Buna dimineata,Am 27 de ani si iti scriu deoarece la problema pe care o am, din pacate, nu am reusit sa obtin pana acum un sfat care sa ma poate ajuta. Anul trecut, in urma efectuarii unui RMN am fost dignosticata cu hernie de disc lombara iar tratamentul prescris de medicul neurochirug a fost urmatorul: Movalis, Mydocalm, Tramadol, Carbamazepina, Secatoxin si Omeran. In urma acestui tratament am facut o alergie sub forma de eruptie cutanata iar medicii care m-au vazut au crezut ca facusem alergie la o salata pe care o mancasem, motiv pentru care am continuat tratamentul cu medicamentele mai sus mentionate timp de aproape 2 saptamani. Situatia s-a inrautatit, eram plina de bube pe tot corpul iar mancarimile erau de nesuportat. Unul dintre doctori mi-a prescris sa fac cateva zile injectii cu hemisuccinat de hidrocortizon dar nici acesta nu m-a mai putut ajuta. Intr-un final am ajuns la doamna Pr. Dr. Carmen Bunu ( Panaitescu) – alergolog care si-a dat seama ca facusem intoxicatie la unul dintre medicamentele luate numai ca in acel moment eram deja umflata la fata si rosie, in prag de soc anafilactic. Doamna doctor m-a trimis la Spitalul Municipal de Urgenta din Timisoara pentru a mi se administra andrenalina pe vena. Dupa doua nopti de andrenalina pe vena, am fost lasata acasa unde am urmat un tratament prescris tot de doamna doctor cu Medrol, Xyzal si Telfast. In cele din urma mi-am revenit dar am sesizat apoi ca am inceput sa fac alergie la orice medicament pe care il iau in afara de Ibuprofen (chiar daca inainte de acest episod nu am fost niciodata alergica la nimic). De exemplu, acuma cateva zile am facut o infectie cu puroi in gat pentru care am luat Tantum Verde, Ibuprofen si Omez (pentru ca am avut o usoara criza de gastrita) si din nou mi-au aparut bube exact in acelasi mod. In acest moment, dupa ce am stat de vorba cu medicul de familie si alergologul, nu stiu daca ar mai exista ceva ce as putea face ca sa pot duce o viata normala, fara a face alergie la orice pastila luata. Atunci cand am luat acel tratament pentru durerile de spate, nu mi-a fost prescris nimic pentru protectia ficatului. Oare poate sa fie aceasta cauza? Ar fi necesar un tratament de detoxifiere a ficatului/organismului? As dori sa stiu daca exista vreo varianta de tratament de orice fel ca sa pot scapa de acest cosmar.

Va multumesc anticipat,

Va rugam mult sa ne ajutati cu un raspuns pentru ca prea multi medici au dat neputiciosi din umeri la aceasta problema. Mesajul nu este al meu, este al unei persoane care mi-este foarte draga, si care este intr-o stare totala de disperare! Va multumim!

Polipragmazie si malpraxis ! Nu vreau sa comentez mai mult…
Asa cum ati intuit, prima prescriptie terapeutica a fost catastrofala ! A afectat nu numai ficatul, dar si alte organe care au rol de detoxifiere. Nici tratamentul cu hemisuccinat de hidrocortizon nu v-a facut prea mult bine, intr-un cuvant, a mai pus ceva gaz pe foc.
Nu va pot recomanda un tratament, pentru ca patologia a devenit destul de complexa si necesita sa fiti “face to face” cu cel care isi va asuma misiunea de a va repune pe linia de plutire.
Aveti nevoie de o cura de dezintoxicare complexa, folosind pentru acest lucru fie produse fitoterapice, fie gemoderivate, fie remedii homeopate. In paralel, pentru durerile de spate, daca hernia de disc nu se afla intr-un stadiu chirurgical, recomand acupunctura. Urgenta este insa detoxifierea, care presupune activarea si stimularea tuturor “portilor” de eliminare ale organismului.
Tineretea este un atu, asa ca, va doresc mult noroc !

Dumnezeule mare… Ce mai pot spune… Nu stiu sa sfatuiesc acest om incotro sa o apuce!!! Credeti ca existe sanse sa se insanatoseasca complet? Daca imi puteti spune de unde sa incepem si cum, v-as ramane profund recunoscatoare!!! Multumesc mult pentru raspuns!

Categoric, e tanara ! Cautati un medic cu atestate de studii complementare (sunt eliberate de Ministerul sanatatii dupa niste ani de cursuri si examene), pentru acupunctura, homeopatie, apifitoterapie. Dupa cum am precizat, cu ajutorul plantelor sau remediilor homeopate se va dezintoxica organismul. Apoi se poate actiona cu acupunctura pentru ameliorarea durerilor de spate. Si acupunctura poate ajuta la dezintoxicare, in special combinata cu fitoterapia.

Ce bine, mi-ati dat o speranta de care sa ma agat!!! Daca stiti cumva la cine as putea apela, dumneavoastra sau oricine altcineva care citeste aceasta postare, ar fi minunat… Pentru ca, cum nu suntem din domeniul medical, nu stim la cine sa apelam astfel incat sa fie bine! As vrea sa nu mai dam gres, sa mergem pe calea cea buna! Multumesc!

Pe scurt, cred că un compromis între paleodietă şi ce mai găsiţi pe blogurile vegane cu bucătărie fără foc, ar oferi beneficii enorme, poate chiar ar rezolva problema. De ex. http://forum.getfit.ro/showthread.php?6206-Medici-care-ne-au-distrus-sanatatea.-Sa-i-punem-la-zid!&p=80814#post80814 plus http://www.cristianmargarit.ro/2009/11/jurnalul-meu/aproape-am-invins şi care ar putea fi începutul: http://www.cristianmargarit.ro/2011/02/dieta/cei-cinci-nu-zahar-cereale-uleiuri-soia-mezeluri sau aici http://ligiapop.com/?s=meniul+raw+food+pe+o+saptamana Sigur că dieta nu e totul, trebuie găsite şi suplimente de calitate: omega 3, vitamina E, probiotice, anumite cantităţi de glutamină etc.

