Mesaj:
Buna seara,
Imi poate recomanda si mie cineva un medic homeopat in craiova? In urma cu un an mi s-a pus diagnosticul de sindrom de colon iritabil dupa multe investigatii, colonoscopie, endoscopie, ecograf si analize..am urmat tot felul de tratamente medicamentoase dar fara rezultat..ma balonez orice as manca, si multe borborisme intestinale..nu stiu ce sa mai fac..am nevoie de ceva sfaturi.

Nu stiu in Craiova dar stiu pe cineva in Tg Jiu

Nu ştiu ce homeopat să vă recomand în Craiova. În schimb vă pot oferi alte informaţii.
cam ce ar include dieta dvs. ? eliminaţi definitiv aberaţiile cunoscute: lapte (poate aveţi o intoleranţă la lactoză), cereale cu gluten, şi leguminoase: soia, mazăre, fasole etc. Aveţi cumva şi anemie ? greutate subnormală ?
Fiindcă:
“Cei mai mulţi medici nu au considerat vreodată boala celiacă. Informaţiile incompatibile cu diagnosticul preferat al Sindromului de Colon Iritabil, au fost trecute cu vederea. Revizuirea cazului nu a determinat medicii să ia în calcul boala celiacă, să reevalueze evidenţele, sau să reconsidere diagnosticul SCI.”
Citeşte mai mult: http://wp.me/p48646-1CO

Rezultate foarte bune , cu ameliorare rapida si vindecare in 3-6 luni , au curele cu ALOE VERA GEL ( http://goo.gl/bvkOY5 ) , FOREVER ACTIVE PROBIOTIC ( http://goo.gl/BIUhjM ) FIELDS of GREENS ( http://goo.gl/1H4r1R ) . Detalii despre achizitionare ( cu un discount de 15% la preturile afisate ) , dozaj si administrare , va rog sa ma contactati la telefon 0744519473 sau e-mail : marian.dicianu@yahoo.com .

http://youtu.be/EKQPFx1Cxe4 Aici.. gasiti solutia!!!!

Mesaj:
Buna ziua,
De 10 zile am fost diagnosticata cu tromboza venoasa profunda completa popliteo-tibiala cu flux minimal filiform. Am fost la urgente si medicul de acolo mi-a spus ca pot face complicatii, de atunci nu pot sa nu ma gandesc ca in orice moment, la orice mica durere sa tuse nu am edem. Am fost si la un alt medic internist care mi-a spus ca nu trebuie sa faci neaparat complicatii si nici sa nu ma gandesc la asta insa nu ma pot controla, mi-a mai spus ca pot sa fac atacuri de panica care se manifesta tot ca si edemul pulmonar. Acest medic mi-a prescris Alprazolam de 0,25mg de 3 ori pe zi insa cateodata nici acesta nu ma linisteste. Va rog daca puteti sa imi dati un sfat pentru ce ar trebui sa fac sau sa imi spuneti ce as mai putea sa iau pentru a scapa de starea asta de neliniste si frica. Va mai mentionez ca atunci cand aveam de 19 ani a murit tatal meu, la varsta de 27 de ani am pierdut-o si pe mama, in 2006 am nascut un baietel si de la varsta de 3 ani am stat de 2 ori in spital si acum e suspect de astm pe tratament. Ar putea fi si acestea unele cauze ale degradarii straii de sanatate ale sistemului nervos?
Astept cu interes un raspuns!
Va multumesc!
Cu respect,
Angela

Buna ziua, va recomand sa consultati si un psihiatru. Este posibil sa fi dezvoltat anxietate generalizata cu atacuri de panica in urma stresul din ultima perioada (cativa ani). Succes

Luati in calcul “cauza” nu de alta dar de la o simpla tromboza puteti ajunge la tratamente complicate de psihiatrie si nu e cazul…. singurul lucru de care aveti nevoie este consultul unui medic de chirurgie vasculara si urmat tratamentul prescrie…. in cel mai rau caz se pot indeparta trombii chirurgical insa tot specialistul de chirurgie vasculara horataste… fiind o tromboza “subarticulara” la genunchi ar fi recomandat repaus total minim 3-7 zile… starile de panica au alta cauza si nu sint de la tromboza ci de la modul negativ in care ginditi…. succes

Repausul…favorizeaza aparitia trombozei…!:-)

http://youtu.be/EKQPFx1Cxe4 Aici gasiti solutia!!

Mesaj:
in urma operatiei de colecist , am probleme cu intestinele dimineata 3-4 scaune diareice in special dupa mincare(prajeli indeosebi),se poate face ceva?

Daca ati facut operatia destul de recent, este normal sa se intample asa. Pana se regleaza organismul. Cel mai bine vorbiti cu dr. care va operat. Pentru ca el va operat ! Nu ?

“am probleme cu intestinele dimineata 3-4 scaune diareice in special dupa mincare(prajeli indeosebi)” – medicul NU VA SPUS ca asa ceva nu aveti voie? Sa intelegeti mai bine ce se intimpla in instestinele dumneavoastra am sa va prezint o imagine ca sa “vedeti” mai bine la ce era bun colecistul, implicit secretia lui “bila”…. cind spalati o farfurie de grasime si nu aveti detergent de vasa…. se spala bine? Rolul “bilei” – printre altele – este si acela de detergent in diluarea grasimilor din bolul alimentar… “bila” descarcindu-se in duaden pentru a contribui la “bunul mers” al tranzitului intestinal… daca colecistul e extirpat chirurgical si dumneavoastra in primele 6 luni nu aveti un regim fara grasimi, tocaturi, prajeli, etc…. sa nu va mirati de scaunele “apoase”… e “normal” sa se intimple asa….

Sunteti operat de colecist, nu stiti ca trebuie sa aveti un regim de viata sanatos, in care dieta sa fie pe primul loc? Si nu doar in primele 6 luni se tine dieta, important este ca dupa o astfel de operatie, sa aveti toata viata un regim sanatos, fara prajeli, grasimi, tocaturi si alte asemenea alimente. Riscati ceva mai grav daca nu respectati regimul si va formati un gen sanatos de a va alimenta.

