Mesaj:
Buna ziua.
Ma numesc Corina, am 40 de ani , casatorita , 2 copii .
Pe scurt , problema mea este urmatoarea : acum 2 luni am aflat ca sotul meu m-a inselat. Asa simt eu , el spune ca nu s-a ajuns pana la partea fizica a relatiei , a fost un flirt doar , nascut din nevoia de a discuta si cu altcineva . Trebuie sa va spun ca trecem printr-o perioada foarte grea , cu probleme financiare mari , problema cu fata , adolescenta si rebela , iar eu am ramas fara loc de munca de aproape un an .
Am fost socata sa aflu ca in viata sotului meu exista altcineva , pentru ca eu simteam ca avem o relatie speciala , mai ales in privinta comunicarii dintre noi . El spune ca nu a crezut ca o sa ma raneasca atat de grav , si ca a incetat orice legatura cu acea femeie , dar eu nu il cred . Il urmaresc cand vorbeste la telefon , il suspectez incontinuu , fiecare miscare , fiecare intarziere… Am devenit obsedata sa stiu cine e acea femeie , cum a cunoscut-o , despre ce vorbeau …o simt in permanenta intre noi , simt ca nu a scos-o inca din viata lui . El nu vrea sa mai discutam nimic pe aceasta tema , si se poarta ca si cum nimic nu s-a intamplat , dar eu simt ca inebunesc Psihic ma simt la pamant – plang incontinuu , am nevoie de niste raspunsuri pe care el nu vrea sa mi le dea . Nu dorm , nu mananc , nu mai pot sa ma concentrez nici sa am grija de copii ; ma tem sa nu ajung ca verisoara mea ,care , in urma divortului , dupa ce a fost diagnosticata cu depresie severa , sufera acum de schizofrenie , s-a ingrasat aproape 100kg si s-a inchis in lumea ei , fara sa mai comunice cu nimeni .
Va rog , ajutati-ma cu un sfat sa pot lasa povestea aceasta in urma . Vreau sa uit , sa inteleg si sa merg mai departe .Stiu ca trebuie sa merg inainte pentru copii , pentru mine , dar nu pot . Simt ca as vrea sa ma asez jos si sa plang ca un copil mic , pana cand totul se va sfarsi .

Trebui sa consulti un psiholog. Nu asemana problemele tale, cu ale altora (verisoara, prietene,etc). Fiecare se manifesta si dezvolta obsesii, in felul lui. Sfat prietenesc: sotul tau, daca vrea altceva, ori cum o va face, indiferent de starile tale. Incearca sa te aduni si sa vezi, ce a cautat in alta parte.

draga doamna Corina, felicitari pt curajul de a ne scrie, de a expune problema dvstra, ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca aveti resurse si pt a o depasi, si aici ma refer la dvstra, in mod individual, cat si ca familie. este un moment de impas in familia dvstra, un moment din care puteti face o oportunitate de a imbunatati relatia cu sotul, sau o oportunitate de a incepe ruinarea casniciei dvstra… deci o sansa de a schimba ceva in viata dvstra impreuna… sigur, va recomand sa apelati la un psihoterapeut bun, de cuplu si familie, alaturi de care sa parcurgeti acest demers, fie individual, fie impreuna cu sotul, daca dumnealui este de acord. curaj! se poate!

In primul rand iti recomand TERAPIA IERTARII. Te va elibera. Iarta-l pe el, iarta-te pe tine insuti si vei reusi. Ar trebui sa simti – chiar daca ti-e greu – ca ai nevoie de Dumnezeu, ca e cel in masura sa-ti aduca alinarea…fie ascultand Psalmii 1 2 3, fie citind Psalmul 90. Vei vedea ca vei gasi taria si iubirea de care are nevoie familia. Daca te-ai focusa pe servici si copii,” ai uita “de sotul tau , care ” ros” de probleme a incercat si el o altfel de terapie, …, asta numai pentru ca a existat acolo in cuplul vostru o fisura…pentru ca “asa cum medicii au intotdeauna la indemana instrumentele si aparatele necesare chiar unor interventii neprevazute tot astfel si tu ai pregatite invataturile de temelie pentru ca sa cunosti cele divine si cele omenesti si sa faci tot, chiar lucrul cel mai marunt, in asa fel incat sa-ti amintesti totdeauna de stransa legatura dintre acestea doua, de pozitia fiecaruia fata de cealalta. Caci nu vei reusi pe
deplin nici in treburile omenesti fara a avea in vedere pe cele divine, si cu reciprocitate, afirmatia este valabila si pentru activitatile referitoare la divinitate.”(Epictet)
Iti doresc sa reusesti, copiii au nevoie de tine …

Din nefericire, multe cupluri asteapta prea mult pana cand solicita sprijin psihoterapeutic pentru remedierea obstacolelor maritale. Astfel, situatii ce s-ar putea rezolva in 5-10 saptamani ajung sa degenereze intr-o criza majora soldata cu intreruperea relatiei familiale. Nu este insa nevoie sa se ajunga la asta daca recunoasteti la timp semnalele de alarma ce atrag atentia ca ar fi cazul sa faceti ceva pentru relatia voastra. Daca apropierea fizica dintre voi a devenit mai degraba o distantare…daca nu va mai gasiti suficient timp sa faceti diverse activitati placute impreuna…daca atingerile tandre sau viata sexuala au devenit o raritate…daca va simtiti singuri chiar daca sunteti impreuna in camera…e timpul sa apelati la sprijinul psihoterapiei de familie.
Familiile fericite nu sunt neaparat datorita faptului ca partenerii sunt mai inteligenti, mai bogati sau mai norocosi …ceea ce face o casatorie sa functioneze, e modul in care membrii familiei interactioneaza zi de zi …felul in care fiecare partener reuseste sa-si echilibreze sentimentele si gandurile negative despre diverse situatii neplacute, inevitabile de multe ori. Astfel, in cazul dumneavoastra rezultatele pot fi mult mai bune daca reusiti sa-l convingeti sa participe si pe sotul dvs la aceste sesiuni de psihoterapie. Dr Rares Ignat

Am citit toate raspunsurile pe care le-ai primit aici. Simt ca niciunu nu te-a linistit. Cred ca intrebarile tale sunt: ma mai iubeste? am gresit eu undeva?oare o iubeste pe cealalta? se mai vede cu ea? oare a facut sex cu ea?
Am sa incerc sa-ti raspund la aceste intrebari si sper sa te linisteasca macar putin, cat sa te poti concentra pe ceea ce este real si nu “probabil”.
Daca tu ai 40 de ani el cat are? Presupun ca tot in jurul varstei de 40. Ei bine, barbatii, dar si femeile, pe la 40 de ani trec printr-o perioada destul de grea pentru. Nu am sa scriu aici despre criza barbatului la 40 de ani, dar am sa te rog sa citesti asta:

http://psihologultau.net/articole/exista-o-criza-a-barbatilor-de-40-de-ani.html

Pe langa acest comportament al sotului tau, ai nevoie sa realizezi si sa intelegi faptul ca un barbat este programat genetic sa-si imprastie genele in cat mai multe parti. Nu este alegerea lui ca are acest instinct, este alegerea lui daca sa tine cont de ratiune sau nu.
Recunoasteti, si femeile si barbatii flirteaza. De ce? Psihicul nostru are nevoie sa stie ca suntem doriti si acceptati de cat mai multe persoane. Tocmai de aceea flirtam. Sa ne confirmam faptul ca suntem frumoase, atragatoare etc, iar barbatii vor sa se simta doriti si sa-si confirme faptul ca inca mai pot “vana”. Si ca sa intelegeti mai bine, imaginati-va ca incercati sa flirtati cu un barbat iar acesta ramane rece la avansurile dvs. Cum va simtiti? Mai incercati odata cu alt barbat. La fel, va respinge. Cum va simtiti? Acum, un barbat vine la dvs si va face avansuri. Cum va simtiti?Ce vreau eu sa va spun aici este ca probabil sotul nu va inselat. Desi spuneti ca simtiti asta, realitatea e ca nu stiti. Stiti doar ca sotului dvs i-a intrat in aria de interes o alta femeie. Poate ca acea femeie l-a facut sa simta ca este dorit, iar pe el asta il face sa se simta barbat, valoros. Este rolul dvs sa-l faceti sa se simta barbat valoros. Si nu din punct de vedere financiar sau suport familial. Ci din punct de vedere sexual.
Sotul tau stie ce a facut si stie, acum, cat ai suferit. A recunoscut asta. Sunt sanse foarte mari ca el sa nu se mai vada cu acea femeie. Asta nu inseamna ca nu va incerca, mai tarziu, dupa ce se mai voaleaza sentimentul de vina, sa vaneze o alta “prada”.

Va intrebati daca ati gresit cu ceva? Ei bine….da. Dar nu pentru ca at facut ceva gresit ci pentru ca(presupun) nu ati facut unele lucruri care sa-l tina pe el “cu arcul” pe dvs. Intrebare pt dvs(sa va raspundeti in gand cu sinceritate): cand ati facut ultima oara sex in alta parte decat in pat?(spun sex pt ca stiti, sper, ca barbatii diferentiaza clar a face sex de a face dragoste)
Barbatii au nevoie sa faca sex si sa faca dragoste. Ideal e sa faca si sex si dragoste cu aceeasi femeie. Au nevoie de sex pentru ca prin sex el “isi aseaza in cui trofeul”. Ai nevoie sa faci sex cu el pentru ca si tu ai nevoie sa fii “trofeul” cuiva(al sotului tau) Astfel, “peretele” lui va fi plin de “trofeele”…TU, iar tu vei fi pe tot “peretele” lui.