Am inteles ca este binevenita o dieta, insa avand in vedere gavitatea cazului, cred ca trebuie sa facem mai mult de atat. Si avem nevoie de cineva care sa ne indrume corect si pas cu pas, pentru ca sincer imi este foarte frica… Doamne fereste de vreo viroza sau cine stie ce alta boala la care necesita tratament medicamentos, pentru ca ea nu poate lua absolut nimic in afara de ibuprofen… La altceva mai complicat nici nu vreau sa ma gandesc… Trebuie neaparat sa inceapa o cura de detoxifiere asistata de cineva care stie exact ce ar trebui sa faca. Daca ne puteti spune un medic, o clinica, va rugam mult si va multumim!

Nu stiu de unde sunteti. In plus, nu pot face alegeri in numele dumneavoastra. Asemenea hotarari trebuie luate de persoana in cauza. Cat despre informatie, internetul gaseste astazi orice.
Daca sunteti interesata puteti accesa www.doctor-badea.com, unde gasiti si cateva recomandari de dieta.

Doamna Badea, va multumesc mult pentru raspunsurile promte. Fata locuieste in Timisoara. Vom intra pe pagina sa studiem recomandarile dumneavoastra. Vom face si o programare la cabinetul domnului doctor Jurj Gheorghe, care este un cunoscut homeopat din Timisoara. Speram ca alegerea este buna si ca domnul doctor ne va ajuta cu un tratament bun, care sa o ajute pe fata sa se insanatoseasca. Intre timp, orice sfat din partea dumneavoastra este binevenit! Va multumim!

Cu tot dragul !
Va rog sa ma tineti la curent. E o alegere buna, doctorul Jurj are multa experienta.
Sa o ajute Dumnezeu !

Sa va auda Dumnezeu! Va promit ca am sa va tin la curent! Sunt atat de necajita ca nu am cuvinte. Imi pare rau ca am lasat sa treaca atata timp fara sa facem nimic. Dar nu mi-am imaginat ca poate fi atat de grav, ca poate avea asemenea repercusiuni! Numai bine!

Pentru hernia de disc și disconfortul apărut în urma ei trebuie căutat în kinetoterapeut ce lucrează cu cazuri ortopedice și problema aceea se poate rezolva mult mai ușor fără a mai face apel la med. antiinflamatorii sau antalgice. Practic kinetoterapeutul reeducă postural și eliberează cât mai mult spațiul medular sau radicular atins de nucleul pulpos al discului. Concepând programul astfel încât să și permită menținerea noii posturi, durerea va dispărea destul de repede și disfuncția ameliorată sau/și îndepărtată. Succes!

Multumesc domnule Vlady Popa! A fost la kinetoterapeut, a urmat sedintele care i-au fost recomandate. Marea problema ramane intoxicatia, care in ultimile 24 de ore s-a agravat! Acum aici e prioritatea numarul 1, sa faca un tratament pentru dezintoxicare. Aici este de fapt si punctul la care foarte multi medici (din pacate) dau din umeri si nu stiu ce sa ne mai sfatuiasca…

Pt hernia de disc, daca nu e caz chirurgical, e f buna terapia Bowen, gasiti pe net informatii despre ea, si merge combinata cu homeopatie, fito..

Terapia Bowen nu face nimic pentru hernia de disc iar homeopatia nici măcar atât. Combinată iese o prostie imensă plina de nimic pe mulți bani! Reveniți-vă…

Sa nu uitam rolul psihicului in vindecarea corpului. Un psihic echilibrat, o atitudine pozitiva fac cat 10000 de medici si 234243545634 de pastile. Pe langa interventiile medicale de specialitate pe care le urmati, va implor, mergeti si la psihoterapie.

Bowen e pt hernia de disc, homeopatia pt celelalte afectiuni asociate de care se pomenea, dle Vlady Popa. Nu cred ca sunteti in masura sa faceti afirmatii despre o terapie pe care nu o practicati.

Va multumesc, stimata doamna Bogdana Cretu ! Eu, personal, am considerat ca nu mai e cazul sa pierd timp sa explic ceva decat acelora care au deschiderea sa primeasca ceea ce le ofer. Restul, pentru mine nu exista !

Doamnă vă rog frumos… Practicare unei meserii nu-i conferă nici o credibilitate. Datele o fac. Nu am citit sau auzit de homeopatie să funcționeze până acum pe nici o platformă de articole științifice, iar de Bowen cu atât mai mult. Bowen susține multe tâmpenii gratuite. Cum poți începe interpretarea datelor într-o cercetare, când se pornește de la niște premise iluzorii și franc vorbind, triste! Cu toate acestea e libertate, și oricine are dreptul să afirme ce prostie vrea. Dar să nu aibe aroganța nesimțită să o numească veridică cu realitatea fără să poate susține acest lucru cu dovezi. Dovezi nu pamflete ieftine… învățați diferența!
Cât despre dvs. doamnă Carmen Badea, medic primar… după atâta școală vă ocupați cu lucruri nesusținute și nedemonstrate, pe banii oamenilor când ați putea să vă faceți meseria oferindu-le oamenilor ceva ce întradevăr funcționează, medicină, nu cai verzi pe pereți. În cazul dvs. cred că se potrivește tabloul: ”școala antrenează memoria nicidecum gândirea critică”. Ar fi trist să facă asta dar în cazul dvs. se pare ca așa a fost cazul.