Regim strict

Mesaj:
Buna-ziua! Am o problema, in legatura cu mama mea la capitolul familie. Am impresia ca sufera de o tulburare psihica, deoarece nu-mi pot explica anumite actiuni ale acesteia, precum schimbarea de comportament in perioade scurte de timp(exemplu: tipa la mine si ma jigneste, iar dupa 20 de minute, totul este normal, de parca nu s-ar fi intamplat nimic). Exagereaza mult situatiile si se enerveaza FOARTE mult pentru motive banale. De-a lungul timpului, mi-am dat seama ca percepe total diferit lucrurile din familie, crede ca suntem impotriva ei, ca ii vrem raul, mereu considerandu-se “o usa de biserica”. M-am obisnuit cu vorbele urate, caci stiu ca e foarte posibil sa sufere de ceva. Simptomele au aparut din perioada copilariei(ei), bunicii neducand-o la momentul respectiv la psiholog. Problema este ca nu vrea sa auda de asa ceva. Ajutor, cum o pot convinge sa vada un psiholog si va rog, daca identificati simptome, sa-mi spuneti de ce tulburare ar putea suferi. Multumesc!

din cele povestite si fara sa o vedem in persoana ne-ar fi foarte greu sa punem un diagnostic. Singurii in stare sa o convinga sunteti chiar dvs, familia. Nu o poate obliga nimeni. Incercati sa discutati cu rabdare, insistenta si perseverenta cu ea. Poate ‘vrea sa se descarce’, ‘s-or fi strans multe stresuri in anii astia’ etc. II puteti explica exact ce inseamna consilierea psihologica si psihoterapia prin definitii si exemple (gasiti pe net o gramada). Incet incet poate accepta si atunci mergeti impreuna, ca sprijin. Succes!

‘..crede ca suntem impotriva ei,ca ii vrem raul…”………..,s-ar putea intelege a fi o fire paranoica,pe langa altele, daca crede toate astea fara un motiv.Pot fi si alte suferinte psihologice,sufletesti pe care le-ar putea avea insa este necesar mersul la o persoana de specialitate ptr. o viziune clara.Pe langa cele explicate de domn.Botezat in demersul de a o convinge sa mearga la un specialist,a-ti putea adauga,inerca sa-i explicati(cu multa iubire,calm,interes ptr.binele ei…….”..iubirea invinge tot…”.) ca fara voia ei,involuntar isi face rau ei si altora de nu se iau niste masuri …Succes!!

puteti sa-i propuneti sa mergeti impreuna, ptr ca exista tensiune in familie…nu neaparat ptr ca este vina ei; Un paranoic e greu de convins ca problema poate surveni din partea lui…asa ca facetzi dvs pe cea care are nevoie…Exista terapeuti sistemici, ce abordeaza famlia ca un tot-unitar, si apoi il ia pe fiecare membru la puricat (ceea ce este in fapt obiectivul dvs….ca ea sa fie vazuta de cineva, eventual consiliata)

Stati linistita, nu este singura mama cu aceste “iesiri”. Intrebarea mea este daca s-a inrautatit in ultima perioada, ultimii ani? Cati ani are? Poate a intrat la menopauza? Poate s-a aschimbat in urma unei pierderi(serviciu, sot, parinti etc). Din punctul meu de vedere, nu sunt date suficiente pentru a-ti sugera sa incerci sa mergi cu mama la psiholog. Poate e suficienta o discutie intre …cine e mai apropiat de dansa si dansa. Apoi, nu-i spune sa mearga la psiholog. Spune-i sa mearga la consiliere. Cand supn “spune-i” nu ma refer sa-i spui pe bune, ma refer sa ai cu ea o discutie prin care sa-i sugerezi ca un CONSILIER o poate face sa inteleaga de ce se supara(nu-i spune ca se enerveaza), de ce reactioneaza acid (nu-i spune ca-i sare tandara sau ca face ca toate cele). Ideea e sa-i spui lucruri care nu par a fi “ale unui om nebun”, caci din pacate, inca, in Romania, Psihologul este perceput ca un doctor de nebuni iar cei care merg la psiholog sunt etichetati ca fiind nebuni. Si-ti mai spun ceva. Inclusiv tie ti-ar prinde bine cateva sedinte. Si fa in asa fel sa afle si mama ta ca mergi la psiholog, poti chiar sa-i povestesti chestii care nu au legatura cu dansa.
Mult succes.

Buna ziua. Cu tot respectul, mama Dvs. are motive temeinice pentru comportamentul dumneaei. In primul rand, spuneti ca a facut asta toata viata dumneaei (inseamna ca nimeni nu a avut taria sa o confrunte decisiv cu privire la atitudinea pe care o are), deci poate privi totul ca pe un tipar comportamental care FUNCTIONEAZA pentru dumneaei. De ce l-ar schimba? Ii trebuie motive foarte puternice si (sper sa nu intelegeti gresit) nu motivele Dvs, ci motive proprii, care sa aiba sens pentru dumneaei, personal. Are nevoie de consiliere, dar daca nu reusiti sa o convingeti, mergeti pe ideea unui terapeut de medicina alternativa specializat in tehnicile de eliberare emotionala (EFT) / reflexoterapie / acupunctura, mergeti la un maestru Reiki, orice credeti ca ar accepta mama Dvs. Are nevoie de ajutor, asa cum si Dvs. aveti nevoie sa intelegeti adevaratele resorturi care o imping la un asemenea comportament, si care, de cele mai multe ori, au la baza o intentie buna. Numai bine!

http://youtu.be/EKQPFx1Cxe4 Da.. Iti va fi de folos.

Daca mama dvs. ar putea sa accepte sa se vada cu un psiholog cel putin la dumneaei acasa, sa stiti ca exista si aceasta varianta. Exista terapeuti care se deplaseaza si la domiciliul clientilor. La dvs. este necesara terapia de familie, unde toate persoanele care traiesc si gospodaresc impreuna trebuie sa participe. Acest lucru ii va da si mamei dvs. siguranta si se elimina si suspiciozitatea ca cineva ar avea ceva cu dumneaei(adica psihologul vine pt. noi toti, nu doar pt. tine).Mult succes!

Mesaj:
Salut! Numele meu este Ion am 36 ani sun divortat si cresc si educ singur un fiu de 13 ani . Acum citeva zile am avut o situatie emotionala, de 9 luni am o iubita la care tin foarte mult si am intentii serioase cu ea, locuim unul de altul la 170km suntem impreuna 2-3 zile in weekent, ea are doi copilasi minunati si are o afacere proprie, problema mea este ca acum citeva zile pe un site de socializare la care ea singura imi daduse datele personale ia scris un domn casatorit ca siar dori sa petreaca timpul cu ea. In acelas timp eu eram concomitent pe acel site si citeam. Prietena mea ii raspundea la mesaje insa nu ia promis nimic decit o sansa de a bea un ceai impreuna. Cind mergea conversatia ea ma sunase sa verifice daca sunt in acelas timp pe site, iam raspuns nu, mai apoi am apelato eu si am inceput o esterica cumplita care a durat mai multe zile eu crezind ca il va elimina din prieteni iar ea nu a facuto ca o deranja ca nu am incredere in ea. 3 zile am bombardato cu zeci de mesaje ca sa nu o pierd si nu stiu de ce o santajam ca imi iau zilele. Ei nu ii era absolut indiferent de mine a gasit prin anumite servicii telefonul parintilor si ia rugat sa vina la mine,am avut mai multe esecuri in viata privitor la viata personala. Ieri am fost la ea si am vrut sa o vad la inceput a fost impotriva iar mai apoi mia propus sa stau la un ceai impreuna apoi neam despartit si nu a dorit sa mai fiu linga ea ca sa ma pedepseasca sa fac o schimbare in psihica mea. Astazi de dimineata am asteptato la poarta chind ese sa plece la serviciu nu era deacord dar in cele din urma a acceptat sa mearga cu mine ma luat cu ea la oficiu ca ma tineam scai de ea la prinz mia propus sa servim masa impreuna, sa mai intimplat situatii similare insa acum ia afectat si starea ei de sanatate, este o femee foarte frumoasa si multi barbati o vor sa fie cu ea si asta ma deranjaza dar simt ca ma iubeste ca dupa ce neam despartit mia telefonat sa afle cum ma simt, eu simt ca nui este indiferent de mine desi ea este o femee de afacere cu studii superioare si acceptindu-ma pe mine fara studii. mersi anticipat, sper ca voi cu ajutorul Dumneavoastra sa pot sa fac o schimbare considerabila in psihologia si gindirea mea.

cel mai indicat ar fi sa gasiti un psiholog cu care sa stati de vorba despre toate sentimentele si gandurile dumneavoastra; daca nu gasiti un psiholog puteti incerca si un psihiatru. Succes!