Te intrebi daca o iubeste pe cealalta? Imi vine sa zambesc. Barbatii cauta sa faca sex cu femeia pe care nu o iubeste, asa ca, atunci cand faci sex cu el, la final, nu-l intreba daca te iubeste si nici nu-i spune ca-l iubesti. Spune-i ceva de genul “Hmm armasarule, ce bun esti la pat, mai vreau odata, vreau sa ma faci iar sa urlu de placere”. Apoi nu esti tandra cu el. Il lasi sa-si revina cateva minute si…..intri in rolul unei “prazi” care se adapa la izvor aratandu-i vanatorului ce trofeu frumos poate deveni.
Barbatul face sex cu sotia pentru ca este mai simplu decat sa-si complice viata cu o amanta. Barbatul face dragoste cu sotia lui atunci cand are chef sa-si iubeasca sotia, mama copiilor lui, femeia care are rolul pe care si mama lui l-a avut(sa ingrijeasca de el, de casa, sa-l inteleaga si sa-l protejeze).
Oare se mai vede cu ea? Probabil, daca sunt colegi de serviciu. Daca nu, sansele sa fii renuntat la ea sunt mari. De ce? Pentru ca a fost descoperit. Iar vanatorul descoperit renunta la prada(si cauta alta). Chiar daca sunt colegi, el a renuntat la “trofeul” ei din aceeasi cauza.
Oare a facut sex cu ea? Asta nu am de unde sa stiu eu. Dar nici dumneavoastra. Chiar vreti sa aflati? Sunteti pregatita sa faceti fata unui raspuns afirmativ? Caci chiar daca nu veti afla ca a facut sex cu ea, dvs tot cu idoieli ramaneti. Doar ca in cazul indoielii, mai este loc si de “poate ca nu a facut”.
Ce am incercat eu sa spun aici este foarte concentrat, discutia e foooaaarrteee lunga.
Spuneam la inceput ca spersa va linistesc putin, pentru a va putea concentra pe realitate. Si realitatea nu e ca dvs “simtiti” ca s-a culcat cu ea, realitatea e ca si dvs si sotul aveti nevoie sa va reinoiti dragostea, iubirea si admiratia ce odata v-a unit.
Avem noroc cu psihoterapeutii specializati in probleme de cuplu. Ei ne pot ajuta sa intelegem mai bine dinamica grupului familial, partenerul si pe noi insine.

@pisiologul – e adevarat ca in unele cazuri reactia cu ‚hmm armasarule…’ poate functiona si probabil ca atunci cand societatea era dominata de ‚vanatori-pescari’ functiona in marea majoritate a cazurilor. Intre timp insa cultura dominanta a ajuns sa fie cea a ‚fermierilor’. Ei au realizat ca au dezavantajul ca nu pot lua dupa ei pamantul pe care il cultiva si ferma ce au construit-o…dar au mai realizat ca pe langa asta au o multime de alte avantaje. Psihoterapia de familie ia in considerare modul in care gandeste un ‚vanator-pescar’ dar incearca sa sublinieze beneficiile vietii de ‚fermier’, atunci cand exista o buna comunicare

Ce fel de raspunsuri ati mai dori sa va dea? Va concentrati si va risipiti energia pe niste fapte deja consumate. De dorit ar fi sa aflati ce-si doreste mai exact, desi daca a ramas alaturi de dv, deja acesta poate fi un raspuns iar daca nu e de ajuns pt dv, concentrati-va si folositi-va energia cu lucruri care va pot ajuta, nu cu cele care nu va aduc nimic bun. Faptul ca plangeti, va consumati, nu mancati si nu dormiti nu va ajuta cu nimic, din contra, toate astea vor inrautati situatia si va vor consuma, astfel incat nu veti mai avea energia necesara pt a face ceva constructiv sa iesiti din aceasta situatie. In orice cuplu au loc crize de acest gen, depinde de fiecare cum le gestioneaza, ce doreste cu adevarat si ce face pt a trece peste aceste crize ale vietii in cuplu. Cazul verisoarei, lasati-l deoparte, nu are legatura cu dv. Cum ar fi sa priviti spre exemple pozitive si sa credeti ca puteti urma unul dintre ele? Discutati cu sotul dv deschis, aflati ce-si doreste cu adevarat iar daca alege sa fiti in continuare o familie si un cuplu si sa mergeti inainte, focusati-va pe aceste lucruri si depuneti energia necesara pt a avea o viata armonioasa si frumoasa, impreuna.

Sunteti o familie! Lupta! Nu te impiedica de …

Draga Corina, sunt alaturi de tine in drama pe care o traiesti. Ca orice experienta din viata noastra, aceasta drama va lasa si o urma pozitiva in viata ta, iti garantez. Pe moment pari a fi intr-un blocaj extins (scrii ca “am fost socata”, “Am devenit obsedata sa stiu cine e acea femeie”, “eu simt ca inebunesc”, “Psihic ma simt la pamant”, “Nu dorm , nu mananc , nu mai pot sa ma concentrez nici sa am grija de copii”). Scrii ca te temi sa nu ajungi ca verisoara ta, care – IN URMA DIVORTULUI (la tine inca nu e vorba de divort din ce am inteles, deci iata inca o temere subconstienta iesita la iveala)- “sufera acum de schizofrenie , s-a ingrasat aproape 100kg si S-A INCHIS IN LUMEA EI, FARA SA MAI COMUNICE CU NIMENI. Am scris cu litere mari ceea ce mi s-a parut cel mai relevant din ce ne-ai scris. Toate simptomele pe care le descrii duc la o inevitabila rupere de realitate si fac comunicarea eficienta imposibila. Ti-e teama sa ajungi ca verisoara ta, dar ceea ce faci are ca efect inevitabil o rupere voluntara de lume. Poate ca intr-un fel – cu toate ca nimeni nu si-ar dori constient asta – tanjesti sa fii in situatia ei – sa te inchizi in lumea ta si sa nu mai comunici cu nimeni. Altfel de ce ai spune ca “Simt ca as vrea sa ma asez jos si sa plang ca un copil mic , pana cand totul se va sfarsi”? Un copil se poate rupe voluntar de realitatea inconjuratoare fara repercusiunile pe care le-ar avea aceasta actiune din partea unui adult cu atatea responsabilitati, nu-i asa? Nu este nici bine nici rau ca te gasesti in acest blocaj. Pur si simplu asa reactioneaza fizicul si constientul tau la gandurile si temerile coplesitoare ale subconstientului tau. Cu putin ajutor vei trece si de aceasta etapa si vei iesi invingatoare (oare a cata oara in viata ta?!). O serie de sesiuni de tehnici de eliberare emotionala te vor echilibra si-ti vor permite sa iesi din blocaj. Niste sesiuni de coaching sau psihoterapie te vor ajuta sa definesti pasii urmatori pe care vrei sa-i faci. Numai bine!

Va multumesc pentru sfaturi , raspunsuri si incurajari . Am incercat sa aleg de la fiecare cate ceva ce ma va ajuta sa merg mai departe . Problema mea cea mai mare este insa ca ma simt inca blocata aici , nu pot depasi momentul acesta din viata mea .
Mereu , de cand ma stiu , cand am avut o problema de rezolvat , dupa socul initial , am reusit sa ma distantez . Am analizat cauzele , motivele , am incercat sa vad unde am gresit eu , am vazut ce optiuni am, ce pot face ca situatia sa nu se mai repete , si am mers inainte .
Acum nu pot face asta , pentru ca nu stiu de fapt ce s-a intamplat. Nu inteleg de ce sotul meu a facut aceasta alegere , cu ce am gresit fata de el de s-a ajuns aici, ce a putut sa ii ofere acea femeie in plus fata de mine. Iar daca nu stiu toate aceste lucruri , de unde sa stiu ca nu se vor mai repeta ? De unde stiu ca relatia aceea chiar s-a sfarsit ? Mi-a spus ca nu a fost o relatie sexuala , ci un suport moral , dar, culmea , asta m-a durut mai tare . O pasiune fizica puternica poate fi explicata , dar cand eu stiu ca i-am fost alaturi mereu , chiar dandu-ma pe mine la o parte uneori , face lucrurile mai greu de inteles . Iar atata timp cat el refuza sa imi spuna aceste lucruri , nu o sa pot face nimic concret .
Cel mai mult ma tem insa ca , atunci cand lupta din sufletul meu se va incheia, el sa nu mai aiba loc acolo. Il iubesc acum , cu toata durerea pe care o simt , dar mi-e tot mai greu sa il privesc in ochi , sa il ating…Il voi mai putea oare iubi si maine ?…

Raspunsul e in tine, Corina. Nicio explicatie referitoare la ce a facut sau n-a facut el nu te va scoate din blocaj. Pune-te pe tine pe primul loc, poate pentru prima oara in viata ta, si ai curaj sa-ti scoti la iveala suferintele, sa le accepti si sa le verbalizezi, sa lucrezi pe ele, ca sa poti merge mai departe. Ai nevoie de ajutor. Ai pe site o multime de alternative. Foloseste-ti intuitia si vei trece si peste asta. Din experienta mea, tehnicile de eliberare emotionala sunt perfecte pentru tine (EFT). Numai bine!

Spui Carmen ca ‚nicio explicatie referitoare la ce a facut sau n-a facut el nu te va scoate din blocaj’. E adevarat ca tehnicile de eliberarea emotionala urmaresc in special iesirea din blocajul emotional al unei persoane, insa intr-o relatie e bine sa fie luate in considerare gandurile si emotiile ambelor persoane implicate. Pana la urma fiecare familie e un sistem in care interactiunile dintre gandurile si emotiile cuplului duc la efecte ce sunt mai mult decat gandurile si emotiile fiecarei persoane in parte.
Corina, spui ca nu intelegi care sunt motivele alegerii sotului tau, ca nu intelegi de ce a avut nevoie de ‚suport moral’, nu stii daca situatia se va repeta in viitor sau daca o sa poti sa-l mai iubesti…sunt intrebari la care e bine sa cautati raspunsul impreuna…in plus daca sotul tau accepta sa participe la cautarea acestor raspunsuri ai o dovada ca isi doreste ca relatia sa continue.