Este un caz destul de complex. Avem de-a face cu o alergie ce are ca etiologie ingestia unei combinații de MEDICAMENTE și nicidecum nu este vorba de alimentație. Nu se poate concluziona că Medicamentul X a produs alergia sau medicamentul Y sau combinația lor. Un lucru e clar: în acest caz o dietă de ,,detoxifiere” (care, de altfel, este o dietă drastică) NU AJUTĂ, ci dimpotrivă poate să facă mai mult rău. Mai ales dacă informațiile provin de pe site-uri de informare neștiințifice!!!! Înainte de toate, propun colaborarea cu un medic de specialitate foarte bun (alergolog – care să determine clar agentul etiologic și să elaboreze un program de tratament), cu un psiholog (pentru susținere morală), medic de familie, kinetoterapeut (pentru hernia de disc – care să știe ce să facă, nu doar să gâdile pielea!!!) și nutritionist dietetician (elaborarea stilului de viață sănătos). De asemenea, încărcarea cu multă răbdare. Alergia este reacția sistemului imun la un agent non-self (corp străin)! Și în acest caz a fost declanșată de o combinație catastrofală de medicamente. Ingestia acestora din câte am înțeles a fost pe termen lung (cel puțin 2 săptămâni) , deci organismul are nevoie de timp pentru a metaboliza/elimina COMPLET medicamentele din sistem. Acest lucru se produce în câteva zile sau chiar luni, după caz. Ba mai mult, e posibil ca o parte din metaboliții acestor medicamente(dacă sunt lipofili) să rămână stocați în țesutul adipos – deci nu neaparat în ficat. (Consultati farmacologia) . Ori, în urma unei pierderi mari de greutate (ca și consecință a unei diete drastice sau de detoxifiere), țesutul adipos scade și el și astfel componenții medicamentoși sunt eliberați din nou în sistem, putând contribui la un nou episod de alergie sau la severitatea alergiei. De asemenea, atâta timp cât medicamentele acelea, respectiv metaboliții specifici sunt încă stocați în organism, prin reacții de încrucișare pot provoca și alte alergii (de unde rezultă alergiile și cu alt tip de medicamente, în afară de ibuprofen). Astfel, încă nu se știe cu certitudine dacă dânsa va rămâne cu sechele pe viață sau își va reveni la normal odată ce medicamentele ies complet din sistem. E nevoie de timp și nu de grabă!!! Mă mir cum nu i s-au explicat aceste lucruri până acum de către toți specialiștii la care a fost. Pe lângă ce am zis anterior, recomand inițierea unui stil de viață sănătos (ce include dieta personalizată) cu pași mărunți și nu cu schimbări bruște de alimentație!!! De asemenea, în elaborarea unui astfel de program este foarte important să se aibe în vedere greutatea actuală a pacientei. O dietă de detoxifiere poate determina dezechilibre nutriționale foarte mari, duce la pierdere masivă de vitamine și minerale și deci poate agrava condiția actuală a pacientei. Nu recomand terapii care nu au nicio bază științifică, pentru că acestea pe lângă faptul că nu au rezultate PE PLAN FIZIC (motivul fiind: Terapia X nu rezonează cu oricine), îți fură și timpul prețios, dar mai ales îți fură și banii!! Repet – în acest caz , recomand: un alergolog, un psiholog, un medic de familie, un kinetoterapeut și un nutritionist dietetician.

De fapt o dietă pur şi simplu sănătoasă şi restricţia calorică este cea care sprijină detoxifierea. Însă oamenii au o percepţie eronată şi îşi imaginează că detoxifiere înseamnă o perioadă de chin în care TREBUIE să consumi periodic suplimente de fibre, doar alimente vegetale (eventual o mare parte fructe- au zaharuri şi seminţe – au grăsimi, asociate în proporţii comparabile, ceea ce ar fi greşit).

Majoritatea care se referă la dietă de ,,dezintoxicare“ a ficatului sau a organismului se referă la dietă drastică de ,,detoxifiere“. De aceea am argumentat că nu e indicată o astfel de dietă. În plus, eu chiar nu recomand o astfel de dietă de ,,detoxifiere“, oricare ar fi starea pacientului. Dieta de ,,detoxifiere“ normală şi firească este reprezentată de o alimentaţia sănătoasă şi echilibrată, aşa cum a susţinut şi domnul Remus Sandu.

Va multumesc tuturor pentru sfaturi. Cum am mai spus, nu suntem din domeniul medical si nu ne dam cu parerea dar acceptam sfaturi din partea celor care sunt profesionisti. Domnisoara Ami Selariu, fata a consultat cei mai buni alergologi din Timisoara, medicul de familie consideram ca este un medic foarte bun, a fost de asemenea si la sedinte de kinetoterapie… Problema a avut-o anul trecut, insa acum, in urma unei infectii la gat, ne-am dat seama ca nu poate lua tratament, pentru ca ii ies acele bubite insotite de mancarimi care denota ca intoxicatia persista. DIn pacate, medicii care au vazut-o spun ca nu stiu cum sa o ajute… Doamne fereste sa nu se imbolnaveasca si sa trebuiasca sa ia un tratament mai serios… Ce va face in acel caz? Trebuie sa existe o solutie, eu sper sa existe!!!

Din păcate, alergologia şi imunologia nu reprezintă domeniul meu de activitate. Tot ce ştiu este că trebuie determinat agentul etiologic. Poate fi un compus comun al medicamentelor utilizate(gen substanţele ce formează suspensia pentru produşii activi). Dacă acesta a fost elucidat, trebuie evitat şi găsit alternative, dacă sunt. E clar nevoie de părerea specialiştilor în acest sens.

