ca o practica de 2 ani, mai mult sau mai putin, si ca in ultimele 6 luni, la insistentele prietenului a incercat si a si reusit sa se abtine. insa acum, a fost coplesita de presiunea pentru a-si ridica mediile, recunosc, presiune pusa si de noi parintii.
sufera de atacuri de panica, spune ca sunt din ce in ce mai dese si mai lungi, atacuri ce apar in ultima vreme in special noaptea.
este si intr o permanenta depresie, cu sau fara motiv (oare este necesar un motiv pentru depresie?!)
Despre Teodora:
este o adolescenta desteapta, pasionata de poezie (scrie si publica) poemele ei sunt foarte frumoase si profunde.
uneori da vina pe noi ca am "obligat o" sa mearga la acest liceu (este cl. a 10-a) alteori, recunoaste ca nu chiar am obligat o, dar tot pe acolo bate
de la virsta de 1 an a locuit doar cu mine si mama mea, bunica ce a iubit o .. asa cum stiu doar bunicii sa iubeasca.
in anul in care a implinit 7 ani, m am recasatorit, ne am mutat in noua casa, a sotului (care mai are o fata ce locuieste cu noi cu 4 ani mai mare ca Teodora)ea a inceput scoala (am inscris o la scoala din cartierul unde locuia bunica, pt a nu fi o ruptura totala in viata ei)
insa, in anul urmator… am nascut o fetita (Teodora nu a putut o accepta, considerind o vinovata de pierderea mea) si, din pacate, intreaga mea atentie s a canalizat catre bebelus si catre ergonomia noii familii, neglijind o pe ea. tot in anul respectiv, la 2 luni de cind s a nascut Ana, mama mea a murit. desi nu a spus o niciodata pentru Teodora a fost un soc imens.iar vin si spun, din pacate,am fost atit de coplesita de aceasta pierdere, incit nu m am aplecat si asupra suferintei Teodorei si probabil nu am nicio scuza.
cu tatal natural relatiile sunt reci.. nu il iarta si nu poate intelege de ce acesta o cauta atit de rar
cu tatal "adoptiv".. nu stiu ce sa spun. il respecta si il considera tata ei, insa nu i poate accepta autoritatea, mai ales cind acesta are iesiri colerice (cel mai des vis a vis de respectarea unor reguli de convietuire in familie, curatenie, scoala, ordine, etc)
atmosfera in familie, as zice ca este una normala, cu suisuri si coborisuri.

un alt motiv pentru care nu am apelat pina acum la un specialist a fost si faptul ca veniturile familiei sunt fluctuante, singurul venit sigur fiind al unui singur parinte, sotul gasindu-si de lucru temporar si pe perioade scurte.

vis a vis de mine, Teodora are o atitudine relativ deschisa. o incurajez sa discutam, nu mi spune chiar tot, mai avem conflicte (nu referitor la ce mi spune, caci nu vreau sa o descurajez)

de a lungul anilor insa, Teodora a mai incercat sa ne atraga atentia: in clasa a 7-a umbla cu o cutiuta cu un praf alb, pe care il inhala. dupa spaima de rigoare pe care am tras o ca ar putea fi drog, am aflat ca era antinevralgic pisat… il folosea pt tratarea durerilor de cap (are dureri de cap frecvente si insomnii)am fost chemati de diriginta si s a stirnit o intreaga furtuna… nu, nu se droga… era doar teribilism
la inceputul clasei a 9-a am fost sunati de politie. mersese in Centrul Vchi la un concert si se imbatase.. am petrecut o noapte la spital cu ea.
tot pe atunci a inceput o relatie cu un baiat de 24 de ani, dar care din mesajele de pe telefon, reiesea ca o desconsidera si o trata mizerabil. ea era indragostita.. alta furtuna, am reusit sa l indepartam, oarecum brutal pe individ. teodora a suferit iar.
acum are unprieten (ca si anteriorul)ce are virsta tot in jurul unui 24… dara tita timp cit o trateaza cu respect, i am spus ca nu avem nik impotriva acestor tip de relatii

sper ca am reusit sa foarte sintetizez nebunia din viata fiicei mele.

este de acord sa faca psihoterapie. a mers cred ca 3 ani la psihologii scolii (scoala generala si liceu), dar acum acesta i a spus ca nu o poate ajuta, sa consulte un psihiatru.