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Cristina si am 24 ani am fost casatorita dar din pacate am divortat dupa 10 luni si dupa alte 3 luni ne-am impacat acum locuim din nou impreuna dar lucrurile nu merg prea bine intre noi. Fostul meu sot are un prieten de care parerea mea este dependent a ajuns sa petreaca mai mult timp cu el decat cu mine. Nu isi bea cafeaua unul fara celalalt la munca sunt amandoi si cand vine acasa sotul meu vine insotit de acest prieten sau daca vine singur nu trece o jumatate de ora si vine la noi si prietenul lui. A inceput sa se poarte urat cu mine ma neglijeaza si tot timpul e nemultumit ca eu ii reprosez ca sta mai mult cu acel prieten decat cu mine. Ce pot face? Cum sa actionez ca sa nu imi pierd din nou familia?

incercati o terapie de cuplu

“inclinatia sexuala” a sotului dumnevoastra nu va da ceva de banuit…. poate ca ii plac barbatii… la asta v-ati gindit? ce inseamna ca “va neglijeaza”?

Ca sa raspund doamnei: Este nevoie de mai multe detalii pentru a da un raspuns pertinent. Astfel de detalii sunt nenumarate( varsta lui, istoricul cu tatal si mama lui, istoricul relatiilor precedente etc) si nu se pot divulga intr-un post, pe facebook.
Ce as putea eu sa ma intreb daca as fi in cazul dvs.: De cand a inceput sa mearga prost intre noi? De ce am fost de acord sa ma impac? De ce a fost el de acord sa se impace? Ce nevoi ne implineste aceasta relatie? De cand e prieten cu acel coleg si decand sunt de nedespartiti? Exista o corelatie intre relatia din ce in ce mai buna cu colegul lui si relatia din ce in ce mai proasta cu mine?
Si cel mai important: Ce rol am eu in relatia asta? Ce pot eu sa fac sa mearga bine? Ce pot eu sa fac sa-mi fie mie bine? Pot sa fiu fericita in relatia cu el?
Va urez sanatate.

Apelati la consiliere sau terapie familiala. Dar aveti nevoie si de participarea lui. Singura nu o sa reusiti sa modificati relatia.

Ce pot face? Cum sa actionez ca sa nu imi pierd din nou familia? Nu doresc sa par acida, dar care familie? V-ati gandit ca poate prietenul sotului NU ESTE DOAR UN PRIETEN? Ce anume v-a determinat sa va impacati cu sotul dv dupa ce ati divortat? Ce fel de relatie ati avut inainte de divort? Daca relatia nu a mers de prima data si ati ajuns pana la divort, de ce ati crezut ca reluand-o va merge? Ce v-a facut sa va mai intoarceti din drum? Ce-si doreste sotul dv de la dv? Din cate inteleg, nu doreste nimic in afara de un fel de menajera sau asa ceva. Dv va puteti orice dar e inutil, atata timp cat el doreste altceva…. A spus el ca doreste sa ramana cu dv? Ca doreste sa construiasca o viata fireasca, de durata, alaturi de dv? Poate nu ar strica sa luati in considerare si alte optiuni, asta dupa ce aveti o discutie deschisa, serioasa si sincera cu el, in care sa va spuna exact ce doreste. Succes!

Buna Cristina. Inainte de orice, gandeste-te la ce inseamna o familie pentru tine, ce exemple de casnicii te-au influentat in viata si daca corespund cu ceea ce ai acum. E posibil ca raspunsurile sa te surprinda. Suntem tentati sa facem ceea ce stim, ceea ce am vazut la altii, sa le repetam greselile. Iti propun un exercitiu: pune-te pe tine pe primul loc si, din aceasta postura, gandeste-te la ceea ce iti doresti in comparatie cu ceea ce ai. Vei avea o perspectiva noua asupra intregii probleme si, poate, vei privi cu alti ochi situatia, gasindu-i semnificatii neasteptate. Apeleaza la un ajutor, daca simti nevoia, dar amanand o astfel de analiza nu castigi nimic, dimpotriva. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua,
Am un nepotel in varsta de 2 ani si 2 luni.Sunt 2 probleme care ma framanta: – noi (parintii si eu) spunem ca este sensibil,dar…are zile in care sta cu suzeta in gura, isi freaca lobul urechii si vrea alintat pana la exasperare…nu vrea nici sa se joace,nici afara …doar sa-l tii in brate si sa-l alinti.Acest lucru se intampla cam 1-2 zile pe sapatamana.De cand era bebelus adormea jucandu-se cu lobul urechii adultului care il adormea.
- cealalta problema…cu gazele din parc.Cand vede un gandacel vrea sa-l omoare…ii explic ca nu trebuie,ca se duce si el acasa la mamica lui,pare ca ii e mila de el,il urmareste cu interes…dar finalul e brusc…storceste gandacelul…parca e o placere pe care nu si-o poate reprima.Fata de ceilalti copii e foarte intelegator daca i se iau jucariile sau nu i se dau jucarii
Astept un raspuns…multumesc anticipat

Mesaj pt mama: Amintiti-va ce ati simtit pe perioada sarcinii, ati avut sentimente de regret din cauza sarcinii, ati avut o suparare mai mare pe partener sau pe altcineva? Puteti incepe prin a citi cartile lui Lazarev si Luule Viilma, ei sunt terapeuti care pun foarte mare accent pe perioada intrauterina a copilului,pentru ca mama traieste anumite emotii care in final ajung sa afecteze copilul. Prin schimbarea parintilor [dar si a bunicilor] se poate imbunatati sanatatea copilului. Multa sanatate!

Nevoia de afectiune,faptul ca nu-i sociabil,lipsa curiziotatii poate veni din mai multe motive.Este important ca parintii si copilul sa mearga la un psiholog,Poate fi ,printre altele,nevoia copilului de mai multa atentie,ascultare, o frica de abandon nascuta dintr-un anumit comportament al parintilor(ex.faptul ca lucreaza mult,ca lipsesc mult etc….)Atingerea lobului urechii in timp ce adoarme nu-i neaparat o problema,fetita mea imi mangaie parul,poate fi o obisnuinta,un mod de a se alinta………tb.analizat,vb.cu un psiholog.Succes!!!!!!!!!!!!!

Dumneavoastra ne dati doar doua piese din intreg puzzle-ul. Este foarte important sa vedem imaginea de ansamblu, de aceea cel mai bine este sa faceti o vizita unui psiholog.

eu am gemeni..au 2 ani si 3 luni..asa sunt copii vor sa omoare gandaceii li se pare amuzant!!! o sa inteleaga pe parcurs ca nu e bine…cat despre treaba cu alinatatul mi se intampla si mie…ok ne iubim un pic cu fiecare apoi la desene..in parc…la plimbare..gasim o activitate placuta care sa le stopeze pe cel existente…poop

Buna ziua. Va sfatuiesc sa mergeti la medicul specialist – sa nu faca vreo otita. E posibil sa aiba o sensibilitate la urechiuse. Lobul urechii e puternic vascularizat si poate, pe de o parte, energiza organismul printr-un masaj puternic, pe de alta parte, induce placere, calma psihicul si da o stare de relaxare, daca este manipulat cu delicatete. In legatura cu gazele, ganditi-va la cine altcineva in afara de Dvs si parinti mai are acces la copil in intimitate si daca-i poate imprima un comportament agresiv, dar ganditi-va ca are doar doi anisori: experimenteaza si este inca incapabil sa discearna binele de rau. Influenta Dvs. va fi capitala in modul in care va intelege lumea si efectele actiunilor lui, dar aveti rabdare. Daca simtiti nevoia unui ajutor, contactati un coach sau psihoterapeut (pentru Dvs., nu pentru copil) pentru o sesiune-doua, ca sa gasiti solutiile cele mai potrivite pentru Dvs. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua! As vrea sa stiu cum se poate scapa de teama de a fii judecat,teama de a gresii? Mentionez ca sunt eleva si sunt o fire perfectionista dar la examene (sunt la muzica) ma pierd cu totul incep sa-mi tremure picioarele iar daca incerc sa-mi controlezi aceste stari negative nu ma mai pot concentra mai ales daca am ceva pe de rost… Cum as putea sa ma afirm fara sa mai am aceste probleme? Din aceasta cauza ma feresc de public (pot sa spun ca am si un parinte perfectionist) poate sa fie asta o cauza a acestui stres? Nici nu sunt o fire prea comunicativa tot din cauza fricii de a nu fii judecat…:) astept raspuns… multumesc

incearca sa vorbesti cu profesorii tai, sa vezi ce parere au ei, pt ca experienta au sigur . Este foarte posibil sa existe o relatie intre perfectionismul tau si cel al tatalui (doar este un model). Poti incerca sa mergi la consilierul scolar sau la orice psiholog. Succes!

ceea ce descrieti duce spre anxietate sociala (teama de a nu gresi sau de a fi judecat) iar perfectionicmul tine de structura de personalitate. Apelati la un psiholog sau psihotrerapeut, va recomand cu formare in terapie cognitiv comportamentala, si puteti rezolva foarte repede problema. Succes. Puteti cauta pe site, in functie de orasul din care sunteti.

”Nu-i sfarsitul lumii daca se mai si greseste..,nu-i om sa nu greseasca….”.Parintele tau perfectionist(posibil cauza stresului,teamei de a gresii) nu a gresit niciodata?Intreaba-l,de-ti va raspunde nu,minte…..Tine cont de sfatul domnului Botezat , mergi la un psiholog.Succes!!!!!!!!!

RASPUNS: Va multumesc !