Mesaj:
Buna ziua! Am 23 de ani si am o problema si nu stiu cum sa o rezolv. Am avut o relatie de 4 ani, la inceput a mers totul bine, iar dupa 2 ani jumatate cam de cand imi incepusem viata sexuala cu acea persoana, parca nu mai mergea nimic, incepea sa ma minta, sau cel putin in acea perioada am inceput sa descopar asta, disparuse respectul… Eu mai aveam si problema ca nu e bine ca am facut pasul ala din punct de vedere religios si incercam sa ii explic cat de greu imi este si ma simt vinovata. A inteles o perioada, dupa a revenit totul cum era..ajunsesem sa fac asta doar de dragul lui, nu simteam nevoia, nu simteam ca e ceva deosebit si ca ne apropie chiar din contra ma facea sa ma distantez de el si mai mult. I-am promis ca daca se va schimba si se va comporta cu mine altfel, am sa incerc sa trec peste principiile mele si sa ii accept si asta doar ca sa mearga relatia. NU imi doream sa se termine ,il iubeam sincer! A ajuns sa imi vorbeasca foarte urat, faceam orice ca sa ne fie bine , insa lui nu ii pasa. Cu timpul a inceput sa se schimbe in mai rau , si orice lucru care il facea ma durea cumplit, imi pasa foarte mult de el…a avut probleme cu politia, se apucase de pariuri, nu mai zic cat de urat imi vorbea. Acum 9 luni am reusit sa ma despart de el…Nu stiu cum de am reusit sa fiu asa puternica,deoarece de fiecare data cand voiam sa pun punct relatiei nu puteam. Mereu ma ameninta ca se omoara,imi era frica sa nu faca asta,ma gandeam ca il am pe constiinta, mereu zicea asta ,profita de faptul ca il iubeam foarte mult… Cu fiecare intamplare…cu fiecare faza care o facea ma indeparta mai mult, si mai mult …ajunsesem sa il stiu pe de rost…aveam un dispret ,ceva de neimaginat pt el,pur si simplu nu il mai suportam,vedeam ca sufar, ca nu mai zambeam, nu mai stiam cum e sa fii fericita…orice facea ma durea. Am reusit, si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta ca m-am despartit de el.. Mi-a fost greu dar zic eu ca am trecut peste asta. Acum problema mea este alta,cred ca e din cauza acelei relatii. Sunt impreuna cu un baiat de 3 luni, ne sarutam…nu am nimic cu asta,.am mers in vacanta la munte si dormind impreuna..dupa cateva minute de saruturi, preludiu l-am respins si i-am zs sa nu se mai atinga de mine..A urmat o perioada foarte aiurea 3 zile ma gandeam doar la asta…si cum imi venea in minte fiecare atingere, mi se facea greata…scarba.. imi era rau..ma lua cu calduri si apoi stare de ameteala,voma…Dupa ceva timp am observat ca nici la televizor nu ma mai pot uita daca e vreo scena mai romantica,mi se face rau..Nu stiu ce sa fac! nu imi mai vine in minte imaginea fostului prieten, l-am mai vazut si nu simt decat dispret..nu ma gandesc ca e din cauza ca ar mai putea fi niste sentimente ascunse,fata de el. Tin foarte mult la baiatul cu care sunt impreuna acum, e exact ce mi-am dorit, e opusul fostului..Vreau sa stiu de ce mi se intampla asta si cum sa rezolv ca sa nu aiba de suferit relatia de acum! Multumesc!

apelati la un psiholog sau psihoterapeut care sa va ajute sa intelegeti problemele dumneavoastra si sa va ajute sa dezvoltati noi abilitati pentru a depasi aceasta situatie.

Emotiile si experientele tale anterioare, atat cele legate de persoana cu care ai fost timp de 4 ani cat si cele legate de educatia pe care ai primit-o, iti modeleaza felul in care gandesti si reactionezi acum. Psihoterapeutul te poate ajuta sa intrerupi cercul vicios al emotiilor negative ce duc la comportamente nedorite. Apeleaza cu incredere! Dr Rares Ignat

Problema dumneavoastra este mai complexa…trebuie desfacuta in bucatele si luate pe rand. Ceea ce pot sugera este sa contactati un psihoterapeut si sa urmati un proces terapeutic. Veti incepe o calatorie minunata, recunosc nu usoara, dar cu foarte multe impliniri. Calatoria se numeste DESCOPERIREA DE SINE. )) Mult Succes!!!!!

Cât de frumos spus Daniela.:)

)))

anxietatea e periculoasa?

Buna Andreea, La finalul anului trecut au existat 4 studii ce au evaluat corelarea intre anxietate si riscul de sinucidere si au ajuns la mai multe concluzii din care o sa citez doar una: existenta gandurilor suicidare e corelata chiar mai mult cu anxietatea decat cu depresia. Bineinteles asta nu inseamna ca riscurile depresiei trebuie diminuate ci doar subliniaza importanta unui bun control al simptomelor anxietatii (si aici psihoterapia are rezultate bune)
Din dovezile mentionate anterior, cea mai ampla evaluare a fost de fapt o metaanaliza care a inclus 42 de studii si peste 300 000 de persoane din mai multe tari, si a aratat ca in cazul unor anxietati necontrolate corespunzator riscul existentei tentativelor suicidare este de de 2.47 de ori mai mare iar riscul comiterii suicidului este de 3,34 ori mai mare.

Buna ziua,
Anxietatea este periculoasa…..dar nu poate fi tratata prin medicamente. A incerca sa tratezi anxietatea prin medicamente, mi se pare ceva superficial. Cand mintea este doar un concep, oare cum am putea trata un “concept” in sine, cu medicamente ?
Consider ca anxietatea este doar o neintelegere pe plan mental care te afecteaza emotional apoi in fizic, de aceea trebuie inteleasa si apoi acceptata.
Anxietatea = o minte inca neinteleasa.
O zi minunata.

Medicamentele isi au rolul lor…psihoterapia isi are rolul ei…la fel cum alte terapii complementare isi gasesc si ele un rol. In acelasi timp exista situatii si afectiuni psihice la care medicatia este esentiala daca dorim sa avem in continuare acele persoane in viata.
A da sfaturi intelepte intr-o astfel de situatie echivaleaza cu un malpraxis medical – de care insa din nefericire ‘sfatuitorul’ nu poate fi tras la raspundere – poate ca ar fi cazul ca multe persoane ce comenteaza prin forumuri sa priveasca sfaturile lor si in acest mod. Va rog sa cititi si rezumatul acestui studiu aparut tot la finele anului trecut. http://www.voceapacientului.ro/index.php?cnt=detalii-articol-tratament-nou&pid=791

