Mesaj:

Mama mea in varsta de 51 de ani a suferit acum 5 zile o operatie de tumoare la nivelul colonului si lichid abdominal. In urma acestei operatii,care a fost extrem de grea,dupa cum au zis medicii a mai ramas cu 1 metru de intestin si a pierdut foarte mult sange. In urma acestora mi s-a spus ca a suferit un accident vascular cerebral si acum este la Terapie Intensiva, tratandu-se pentru acest Avc. Mentionez ca pana la urma operatia are rezultate buna sa zic,in afara faptului ca a suferit acest Avc. Foarte multe detalii nu stiu pentru ca medicii doar atat mi-au spus. As vrea sa stiu care sunt sansele sa isi revina si urmarile.

Medicii ar putea sa-ti spuna raspunsul la intrebarile tale. Dar si raspunsul lor ar fi dat pe baza experientei lor din trecut….nimeni nu poate sa spuna ce va fi cu adevarat. Eu cunosc o doamna care a avut o problema asemanatoare cu mama ta. Acum 2 ani, cand a fost operata, familiei i s-a spus ca mai are 2 luni de trait….doamna traieste si azi! Important este sa crezi ca are multe sanse sa se faca bine, si sa o inconjurati cu multa iubire!

Mesaj:

Buna ziua, ce pot face, am devenit obsedat de logodnica mea si orice mi-ar face o iert si trec mai departe pentru ca o iubesc. Acum am prins-o ca ma inseala, dar sunt in stare sa o iert si sa merg mai departe, desi imi doresc o viata noua. Nu exista zi, ora, in care sa nu ne certam, am ajuns la disperare, nu mai pot dormi noptiile, sunt pur si simplu bolnav de obsesie, va rog, am nevoie de ajutorul vostru, am ajuns pana aproape sa imi iau capat zilelor, sunt obsedat sa o controlez la orice pas si la orice pas aflu ca ma tradeaza. Ajutati-ma, va rog!

poate ca ar fi indicat sa consultati un psihiatru mai intai… pentru starile dvs… exista tratament pentru obsesii… dupa care poate o consiliere pentru a putea explora mai profund sursa obsesiei?

da-mi adresa ei de FB … sa vezi ce o "cert " si " morala " ai fac

nu ai nevoie de nici un psihiatru,ai nevoie sa lucrezi putin cu tine insuti la stima de sine!

cu tot respectul pentru ‘scoala vietii’, poate macar de CONSULTAT un psihiatru si poate si un psiholog/terapeut o fi bunavointa… uneori ajungem in situatii in care nu mai putem face fata cu propriile resurse, iar un ochi obiectiv si specializat ne poate furniza, macar, o alta perspectiva

Ti-a trecut prin minte ca poate tocmai aceasta situatie a facut-o sa-si caute pe altcineva? Nu e usor lucru sa traiesti cu cineva care te suspecteaza tot timpul si orice ai spune sau face sa se termine totdeauna cu cearta?

Cred ca va complaceti in rolul de victima, in care dvs sunteti cel caruia "vi se fac" lucruri de catre logodnica. Datorita faptului ca probabil ea se simte vinovata ca va face sa sufere, ramane in continuare cu dvs, dvs o supuneti la diferite reprosuri si certuri, ea se razbuna – inselandu-va, sau in alte moduri, apoi iar se simte vinovata….etc, astfel incat comportamentul dvs determina si intretine comportamentul logodnicei, si invers. Ati intrat intr-un tipar comportamental si cel mai eficace mod de a iesi din cercul vicios ar fi sa apelati la un psihoterapeut pentru a identifica resursele pe care le aveti si care sa va ajute sa depasiti momentul "de-a soarecele si pisica".

Vrei sa mergi mai departe, vrei si o viata noua. Poti avea o viata noua doar mergand mai departe. Hotaraste-te repede caci ea are toata libertatea de a alege si decide si ti-a demonstrat-o cu varf si indesat.