Draga mea, sunt situatii in care stresul ne ajuta, situatii in care dimpotriva. In situatia pe care o descrii, e clar ca nu te ajuta, asa ca te sfatuiesc sa-l elimini. Aceasta se poate face prin EFT (tehnicile de eliberare emotionala), care constau in serii de tapping (batai usoare cu varful degetelor pe meridianele energetice) in timp ce verbalizezi problema, in toate aspectele ei. La inceput pare mai complicat, dar, pe masura ce exersezi, vei constata cat de usor poti aplica si de una singura aceasta tehnica in toate zonele cu probleme ale vietii tale. Alege-ti un terapeut bun. Iti va schimba viata. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua,
Am o problema emotionala, nu stiu daca e mostenita sau dobandita. Sunt o femeie casatorita cu un copil de 12 ani si sunt casnica. Nici nu stiu cum sa explic ceea ce se intampla cu mine.Sunt o fire calma, sunt o sotie si o mama buna dar sunt momente cand ceva nu-mi convine ma enervez si nu mai tin cont de nimeni,sunt cu totul alt om.Am probleme daca ma cearta cineva sa zicem imi atrage atentia ca nu am facut ceva bine, imi dau lacrimile si izbucnesc in plans;nu ma pot controla. Va rog sa-mi spuneti ce este de facut. Sa nu mai spun ca si fiul meu cred ca are si el ceva pentru ca atunci cand am o discutie cu el mai serioasa, ii dau lacrimile si credeti-ma pur si simplu vorbesc cu el , nu-l cert. Acum ce sa zic, pentru mine imi fac griji mai putin, dar imi este frica pentru copil sa nu aiba probleme mai tarziu. Va multumesc

fara a dori sa devina o recomandare cliseu: mergeti si discutati cateva sedinte cu un psihoterapeut… sunt multe de povestit din viata dvs si la un specialist este cel mai eficient. Noi putem banui ce s-ar putea intampla in dvs dar nu ar fi corect sa lansam doar presupuneri. Succes!

Psihoterapeutul va poate ajuta sa intelegeti mai bine care sunt gandurile care stau la baza acestor stari emotionale, sa intelegeti ce anume declanseaza plansul si cum sa obtineti un mai bun echilibru in infruntarea problemelor zilnice. Psihoterapia de familie mai urmareste si imbunatatirea relatiilor cu ceilalti membri ai familiei asa ca in cadrul terapiei e recomandat sa veniti si cu celelalte persoane care sunt importante in interactiunile dvs zilnice…Sunt procese ce implica mai mult decat o simpla comunicare pe net pentru a ajunge la rezultatele dorite.

ABC-ul emoțiilor, intelegerea si managementul lor reprezintă obiective foarte importante de atins atat in cazul dvs cat si al fiului dvs. Copiii invata intr-un mod non- verbal managementul emotiilor de la persoanele de referință. Deci, dacă dvs va manifestați emotiile asa cum descrieți, ghiciți cum își manifesta emotiile fiul dvs. )))))))

Posibil ca exista in interiorul dvs.o parte ne-satisfacuta,ne-implinita,o parte care-si cere drepturile..Ati mai facut si altceva ce va satisface,ce priveste doar pers.dvs.,pe langa faptul de a creste copilul si de a fi o sotie,mama buna??(nu-mi raspunde-ti mie…)….”Responsabilitatea noastra, cea mai mare, este de a fi noi insine,ceea ce suntem in totalitate…”..Nefericirea dvs.se transmite copilului(Doamna Daniela Monica Guzu a explicat mult mai bine acest aspect…..)..Lucrurile pot deveni mult mai clare discutand cu un psiholog,psihoterapeut,cineva care va-ntelege si in care aveti incredere.Succes!!

Va sugerez consiliere si asistenta in MANAGEMENTUL FURIEI. Implica dobandirea unor strategii psihologice care sa va ajute sa va controlati mai bine furia, sa intelegeti si sa explorati ce se afla in spatele furiei dvoastre, sa va bucurati mai mult de viata. puteti gasi mai multe detalii aici: http://schimbareacum.blogspot.ro/p/cursul-online-managementulfurei-mf.html

Emotiile ne influenteaza decizia, atitudinea…viata, – tulburand-o sau animand-o. Fiind o componenta esentiala in functionarea noastra, emotiile nuanteaza corpul si mintea, modificand starea noastra interioara.Emotia fascineaza, impregneaza , amplifica atasamentul si iubirea altruista sau poate bloca , agita sau tensiona totul.
EMOTIILE NEGATIVE , deseori perturbatoare – solicita un proces psihic pentru a le gasi o canalizare mentala. Putem sa le inlaturam prin autosugestie, gandind pozitiv si modelandu-ne conduita.Ceea ce trebuie sa faceti si dvs., sigur ati avut si emotii constructive, placute care au dat sens vietii . Evocati-le, invocati-le! Gandurie se pot canaliza, spre alte directii, invatand sa le consideram prietene, care ne incita la un travaliu mental.
Gandirea pozitiva favorizeaza sanatatea in masura in care decurge din metabolizarea emotiilor negative.
Obiceiurile sanatoase de viata pot avea un efect diferit in functie de emotiile de care suntem stapaniti.
Emotiile sunt centrul sanatatii noastre, echilibrand sau dezechilibrand organismul si trebuie sa stabilim o alianta , in felul acesta cotribuind la starea noastra de bine.

Exista un curent psihoterapeutic(AT) care spune, printre altele, ca oamenii au emotii racket. Emotia racket este o emotie pe care o afisam pentru a ascunde o alta emotie(emotie autentica). Femeile ascund emotia furie cu emotia racket tristete. Pentru ca in familia ei, cand era micuta, nu i s-a permis sa fie furioasa:”de ce trantesti copila? Fetitele nu se enerveaza, nu e frumos sa tipi ca esti fata, nu e frumos sa lovesti ca esti fata”. Barbatii racketeaza emotia autentica de frica cu emotia racket de furie, pentru ca in familia lui, “sa fii fricos e rusinos”, “nu-ti fie frica, arde-i una”, “ce te-ai speriat ca o fata”, “ce esti tu? barbat sau carlig de rufe?”, “barbatii nu plang”.
Sfatul meu e sa MERGETI la un cabinet de psihoterapie. NU acasa. Terapia se face NUMAI intr-un cadru terapeutic, FATA IN FATA cu terapeutul pe care AVETI NEVOIE SA INVATATI SA FITI FURIOASA si care sa va invete cum sa gestionati furia. Acasa nu se poate dintr-un motiv simplu dar extrem de important. La nivel inconstient, dvs veti asocia casa cu locul unde dvs deveniti furioasa.
De ce fata in fata? Pentru ca dvs nu stiti sa gestionati acea furie si poate deveni periculoasa daca o refulati prea repede, prea multa.
Mult succes.

Buna seara. Trebuie sa Vizitați un specialist, pt ca nu se poate înțelege mai nimic pe acest Facebook, mai ales cand vine vorba de minte, psihic. Nu aveți probleme, ci o minte galagioasa, neinteleasa, dar cu o fiinta care știe foarte bine cum funcționează mintea, va pune in picioare in 2 saptamâni. O seara minunata.

Aveti nevoie de o persoana avizata care sa va conduca printr-un proces in care sa intelegeti si sa va intelegeti, sa descoperiti care sunt radacinile, de unde pleaca toate astea, ce se ascunde dedesubt, si asa mai departe. Mai exact, ar fi de dorit sa mergeti la un psihoterapeut. Cat despre copil, se stie ca parintii sunt pt ei modelele pe care le introiecteaza, ei invata copiind ceea ce vad la parinti, nu este de mirare ca incepe sa aiba un comportament care seamana cu al dv. Aveti tot dreptul sa simtiti orice fel de emotie si s-o manifestati, ideea este ca avem cu totii nevoie sa invatam sa ne gestionam aceste momente, sa le intelegem.

Buna dimineata,Am 27 de ani si iti scriu deoarece la problema pe care o am, din pacate, nu am reusit sa obtin pana acum un sfat care sa ma poate ajuta. Anul trecut, in urma efectuarii unui RMN am fost dignosticata cu hernie de disc lombara iar tratamentul prescris de medicul neurochirug a fost urmatorul: Movalis, Mydocalm, Tramadol, Carbamazepina, Secatoxin si Omeran. In urma acestui tratament am facut o alergie sub forma de eruptie cutanata iar medicii care m-au vazut au crezut ca facusem alergie la o salata pe care o mancasem, motiv pentru care am continuat tratamentul cu medicamentele mai sus mentionate timp de aproape 2 saptamani. Situatia s-a inrautatit, eram plina de bube pe tot corpul iar mancarimile erau de nesuportat. Unul dintre doctori mi-a prescris sa fac cateva zile injectii cu hemisuccinat de hidrocortizon dar nici acesta nu m-a mai putut ajuta. Intr-un final am ajuns la doamna Pr. Dr. Carmen Bunu ( Panaitescu) – alergolog care si-a dat seama ca facusem intoxicatie la unul dintre medicamentele luate numai ca in acel moment eram deja umflata la fata si rosie, in prag de soc anafilactic. Doamna doctor m-a trimis la Spitalul Municipal de Urgenta din Timisoara pentru a mi se administra andrenalina pe vena. Dupa doua nopti de andrenalina pe vena, am fost lasata acasa unde am urmat un tratament prescris tot de doamna doctor cu Medrol, Xyzal si Telfast. In cele din urma mi-am revenit dar am sesizat apoi ca am inceput sa fac alergie la orice medicament pe care il iau in afara de Ibuprofen (chiar daca inainte de acest episod nu am fost niciodata alergica la nimic). De exemplu, acuma cateva zile am facut o infectie cu puroi in gat pentru care am luat Tantum Verde, Ibuprofen si Omez (pentru ca am avut o usoara criza de gastrita) si din nou mi-au aparut bube exact in acelasi mod. In acest moment, dupa ce am stat de vorba cu medicul de familie si alergologul, nu stiu daca ar mai exista ceva ce as putea face ca sa pot duce o viata normala, fara a face alergie la orice pastila luata. Atunci cand am luat acel tratament pentru durerile de spate, nu mi-a fost prescris nimic pentru protectia ficatului. Oare poate sa fie aceasta cauza? Ar fi necesar un tratament de detoxifiere a ficatului/organismului? As dori sa stiu daca exista vreo varianta de tratament de orice fel ca sa pot scapa de acest cosmar.