Toate cazurile de anxietate pe care le-am avut la cabinet, pe toate le-am rezolvat fara niciun esec. Le-am rezolvat doar prin intelegerea minti si situatiei respective ……. in 15-20 de sedinte. Aceste persoane au luat medicamente timp de ani de zile fara niciun efect, ba chiar le-a schimbat metabolismul si s-au super ingrasat (peste 50% din cazuri). Eu spun, si e doar parerea mea, ca in cazul anxietati, pastilele au foarte putin efect, eventual efectul de “blegire”, efectul de “nicio stare” si, ala nu e tratament, aia nu e rezolvare, ci doar o rezolvare superficiala de moment. Va spun doar din experiente…..nu citite ( invatate sau preluate ). Va multumesc.

va felicit pentru succesele avute si va doresc sa intelegeti bine situatiile si de aici incolo..va doresc o zi minunata

daca vorbim de anxietate ca si concept, atunci da, poate fi indepartata fara niciun tratament de niciun fel, o abordare existentiala fiind suficienta. Daca vorbim insa despre anxietate ca boala (organica), de genul atacuri severe de panica, atunci poate ca o interventie farmaceutica este macar de considerat. Pt colegul Laurentiu Marga: 15-20 de sedinte este un efort considerabil (in primul rand al clientului/persoanei) indiferent de metoda terapeutica; in ceea ce priveste cazurile observate de dvs se poate face o discutie destul de lunga din cauza spetelor acestora si a medicilor care au prescris un anume tratament; poate ca nu au au beneficiat si de consiliere in paralel, etc

multumesc.

pt dra Andreea: ca orice altceva, ar fi bine sa ne concentram pe ‘caz’ in totalitatea sa… sa il luam ca unicat. A dvs este o intrebare teoretica sau vorbim despre un caz anume? V-am putea oferi informatii mai eficiente daca am stii situatia exacta

Anxietatea, in timp devine invalidanta si va poate afecta functionarea. In functie de severitate. Dar pentru a afla mai multe trebuie sa faceti o precizare mai exacta.

nu pot spune aici.

atunci incercati sa gasiti pe cineva cu care sa discutai in particular/persoana aceste intrebari

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

Domnule Ciugudean, cu tot respectul pentru ce a reusit sa faca domnul inginer Manea din compania Hofigal si cu toata consideratia pentru multele produse naturiste bune pe le produce, acest articol (pe care il postati a doua oara in cateva zile) este mai mult o reclama pentru produsele dansului decat altceva. In plus, pentru cei neavizati articolul lasa loc pentru interpretari, prin propozitia “Medicamentele de sinteză care inhibă formarea triptofanului fac numai rău şi duc la sinucidere” . Multe antidepresive tocmai ca cresc nivelui de 5 hidroxitriptofan (serotonina) si nu il inhiba…dar in contextul in care este mentionat acest aspect se poate intelege exact pe dos. Iata cum, fara sa doresc apar antidepresivele, desi eu de fapt ofer sesiuni de psihoterapie..de fapt ceea ce doresc sa subliniez din nou este necesitatea existentei unui echilibru in modul in care apreciem diversele forme de terapie..fiecare dintre ele isi au locul lor

Mesaj:
Buna ziua, Se poate va rog sa apreciati profilul psihologic al unei persoane care la solicitarea unor vecini da urmatorul raspuns, atasat. Precizez ca persoana in cauza e presedinte al unei asociatii de locatari cu 5 apartamente si a facut aseara o criza in fata vecinilor, tremura si tipa, parca intrase in sevraj.Altfel pare un om calm.Ne temem ca ne-ar putea face rau in actiunile lui viitoare si cele de natura sa afecteze relatiile cu autoritatile dar ne temem si pentru integritatea noastra.Pare imprevizibil.E isteric, excesiv de orgolios, ne bombardeaza cu mesaje lungi,obositoare.La intrebari scurte punctuale raspunde cu 4-5 pagini.E extrem de suspicios desi nimeni nu i-a dat prilejul, sunt numai oameni de buna credinta in acest bloc.Se poate sa faceti o apreciere asupra profilui acestui domn? Multumim.
Din pacate incercand sa copiez raspunsul lui nu se reproduce exact .Ca sa intelegeti foloseste font de 30 amestecat cu cel de 12,14, boldeaza, subliniaza.Cand citesti mesajul ai impresia la unele pasaje ca efectiv tipa, urla, atat de mari sunt caracterele literelor.
Personajul in discutie ne-a trimis pe mail o poezie despre tevi, consumuri de apa, panouri publicitare…un vecin este numit Iuda, altul e boier, ciocoi…blocul il asociaza unei cetati.Este casatorit, nu are copii, are abilitati IT.A reclamat pe unii vecini la politie, reclamatiile s-au dovedit fara fond.Totusi el pare bine intentionat.E o contradictie in fiinta lui.
Ne-ar ajuta foarte mult o apreciere din partea dvs.
Multumim.

Cu ce v-ar ajuta o apreciere daca deja ati stabilit ca ceva nu este in regula? Iar un profil psihologic nu se face asa, oricum… Da, din ceea ce ne scrieti este clar ca domnul in cauza are ceva probleme, dar asta doar la un consult se poate stabili cu exactitate… De ce nu va uniti, sa faceti ceva sa-l schimbati?

lipsa de ocupatie…ignorati ceea ce spune el si faceti totul asa cum considerati ca este ok pt toti

Domna Pintilii Simona Petruta… va tot sterg comentariile… si v-am trimis inclusiv un mesaj privat in care va rugam sa lasati specialistii sa raspunda sau sa raspundeti daca ati avut experiente similare (precum la postarea cu copilul). Va rugam mult…

Mesaj:
Buna seara! Am 14 ani si vreau sa mor. Simt ca nu mai pot. Toti colegii isi bat joc de mine, de constructia mea fizica si mai ales de stilul meu. Parintilor mei parca le pasa doar de scoala. Niciodata nu m-au intrebat : Ce iti place sa faci in timpul liber? ; Ai vrea sa vorbim despre ceva anume? ; Te simti bine?. Ei lucreaza de dimineata pana la 4, iar pana vin ei pot sa spun ca tot ceea ce fac este sa plang.
Am fost cat pe ce sa incep sa ma tai, dar cineva m-a oprit spunandu-mi ca odata ce o sa ma apuc, nu ma mai voi oprii.
Simt ca nimeni nu ma intelege si mai ales tot ce fac e gresit. Pur si simplu, simt ca locul meu nu e in lumea asta.
Ce as putea sa fac sa scap de gandurile astea si sa fiu mai fericita?