Dragul meu domn, ceea ce mi se pare mie important, este sa aflati de la prietena dumneavoastra daca si ea are intentii la fel de serioase in ce va priveste. Si n-o sa reusiti acest lucru, atita timp cit o presati sau o santajati (sint sigura ca va dati seama de asta!) Dimpotriva, in cele din urma, un astfel de comportament poate sa o indeparteze si sa strice (,) ceea ce ati construit in aceste luni de prietenie. Intelegem si stim mai toti ce poate face, din orice om, frica de a-si pierde iubitul/iubita; si multi am procedat poate chiar ca dumneavoastra; dar un astfel de comportament n-a dus mai niciodata la nimic bun… Faptul ca sinteti divortat va ajuta sa stiti ca nu este cel mai usor lucru pentru doi oameni, sa fie potriviti unul pentru celalalt. Probabil nu va mai doriti inca un divort, nu? Si, daca nu, atunci va doriti o persoana care nu doar sa va accepte, ci chiar sa va placa, sa-si doresca din toata inima sa fie impreuna cu dumneavoastra. Altfel, nu doar relatia viitoare, ci insusi startul e ratat. Deci oferiti-i aceste doamne conditiile sa-si dea seama ce sentimente si ce intentii are cu dumneavoastra si fiti pregatit pentru orice raspuns! Va incurajez sa va ginditi la dumneavoastra cu mult mai multa incredere!!! Undeva, pe lumea aceasta, exista o persoana care cauta exact ceea ce aveti dumneavoastra de oferit – deci sinteti perfect exact asa cum sinteti, daca sinteti perfect pentru ea! Dati-va sansa sa o gasiti (chiar daca, eventual, asta ar inseamna chiar sa lasati in urma unele relatii care nu au mers asa cum v-ati fi dorit…)

Salut Ion. E foarte bine ca recunosti nevoia ta de a primi ajutor. Din ce-mi dau seama, situatia ta este destul de delicata (esti divortat, cresti singur un copil, suferi din dragoste si te simti sub nivelul femeii pe care o iubesti). Spui ca ai avut multe esecuri in viata. Cu totii trecem prin incercari, dar e alegerea noastra daca le consideram esecuri sau pur si simplu ocazii de a ne schimba viata. Se pare ca repeti comportamente de genul celui descris, desi nici tu nu-l aprobi, sperand ca-ti va aduce cu forta ceea ce-ti doresti. Viata iti dovedeste in mod repetat ca nu aceasta e calea (altfel ai fi avut tot ce-ti doreai si nicidecum starea pe care o ai acum). Incepe prin a te schimba tu, si vei atrage alte experiente, alti oameni in viata ta. Schimbarea nu trebuie sa fie brusca si nici radicala. Incepe cu schimbari mici, dar fa-ti o obisnuinta din asta. Este un sistem aplicat cu mare succes de japonezi, in toate domeniile. Daca merge la ei, cu siguranta va merge si la tine. Poti apela cu incredere si la consiliere (psihoretapie, coaching, terapie EFT) pentru cateva sedinte. In acest fel iti va fi mai usor sa-ti formezi noile tipare de comportament. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua.
Ma numesc Corina, am 40 de ani , casatorita , 2 copii .
Pe scurt , problema mea este urmatoarea : acum 2 luni am aflat ca sotul meu m-a inselat. Asa simt eu , el spune ca nu s-a ajuns pana la partea fizica a relatiei , a fost un flirt doar , nascut din nevoia de a discuta si cu altcineva . Trebuie sa va spun ca trecem printr-o perioada foarte grea , cu probleme financiare mari , problema cu fata , adolescenta si rebela , iar eu am ramas fara loc de munca de aproape un an .
Am fost socata sa aflu ca in viata sotului meu exista altcineva , pentru ca eu simteam ca avem o relatie speciala , mai ales in privinta comunicarii dintre noi . El spune ca nu a crezut ca o sa ma raneasca atat de grav , si ca a incetat orice legatura cu acea femeie , dar eu nu il cred . Il urmaresc cand vorbeste la telefon , il suspectez incontinuu , fiecare miscare , fiecare intarziere… Am devenit obsedata sa stiu cine e acea femeie , cum a cunoscut-o , despre ce vorbeau …o simt in permanenta intre noi , simt ca nu a scos-o inca din viata lui . El nu vrea sa mai discutam nimic pe aceasta tema , si se poarta ca si cum nimic nu s-a intamplat , dar eu simt ca inebunesc Psihic ma simt la pamant – plang incontinuu , am nevoie de niste raspunsuri pe care el nu vrea sa mi le dea . Nu dorm , nu mananc , nu mai pot sa ma concentrez nici sa am grija de copii ; ma tem sa nu ajung ca verisoara mea ,care , in urma divortului , dupa ce a fost diagnosticata cu depresie severa , sufera acum de schizofrenie , s-a ingrasat aproape 100kg si s-a inchis in lumea ei , fara sa mai comunice cu nimeni .
Va rog , ajutati-ma cu un sfat sa pot lasa povestea aceasta in urma . Vreau sa uit , sa inteleg si sa merg mai departe .Stiu ca trebuie sa merg inainte pentru copii , pentru mine , dar nu pot . Simt ca as vrea sa ma asez jos si sa plang ca un copil mic , pana cand totul se va sfarsi .

Trebui sa consulti un psiholog. Nu asemana problemele tale, cu ale altora (verisoara, prietene,etc). Fiecare se manifesta si dezvolta obsesii, in felul lui. Sfat prietenesc: sotul tau, daca vrea altceva, ori cum o va face, indiferent de starile tale. Incearca sa te aduni si sa vezi, ce a cautat in alta parte.

draga doamna Corina, felicitari pt curajul de a ne scrie, de a expune problema dvstra, ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca aveti resurse si pt a o depasi, si aici ma refer la dvstra, in mod individual, cat si ca familie. este un moment de impas in familia dvstra, un moment din care puteti face o oportunitate de a imbunatati relatia cu sotul, sau o oportunitate de a incepe ruinarea casniciei dvstra… deci o sansa de a schimba ceva in viata dvstra impreuna… sigur, va recomand sa apelati la un psihoterapeut bun, de cuplu si familie, alaturi de care sa parcurgeti acest demers, fie individual, fie impreuna cu sotul, daca dumnealui este de acord. curaj! se poate!