cu multumiri anticipate in speranta unui ajutor (chiar CRED ca avem nevoie de un ajutor)

Sincer, nu văd rostul pentru care aţi postat detalii personale despre propriul copil. Dacă m-aş pune în locul fetei dvs, nu mi-ar pica bine peste ani să scrie undeva pe internet ce probleme am avut cu ani în urmă. Oricum toate aceste mesaje vor fi găsite peste 2 zile cu o simplă căutare pe Google. În rest, cred că v-ar ajuta şi mesajele de aici (adică articolele spre care se face trimitere) http://tinyurl.com/og5a399 Sau interviurile cu un psihoterapeut foarte non conformist, sunt traduse. http://wp.me/p48646-8p

As sugera consultarea unui psihoterapeut, deoarece pregatirea acestuia, din perspectiva problemelor descrise, este mai adecvata decat cea a consilierului scolii (care nu are neaparat o specializare pe psihoterapie). Psihoterapeutul poate evalua depresia, anxietatile, comportamentul, iar acest v-ar putea face o recomandare, daca este intr-adevar nevoie de psihiatru (adica de medicatie), sau daca lucrurile se rezolva cu terapie.

In momentul in care cautati un psihoterapeut, interesati-va daca a mai lucrat cu adolescenti, deoarece este indicat sa aiba experienta cu aceasta categorie de varsta (nu poti trata un adolescent la fel ca un adult, trebuie luat in calcul mediul familial etc.).

Desi ati spus ca venitul este fluctuant, poate ar fi cazul sa incercati sa faceti un efort. Comportamentul actual ar putea fi considerat "doar teribilist", dar acesta este un moment hotarator pentru evolutia fetei dvs. Ar putea sa isi revina, sau ar putea merge spre mai rau (taieturile sa se accentueze, eventual sa apare si alte comportamente de autoranire). Din acest motiv insist cu ideea de psihoterapie, apoi psihiatrie la recomandarea psihoterapeutului.

Dvs., ca parinte, nu puteti decat sa o sustineti, eventual sa diminuati putin presiunile. Ea pare sa fi inteles ce se cere de la ea, oferiti-i putin spatiu sa incerce sa realizeze singura aceste lucruri. Asta nu inseamna ca dvs. sa nu fiti prezenta in viata ei. Interesati-va, ascultati-o, sustineti-o, incurajati-o sa se deschida. Faptul ca simte are un sprijin in dvs. o va ajuta foarte mult pe termen lung.

Teodora are nevoie de un ajutor specializat. Exista multi terapeuti, recomandarea mea este catre un terapeut cu formare psihanalitica, cu experienta de lucru cu adolescentii. Ma puteti contacta si va pot indruma catre cineva care corespunde acestor cerinte. Mult succes.

Va pot ajuta. Ma puteti suna la 0723.293.773. Cu stima Catalin Dandes, psihoterapeut

Buna ziua. Ma puteti contacta la 0723414644

Dl. Remus Sandu, noi le cerem cat mai multe detalii celor care pun intrebari prin intermediul formularului de pe site, acest lucru find facut inclusiv ca urmare a discutiilor cu psihoterapeutii care raspund aici. Si cine sa caute ce pe Google? Nu avem numele integral si am sters inclusiv numele liceului.

PSIHOTERAPIE pt tine si pt ea cel putin

va putem sta la dispozitie cu un consult psihiatric si psihologic gratuit: www.cmibotezat.ro

Nu este suficient psihologul scolii. Ar trebui sa o vada un psiholog care sa faca o evaluare clinica profesionista apoi sa urmeze psihoterapia de care sigur are nevoie. Este necesar ca la 17 ani sa participe si familia pt. ca rezultatele se vad mai repede. Depinde deci si de dvs.nu numai de adolescenta. Incercati sa o ajutati cat mai repede pt. acele comportamente autodistructive pot degenera in alte lucruri mai grave.