Se pare că ceea ce înseamnă viaţa ta se rezumă la doar atât… nu zic să începi să vânezi şi la tine erori de comportament sau să te cerţi cu tine însuţi, adică să dezvolţi un conflict. mai e ceva… şi spun doar că fiecare pas în viaţă începe cu bucuria de a trăi propriile capacităţi şi în baza lor să construieşti ceea ce se numeşte fericire pentru fiecare. se pare că prietena ta ţi-a dat de înţeles că fiecare este responsabil de propria fericire, căci nu suntem goi şi ne naştem cu tot ceea ce ne trebuie pentru a avea o viaţă frumoasă, iar faptul că o ierţi încontinuu înseamnă că începi să înţelegi. pe acest drum, chiar de pornim împreună… e timpul să faci şi tu ceva, deoarece iubirea nu înseamnă în a sta deoparte privind cum celălalt îşi trăieşte viaţa, căci aşa ajungem să înţelegem doar la modul teoretic lucrurile… lucruri care ajung ca fantasme, obsesii,etc. ele sunt reale, nu doar simple jucării în mintea ta.

Oh,oh saracul om ne-a cerut sa-l ajutam si noi am sarit cu gura pe el. Cred ca cel mai bun medic esti tu insati, incearca sa iti controlezi emotiile, sa gandesti pozitiv, sa-ti gasesti si alte preocupari " neobsedante" faceti lucruri placute impreuna, incearca sa fii din nou, tu, barbatul de care ea s-a indragostit! Mult succes iti doresc caci, de obicei despartirile sunt dureroase pentru amandoi!

Mesaj:

Buna ziua! Am 19 ani si sunt prietena unui baiat de aceeasi varsta care are o mama posesiva, care dramatizeaza si face pe victima. Sotul nu are niciun fel de autoritate in casa, iar ea face ce vrea cu sotul si copilul ei. Ei traiesc sub deviza ,,Sa nu facem sau spunem ceva care ar putea s-o supere”..asa ca ei suporta orice umilinta, jignire.. Baiatul a plecat la facultate acum in octombrie… insa el si nici eu nu mai suportam sa-l sune zilnic si sa raporteze tot ce face..ce mananca..ce mananca colegul (nu exagerez, exact asta intreaba). Tatal e cadru militar, iar baiatul nu i-a comentat niciodata.. se teme de reactia tatalui sau si nu are curaj sa-l infrunte. Tatal ii impune sa-si sune mama zilnic,,de fiecare data cand are timp”. Baiatul nu stie cum sa ii infrunte, ce sa faca…iar eu am ajuns la capatul rabdarii dupa ce m-au jignit zicand ca eu il invat sa-si urasca parintii. Tin mult la baiat si as vrea sa il ajut, insa nu stiu cum…ma gandisem la un moment dat sa-l parasesc, insa sunt foarte nehotarata. Astept sfatul dvs. Va multumesc anticipat!

Nimeni nu este de piatra, nici parintii nici copiii. Va veni vremea in care vor intelege ambele parti ca fiecare trebuie sa isi vada de viata lui. El trebuie sa isi ”infrunte” parintii, insa sa fie pregatit. Ei nu sunt din piatra si vor intelege, un parinte poate fi ”educat” daca stii cum sa pui problema . Trebuie sa mai astepte sa se obisnuiasca si ei fara prezenta lui in casa, din cauza asta sunt super protectori. Trebuie intelesi, pana la un punct evident. Rabdare. El ar fi bine da consulte si un psiholog, caci din cate imi dau seama inca nu stie cum sa discute cu parintii, sa ii faca sa inteleaga ca el are nevoie de independenta. Solutia va veni pe parcurs, cu multa rabdare.

Mesaj:

In Bacău e vreun medic care practică ozonoterapia? Multumesc.