In primul rand iti recomand TERAPIA IERTARII. Te va elibera. Iarta-l pe el, iarta-te pe tine insuti si vei reusi. Ar trebui sa simti – chiar daca ti-e greu – ca ai nevoie de Dumnezeu, ca e cel in masura sa-ti aduca alinarea…fie ascultand Psalmii 1 2 3, fie citind Psalmul 90. Vei vedea ca vei gasi taria si iubirea de care are nevoie familia. Daca te-ai focusa pe servici si copii,” ai uita “de sotul tau , care ” ros” de probleme a incercat si el o altfel de terapie, …, asta numai pentru ca a existat acolo in cuplul vostru o fisura…pentru ca “asa cum medicii au intotdeauna la indemana instrumentele si aparatele necesare chiar unor interventii neprevazute tot astfel si tu ai pregatite invataturile de temelie pentru ca sa cunosti cele divine si cele omenesti si sa faci tot, chiar lucrul cel mai marunt, in asa fel incat sa-ti amintesti totdeauna de stransa legatura dintre acestea doua, de pozitia fiecaruia fata de cealalta. Caci nu vei reusi pe
deplin nici in treburile omenesti fara a avea in vedere pe cele divine, si cu reciprocitate, afirmatia este valabila si pentru activitatile referitoare la divinitate.”(Epictet)
Iti doresc sa reusesti, copiii au nevoie de tine …

Din nefericire, multe cupluri asteapta prea mult pana cand solicita sprijin psihoterapeutic pentru remedierea obstacolelor maritale. Astfel, situatii ce s-ar putea rezolva in 5-10 saptamani ajung sa degenereze intr-o criza majora soldata cu intreruperea relatiei familiale. Nu este insa nevoie sa se ajunga la asta daca recunoasteti la timp semnalele de alarma ce atrag atentia ca ar fi cazul sa faceti ceva pentru relatia voastra. Daca apropierea fizica dintre voi a devenit mai degraba o distantare…daca nu va mai gasiti suficient timp sa faceti diverse activitati placute impreuna…daca atingerile tandre sau viata sexuala au devenit o raritate…daca va simtiti singuri chiar daca sunteti impreuna in camera…e timpul sa apelati la sprijinul psihoterapiei de familie.
Familiile fericite nu sunt neaparat datorita faptului ca partenerii sunt mai inteligenti, mai bogati sau mai norocosi …ceea ce face o casatorie sa functioneze, e modul in care membrii familiei interactioneaza zi de zi …felul in care fiecare partener reuseste sa-si echilibreze sentimentele si gandurile negative despre diverse situatii neplacute, inevitabile de multe ori. Astfel, in cazul dumneavoastra rezultatele pot fi mult mai bune daca reusiti sa-l convingeti sa participe si pe sotul dvs la aceste sesiuni de psihoterapie. Dr Rares Ignat

Am citit toate raspunsurile pe care le-ai primit aici. Simt ca niciunu nu te-a linistit. Cred ca intrebarile tale sunt: ma mai iubeste? am gresit eu undeva?oare o iubeste pe cealalta? se mai vede cu ea? oare a facut sex cu ea?
Am sa incerc sa-ti raspund la aceste intrebari si sper sa te linisteasca macar putin, cat sa te poti concentra pe ceea ce este real si nu “probabil”.
Daca tu ai 40 de ani el cat are? Presupun ca tot in jurul varstei de 40. Ei bine, barbatii, dar si femeile, pe la 40 de ani trec printr-o perioada destul de grea pentru. Nu am sa scriu aici despre criza barbatului la 40 de ani, dar am sa te rog sa citesti asta:

http://psihologultau.net/articole/exista-o-criza-a-barbatilor-de-40-de-ani.html

Pe langa acest comportament al sotului tau, ai nevoie sa realizezi si sa intelegi faptul ca un barbat este programat genetic sa-si imprastie genele in cat mai multe parti. Nu este alegerea lui ca are acest instinct, este alegerea lui daca sa tine cont de ratiune sau nu.
Recunoasteti, si femeile si barbatii flirteaza. De ce? Psihicul nostru are nevoie sa stie ca suntem doriti si acceptati de cat mai multe persoane. Tocmai de aceea flirtam. Sa ne confirmam faptul ca suntem frumoase, atragatoare etc, iar barbatii vor sa se simta doriti si sa-si confirme faptul ca inca mai pot “vana”. Si ca sa intelegeti mai bine, imaginati-va ca incercati sa flirtati cu un barbat iar acesta ramane rece la avansurile dvs. Cum va simtiti? Mai incercati odata cu alt barbat. La fel, va respinge. Cum va simtiti? Acum, un barbat vine la dvs si va face avansuri. Cum va simtiti?Ce vreau eu sa va spun aici este ca probabil sotul nu va inselat. Desi spuneti ca simtiti asta, realitatea e ca nu stiti. Stiti doar ca sotului dvs i-a intrat in aria de interes o alta femeie. Poate ca acea femeie l-a facut sa simta ca este dorit, iar pe el asta il face sa se simta barbat, valoros. Este rolul dvs sa-l faceti sa se simta barbat valoros. Si nu din punct de vedere financiar sau suport familial. Ci din punct de vedere sexual.
Sotul tau stie ce a facut si stie, acum, cat ai suferit. A recunoscut asta. Sunt sanse foarte mari ca el sa nu se mai vada cu acea femeie. Asta nu inseamna ca nu va incerca, mai tarziu, dupa ce se mai voaleaza sentimentul de vina, sa vaneze o alta “prada”.

Va intrebati daca ati gresit cu ceva? Ei bine….da. Dar nu pentru ca at facut ceva gresit ci pentru ca(presupun) nu ati facut unele lucruri care sa-l tina pe el “cu arcul” pe dvs. Intrebare pt dvs(sa va raspundeti in gand cu sinceritate): cand ati facut ultima oara sex in alta parte decat in pat?(spun sex pt ca stiti, sper, ca barbatii diferentiaza clar a face sex de a face dragoste)
Barbatii au nevoie sa faca sex si sa faca dragoste. Ideal e sa faca si sex si dragoste cu aceeasi femeie. Au nevoie de sex pentru ca prin sex el “isi aseaza in cui trofeul”. Ai nevoie sa faci sex cu el pentru ca si tu ai nevoie sa fii “trofeul” cuiva(al sotului tau) Astfel, “peretele” lui va fi plin de “trofeele”…TU, iar tu vei fi pe tot “peretele” lui.