Va multumesc anticipat,

Va rugam mult sa ne ajutati cu un raspuns pentru ca prea multi medici au dat neputiciosi din umeri la aceasta problema. Mesajul nu este al meu, este al unei persoane care mi-este foarte draga, si care este intr-o stare totala de disperare! Va multumim!

Polipragmazie si malpraxis ! Nu vreau sa comentez mai mult…
Asa cum ati intuit, prima prescriptie terapeutica a fost catastrofala ! A afectat nu numai ficatul, dar si alte organe care au rol de detoxifiere. Nici tratamentul cu hemisuccinat de hidrocortizon nu v-a facut prea mult bine, intr-un cuvant, a mai pus ceva gaz pe foc.
Nu va pot recomanda un tratament, pentru ca patologia a devenit destul de complexa si necesita sa fiti “face to face” cu cel care isi va asuma misiunea de a va repune pe linia de plutire.
Aveti nevoie de o cura de dezintoxicare complexa, folosind pentru acest lucru fie produse fitoterapice, fie gemoderivate, fie remedii homeopate. In paralel, pentru durerile de spate, daca hernia de disc nu se afla intr-un stadiu chirurgical, recomand acupunctura. Urgenta este insa detoxifierea, care presupune activarea si stimularea tuturor “portilor” de eliminare ale organismului.
Tineretea este un atu, asa ca, va doresc mult noroc !

Dumnezeule mare… Ce mai pot spune… Nu stiu sa sfatuiesc acest om incotro sa o apuce!!! Credeti ca existe sanse sa se insanatoseasca complet? Daca imi puteti spune de unde sa incepem si cum, v-as ramane profund recunoscatoare!!! Multumesc mult pentru raspuns!

Categoric, e tanara ! Cautati un medic cu atestate de studii complementare (sunt eliberate de Ministerul sanatatii dupa niste ani de cursuri si examene), pentru acupunctura, homeopatie, apifitoterapie. Dupa cum am precizat, cu ajutorul plantelor sau remediilor homeopate se va dezintoxica organismul. Apoi se poate actiona cu acupunctura pentru ameliorarea durerilor de spate. Si acupunctura poate ajuta la dezintoxicare, in special combinata cu fitoterapia.

Ce bine, mi-ati dat o speranta de care sa ma agat!!! Daca stiti cumva la cine as putea apela, dumneavoastra sau oricine altcineva care citeste aceasta postare, ar fi minunat… Pentru ca, cum nu suntem din domeniul medical, nu stim la cine sa apelam astfel incat sa fie bine! As vrea sa nu mai dam gres, sa mergem pe calea cea buna! Multumesc!

Pe scurt, cred că un compromis între paleodietă şi ce mai găsiţi pe blogurile vegane cu bucătărie fără foc, ar oferi beneficii enorme, poate chiar ar rezolva problema. De ex. http://forum.getfit.ro/showthread.php?6206-Medici-care-ne-au-distrus-sanatatea.-Sa-i-punem-la-zid!&p=80814#post80814 plus http://www.cristianmargarit.ro/2009/11/jurnalul-meu/aproape-am-invins şi care ar putea fi începutul: http://www.cristianmargarit.ro/2011/02/dieta/cei-cinci-nu-zahar-cereale-uleiuri-soia-mezeluri sau aici http://ligiapop.com/?s=meniul+raw+food+pe+o+saptamana Sigur că dieta nu e totul, trebuie găsite şi suplimente de calitate: omega 3, vitamina E, probiotice, anumite cantităţi de glutamină etc.

Am inteles ca este binevenita o dieta, insa avand in vedere gavitatea cazului, cred ca trebuie sa facem mai mult de atat. Si avem nevoie de cineva care sa ne indrume corect si pas cu pas, pentru ca sincer imi este foarte frica… Doamne fereste de vreo viroza sau cine stie ce alta boala la care necesita tratament medicamentos, pentru ca ea nu poate lua absolut nimic in afara de ibuprofen… La altceva mai complicat nici nu vreau sa ma gandesc… Trebuie neaparat sa inceapa o cura de detoxifiere asistata de cineva care stie exact ce ar trebui sa faca. Daca ne puteti spune un medic, o clinica, va rugam mult si va multumim!

Nu stiu de unde sunteti. In plus, nu pot face alegeri in numele dumneavoastra. Asemenea hotarari trebuie luate de persoana in cauza. Cat despre informatie, internetul gaseste astazi orice.
Daca sunteti interesata puteti accesa www.doctor-badea.com, unde gasiti si cateva recomandari de dieta.

Doamna Badea, va multumesc mult pentru raspunsurile promte. Fata locuieste in Timisoara. Vom intra pe pagina sa studiem recomandarile dumneavoastra. Vom face si o programare la cabinetul domnului doctor Jurj Gheorghe, care este un cunoscut homeopat din Timisoara. Speram ca alegerea este buna si ca domnul doctor ne va ajuta cu un tratament bun, care sa o ajute pe fata sa se insanatoseasca. Intre timp, orice sfat din partea dumneavoastra este binevenit! Va multumim!

Cu tot dragul !
Va rog sa ma tineti la curent. E o alegere buna, doctorul Jurj are multa experienta.
Sa o ajute Dumnezeu !

Sa va auda Dumnezeu! Va promit ca am sa va tin la curent! Sunt atat de necajita ca nu am cuvinte. Imi pare rau ca am lasat sa treaca atata timp fara sa facem nimic. Dar nu mi-am imaginat ca poate fi atat de grav, ca poate avea asemenea repercusiuni! Numai bine!

Pentru hernia de disc și disconfortul apărut în urma ei trebuie căutat în kinetoterapeut ce lucrează cu cazuri ortopedice și problema aceea se poate rezolva mult mai ușor fără a mai face apel la med. antiinflamatorii sau antalgice. Practic kinetoterapeutul reeducă postural și eliberează cât mai mult spațiul medular sau radicular atins de nucleul pulpos al discului. Concepând programul astfel încât să și permită menținerea noii posturi, durerea va dispărea destul de repede și disfuncția ameliorată sau/și îndepărtată. Succes!

Multumesc domnule Vlady Popa! A fost la kinetoterapeut, a urmat sedintele care i-au fost recomandate. Marea problema ramane intoxicatia, care in ultimile 24 de ore s-a agravat! Acum aici e prioritatea numarul 1, sa faca un tratament pentru dezintoxicare. Aici este de fapt si punctul la care foarte multi medici (din pacate) dau din umeri si nu stiu ce sa ne mai sfatuiasca…

Pt hernia de disc, daca nu e caz chirurgical, e f buna terapia Bowen, gasiti pe net informatii despre ea, si merge combinata cu homeopatie, fito..

Terapia Bowen nu face nimic pentru hernia de disc iar homeopatia nici măcar atât. Combinată iese o prostie imensă plina de nimic pe mulți bani! Reveniți-vă…

Sa nu uitam rolul psihicului in vindecarea corpului. Un psihic echilibrat, o atitudine pozitiva fac cat 10000 de medici si 234243545634 de pastile. Pe langa interventiile medicale de specialitate pe care le urmati, va implor, mergeti si la psihoterapie.

Bowen e pt hernia de disc, homeopatia pt celelalte afectiuni asociate de care se pomenea, dle Vlady Popa. Nu cred ca sunteti in masura sa faceti afirmatii despre o terapie pe care nu o practicati.

Va multumesc, stimata doamna Bogdana Cretu ! Eu, personal, am considerat ca nu mai e cazul sa pierd timp sa explic ceva decat acelora care au deschiderea sa primeasca ceea ce le ofer. Restul, pentru mine nu exista !

Doamnă vă rog frumos… Practicare unei meserii nu-i conferă nici o credibilitate. Datele o fac. Nu am citit sau auzit de homeopatie să funcționeze până acum pe nici o platformă de articole științifice, iar de Bowen cu atât mai mult. Bowen susține multe tâmpenii gratuite. Cum poți începe interpretarea datelor într-o cercetare, când se pornește de la niște premise iluzorii și franc vorbind, triste! Cu toate acestea e libertate, și oricine are dreptul să afirme ce prostie vrea. Dar să nu aibe aroganța nesimțită să o numească veridică cu realitatea fără să poate susține acest lucru cu dovezi. Dovezi nu pamflete ieftine… învățați diferența!
Cât despre dvs. doamnă Carmen Badea, medic primar… după atâta școală vă ocupați cu lucruri nesusținute și nedemonstrate, pe banii oamenilor când ați putea să vă faceți meseria oferindu-le oamenilor ceva ce întradevăr funcționează, medicină, nu cai verzi pe pereți. În cazul dvs. cred că se potrivește tabloul: ”școala antrenează memoria nicidecum gândirea critică”. Ar fi trist să facă asta dar în cazul dvs. se pare ca așa a fost cazul.