” Am 14 ani si vreau sa mor” – aceasta e dorinta ta, insa sint dorinte multe mai mari pe care nu ai avut timp sa le descoperi… Ma uit prin spital si vad copii de virsta ta, imobilizati la pat, chinuiti de boli incurabile si dorinta lor e sa traiasca…. Nu ti se pare ca ceva e incorect? Daca ceva nu e cum vrei tu “dai cu lama”…. te gindesti ca multi ar dori sa fie veseli si fac din tristetea lor o dorinta si totodata o speranta de vindecare… Acolo la tine ce nu merge, ai spus doar ce nu iti convine tie de la viata… mai e ceva… sportul de cam face sa uiti de gindurile negre, te poate ajuta “la fizic” daca tot vrei sa schimbi ceva si apoi… nu cred ca parintii tai nu schimba vorbe cu tine… se pare ca nu sinteti pe aceeasi lungime de unda…. sfatul meu e: sa iti schimbi viata… cum? La 14 ani, moartea nu vine doar daca vrei tu sa sai peste ea… si iti spun ca ai multe alte lucruri de facut decit sa stai sa pingi si sa iti gindesti scenarii…. succes

Mie imi pasa si cred ca multor dintre cei ce raspund aici. Si m-as bucura sa iti amintesti peste niste ani buni de zile, cand vei fi crescut, vei fi pe picioarele tale si vei vedea si intelege lucrurile diferit ca niste oameni sunt alaturi de tine acum. Cred ca acum treci printr-un moment dificil, viata aduce si astfel de momente dar ele nu sunt facute sa dureze tot timpul. Sunt convins ca parintii tai nu realizeaza prin ceea ce treci si iti vor binele asa cum il inteleg ei. Isi doresc ca tu sa ai rezultate pentru a-ti folosi mai tarziu, in viata. Sunt convins ca nici colegii tai nu isi dau seama cat suferi din cauza rautatilor lor. Mai cred ca nu toata lumea este rea tot timpul fata de tine, dar ca unele din experientele neplacute pe care le-ai avut, au avut un rasunet puternic pentru tine astfel incat sa para ca nu mai conteaza sau nu mai exista nimic altceva. Eu ti-as propune sa cauti sa iti reamintesti sau sa observi si situatii sau experiente placute, pe care le-ai trait. Iti mai propun ca atunci cand treci prin emotii asa de dificile sa discuti cu psihologul scolii, cu un profesor sau cu o alta persoana care ti se pare mai inteleapta si mai apropiata. Si nu in utimul rand incearca sa le impartasesti parintilor starea prin care treci si roaga-i sa apeleze la un psihoterapeut sau un medic psihiatru care sa te indrume sa depasesti momentul dificil.

Ai 14 ani, iar aceasta este o varsta dificila si destul de bulvarsanta pentru majoritatea oamenolor, chiar daca o recunosc sau nu. Schimbarile care se produc pe toate planurile (fiziologic, hormonal, psihologic, etc) te fac sa simti ca nu mai intelegi nimic si ca nimeni nu te intelege cu adevarat. Din cuza acestei bulversari, tu spui ca vrei sa mori, dar de fapt, in adancul fiintei tu vrei sa traiesti, dovada ca ai cerut ajutorul nostru, ai acceptat ajutorul prietenului care ti-a spus sa nu te tai, spui ca vreica parintiisa se intereseze de starile prin care treci si de dorintele tale… Prin urmare ,chiar daca e greu, ai putea sa-ti “educi” chiar tu parintii in sensul asta si sa le spui, asa cum ne-ai spus noua aici, ca ai si alte nevoi, in afara de scoala, ca ai lucruri pe care ai vrea sa le discuti cu ei, ca ai nevoie desfatul lor, ca ai nevoie sa te protejeze si sa-ti ofere afectiune, pentru ca pentru un copil in adolescenta aceste lucruri sunt importante, pentru a nu ajunge sa intre in anturaje dubioase.

Draga mea, varsta de 14 ani poate fi dificila iar felul in care alte persoane din viata ta se comporta te poate demoraliza, e drept. Si eu am avut candva varsta ta si, la randul meu, am trait momente nu tocmai potrivite nevoilor si dorintelor mele de atunci. Sunt sigura ca parintii tai iti doresc tot binele din lume, sunt mama la randul meu si asta simt pentru copiii mei. Incearca sa vorbesti cu ei, sa le spui mai multe despre tine, despre ce simti, despre dorintele tale. Poate ca si ei doresc sa faca acest lucru si, desi pare paradoxal, uneori cei mari nu stiu cum sa inceapa. Ajuta-I sa te cunoasca, mai departe de rezultatele scolare si sunt convinsa ca vor fi alaturi de tine, cu toata dragostea. Am convingerea ca, daca ai avut puterea si curajul sa te adresezi noua, persoane necunoscute tie, cu atat mai mult aceste calitati nu-ti vor lipsi pentru a vorbi cu ei. Am INCREDERE in tine ca VEI REUSI sa depasesti aceste momente dificile !

Buna draga mea !Pacat ca gandesti asa .Probabil parinti tai nu stiu sa se compoarte altfel cu tine .La 14 ani trebuie sa fi foarte fericita .Trebuie sa inveti sa fi buna la carte ,trebuie sa te gandessti la o meserie sa mergi la un liceu bun .Gandestete viata e foarte grea .Alti copii nu au aceasta posibilitate de a merge la scoala .Invata te rog bine ,sa fi cineneva in viata ,nu invata din obligatie .Invata ca trebuie sa fi fericita ,sa devi cineva in viata ,sa sti ca e greu sa fi om mare ,acum cat esti copil trebuie sa fi fericita .Iti doresc ca dumnezeu sa ti dea intelepciunea necesara ,sa vezi lucrurile ca pot fi bune.Bucura te din orice ,viata merita traita succes!