Draga doamna, mergeti amandoua la terapie, dar separat. Declicul s-a produs de prea mult timp ca sa mearga un sfat sau sprijinul familiei. Faptul ca vedeti ce influenta au avut actiunile dumneavoastra va va ajuta enorm, dar nu va mai culpabilizati (scapati de vina prin tehnici EFT, extrem de simple, dar cu un efect profund si imediat). Fetita se poate reabilita, insa pregatiti-va de efort de lunga durata si, de data aceasta, intelegeti ca sunteti implicata 100%, indiferent de cat de obosita, tracasata sau suparata ati fi. Poate pentru prima data in viata, puneti-o pe ea pe primul loc, fara compromisuri. E vital sa va intelegeti rolul. E mult de vorbit pe tema automutilarii, care, in fapt, e inca un strigat de ajutor, si nu o capitulare totala ca tendinta de sinucidere (unde se doreste evadarea cu orice pret). Va inteleg durerea si ingrijorarea, dar, ca sa treaca fata de hop, trebuie sa lasati in urma toate acestea si sa porniti de la zero in sus, pe plus, cu optimism, credinta, ca se rezolva, si mai ales putere sa le duceti pe toate. Mai scrieti-ne (aici sau in privat). Nu sunteti singura. Numai bine!

Ptr.depresie(tristete) de obicei este nevoie de un motiv,motive a avut suficiente……

Este posibil ca în ultimii ani să fi acumulat metale grele, cum ar fi cuprul, iar boomul estrogenic caracteristic adolescentelor să fi pus capac, dominanța estrogenului accentuează acumulările de cupru. Iată și un studiu de caz: "Acest caz, ilustrează rolul excesului de cupru în exacerbarea problemelor comportamentale şi emoţionale pentru o foarte sclipitoare fată în vârstă de 13 ani." http://wp.me/p48646-3u6

Cautati un psihoterapeut specializat pe familie. Probabil ar fi bine sa mergti separat (dvs si fata), cu siguranta de-a lungul timpului s-au adunat multe situatii pe care Teodora ar prefera sa le discute cu cineva obiectiv.

Mesaj:
Buna ziua,
Va scriu in legatura cu copilul meu in varsta de 9 ani. A fost hiperactiv inca din mica copilarie (la consult , ni s-a comunicat ca este o forma usoara de ADHD si i s-a recomandat ESPRICO). A trebuit sa ii schimbam caminul din cauza comportamentului dificil. Are intoleranta la frustrare si daca i se adreseaza un cuvant jignitor sare la bataie.
Acum termina clasa a II-a si invatatoarea mi-a comunicat ca a facut progrese. Inainte era neatent in clasa ,vorbea in ore ,deranja copii etc. La testele de evaluare a fost ok.
Problema este in legatura cu comportamentul social.Cauta un tip de atragere a atentiei de tip negativ.A invatat cuvinte urate pe care le adreseaza copiilor.Are putini prieteni cu care comunica mai ales in probleme legate de jocurile pe calculator(cand joaca jocuri pe calculator este cuminte).
Eu am un serviciu care ma solicita foarte mult si ajung tarziu acasa. Copilul sta cu bunica care il cam alinta. La teme solicita mereu ajutorul altcuiva.
Cred ca multe se datoreaza faptului ca si-a vazut tatal murind (a fost o moarte brusca-era si depresiv datorita bolii)-copilul avea cinci ani. Dupa eveniment, la un an mi-am refacut viata dar au aparut foarte multe discutii legate de noul partener (acesta iubeste mult copilul ),care l-au prins pe copil intr-un joc al orgoliilor si urii.
Daca ridici tonul la el incepe sa se balbaie.Este labil emotional.Nu pleaca la scoala pana nu se asigura ca o sa traiesc 1000 de ani (asa spune el).
Cand il intreb de ce face anumite lucruri spune ca se plictiseste sau ca , anumiti copii il jignesc si drept raspuns ,el ii bate. Se uita la desene animate destul de mult si mereu spune ca el e de partea raului si se identifica cu personajele negative. Mai nou ,uitandu-se cu un coleg la jocurile pe calculator au descoperit un site porno si observ ca face si spune anumite lucruri cu conotatii sexuale. Nu se odihneste suficient ,si , daca in prima parte a zilei te intelegi cu el ,ulterior devine agitat si face gesturi necugetate. Isi impune sa nu doarma la amiaza. Dupa moartea tatalui a capatat un obicei-tine un fular in mana si se invarte in cerc(spune ca asa se relaxeaza).
Ar fi multe de spus dar am incercat sa surprind anumite aspecte mai importante ,poate ma ajutati cu un sfat. Am ajuns la capatul puterilor. Nu stiu unde gresesc. Am citit multe carti de psihologia copilului,am incercat sa il inteleg, dar…
Multumesc din suflet !