Este un caz destul de complex. Avem de-a face cu o alergie ce are ca etiologie ingestia unei combinații de MEDICAMENTE și nicidecum nu este vorba de alimentație. Nu se poate concluziona că Medicamentul X a produs alergia sau medicamentul Y sau combinația lor. Un lucru e clar: în acest caz o dietă de ,,detoxifiere” (care, de altfel, este o dietă drastică) NU AJUTĂ, ci dimpotrivă poate să facă mai mult rău. Mai ales dacă informațiile provin de pe site-uri de informare neștiințifice!!!! Înainte de toate, propun colaborarea cu un medic de specialitate foarte bun (alergolog – care să determine clar agentul etiologic și să elaboreze un program de tratament), cu un psiholog (pentru susținere morală), medic de familie, kinetoterapeut (pentru hernia de disc – care să știe ce să facă, nu doar să gâdile pielea!!!) și nutritionist dietetician (elaborarea stilului de viață sănătos). De asemenea, încărcarea cu multă răbdare. Alergia este reacția sistemului imun la un agent non-self (corp străin)! Și în acest caz a fost declanșată de o combinație catastrofală de medicamente. Ingestia acestora din câte am înțeles a fost pe termen lung (cel puțin 2 săptămâni) , deci organismul are nevoie de timp pentru a metaboliza/elimina COMPLET medicamentele din sistem. Acest lucru se produce în câteva zile sau chiar luni, după caz. Ba mai mult, e posibil ca o parte din metaboliții acestor medicamente(dacă sunt lipofili) să rămână stocați în țesutul adipos – deci nu neaparat în ficat. (Consultati farmacologia) . Ori, în urma unei pierderi mari de greutate (ca și consecință a unei diete drastice sau de detoxifiere), țesutul adipos scade și el și astfel componenții medicamentoși sunt eliberați din nou în sistem, putând contribui la un nou episod de alergie sau la severitatea alergiei. De asemenea, atâta timp cât medicamentele acelea, respectiv metaboliții specifici sunt încă stocați în organism, prin reacții de încrucișare pot provoca și alte alergii (de unde rezultă alergiile și cu alt tip de medicamente, în afară de ibuprofen). Astfel, încă nu se știe cu certitudine dacă dânsa va rămâne cu sechele pe viață sau își va reveni la normal odată ce medicamentele ies complet din sistem. E nevoie de timp și nu de grabă!!! Mă mir cum nu i s-au explicat aceste lucruri până acum de către toți specialiștii la care a fost. Pe lângă ce am zis anterior, recomand inițierea unui stil de viață sănătos (ce include dieta personalizată) cu pași mărunți și nu cu schimbări bruște de alimentație!!! De asemenea, în elaborarea unui astfel de program este foarte important să se aibe în vedere greutatea actuală a pacientei. O dietă de detoxifiere poate determina dezechilibre nutriționale foarte mari, duce la pierdere masivă de vitamine și minerale și deci poate agrava condiția actuală a pacientei. Nu recomand terapii care nu au nicio bază științifică, pentru că acestea pe lângă faptul că nu au rezultate PE PLAN FIZIC (motivul fiind: Terapia X nu rezonează cu oricine), îți fură și timpul prețios, dar mai ales îți fură și banii!! Repet – în acest caz , recomand: un alergolog, un psiholog, un medic de familie, un kinetoterapeut și un nutritionist dietetician.

De fapt o dietă pur şi simplu sănătoasă şi restricţia calorică este cea care sprijină detoxifierea. Însă oamenii au o percepţie eronată şi îşi imaginează că detoxifiere înseamnă o perioadă de chin în care TREBUIE să consumi periodic suplimente de fibre, doar alimente vegetale (eventual o mare parte fructe- au zaharuri şi seminţe – au grăsimi, asociate în proporţii comparabile, ceea ce ar fi greşit).

Majoritatea care se referă la dietă de ,,dezintoxicare“ a ficatului sau a organismului se referă la dietă drastică de ,,detoxifiere“. De aceea am argumentat că nu e indicată o astfel de dietă. În plus, eu chiar nu recomand o astfel de dietă de ,,detoxifiere“, oricare ar fi starea pacientului. Dieta de ,,detoxifiere“ normală şi firească este reprezentată de o alimentaţia sănătoasă şi echilibrată, aşa cum a susţinut şi domnul Remus Sandu.

Va multumesc tuturor pentru sfaturi. Cum am mai spus, nu suntem din domeniul medical si nu ne dam cu parerea dar acceptam sfaturi din partea celor care sunt profesionisti. Domnisoara Ami Selariu, fata a consultat cei mai buni alergologi din Timisoara, medicul de familie consideram ca este un medic foarte bun, a fost de asemenea si la sedinte de kinetoterapie… Problema a avut-o anul trecut, insa acum, in urma unei infectii la gat, ne-am dat seama ca nu poate lua tratament, pentru ca ii ies acele bubite insotite de mancarimi care denota ca intoxicatia persista. DIn pacate, medicii care au vazut-o spun ca nu stiu cum sa o ajute… Doamne fereste sa nu se imbolnaveasca si sa trebuiasca sa ia un tratament mai serios… Ce va face in acel caz? Trebuie sa existe o solutie, eu sper sa existe!!!

Din păcate, alergologia şi imunologia nu reprezintă domeniul meu de activitate. Tot ce ştiu este că trebuie determinat agentul etiologic. Poate fi un compus comun al medicamentelor utilizate(gen substanţele ce formează suspensia pentru produşii activi). Dacă acesta a fost elucidat, trebuie evitat şi găsit alternative, dacă sunt. E clar nevoie de părerea specialiştilor în acest sens.

Mesaj:
Buna ziua! Am 23 de ani si am o problema si nu stiu cum sa o rezolv. Am avut o relatie de 4 ani, la inceput a mers totul bine, iar dupa 2 ani jumatate cam de cand imi incepusem viata sexuala cu acea persoana, parca nu mai mergea nimic, incepea sa ma minta, sau cel putin in acea perioada am inceput sa descopar asta, disparuse respectul… Eu mai aveam si problema ca nu e bine ca am facut pasul ala din punct de vedere religios si incercam sa ii explic cat de greu imi este si ma simt vinovata. A inteles o perioada, dupa a revenit totul cum era..ajunsesem sa fac asta doar de dragul lui, nu simteam nevoia, nu simteam ca e ceva deosebit si ca ne apropie chiar din contra ma facea sa ma distantez de el si mai mult. I-am promis ca daca se va schimba si se va comporta cu mine altfel, am sa incerc sa trec peste principiile mele si sa ii accept si asta doar ca sa mearga relatia. NU imi doream sa se termine ,il iubeam sincer! A ajuns sa imi vorbeasca foarte urat, faceam orice ca sa ne fie bine , insa lui nu ii pasa. Cu timpul a inceput sa se schimbe in mai rau , si orice lucru care il facea ma durea cumplit, imi pasa foarte mult de el…a avut probleme cu politia, se apucase de pariuri, nu mai zic cat de urat imi vorbea. Acum 9 luni am reusit sa ma despart de el…Nu stiu cum de am reusit sa fiu asa puternica,deoarece de fiecare data cand voiam sa pun punct relatiei nu puteam. Mereu ma ameninta ca se omoara,imi era frica sa nu faca asta,ma gandeam ca il am pe constiinta, mereu zicea asta ,profita de faptul ca il iubeam foarte mult… Cu fiecare intamplare…cu fiecare faza care o facea ma indeparta mai mult, si mai mult …ajunsesem sa il stiu pe de rost…aveam un dispret ,ceva de neimaginat pt el,pur si simplu nu il mai suportam,vedeam ca sufar, ca nu mai zambeam, nu mai stiam cum e sa fii fericita…orice facea ma durea. Am reusit, si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta ca m-am despartit de el.. Mi-a fost greu dar zic eu ca am trecut peste asta. Acum problema mea este alta,cred ca e din cauza acelei relatii. Sunt impreuna cu un baiat de 3 luni, ne sarutam…nu am nimic cu asta,.am mers in vacanta la munte si dormind impreuna..dupa cateva minute de saruturi, preludiu l-am respins si i-am zs sa nu se mai atinga de mine..A urmat o perioada foarte aiurea 3 zile ma gandeam doar la asta…si cum imi venea in minte fiecare atingere, mi se facea greata…scarba.. imi era rau..ma lua cu calduri si apoi stare de ameteala,voma…Dupa ceva timp am observat ca nici la televizor nu ma mai pot uita daca e vreo scena mai romantica,mi se face rau..Nu stiu ce sa fac! nu imi mai vine in minte imaginea fostului prieten, l-am mai vazut si nu simt decat dispret..nu ma gandesc ca e din cauza ca ar mai putea fi niste sentimente ascunse,fata de el. Tin foarte mult la baiatul cu care sunt impreuna acum, e exact ce mi-am dorit, e opusul fostului..Vreau sa stiu de ce mi se intampla asta si cum sa rezolv ca sa nu aiba de suferit relatia de acum! Multumesc!

apelati la un psiholog sau psihoterapeut care sa va ajute sa intelegeti problemele dumneavoastra si sa va ajute sa dezvoltati noi abilitati pentru a depasi aceasta situatie.

Emotiile si experientele tale anterioare, atat cele legate de persoana cu care ai fost timp de 4 ani cat si cele legate de educatia pe care ai primit-o, iti modeleaza felul in care gandesti si reactionezi acum. Psihoterapeutul te poate ajuta sa intrerupi cercul vicios al emotiilor negative ce duc la comportamente nedorite. Apeleaza cu incredere! Dr Rares Ignat

Problema dumneavoastra este mai complexa…trebuie desfacuta in bucatele si luate pe rand. Ceea ce pot sugera este sa contactati un psihoterapeut si sa urmati un proces terapeutic. Veti incepe o calatorie minunata, recunosc nu usoara, dar cu foarte multe impliniri. Calatoria se numeste DESCOPERIREA DE SINE. )) Mult Succes!!!!!

Cât de frumos spus Daniela.:)

)))

anxietatea e periculoasa?