Te intrebi daca o iubeste pe cealalta? Imi vine sa zambesc. Barbatii cauta sa faca sex cu femeia pe care nu o iubeste, asa ca, atunci cand faci sex cu el, la final, nu-l intreba daca te iubeste si nici nu-i spune ca-l iubesti. Spune-i ceva de genul “Hmm armasarule, ce bun esti la pat, mai vreau odata, vreau sa ma faci iar sa urlu de placere”. Apoi nu esti tandra cu el. Il lasi sa-si revina cateva minute si…..intri in rolul unei “prazi” care se adapa la izvor aratandu-i vanatorului ce trofeu frumos poate deveni.
Barbatul face sex cu sotia pentru ca este mai simplu decat sa-si complice viata cu o amanta. Barbatul face dragoste cu sotia lui atunci cand are chef sa-si iubeasca sotia, mama copiilor lui, femeia care are rolul pe care si mama lui l-a avut(sa ingrijeasca de el, de casa, sa-l inteleaga si sa-l protejeze).
Oare se mai vede cu ea? Probabil, daca sunt colegi de serviciu. Daca nu, sansele sa fii renuntat la ea sunt mari. De ce? Pentru ca a fost descoperit. Iar vanatorul descoperit renunta la prada(si cauta alta). Chiar daca sunt colegi, el a renuntat la “trofeul” ei din aceeasi cauza.
Oare a facut sex cu ea? Asta nu am de unde sa stiu eu. Dar nici dumneavoastra. Chiar vreti sa aflati? Sunteti pregatita sa faceti fata unui raspuns afirmativ? Caci chiar daca nu veti afla ca a facut sex cu ea, dvs tot cu idoieli ramaneti. Doar ca in cazul indoielii, mai este loc si de “poate ca nu a facut”.
Ce am incercat eu sa spun aici este foarte concentrat, discutia e foooaaarrteee lunga.
Spuneam la inceput ca spersa va linistesc putin, pentru a va putea concentra pe realitate. Si realitatea nu e ca dvs “simtiti” ca s-a culcat cu ea, realitatea e ca si dvs si sotul aveti nevoie sa va reinoiti dragostea, iubirea si admiratia ce odata v-a unit.
Avem noroc cu psihoterapeutii specializati in probleme de cuplu. Ei ne pot ajuta sa intelegem mai bine dinamica grupului familial, partenerul si pe noi insine.

@pisiologul – e adevarat ca in unele cazuri reactia cu ‚hmm armasarule…’ poate functiona si probabil ca atunci cand societatea era dominata de ‚vanatori-pescari’ functiona in marea majoritate a cazurilor. Intre timp insa cultura dominanta a ajuns sa fie cea a ‚fermierilor’. Ei au realizat ca au dezavantajul ca nu pot lua dupa ei pamantul pe care il cultiva si ferma ce au construit-o…dar au mai realizat ca pe langa asta au o multime de alte avantaje. Psihoterapia de familie ia in considerare modul in care gandeste un ‚vanator-pescar’ dar incearca sa sublinieze beneficiile vietii de ‚fermier’, atunci cand exista o buna comunicare

Ce fel de raspunsuri ati mai dori sa va dea? Va concentrati si va risipiti energia pe niste fapte deja consumate. De dorit ar fi sa aflati ce-si doreste mai exact, desi daca a ramas alaturi de dv, deja acesta poate fi un raspuns iar daca nu e de ajuns pt dv, concentrati-va si folositi-va energia cu lucruri care va pot ajuta, nu cu cele care nu va aduc nimic bun. Faptul ca plangeti, va consumati, nu mancati si nu dormiti nu va ajuta cu nimic, din contra, toate astea vor inrautati situatia si va vor consuma, astfel incat nu veti mai avea energia necesara pt a face ceva constructiv sa iesiti din aceasta situatie. In orice cuplu au loc crize de acest gen, depinde de fiecare cum le gestioneaza, ce doreste cu adevarat si ce face pt a trece peste aceste crize ale vietii in cuplu. Cazul verisoarei, lasati-l deoparte, nu are legatura cu dv. Cum ar fi sa priviti spre exemple pozitive si sa credeti ca puteti urma unul dintre ele? Discutati cu sotul dv deschis, aflati ce-si doreste cu adevarat iar daca alege sa fiti in continuare o familie si un cuplu si sa mergeti inainte, focusati-va pe aceste lucruri si depuneti energia necesara pt a avea o viata armonioasa si frumoasa, impreuna.

Sunteti o familie! Lupta! Nu te impiedica de …

Draga Corina, sunt alaturi de tine in drama pe care o traiesti. Ca orice experienta din viata noastra, aceasta drama va lasa si o urma pozitiva in viata ta, iti garantez. Pe moment pari a fi intr-un blocaj extins (scrii ca “am fost socata”, “Am devenit obsedata sa stiu cine e acea femeie”, “eu simt ca inebunesc”, “Psihic ma simt la pamant”, “Nu dorm , nu mananc , nu mai pot sa ma concentrez nici sa am grija de copii”). Scrii ca te temi sa nu ajungi ca verisoara ta, care – IN URMA DIVORTULUI (la tine inca nu e vorba de divort din ce am inteles, deci iata inca o temere subconstienta iesita la iveala)- “sufera acum de schizofrenie , s-a ingrasat aproape 100kg si S-A INCHIS IN LUMEA EI, FARA SA MAI COMUNICE CU NIMENI. Am scris cu litere mari ceea ce mi s-a parut cel mai relevant din ce ne-ai scris. Toate simptomele pe care le descrii duc la o inevitabila rupere de realitate si fac comunicarea eficienta imposibila. Ti-e teama sa ajungi ca verisoara ta, dar ceea ce faci are ca efect inevitabil o rupere voluntara de lume. Poate ca intr-un fel – cu toate ca nimeni nu si-ar dori constient asta – tanjesti sa fii in situatia ei – sa te inchizi in lumea ta si sa nu mai comunici cu nimeni. Altfel de ce ai spune ca “Simt ca as vrea sa ma asez jos si sa plang ca un copil mic , pana cand totul se va sfarsi”? Un copil se poate rupe voluntar de realitatea inconjuratoare fara repercusiunile pe care le-ar avea aceasta actiune din partea unui adult cu atatea responsabilitati, nu-i asa? Nu este nici bine nici rau ca te gasesti in acest blocaj. Pur si simplu asa reactioneaza fizicul si constientul tau la gandurile si temerile coplesitoare ale subconstientului tau. Cu putin ajutor vei trece si de aceasta etapa si vei iesi invingatoare (oare a cata oara in viata ta?!). O serie de sesiuni de tehnici de eliberare emotionala te vor echilibra si-ti vor permite sa iesi din blocaj. Niste sesiuni de coaching sau psihoterapie te vor ajuta sa definesti pasii urmatori pe care vrei sa-i faci. Numai bine!