Tu ești frumoasa așa cum ești ! Dacă îți doreai sa mori nu cominicai acum cu noi. Deci asta ne convinge si sigur te-ai convins si tu acum ca îți doresti cu disperare sa trăiești. Vezi? Noua ne pasa! Părinților tai le pasa! Colegilor tai le pasa! Prietenilor tai le pasa! Trebuie sa le Vorbești si lor așa cum ne-ai vorbit noua, ca sa-ti poată arata si ei cât de mult le pasa! Concluzia este ca trebuie sa comunici cu cei din jur si te vei convinge ca lumea te Iubește așa cum ești tu!

Încearcă să vorbești cu psihologul/consilierul școlii unde înveți. O zi cât mai bună îți doresc!

Mesajul tau este un strigat de ajutor.Daca parintii tai nu inteleg nevoile tale vorbeste cu cineva specializat.Ma poti contacta oricand, daca doresti.

Draga mea…fii tare! Daca ai venit pe lumea asta, sunt sigura ca ai o menire. Trebuie doar sa incepi sa te descoperi, sa infloresti. Asta e varsta la care incepi sa devii femeie, sa cunosti viata. Incearca sa vezi lucrurile frumoase din jurul tau, sa iti gasesti o preocupare. Poate iti place sa pictezi, sa canti, sa creezi. Incearca sa faci orice iti bucura sufletul. Te-ai gandit sa te tai…nu e bine. Esti perfecta asa cum esti, esti frumoasa si valorezi mult. Daca vrei, poti sa faci schimbari de look, sa iti schimbi vestimentatia. Incearca o coafura noua, cumpara-ti o esarfa noua sau niste cercei, da-ti cu un gloss dragut pe buze, lacuieste-ti unghiile frumos. Si zambeste, esti minunata!

Am ajuns la acest mesaj dupa ce am dat o cautare pe google spre a incerca sa rezolv o problema asemanatoare . Baiatul meu venea abatut in ultima vreme acasa si spunea ca colegii isi bat joc de el . O vreme nu am luat in serios pana cand a venit intr-o zi de la scoala la ora 10 fiindca n-a mai suportat batjocura la scoala . Am sunat-o pe doamna diriginta, i-am spus problema, iar ea intr-un suflet a mers sa rezolve asta cu elevii sai . A doua zi am asteptat cu nerabdare sa vad cum vine baiatul meu acasa, fericit sau abatut . Surpriza : a venit foarte fericit si plin de curaj, ba mai mult a avut parte si de o consiliere la scoala din partea unui specialist . Am vrut sa scriu acest mesaj pentru ca alti copii, care trec prin asta, sa spuna dirigintilor fara rusine problemele. Dureaza doar cateva minute sa impartasesti cuiva aceste mici neplaceri, apoi te vei simti mai puternic .

Draga mea, perioada prin care treci este una dificila, din toate punctele de vedere, este varsta profundelor transformari, peste care niciun tanar nu trece usor. Apoi, daca mai exista si factori externi care sa te impiedice, pe ici-colo sa treci aceasta perioada cat de cat, bine e si mai dificil. Te inteleg. De dorit ar fi sa te concentrezi pe tine si pe fiinta ta, pe interiorul tau, sa te asculti, sa te intelegi si sa te iubesti, sa faci lucruri care-ti bucura sufletul, sa iesi in natura, sa faci miscare, sa-ti gasesti un hobby. Si e posibil, fara mare efort, sa mai gasesti si alti tineri cu aceeasi problema ca si tine, care sa te inteleaga si cu care sa poti impartasi ceea ce simti si ce gandesti. Fa-ti un jurnal si noteaza in el in fiecare zi, un lucru bun pe care l-ai facut pt tine, pt sufletul tau. Fa in fiecare zi cate ceva pt tine, un lucru care sa-ti faca placere. Apeleaza la psihologul scolii pt consiliere. Nu exista sa nu te inteleaga nimeni si sa faci totul gresit, asa cum spui. De fapt, cine spune ca e gresit tot ceea ce faci? Ce inseamna gresit? Gresit pt cine? Daca faci lucruri care nu plac altora, asta nu inseamna ca ele sunt gresite. Daca tu esti autentica si faci lucrurile in felul tau, astfel incat sa tii cont de sufletul tau, de dorintele tale, e perfect! Nu conteaza cum pare asta altora, nu e problema ta cine e de acord si cine nu, treaba ta este sa fii autentica, sa nu te negi, sa nu fii altcineva doar pt ca asta se vrea de la tine. Si inca ceva, ce este cel mai important: totul in lumea asta are o rezolvare, nu exista nimic care sa nu poata fi rezolvat, pana la urma, cumva. E nevoie doar de rabdare si sa vrei cu adevarat. Fa un efort de vointa si imagineaza-te la varsta de 45 de ani… Cum esti, ce faci, cum e viata ta, cat de implinita te simti? Lasa-te sa simti asta, sa vezi cu ochii mintii… Noteaza undeva si in functie de dorintele tale, fa imbunatatiri, pe parcurs, la visul tau. Orice vis devine realitate daca ti-l doresti cu adevarat si il simti ca si cum deja ar fi implinit! Daca locul tau nu ar fi aici, Dumnezeu nu te-ar fi lasat aici, in aceste timpuri. Ai menirea si rostul tau, le vei afla, la momentul potrivit.

Mesaj:
-categorie:Relatii de prietenie
-Problema expusa:
_Buna ziua!Acum 2 saptamani m-am despartit de iubitul meu. De 3 zile-ncoace nu mai pot sa adorm nu mai am somn… Plang zilnic. Nu mai ma pot concentra la scoala,la teme ,la invatat,ETC. Cum rezolv asta? P.S.:Am numai 11 ani!