Mesaj anonim:

Sunt grasa, am 1,70 inaltime si 102 kg si 55 de ani, despartita de 18 ani, am un copil
doresc o recomandare din partea dvs. deoarece au inceput sa apara unele probleme: sunt hipertensiva, am steatoza hepatica, colesterol marit, trigliceride marite, am gonartroza la genunchi, spondiloza cervicala, am retentie de apa si foarte greu ma abtin de la mancare"buna". Ce-i de facut?!

O pot ajuta eu pe doamna, sa ma sune la tel. 0744.158.497, pentru o programare la cabinet. Evaluarea Nutritionala si Corporala este gratuita in aceasta perioada. Poate fi si din provincie doamna, se poate rezolva.

Buna, in primul rand este important sa consultati un nutritionist. Eu va pot sfatui ce si cum sa faceti pentru a slabi si pentru a reduce riscurile bolilor de care vorbiti mai sus. Aici puteti vedea cum se desfasoara o consultatie: http://iubimsigatim.wordpress.com/2013/09/10/consultatii-diete-si-detox-in-bucuresti/. Este foarte important sa lucrati cauzele bolilor si sa tratam efectele actiunilor de pana acum. Ma puteti contacta la 0727784667 cabinetul meu se afla in Bucuresti. Sanatate multa!

In primul rand, ar trebui consultat un nutritionist pentru a stabili un regim alimentar care sa va ajute sa slabiti si sa se imbunatateasca, in acelasi timp, starea de sanatate. In al doilea rand, ar fi necesar sa determinati daca obiceiul de iubitor culinar nu cumva suplineste o nevoie psihica/sufleteasca nesatisfacuta. Si, in acest caz, ar fi necesar sa vedeti si un psiholog.

Sa fiu carcotasa, terapeut lucreaza cu psihicul nu cu fizicul, deci asta tine de un nutritionist si in paralel o psihoterapie pentru intarirea psihicului si motivare.

In primul rand ar trebui sa consultati un… Dar de fapt, tu, tu CE vrei? Ca daca raspunzi la intrebarea asta, restul treptelor ti se vor asterne inainte. Ti se vor asterne ele oricum, dar numai daca stii CE vrei le poti vedea… http://ro.scribd.com/doc/24132500/Manual-de-Legea-Atractiei

Buna ziua,
Ati incercat sa participati vreun grup de suport?
O zi buna in continuare.
Daniela Hinta

Este o situaţie în care o colaborare cu un nutritionist si cu un psihoterapeut poate fi foarte avantajoasă.

Problema dv presupune o mare singuratate. Daca vreti sa rezolvati cauza… tb sa cresteti autostima fata de dv si sa incepeti sa va iubiti. Dupa rezultatul analizelor… reies unele energii blocate sau inhibate la dv. O punere in armonie cu propria persoana si o relatie de reciprocitate va poate ajuta sa va remediati situatia.

OK….si daca problema e de natura hormonala…? Ce fac nutritionistul si psihoterapeutul???

Mesaj:

Buna seara,
Sunt impreuna cu sotul meu de 5 ani si avem un baietel de aproape 3 ani. De aproape 5 luni sotul meu a devenit foarte nervos, ma jigneste foarte tare, nimic nu-i mai convine. Mentionez ca au mai fost zile cand el mai era nervos, dar acum totul a luat-o razna. Nu mai vrea sa stea de vorba cu mine, nu mai vrea sa stea cu copilul aproape deloc, nu-l mai intereseaza absolut nimic. Singurul lucru pe care il face e sa mearga la serviciu si apoi se inchide intr-o camera si nu mai iese de acolo. Eu trebuie sa ma ocup de absolut tot, sa merg la serviciu, de casa, copil. Simt ca incep sa o iau si eu razna de tot, plang mereu, pana si cel mic a ajuns sa ma intrebe daca sunt suparata pe el. El a ramas fara tatal lui de la varsta de 14 ani, care in urma unui infarct s-a prapadit, iar mama lui la cativa ani a facut o depresie cu care se lupta si acum. Este sub tratament psihiatric de peste 10 ani. Am stat de vorba si cu ea si nu reusim sa-l induplecam sa mearga la un psiholog. Locuim doar noi cu copilul, nu avem lipsuri, ne descurcam destul de bine cu banii, dar nu inteleg de ce el este mereu nervos. Incerc sa-l inteleg, sa vb cu el si nu reusesc…nu stiu ce sa fac..copilul a inceput si el sa fie mai agitat fata de obicei..poate ma vor ajuta cateva sfaturi primite. Nu suntem niste copii casatoriti foarte tineri, avem amandoi 31 ani.

