Sunt mămica unei fetite de 1 an. De când am nascut ma gândesc cu groaza ca fiica mea va păți ceva și o pierd. De cele mai multe ori îmi e teama ca o sa greșesc eu ceva și va duce la moartea ei. Înainte de a deveni mama ma gândeam des la moarte. Toate astea au început cu moartea tatălui meu. Am fost depresiva un an după moartea lui, ma gândeam la suicid.

Cristina Tacaciu Buna exista psihologi care fac terapie online PAXonline . si terapeuta mea face sedinte online Florentina Ionescu – Psiholog. Nu am auzit de psihologi care sa vina la domiciliu dar ma gandesc ca exista.Este foarte bine ca va doriti ajutorul unui terapeut, eu sunt ft incantata de evolutia mea in terapie, chiar daca este un drum anevoios, merita!!

Carmen Sorici Exista si psihologi care vin la domicilu si cu siguranta aveti nevoie de terapie.

Botezat-Antonescu Radu imi pare rau pt suferinta ta si sper sa iti gasesti puterea de a iti rezolva acest impas. Ma gandesc ca poate ar fi bine sa consulti mai intai un psihiatru care sa te poata evalua corespunzator dupa care, al doilea pas, sa incepi o psihoterapie. Da, este posibil ca anumiti psihologi sa faca deplasari la domiciliu insa doar pt cateva sedinte de consiliere, in niciun caz psihoterapie, doar pt ca nu poti lasa copilul cu cineva. Nu se face psihoterapie in parc, la cafea, in bar sau la client acasa… nu este deontologic si invinge un scop al psihoterapiei: a iesi din zona de confort pt a putea evolua. La fel psihoterapie online in sensul adevarat al meseriei, nu exista, orice ar zice colegii mei care cred in aceasta ‘forma de exercitare a profesiei’, exista consiliere psihologica/psihoterapeutica online de care poti beneficia, insa cu limitele de rigoare. Sunt psihoterapeuti care te-ar accepta cu copilul la sedinte… sau orice alta varianta confortabila tie. Curaj, se poate!

Eu scriu din postura de fiu al unei mame cu o poveste asemanatoare. Mai întâi adolescenta fiind a pierdut tatal, apoi primul copil a murit la jumătate de an de la nastere, pana am ajuns sa ma nasc eu. Am crescut sub o supraprotectie iesita din comun. La gradinita nu am fost lasat pe motiv sa nu ma imbolnavesc, la joaca cu copiii rareori eram lasat, iar la scoala, mama controla totul, fiind profesoara : de la a vorbi cu ceilalti profesori în caz ca primesc o nota de 7-8, pana la a-i trage de urechi si bolfe pe baietii raí care ma obijduiau în scoala. După 18 ani ai mei a plecat la munca în Spania, și de atunci deja de vreo 6 ani fac naveta. Mai întâi a fost pentru studii. Apoi pentru a-mi găsi un loc de lucru, și practic orice încercare de a-mi construi ceva al meu esueaza în momentul când intervine mama, și ma cheama lângă ea în Spania. Ultima încercare : timp de un an jumătate am stat în tara, aveam un job ok, un cerc de prieteni faini, o relatie, activitati… Și pe mama, care ma exaspera cu sunete sa vin în Spania si îmi critica absolut tot : jobul, prietenii, fetele cu care ies. În consecinta am ajuns sa nu mai am nici un chef de job pana am fost dat afara, sa ma indepartez de cerc social, sa renunt la relatii… Și sa ajung din nou în Madrid. Ma aflu deja de 6 luni, pe banii ei, fără un job care sa îmi placa, fără o viata asa cum o vreau. Îmi dau seama ca e o problema de codependenta din moment ce ma afecteaza de fiecare data când plânge, critica ce fac pe cont propriu sau ma cheama. Intrebarea mea este ce tip de terapie mi-ati recomanda? P. S Am început o terapie de lunga durata, mi-a scăpat însă nu știu cum, sa ii spun mamei ca lucrez cu psihoterapeutul la tratarea unor suferinte din copilarie, și s-a fácut,, foc si para” când i-am spus asta, pentru ca in viziunea ei am avut o copilarie fără nici o lipsa. Si am intrerupt-o pana la urma, după ce am revenit în Spania.

Andrei Catalin Nu iti stiam povestea, e una foarte impresionanta si care si-a lasat amprenta asupra ta, acum adult. Ce terapie de lunga durata făceai? Psihanaliza? Avand in vedere influenta din copilarie pe care o are mama asupra ta, este evident faptul ca tu o vezi ca pe o eroina si ai sentimente contradictorii asupra sa, pe de o parte apreciezi efortul ei, pe de alta parte, inconstient, o displaci pentru ca ai ajuns un adult cu usoare neadaptari la viata adulta. Iti recomand psihanaliza in acest caz, care sa te faca abil sa devii independent si sa iti reconstruiesti acele parti ale personalitatii tale legate ombilical de mama ta.

Terapia prin simboluri si vizualizari. Nu știu exact cum se numeste. Am fácut vizualizarea campul, casa, copacul. Psihoterapeutul ma ducea într-o usoara stare de hipnoza si manevra cu detaliile care le dadeam astfel încat sa produca o schimbare. La final trebuia sa aduc si desenul pe foaie a acelei vizualizari.