Va multumesc pentru sfaturi , raspunsuri si incurajari . Am incercat sa aleg de la fiecare cate ceva ce ma va ajuta sa merg mai departe . Problema mea cea mai mare este insa ca ma simt inca blocata aici , nu pot depasi momentul acesta din viata mea .
Mereu , de cand ma stiu , cand am avut o problema de rezolvat , dupa socul initial , am reusit sa ma distantez . Am analizat cauzele , motivele , am incercat sa vad unde am gresit eu , am vazut ce optiuni am, ce pot face ca situatia sa nu se mai repete , si am mers inainte .
Acum nu pot face asta , pentru ca nu stiu de fapt ce s-a intamplat. Nu inteleg de ce sotul meu a facut aceasta alegere , cu ce am gresit fata de el de s-a ajuns aici, ce a putut sa ii ofere acea femeie in plus fata de mine. Iar daca nu stiu toate aceste lucruri , de unde sa stiu ca nu se vor mai repeta ? De unde stiu ca relatia aceea chiar s-a sfarsit ? Mi-a spus ca nu a fost o relatie sexuala , ci un suport moral , dar, culmea , asta m-a durut mai tare . O pasiune fizica puternica poate fi explicata , dar cand eu stiu ca i-am fost alaturi mereu , chiar dandu-ma pe mine la o parte uneori , face lucrurile mai greu de inteles . Iar atata timp cat el refuza sa imi spuna aceste lucruri , nu o sa pot face nimic concret .
Cel mai mult ma tem insa ca , atunci cand lupta din sufletul meu se va incheia, el sa nu mai aiba loc acolo. Il iubesc acum , cu toata durerea pe care o simt , dar mi-e tot mai greu sa il privesc in ochi , sa il ating…Il voi mai putea oare iubi si maine ?…

Raspunsul e in tine, Corina. Nicio explicatie referitoare la ce a facut sau n-a facut el nu te va scoate din blocaj. Pune-te pe tine pe primul loc, poate pentru prima oara in viata ta, si ai curaj sa-ti scoti la iveala suferintele, sa le accepti si sa le verbalizezi, sa lucrezi pe ele, ca sa poti merge mai departe. Ai nevoie de ajutor. Ai pe site o multime de alternative. Foloseste-ti intuitia si vei trece si peste asta. Din experienta mea, tehnicile de eliberare emotionala sunt perfecte pentru tine (EFT). Numai bine!

Spui Carmen ca ‚nicio explicatie referitoare la ce a facut sau n-a facut el nu te va scoate din blocaj’. E adevarat ca tehnicile de eliberarea emotionala urmaresc in special iesirea din blocajul emotional al unei persoane, insa intr-o relatie e bine sa fie luate in considerare gandurile si emotiile ambelor persoane implicate. Pana la urma fiecare familie e un sistem in care interactiunile dintre gandurile si emotiile cuplului duc la efecte ce sunt mai mult decat gandurile si emotiile fiecarei persoane in parte.
Corina, spui ca nu intelegi care sunt motivele alegerii sotului tau, ca nu intelegi de ce a avut nevoie de ‚suport moral’, nu stii daca situatia se va repeta in viitor sau daca o sa poti sa-l mai iubesti…sunt intrebari la care e bine sa cautati raspunsul impreuna…in plus daca sotul tau accepta sa participe la cautarea acestor raspunsuri ai o dovada ca isi doreste ca relatia sa continue.

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Cristina si am 24 ani am fost casatorita dar din pacate am divortat dupa 10 luni si dupa alte 3 luni ne-am impacat acum locuim din nou impreuna dar lucrurile nu merg prea bine intre noi. Fostul meu sot are un prieten de care parerea mea este dependent a ajuns sa petreaca mai mult timp cu el decat cu mine. Nu isi bea cafeaua unul fara celalalt la munca sunt amandoi si cand vine acasa sotul meu vine insotit de acest prieten sau daca vine singur nu trece o jumatate de ora si vine la noi si prietenul lui. A inceput sa se poarte urat cu mine ma neglijeaza si tot timpul e nemultumit ca eu ii reprosez ca sta mai mult cu acel prieten decat cu mine. Ce pot face? Cum sa actionez ca sa nu imi pierd din nou familia?

incercati o terapie de cuplu

“inclinatia sexuala” a sotului dumnevoastra nu va da ceva de banuit…. poate ca ii plac barbatii… la asta v-ati gindit? ce inseamna ca “va neglijeaza”?

Ca sa raspund doamnei: Este nevoie de mai multe detalii pentru a da un raspuns pertinent. Astfel de detalii sunt nenumarate( varsta lui, istoricul cu tatal si mama lui, istoricul relatiilor precedente etc) si nu se pot divulga intr-un post, pe facebook.
Ce as putea eu sa ma intreb daca as fi in cazul dvs.: De cand a inceput sa mearga prost intre noi? De ce am fost de acord sa ma impac? De ce a fost el de acord sa se impace? Ce nevoi ne implineste aceasta relatie? De cand e prieten cu acel coleg si decand sunt de nedespartiti? Exista o corelatie intre relatia din ce in ce mai buna cu colegul lui si relatia din ce in ce mai proasta cu mine?
Si cel mai important: Ce rol am eu in relatia asta? Ce pot eu sa fac sa mearga bine? Ce pot eu sa fac sa-mi fie mie bine? Pot sa fiu fericita in relatia cu el?
Va urez sanatate.

Apelati la consiliere sau terapie familiala. Dar aveti nevoie si de participarea lui. Singura nu o sa reusiti sa modificati relatia.

Ce pot face? Cum sa actionez ca sa nu imi pierd din nou familia? Nu doresc sa par acida, dar care familie? V-ati gandit ca poate prietenul sotului NU ESTE DOAR UN PRIETEN? Ce anume v-a determinat sa va impacati cu sotul dv dupa ce ati divortat? Ce fel de relatie ati avut inainte de divort? Daca relatia nu a mers de prima data si ati ajuns pana la divort, de ce ati crezut ca reluand-o va merge? Ce v-a facut sa va mai intoarceti din drum? Ce-si doreste sotul dv de la dv? Din cate inteleg, nu doreste nimic in afara de un fel de menajera sau asa ceva. Dv va puteti orice dar e inutil, atata timp cat el doreste altceva…. A spus el ca doreste sa ramana cu dv? Ca doreste sa construiasca o viata fireasca, de durata, alaturi de dv? Poate nu ar strica sa luati in considerare si alte optiuni, asta dupa ce aveti o discutie deschisa, serioasa si sincera cu el, in care sa va spuna exact ce doreste. Succes!