Buna Andreea, La finalul anului trecut au existat 4 studii ce au evaluat corelarea intre anxietate si riscul de sinucidere si au ajuns la mai multe concluzii din care o sa citez doar una: existenta gandurilor suicidare e corelata chiar mai mult cu anxietatea decat cu depresia. Bineinteles asta nu inseamna ca riscurile depresiei trebuie diminuate ci doar subliniaza importanta unui bun control al simptomelor anxietatii (si aici psihoterapia are rezultate bune)
Din dovezile mentionate anterior, cea mai ampla evaluare a fost de fapt o metaanaliza care a inclus 42 de studii si peste 300 000 de persoane din mai multe tari, si a aratat ca in cazul unor anxietati necontrolate corespunzator riscul existentei tentativelor suicidare este de de 2.47 de ori mai mare iar riscul comiterii suicidului este de 3,34 ori mai mare.

Buna ziua,
Anxietatea este periculoasa…..dar nu poate fi tratata prin medicamente. A incerca sa tratezi anxietatea prin medicamente, mi se pare ceva superficial. Cand mintea este doar un concep, oare cum am putea trata un “concept” in sine, cu medicamente ?
Consider ca anxietatea este doar o neintelegere pe plan mental care te afecteaza emotional apoi in fizic, de aceea trebuie inteleasa si apoi acceptata.
Anxietatea = o minte inca neinteleasa.
O zi minunata.

Medicamentele isi au rolul lor…psihoterapia isi are rolul ei…la fel cum alte terapii complementare isi gasesc si ele un rol. In acelasi timp exista situatii si afectiuni psihice la care medicatia este esentiala daca dorim sa avem in continuare acele persoane in viata.
A da sfaturi intelepte intr-o astfel de situatie echivaleaza cu un malpraxis medical – de care insa din nefericire ‘sfatuitorul’ nu poate fi tras la raspundere – poate ca ar fi cazul ca multe persoane ce comenteaza prin forumuri sa priveasca sfaturile lor si in acest mod. Va rog sa cititi si rezumatul acestui studiu aparut tot la finele anului trecut. http://www.voceapacientului.ro/index.php?cnt=detalii-articol-tratament-nou&pid=791

Toate cazurile de anxietate pe care le-am avut la cabinet, pe toate le-am rezolvat fara niciun esec. Le-am rezolvat doar prin intelegerea minti si situatiei respective ……. in 15-20 de sedinte. Aceste persoane au luat medicamente timp de ani de zile fara niciun efect, ba chiar le-a schimbat metabolismul si s-au super ingrasat (peste 50% din cazuri). Eu spun, si e doar parerea mea, ca in cazul anxietati, pastilele au foarte putin efect, eventual efectul de “blegire”, efectul de “nicio stare” si, ala nu e tratament, aia nu e rezolvare, ci doar o rezolvare superficiala de moment. Va spun doar din experiente…..nu citite ( invatate sau preluate ). Va multumesc.

va felicit pentru succesele avute si va doresc sa intelegeti bine situatiile si de aici incolo..va doresc o zi minunata

daca vorbim de anxietate ca si concept, atunci da, poate fi indepartata fara niciun tratament de niciun fel, o abordare existentiala fiind suficienta. Daca vorbim insa despre anxietate ca boala (organica), de genul atacuri severe de panica, atunci poate ca o interventie farmaceutica este macar de considerat. Pt colegul Laurentiu Marga: 15-20 de sedinte este un efort considerabil (in primul rand al clientului/persoanei) indiferent de metoda terapeutica; in ceea ce priveste cazurile observate de dvs se poate face o discutie destul de lunga din cauza spetelor acestora si a medicilor care au prescris un anume tratament; poate ca nu au au beneficiat si de consiliere in paralel, etc

multumesc.

pt dra Andreea: ca orice altceva, ar fi bine sa ne concentram pe ‘caz’ in totalitatea sa… sa il luam ca unicat. A dvs este o intrebare teoretica sau vorbim despre un caz anume? V-am putea oferi informatii mai eficiente daca am stii situatia exacta

Anxietatea, in timp devine invalidanta si va poate afecta functionarea. In functie de severitate. Dar pentru a afla mai multe trebuie sa faceti o precizare mai exacta.

nu pot spune aici.

atunci incercati sa gasiti pe cineva cu care sa discutai in particular/persoana aceste intrebari

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

Domnule Ciugudean, cu tot respectul pentru ce a reusit sa faca domnul inginer Manea din compania Hofigal si cu toata consideratia pentru multele produse naturiste bune pe le produce, acest articol (pe care il postati a doua oara in cateva zile) este mai mult o reclama pentru produsele dansului decat altceva. In plus, pentru cei neavizati articolul lasa loc pentru interpretari, prin propozitia “Medicamentele de sinteză care inhibă formarea triptofanului fac numai rău şi duc la sinucidere” . Multe antidepresive tocmai ca cresc nivelui de 5 hidroxitriptofan (serotonina) si nu il inhiba…dar in contextul in care este mentionat acest aspect se poate intelege exact pe dos. Iata cum, fara sa doresc apar antidepresivele, desi eu de fapt ofer sesiuni de psihoterapie..de fapt ceea ce doresc sa subliniez din nou este necesitatea existentei unui echilibru in modul in care apreciem diversele forme de terapie..fiecare dintre ele isi au locul lor

Mesaj:
Buna ziua, Se poate va rog sa apreciati profilul psihologic al unei persoane care la solicitarea unor vecini da urmatorul raspuns, atasat. Precizez ca persoana in cauza e presedinte al unei asociatii de locatari cu 5 apartamente si a facut aseara o criza in fata vecinilor, tremura si tipa, parca intrase in sevraj.Altfel pare un om calm.Ne temem ca ne-ar putea face rau in actiunile lui viitoare si cele de natura sa afecteze relatiile cu autoritatile dar ne temem si pentru integritatea noastra.Pare imprevizibil.E isteric, excesiv de orgolios, ne bombardeaza cu mesaje lungi,obositoare.La intrebari scurte punctuale raspunde cu 4-5 pagini.E extrem de suspicios desi nimeni nu i-a dat prilejul, sunt numai oameni de buna credinta in acest bloc.Se poate sa faceti o apreciere asupra profilui acestui domn? Multumim.
Din pacate incercand sa copiez raspunsul lui nu se reproduce exact .Ca sa intelegeti foloseste font de 30 amestecat cu cel de 12,14, boldeaza, subliniaza.Cand citesti mesajul ai impresia la unele pasaje ca efectiv tipa, urla, atat de mari sunt caracterele literelor.
Personajul in discutie ne-a trimis pe mail o poezie despre tevi, consumuri de apa, panouri publicitare…un vecin este numit Iuda, altul e boier, ciocoi…blocul il asociaza unei cetati.Este casatorit, nu are copii, are abilitati IT.A reclamat pe unii vecini la politie, reclamatiile s-au dovedit fara fond.Totusi el pare bine intentionat.E o contradictie in fiinta lui.
Ne-ar ajuta foarte mult o apreciere din partea dvs.
Multumim.

Cu ce v-ar ajuta o apreciere daca deja ati stabilit ca ceva nu este in regula? Iar un profil psihologic nu se face asa, oricum… Da, din ceea ce ne scrieti este clar ca domnul in cauza are ceva probleme, dar asta doar la un consult se poate stabili cu exactitate… De ce nu va uniti, sa faceti ceva sa-l schimbati?

lipsa de ocupatie…ignorati ceea ce spune el si faceti totul asa cum considerati ca este ok pt toti

Domna Pintilii Simona Petruta… va tot sterg comentariile… si v-am trimis inclusiv un mesaj privat in care va rugam sa lasati specialistii sa raspunda sau sa raspundeti daca ati avut experiente similare (precum la postarea cu copilul). Va rugam mult…

Mesaj:
Buna seara! Am 14 ani si vreau sa mor. Simt ca nu mai pot. Toti colegii isi bat joc de mine, de constructia mea fizica si mai ales de stilul meu. Parintilor mei parca le pasa doar de scoala. Niciodata nu m-au intrebat : Ce iti place sa faci in timpul liber? ; Ai vrea sa vorbim despre ceva anume? ; Te simti bine?. Ei lucreaza de dimineata pana la 4, iar pana vin ei pot sa spun ca tot ceea ce fac este sa plang.
Am fost cat pe ce sa incep sa ma tai, dar cineva m-a oprit spunandu-mi ca odata ce o sa ma apuc, nu ma mai voi oprii.
Simt ca nimeni nu ma intelege si mai ales tot ce fac e gresit. Pur si simplu, simt ca locul meu nu e in lumea asta.
Ce as putea sa fac sa scap de gandurile astea si sa fiu mai fericita?