Din punct de vedere holistic nervii reprezinta comunicarea, receptorii receptivi. Crizele de nervi apar datorita faptului ca se concentreaza numai asupra lui si blocheaza canalele comunicarii. Nu e de mirare ca refuza sa vorbeasca. Dat fiindca refuza orice cale de terapie, momentan nu il puteti ajuta decat aratand intelegere pentru suferinta lui si iubindu-l. Ganditi-va cu ce eveniment a coincis aceasta schimbare brusca, ce a declansat criza si porniti de acolo.

Nu este foarte clar ceea ce spuneti dvs. Certurile intre adulti subrezesc armonia familiei daca sunt purtate de fata cu cei mici. Atata timp cat exista dialog sunt sanse. Cand acesta este intrerupt lucrurile sunt mai dificil de gestionat. Consiliere sau poate psihoterapie. Succes!

Copii comunica cu parintii si prin alte simturi. Dezechilibrele parintilor sunt reflectate si in copii si in cei din jur. Reechilibrarea organismului inclusiv al sufletului se poate face prin mai multe metode dar eu va recomand sa luati legatura cu un terapeut Bowen. Cu psihologii avut grija ca sunt foarte multi prost pregatiti si pot face mai multe probleme, grija la alegerea psihologului.

Apelati la o persoana specializata pe relatii. Probabil nu doar sotul s-a schimbat in relatie, ci si dvs, chiar daca nu puteti sa specificati cum anume. Cu putin ajutor, veti reusi sa reevaluati relatia maritala, sa punctati ce s-a schimbat si pe ce aspecte sa lucrati impreuna. Nu am inteles foarte bine la ce v-ati referit cand ati sus ca ati stat de vorba cu mama lui si nu l-ati putut indupleca sa mearga la un psiholog. Relatia maritala este intre el si dvs. Mama dansului…are rol de mama, dar nu face parte din relatie.

Poate este urmarit de DNA, astazi totul este posibil. Provocati-l la o autodezvaluire.

e clar … are o amanta ( din nefericire pt tine )

hahaha…Intr-adevar Adrian si Sorin…sfaturi terapeutice… Cu nimic mai prejos decat cele date de un "medic" care abia asteapta sa te anunte ca nu mai ai viitor….Parerea mea…ne la baga in seama!!! Se poate ca problemele familiale sa se fi acumulat…si neavand pe unde refula sa suferiti d-voastra datorita rabufnirilor. Poate ar fi bine sa discutati problema intr-un moment propice, eventual si sub asistenta unui psiholog…..

Mesaj:

buna. am un baietel de aproape 7 ani, eu am 35. il cresc singura, sa zicem ca nu e usor, dar ma descurcam. acum 4 luni a intrat in viata noastra o persoana, care ne-a luminat viata, a fost foarte aproape de baietelul meu si vis devenit realitate pentru mine. din pacate acum o saptamina, mi-a zis ca trebuie sa se gandeasca daca e gata sa mearga inainte, si am cam ramas blocata, am pierdut serviciul, nu am chef sa fac nimic, intr-un cuvint, nu am chef de viata. stiu ce se spune, ca am un copil, care e mai important, si ar trebui sa ma adun..dar nu fac fata,nu reusesc sa ies din starea asta. imi dau seama ca am nevoie de ajutor, dar nu vreau sa ma ajut nici singura.. e ca si un strigat de ajutor, dar nustiu daca vreau..