Buna Cristina. Inainte de orice, gandeste-te la ce inseamna o familie pentru tine, ce exemple de casnicii te-au influentat in viata si daca corespund cu ceea ce ai acum. E posibil ca raspunsurile sa te surprinda. Suntem tentati sa facem ceea ce stim, ceea ce am vazut la altii, sa le repetam greselile. Iti propun un exercitiu: pune-te pe tine pe primul loc si, din aceasta postura, gandeste-te la ceea ce iti doresti in comparatie cu ceea ce ai. Vei avea o perspectiva noua asupra intregii probleme si, poate, vei privi cu alti ochi situatia, gasindu-i semnificatii neasteptate. Apeleaza la un ajutor, daca simti nevoia, dar amanand o astfel de analiza nu castigi nimic, dimpotriva. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua,
Am un nepotel in varsta de 2 ani si 2 luni.Sunt 2 probleme care ma framanta: – noi (parintii si eu) spunem ca este sensibil,dar…are zile in care sta cu suzeta in gura, isi freaca lobul urechii si vrea alintat pana la exasperare…nu vrea nici sa se joace,nici afara …doar sa-l tii in brate si sa-l alinti.Acest lucru se intampla cam 1-2 zile pe sapatamana.De cand era bebelus adormea jucandu-se cu lobul urechii adultului care il adormea.
- cealalta problema…cu gazele din parc.Cand vede un gandacel vrea sa-l omoare…ii explic ca nu trebuie,ca se duce si el acasa la mamica lui,pare ca ii e mila de el,il urmareste cu interes…dar finalul e brusc…storceste gandacelul…parca e o placere pe care nu si-o poate reprima.Fata de ceilalti copii e foarte intelegator daca i se iau jucariile sau nu i se dau jucarii
Astept un raspuns…multumesc anticipat

Mesaj pt mama: Amintiti-va ce ati simtit pe perioada sarcinii, ati avut sentimente de regret din cauza sarcinii, ati avut o suparare mai mare pe partener sau pe altcineva? Puteti incepe prin a citi cartile lui Lazarev si Luule Viilma, ei sunt terapeuti care pun foarte mare accent pe perioada intrauterina a copilului,pentru ca mama traieste anumite emotii care in final ajung sa afecteze copilul. Prin schimbarea parintilor [dar si a bunicilor] se poate imbunatati sanatatea copilului. Multa sanatate!

Nevoia de afectiune,faptul ca nu-i sociabil,lipsa curiziotatii poate veni din mai multe motive.Este important ca parintii si copilul sa mearga la un psiholog,Poate fi ,printre altele,nevoia copilului de mai multa atentie,ascultare, o frica de abandon nascuta dintr-un anumit comportament al parintilor(ex.faptul ca lucreaza mult,ca lipsesc mult etc….)Atingerea lobului urechii in timp ce adoarme nu-i neaparat o problema,fetita mea imi mangaie parul,poate fi o obisnuinta,un mod de a se alinta………tb.analizat,vb.cu un psiholog.Succes!!!!!!!!!!!!!

Dumneavoastra ne dati doar doua piese din intreg puzzle-ul. Este foarte important sa vedem imaginea de ansamblu, de aceea cel mai bine este sa faceti o vizita unui psiholog.

eu am gemeni..au 2 ani si 3 luni..asa sunt copii vor sa omoare gandaceii li se pare amuzant!!! o sa inteleaga pe parcurs ca nu e bine…cat despre treaba cu alinatatul mi se intampla si mie…ok ne iubim un pic cu fiecare apoi la desene..in parc…la plimbare..gasim o activitate placuta care sa le stopeze pe cel existente…poop

Buna ziua. Va sfatuiesc sa mergeti la medicul specialist – sa nu faca vreo otita. E posibil sa aiba o sensibilitate la urechiuse. Lobul urechii e puternic vascularizat si poate, pe de o parte, energiza organismul printr-un masaj puternic, pe de alta parte, induce placere, calma psihicul si da o stare de relaxare, daca este manipulat cu delicatete. In legatura cu gazele, ganditi-va la cine altcineva in afara de Dvs si parinti mai are acces la copil in intimitate si daca-i poate imprima un comportament agresiv, dar ganditi-va ca are doar doi anisori: experimenteaza si este inca incapabil sa discearna binele de rau. Influenta Dvs. va fi capitala in modul in care va intelege lumea si efectele actiunilor lui, dar aveti rabdare. Daca simtiti nevoia unui ajutor, contactati un coach sau psihoterapeut (pentru Dvs., nu pentru copil) pentru o sesiune-doua, ca sa gasiti solutiile cele mai potrivite pentru Dvs. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua! As vrea sa stiu cum se poate scapa de teama de a fii judecat,teama de a gresii? Mentionez ca sunt eleva si sunt o fire perfectionista dar la examene (sunt la muzica) ma pierd cu totul incep sa-mi tremure picioarele iar daca incerc sa-mi controlezi aceste stari negative nu ma mai pot concentra mai ales daca am ceva pe de rost… Cum as putea sa ma afirm fara sa mai am aceste probleme? Din aceasta cauza ma feresc de public (pot sa spun ca am si un parinte perfectionist) poate sa fie asta o cauza a acestui stres? Nici nu sunt o fire prea comunicativa tot din cauza fricii de a nu fii judecat…:) astept raspuns… multumesc

incearca sa vorbesti cu profesorii tai, sa vezi ce parere au ei, pt ca experienta au sigur . Este foarte posibil sa existe o relatie intre perfectionismul tau si cel al tatalui (doar este un model). Poti incerca sa mergi la consilierul scolar sau la orice psiholog. Succes!

ceea ce descrieti duce spre anxietate sociala (teama de a nu gresi sau de a fi judecat) iar perfectionicmul tine de structura de personalitate. Apelati la un psiholog sau psihotrerapeut, va recomand cu formare in terapie cognitiv comportamentala, si puteti rezolva foarte repede problema. Succes. Puteti cauta pe site, in functie de orasul din care sunteti.

”Nu-i sfarsitul lumii daca se mai si greseste..,nu-i om sa nu greseasca….”.Parintele tau perfectionist(posibil cauza stresului,teamei de a gresii) nu a gresit niciodata?Intreaba-l,de-ti va raspunde nu,minte…..Tine cont de sfatul domnului Botezat , mergi la un psiholog.Succes!!!!!!!!!

RASPUNS: Va multumesc !

Draga mea, sunt situatii in care stresul ne ajuta, situatii in care dimpotriva. In situatia pe care o descrii, e clar ca nu te ajuta, asa ca te sfatuiesc sa-l elimini. Aceasta se poate face prin EFT (tehnicile de eliberare emotionala), care constau in serii de tapping (batai usoare cu varful degetelor pe meridianele energetice) in timp ce verbalizezi problema, in toate aspectele ei. La inceput pare mai complicat, dar, pe masura ce exersezi, vei constata cat de usor poti aplica si de una singura aceasta tehnica in toate zonele cu probleme ale vietii tale. Alege-ti un terapeut bun. Iti va schimba viata. Numai bine!