Mergeti cu baiatul la un psihoterapeut care sa il ajute sa treaca peste moartea tatalui si sa isi gestioneze frustrarea. Ideala ar fi terapia de familie la care sa participati impreuna.

Luati legatura cu un specialist care sa va dea si alte solutii….O solutie ar fi sa descoperiti ce sport i-ar placea si sa-ncercati ca energia peste masura s-o descarece intr-un mod util,ideal ar fi un sport in echipa ….Daca la testele de evaluare a iesit ok nu cred ca este cazul sa va-ngrijorati f.tare,este normal ca un copil sa mai fie si nervos,sa tipe,sa-si arate personalitatea,nimanui nu-i place sa fie manipulat, astfel si ei incearca sa ne manipule utilizand tipetele,etc….Succes!!!!!!

Nu se face tot ce vor ei la primul tipat,fara sa-i raspunde-ti, fara sa-i tipati si dv.incercati sa-i explicati cu calm ca nu se poate si apoi lasat sa tipe,se va oprii….important este sa stati in preajma ei chiar daca-i ignorati tipetele..Daca vede ca va pasa de tipetele ei si obtine asa ceea ce doreste,va tipa mai tare. cu alta ocazie….

Usor nu este suportatul tipetelor,eu aplic metoda nr.in gand si a respiratiei………….

Draga mamica, cedati fraiele unui specialist. Copilul va fi bine daca merge la terapie, dar nu uitati si de dumneavoastra. Aveti nevoie de ajutor ca sa va puneti pe picioare, dar si ca sa fiti un element pozitiv si de echilibru in viata fiului dvs. Totul se rezolva, dar pregatiti-va pentru o lupta de durata. Numai bine!

Puteți lua în calcul ipoteza unui exces de cupru. Iată și un studiu de caz tot pentru un băiat de 9 ani hiperactiv:

*Prezentarea acestui caz, este cea a unui băiat în vârstă de 9 ani adus de către mama lui. Problemele manifestate includeau: "lipsa concentrării, memoria slabă, nu-şi făcea prieteni, accidentele, lovirea de obiecte, ieşirile temperamentale, depresia cronică." * http://wp.me/p48646-3u6

Pe lângă asta puteți să vă gândiți și la alte probleme de genul hipoglicemiei favorizate de exces de carbohidrați, malabsorbție, deficit de omega 3 și vitamina E, magneziu, intoleranțe alimentare etc. Mai multe detalii aici http://wp.me/p48646-2IL

Remus Sandu, eu stiam ca intoxicatile cu plumb pot cauza probleme neurologice si /sau psihologice; Copiii sunt stiuti ca duc jucariile la gura, iar vopseaua de pe jucarii are deseori in compozitia sa plumb…mai ales cele cu provenineta dubioasa ; misterul se poate elucida printr-o analiza a firului de par…

Când zic ‘plumb’ , mă gândeam direct la minele din zona Baia Mare… ce șanse sunt să locuiască în zonă poluată. Probabil că sunt și jucăriile o pistă valabilă. http://wp.me/p48646-1pV

oo…dar mai exista contaminarea cu plumb si via pesticide; un aprot suplimentar de pe vopselele de la jucarii si poluarea din mediu….si rezolva treaba; problema intoxicarii cu plumb consta in faptul ca iese greu din corp, iar leziunile neuronale sunt deseori ireversibile… la cupru rezolvi facil cu o suplimentare cu zinc

Cum a depasit copilul decesul tatalui sau? Cat de multa atentie i-ati acordat in perioada imediat urmatoare? Care a fost explicatia dvs pentru el referitoare la deces? Cum ati trait dvs perioada doliului? In prezent, cat de des discutati cu el despre tatal lui? De ce nu se odihneste suficient, are o rutina zilnica pe care s-o respecte (ora de culcare, ora de trezire, timp limitat la tv, calculator, etc)?

Sunt foarte multe aspecte de lamurit, poate v-ar prinde bine ajutorul unui psihoterapeut. Succes si multa rabdare!:)