a creste un copil singur/a nu este ceva usor, oricum am pune problema. Imi imaginez ca s-au adunat multe in dvs. si, de ce nu, aceasta persoana noua a fost investita cu sarcina de a va ‘salva’, iar acum este posibil sa va dezamageasca printr-o posibila separare. Faptul ca dvs. sunteti ‘la pamant’ este o reactie perfect normala si logica (daca stam sa ne gandim). In asemenea situatie va recomand o consiliere psihologica pentru a putea evalua mai bine pozitia dvs. si, eventual, un usor tratament psihiatric

Este sigur ca o parte din tine vrea sa mearga mai departe (altfel n-ai fi scris acest mesaj). Doar ca mai este o parte care ar alege calea "mai usoara" – de a da bir cu fugitii… Ar fi de folos mai multe detalii : despre relatia cu tatal copilului….despre recenta relatie… Este posibil sa ai o frica subconstienta (si lipsa de incredere) de a sta pe picioarele tale si sa cauti sprijin excesiv in partener. Si tocmai asta sa-l faca sa plece! Nu stiu daca am inteles bine, dar omul a spus ca vrea sa se gandeasca daca e gata sa mearga inainte….asta nu inseamna neaparat ca te-a parasit. Poate ii este si lui frica ca n-o sa faca fata responsabilitatii de sot si tata. Eu cred ca copilul tau este ajutorul de care tu ai nevoie sa mergi mai departe! E suficient doar sa iei decizia sa te ridici….sa-ti cauti alt servici….si cu ajutorul unui terapeut sa descoperi ce tipare sunt in viata ta (ce situatii care se repeta) si sa le rezolvi! Uneori este mult mai simplu decat ne imaginam! Eu ti-am intins o mana (si sigur o vor face si alti colegi).Tu ce alegi?

Lasa-l sa se gandeasca, poarta-te normal, natural, firesc, asa cum ai facut-o pana acum, discutati pur si simplu, nu forta, nu cere explicatii, nu insista, nu presupune. Cauta un serviciu si continuati relatia ca si cum nu s-a spus nimic. Succes.

Eu ma intreb daca oamenii astia chiar vor ajutor sau doar se descarca aici. Mai raspunde vreunu?

In primul rand tr sa-ti doresti din tot sufletul sa iesi din stare, plus ca viata ta inainte sa apara acest domn a decurs destul de bine (dupa cum spui tu), poti merge mai departe, resursele le ai, acum depinde doar de tine ce-ti doresti.

Mesaj:

Am un copil suspectat ca ar avea autism, mi s-a spus ca copiii cu autism nu au contact vizual si nu sunt sociabili, intrebarea mea este nu au contact vizual nici cu parintii sau apropiatii ? sau evita sa priveasca in ochi doar persoanele straine ?

Nu au contact vizual, adica evita cu toata lumea. Asa numita privire goala. se uita la tine, dar se uita prin tine, ignorandu-te. Au stereotipii: flutura mainile, merg pe varful picioarelor, se joaca cu obiecte ce produc lumini – duc lumina aproape de ochi, invart rotile unei masinute uitandu-se la rotatia acesteia. Nu vorbesc si nu raspund spontan la o intrebare – Nu cer ajutorul, nu sunt receptivi la nimic din imitatia verbala. Sunt multe de spus. Va rog, dati-mi un mail pe privat office@atelierecumaniere.ro si va pot indruma spre un centru unde ii face gratuit o evaluare. Diagnosticarea timpurie in autism pune premisele unei bune recuperari ulterioare prin terapie. Fiecare secunda in care stati, e un timp in care copilul stagneaza.

Da, si eu sunt deacord ca ar fi necesara o evaluare de specialitate, cat mai timpuriu….contact vizual evitant si comportament pasiv pot avea si copiii cu tulburari de atasament sau alte dificultati emotionale… musai investigat

Da orice diagnosticare timpurie este extrem de benefica copilului…ma puteti contacta sa va recomand un dr. bun..unde merg majoritatea copiilor din tara