Mesaj:
Buna ziua,
Am o problema emotionala, nu stiu daca e mostenita sau dobandita. Sunt o femeie casatorita cu un copil de 12 ani si sunt casnica. Nici nu stiu cum sa explic ceea ce se intampla cu mine.Sunt o fire calma, sunt o sotie si o mama buna dar sunt momente cand ceva nu-mi convine ma enervez si nu mai tin cont de nimeni,sunt cu totul alt om.Am probleme daca ma cearta cineva sa zicem imi atrage atentia ca nu am facut ceva bine, imi dau lacrimile si izbucnesc in plans;nu ma pot controla. Va rog sa-mi spuneti ce este de facut. Sa nu mai spun ca si fiul meu cred ca are si el ceva pentru ca atunci cand am o discutie cu el mai serioasa, ii dau lacrimile si credeti-ma pur si simplu vorbesc cu el , nu-l cert. Acum ce sa zic, pentru mine imi fac griji mai putin, dar imi este frica pentru copil sa nu aiba probleme mai tarziu. Va multumesc

fara a dori sa devina o recomandare cliseu: mergeti si discutati cateva sedinte cu un psihoterapeut… sunt multe de povestit din viata dvs si la un specialist este cel mai eficient. Noi putem banui ce s-ar putea intampla in dvs dar nu ar fi corect sa lansam doar presupuneri. Succes!

Psihoterapeutul va poate ajuta sa intelegeti mai bine care sunt gandurile care stau la baza acestor stari emotionale, sa intelegeti ce anume declanseaza plansul si cum sa obtineti un mai bun echilibru in infruntarea problemelor zilnice. Psihoterapia de familie mai urmareste si imbunatatirea relatiilor cu ceilalti membri ai familiei asa ca in cadrul terapiei e recomandat sa veniti si cu celelalte persoane care sunt importante in interactiunile dvs zilnice…Sunt procese ce implica mai mult decat o simpla comunicare pe net pentru a ajunge la rezultatele dorite.

ABC-ul emoțiilor, intelegerea si managementul lor reprezintă obiective foarte importante de atins atat in cazul dvs cat si al fiului dvs. Copiii invata intr-un mod non- verbal managementul emotiilor de la persoanele de referință. Deci, dacă dvs va manifestați emotiile asa cum descrieți, ghiciți cum își manifesta emotiile fiul dvs. )))))))

Posibil ca exista in interiorul dvs.o parte ne-satisfacuta,ne-implinita,o parte care-si cere drepturile..Ati mai facut si altceva ce va satisface,ce priveste doar pers.dvs.,pe langa faptul de a creste copilul si de a fi o sotie,mama buna??(nu-mi raspunde-ti mie…)….”Responsabilitatea noastra, cea mai mare, este de a fi noi insine,ceea ce suntem in totalitate…”..Nefericirea dvs.se transmite copilului(Doamna Daniela Monica Guzu a explicat mult mai bine acest aspect…..)..Lucrurile pot deveni mult mai clare discutand cu un psiholog,psihoterapeut,cineva care va-ntelege si in care aveti incredere.Succes!!

Va sugerez consiliere si asistenta in MANAGEMENTUL FURIEI. Implica dobandirea unor strategii psihologice care sa va ajute sa va controlati mai bine furia, sa intelegeti si sa explorati ce se afla in spatele furiei dvoastre, sa va bucurati mai mult de viata. puteti gasi mai multe detalii aici: http://schimbareacum.blogspot.ro/p/cursul-online-managementulfurei-mf.html

Emotiile ne influenteaza decizia, atitudinea…viata, – tulburand-o sau animand-o. Fiind o componenta esentiala in functionarea noastra, emotiile nuanteaza corpul si mintea, modificand starea noastra interioara.Emotia fascineaza, impregneaza , amplifica atasamentul si iubirea altruista sau poate bloca , agita sau tensiona totul.
EMOTIILE NEGATIVE , deseori perturbatoare – solicita un proces psihic pentru a le gasi o canalizare mentala. Putem sa le inlaturam prin autosugestie, gandind pozitiv si modelandu-ne conduita.Ceea ce trebuie sa faceti si dvs., sigur ati avut si emotii constructive, placute care au dat sens vietii . Evocati-le, invocati-le! Gandurie se pot canaliza, spre alte directii, invatand sa le consideram prietene, care ne incita la un travaliu mental.
Gandirea pozitiva favorizeaza sanatatea in masura in care decurge din metabolizarea emotiilor negative.
Obiceiurile sanatoase de viata pot avea un efect diferit in functie de emotiile de care suntem stapaniti.
Emotiile sunt centrul sanatatii noastre, echilibrand sau dezechilibrand organismul si trebuie sa stabilim o alianta , in felul acesta cotribuind la starea noastra de bine.

Exista un curent psihoterapeutic(AT) care spune, printre altele, ca oamenii au emotii racket. Emotia racket este o emotie pe care o afisam pentru a ascunde o alta emotie(emotie autentica). Femeile ascund emotia furie cu emotia racket tristete. Pentru ca in familia ei, cand era micuta, nu i s-a permis sa fie furioasa:”de ce trantesti copila? Fetitele nu se enerveaza, nu e frumos sa tipi ca esti fata, nu e frumos sa lovesti ca esti fata”. Barbatii racketeaza emotia autentica de frica cu emotia racket de furie, pentru ca in familia lui, “sa fii fricos e rusinos”, “nu-ti fie frica, arde-i una”, “ce te-ai speriat ca o fata”, “ce esti tu? barbat sau carlig de rufe?”, “barbatii nu plang”.
Sfatul meu e sa MERGETI la un cabinet de psihoterapie. NU acasa. Terapia se face NUMAI intr-un cadru terapeutic, FATA IN FATA cu terapeutul pe care AVETI NEVOIE SA INVATATI SA FITI FURIOASA si care sa va invete cum sa gestionati furia. Acasa nu se poate dintr-un motiv simplu dar extrem de important. La nivel inconstient, dvs veti asocia casa cu locul unde dvs deveniti furioasa.
De ce fata in fata? Pentru ca dvs nu stiti sa gestionati acea furie si poate deveni periculoasa daca o refulati prea repede, prea multa.
Mult succes.

Buna seara. Trebuie sa Vizitați un specialist, pt ca nu se poate înțelege mai nimic pe acest Facebook, mai ales cand vine vorba de minte, psihic. Nu aveți probleme, ci o minte galagioasa, neinteleasa, dar cu o fiinta care știe foarte bine cum funcționează mintea, va pune in picioare in 2 saptamâni. O seara minunata.

Aveti nevoie de o persoana avizata care sa va conduca printr-un proces in care sa intelegeti si sa va intelegeti, sa descoperiti care sunt radacinile, de unde pleaca toate astea, ce se ascunde dedesubt, si asa mai departe. Mai exact, ar fi de dorit sa mergeti la un psihoterapeut. Cat despre copil, se stie ca parintii sunt pt ei modelele pe care le introiecteaza, ei invata copiind ceea ce vad la parinti, nu este de mirare ca incepe sa aiba un comportament care seamana cu al dv. Aveti tot dreptul sa simtiti orice fel de emotie si s-o manifestati, ideea este ca avem cu totii nevoie sa invatam sa ne gestionam aceste momente, sa le intelegem.