” Am 14 ani si vreau sa mor” – aceasta e dorinta ta, insa sint dorinte multe mai mari pe care nu ai avut timp sa le descoperi… Ma uit prin spital si vad copii de virsta ta, imobilizati la pat, chinuiti de boli incurabile si dorinta lor e sa traiasca…. Nu ti se pare ca ceva e incorect? Daca ceva nu e cum vrei tu “dai cu lama”…. te gindesti ca multi ar dori sa fie veseli si fac din tristetea lor o dorinta si totodata o speranta de vindecare… Acolo la tine ce nu merge, ai spus doar ce nu iti convine tie de la viata… mai e ceva… sportul de cam face sa uiti de gindurile negre, te poate ajuta “la fizic” daca tot vrei sa schimbi ceva si apoi… nu cred ca parintii tai nu schimba vorbe cu tine… se pare ca nu sinteti pe aceeasi lungime de unda…. sfatul meu e: sa iti schimbi viata… cum? La 14 ani, moartea nu vine doar daca vrei tu sa sai peste ea… si iti spun ca ai multe alte lucruri de facut decit sa stai sa pingi si sa iti gindesti scenarii…. succes

Mie imi pasa si cred ca multor dintre cei ce raspund aici. Si m-as bucura sa iti amintesti peste niste ani buni de zile, cand vei fi crescut, vei fi pe picioarele tale si vei vedea si intelege lucrurile diferit ca niste oameni sunt alaturi de tine acum. Cred ca acum treci printr-un moment dificil, viata aduce si astfel de momente dar ele nu sunt facute sa dureze tot timpul. Sunt convins ca parintii tai nu realizeaza prin ceea ce treci si iti vor binele asa cum il inteleg ei. Isi doresc ca tu sa ai rezultate pentru a-ti folosi mai tarziu, in viata. Sunt convins ca nici colegii tai nu isi dau seama cat suferi din cauza rautatilor lor. Mai cred ca nu toata lumea este rea tot timpul fata de tine, dar ca unele din experientele neplacute pe care le-ai avut, au avut un rasunet puternic pentru tine astfel incat sa para ca nu mai conteaza sau nu mai exista nimic altceva. Eu ti-as propune sa cauti sa iti reamintesti sau sa observi si situatii sau experiente placute, pe care le-ai trait. Iti mai propun ca atunci cand treci prin emotii asa de dificile sa discuti cu psihologul scolii, cu un profesor sau cu o alta persoana care ti se pare mai inteleapta si mai apropiata. Si nu in utimul rand incearca sa le impartasesti parintilor starea prin care treci si roaga-i sa apeleze la un psihoterapeut sau un medic psihiatru care sa te indrume sa depasesti momentul dificil.

Ai 14 ani, iar aceasta este o varsta dificila si destul de bulvarsanta pentru majoritatea oamenolor, chiar daca o recunosc sau nu. Schimbarile care se produc pe toate planurile (fiziologic, hormonal, psihologic, etc) te fac sa simti ca nu mai intelegi nimic si ca nimeni nu te intelege cu adevarat. Din cuza acestei bulversari, tu spui ca vrei sa mori, dar de fapt, in adancul fiintei tu vrei sa traiesti, dovada ca ai cerut ajutorul nostru, ai acceptat ajutorul prietenului care ti-a spus sa nu te tai, spui ca vreica parintiisa se intereseze de starile prin care treci si de dorintele tale… Prin urmare ,chiar daca e greu, ai putea sa-ti “educi” chiar tu parintii in sensul asta si sa le spui, asa cum ne-ai spus noua aici, ca ai si alte nevoi, in afara de scoala, ca ai lucruri pe care ai vrea sa le discuti cu ei, ca ai nevoie desfatul lor, ca ai nevoie sa te protejeze si sa-ti ofere afectiune, pentru ca pentru un copil in adolescenta aceste lucruri sunt importante, pentru a nu ajunge sa intre in anturaje dubioase.

Draga mea, varsta de 14 ani poate fi dificila iar felul in care alte persoane din viata ta se comporta te poate demoraliza, e drept. Si eu am avut candva varsta ta si, la randul meu, am trait momente nu tocmai potrivite nevoilor si dorintelor mele de atunci. Sunt sigura ca parintii tai iti doresc tot binele din lume, sunt mama la randul meu si asta simt pentru copiii mei. Incearca sa vorbesti cu ei, sa le spui mai multe despre tine, despre ce simti, despre dorintele tale. Poate ca si ei doresc sa faca acest lucru si, desi pare paradoxal, uneori cei mari nu stiu cum sa inceapa. Ajuta-I sa te cunoasca, mai departe de rezultatele scolare si sunt convinsa ca vor fi alaturi de tine, cu toata dragostea. Am convingerea ca, daca ai avut puterea si curajul sa te adresezi noua, persoane necunoscute tie, cu atat mai mult aceste calitati nu-ti vor lipsi pentru a vorbi cu ei. Am INCREDERE in tine ca VEI REUSI sa depasesti aceste momente dificile !

Buna draga mea !Pacat ca gandesti asa .Probabil parinti tai nu stiu sa se compoarte altfel cu tine .La 14 ani trebuie sa fi foarte fericita .Trebuie sa inveti sa fi buna la carte ,trebuie sa te gandessti la o meserie sa mergi la un liceu bun .Gandestete viata e foarte grea .Alti copii nu au aceasta posibilitate de a merge la scoala .Invata te rog bine ,sa fi cineneva in viata ,nu invata din obligatie .Invata ca trebuie sa fi fericita ,sa devi cineva in viata ,sa sti ca e greu sa fi om mare ,acum cat esti copil trebuie sa fi fericita .Iti doresc ca dumnezeu sa ti dea intelepciunea necesara ,sa vezi lucrurile ca pot fi bune.Bucura te din orice ,viata merita traita succes!

Tu ești frumoasa așa cum ești ! Dacă îți doreai sa mori nu cominicai acum cu noi. Deci asta ne convinge si sigur te-ai convins si tu acum ca îți doresti cu disperare sa trăiești. Vezi? Noua ne pasa! Părinților tai le pasa! Colegilor tai le pasa! Prietenilor tai le pasa! Trebuie sa le Vorbești si lor așa cum ne-ai vorbit noua, ca sa-ti poată arata si ei cât de mult le pasa! Concluzia este ca trebuie sa comunici cu cei din jur si te vei convinge ca lumea te Iubește așa cum ești tu!

Încearcă să vorbești cu psihologul/consilierul școlii unde înveți. O zi cât mai bună îți doresc!

Mesajul tau este un strigat de ajutor.Daca parintii tai nu inteleg nevoile tale vorbeste cu cineva specializat.Ma poti contacta oricand, daca doresti.

Draga mea…fii tare! Daca ai venit pe lumea asta, sunt sigura ca ai o menire. Trebuie doar sa incepi sa te descoperi, sa infloresti. Asta e varsta la care incepi sa devii femeie, sa cunosti viata. Incearca sa vezi lucrurile frumoase din jurul tau, sa iti gasesti o preocupare. Poate iti place sa pictezi, sa canti, sa creezi. Incearca sa faci orice iti bucura sufletul. Te-ai gandit sa te tai…nu e bine. Esti perfecta asa cum esti, esti frumoasa si valorezi mult. Daca vrei, poti sa faci schimbari de look, sa iti schimbi vestimentatia. Incearca o coafura noua, cumpara-ti o esarfa noua sau niste cercei, da-ti cu un gloss dragut pe buze, lacuieste-ti unghiile frumos. Si zambeste, esti minunata!

Am ajuns la acest mesaj dupa ce am dat o cautare pe google spre a incerca sa rezolv o problema asemanatoare . Baiatul meu venea abatut in ultima vreme acasa si spunea ca colegii isi bat joc de el . O vreme nu am luat in serios pana cand a venit intr-o zi de la scoala la ora 10 fiindca n-a mai suportat batjocura la scoala . Am sunat-o pe doamna diriginta, i-am spus problema, iar ea intr-un suflet a mers sa rezolve asta cu elevii sai . A doua zi am asteptat cu nerabdare sa vad cum vine baiatul meu acasa, fericit sau abatut . Surpriza : a venit foarte fericit si plin de curaj, ba mai mult a avut parte si de o consiliere la scoala din partea unui specialist . Am vrut sa scriu acest mesaj pentru ca alti copii, care trec prin asta, sa spuna dirigintilor fara rusine problemele. Dureaza doar cateva minute sa impartasesti cuiva aceste mici neplaceri, apoi te vei simti mai puternic .

Draga mea, perioada prin care treci este una dificila, din toate punctele de vedere, este varsta profundelor transformari, peste care niciun tanar nu trece usor. Apoi, daca mai exista si factori externi care sa te impiedice, pe ici-colo sa treci aceasta perioada cat de cat, bine e si mai dificil. Te inteleg. De dorit ar fi sa te concentrezi pe tine si pe fiinta ta, pe interiorul tau, sa te asculti, sa te intelegi si sa te iubesti, sa faci lucruri care-ti bucura sufletul, sa iesi in natura, sa faci miscare, sa-ti gasesti un hobby. Si e posibil, fara mare efort, sa mai gasesti si alti tineri cu aceeasi problema ca si tine, care sa te inteleaga si cu care sa poti impartasi ceea ce simti si ce gandesti. Fa-ti un jurnal si noteaza in el in fiecare zi, un lucru bun pe care l-ai facut pt tine, pt sufletul tau. Fa in fiecare zi cate ceva pt tine, un lucru care sa-ti faca placere. Apeleaza la psihologul scolii pt consiliere. Nu exista sa nu te inteleaga nimeni si sa faci totul gresit, asa cum spui. De fapt, cine spune ca e gresit tot ceea ce faci? Ce inseamna gresit? Gresit pt cine? Daca faci lucruri care nu plac altora, asta nu inseamna ca ele sunt gresite. Daca tu esti autentica si faci lucrurile in felul tau, astfel incat sa tii cont de sufletul tau, de dorintele tale, e perfect! Nu conteaza cum pare asta altora, nu e problema ta cine e de acord si cine nu, treaba ta este sa fii autentica, sa nu te negi, sa nu fii altcineva doar pt ca asta se vrea de la tine. Si inca ceva, ce este cel mai important: totul in lumea asta are o rezolvare, nu exista nimic care sa nu poata fi rezolvat, pana la urma, cumva. E nevoie doar de rabdare si sa vrei cu adevarat. Fa un efort de vointa si imagineaza-te la varsta de 45 de ani… Cum esti, ce faci, cum e viata ta, cat de implinita te simti? Lasa-te sa simti asta, sa vezi cu ochii mintii… Noteaza undeva si in functie de dorintele tale, fa imbunatatiri, pe parcurs, la visul tau. Orice vis devine realitate daca ti-l doresti cu adevarat si il simti ca si cum deja ar fi implinit! Daca locul tau nu ar fi aici, Dumnezeu nu te-ar fi lasat aici, in aceste timpuri. Ai menirea si rostul tau, le vei afla, la momentul potrivit.