“Acum 2 saptamani m-am despartit de iubitul meu” – la 11 ani alte lucruri sint importante… nu uita sa ai o copilarie fericita ca nu te vei mai intilni cu asa ceva…. apoi “iubirile” isi au si ele rolul si rostul lor insa nu e cazul sa iti faci griji pentru asa ceva este inca “prea minora” pentru lucruri mature. Nu strica sa ai prieteni insa de la prieteni la iubiti e o cale mai lunga pe care cu greu o poti parcurge la virsta ta de 11 ani,

Buna ziua! Ne spui ca te-ai despartit de iubit de 2 saptamani si ca de 3 zile nu mai ai somn. Ce s-a intamplat mai exact acum 3 zile?

la 11 ani iubit?

La 11 ani are SENTIMENTE! Sentimentele SUNT IMPORTANTE si ele nu trebuiesc minimalizate sau negate.
Domnisoara, la varsta ta e firesc sa simti ceea ce simti. Acesta este un … mod prin care tu, ca si orice alt om, capata experienta de viata. Daca viata ar fi perfecta, oamenii nu ar avea ce sa invete. Omul invata din greutatile pe care viata i le scoate in cale. Doar invatand sa trecem prin greutati vom putea deveni puternici, adevarati adulti si parinti buni.
Nu trebuie sa faci nimic in legatura cu relatia care tocmai a luat sfarsit. si stii de ce? pentru ca in curand, vei simtii amotii de iubire fata de un alt baiat. Pentru ca asa este normal, iar pana ai sa te casatoresti ai sa te indragostesti de muuuuuulte ori(cel putin eu asta iti doresc).Tot ce ai nevoie, este doar sa-ti continui copilaria, scoala, relatiile cu prietenii, colegii, parintii etc. Durerea pe care o simti acum o sa treaca. Asa se termina viata de copil si incepe cea de adolescent. Prin indragostiri, iubiri trecatoare, emotii si sentimente puternice….si asta e frumos. Iti urez numai bine si…..spor la invatat despre cum e viata.

Mesaj:
As ruga pe cei care au avut rezultate pozitive in tratamentul tulburarii bipolare (maniaco-depresive), folosind mai ales homeopatie sau terapie Bach sa imi spuna ce pot despre ce remedii au folosit.

Merită avut în vedere şi diagnosticul diferenţial. De ex. deficitul de B12 http://wp.me/p48646-2NWsau intoleranţele alimentare: http://wp.me/p48646-d

“îmbunătăţirea dispoziţiei – eliminarea grâului te va face mai fericit, având mai multă stabilitate mentală. La fel cum grâul este responsabil pentru o parte din simptomele din schizofrenie si tulburarea bipolară (este o certitudine), iar renunţarea la grâu determină o îmbunătăţire spectaculoasă, dacă se elimină grâul, există de asemeni o „nivelare” în variaţia stărilor psihice.”

Sau primele simptome din Boala Wilson (exces de cupru) ar putea fi mania urmată de depresie http://wp.me/p48646-3CQ Având în vedere că astfel de asocieri sunt cazuri rare, este inevitabilă întrebarea dacă simptomele psihiatrice ar putea fi cauzate de nişte niveluri mai ridicate de cupru, coroborate cu alte carenţe nutritive într-o dietă restrictivă. Deja toxicitatea cuprului este o problemă arzătoare în ziua de azi: The Risks of Copper Toxicity Contributing to Cognitive
Decline in the Aging Population and to
Alzheimer’s Disease http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20150596

Caracterul impredictibil al tulburarii bipolare, riscul de suicid care este de 10-20 de ori mai mare decat al altor persoane, face ca aceasta afectiune sa necesite tratament din partea unui specialist in sanatate mintala. Asa ca pe langa remediile solicitate, sesiunile de psihoterapie sunt foarte importante pentru a obtine un control asupra bolii. Bineinteles ca exista si elemente de dieta ce e bine sa fie luate in considerare. Deficientele acizilor grasi esentiali si aminoacizilor pot sa contribuie la disfunctia neurotransmitatorilor -specifica bolii. O dieta echilibrata si sanatoasa, fara prea multi aditivi sau produse semipreparate si evitarea instalarii hipoglicemiei prin mese la ore regulate, ajuta si ea la mentinerea echilibrului. Este bine sa se reduca consumul de cafea, intrucat cafeina poate determina stari de neliniste iar aparitia episoadelor de decompensare mai poate fi favorizata si de excesele alcoolice sau abuzul de substante.
Dar cel mai important este sa existe o continuitate a masurilor luate impotriva bolii. E important ca medicatia prescrisa sa fie luata atunci cand trebuie si nu doar in crize si sa fie respectate programarile la sedintele de psihoterapie. Psihoterapeutul va poate ajuta sa evaluati obiectiv problemele ce va afecteaza munca sau viata familiala, va poate ajuta sa evitati supraimplicarea in conflicte, pentru ca in cele din urma relatiile interpersonale sa ajunga sa fie mai bune.
Dr Rares Ignat – www.psihoterapiefamilie.ro

Totul porneste din interior! Terapiile holistice sunt cele care vindeca definitiv! Se ocupa cu vindecarea trupului, a mintii si a sufletului. Urmariti emisiunile de pe youtube ale Florinelei Balan, dansa e terapeut Bach, dar nu numai. Sanatate! Daca aruncati o privire mai atenta asupra industriei farmaceutice puteti observa ca e o mare conspiratie menita sa ne imbolnaveasca mai tare!

Mesaj:
Buna seara.
Am si eu o problema pe care as dori sa o clarific si am nevoie de ajutorul Dvs.Am un baietel de aproape 6 ani,este un copil destul de rasfatat deoarece am incercat sa ii oferim tot ce si-a dorit insa nu este un copil rau.Are rezultate foarte bune la gradinita,relatii bune cu prietenii.Ieri a venit sotul meu acasa spunandu-ne ca mama lui i-a reprosat ca avem un copil needucat,ca eu il invat sa nu salute si ca de acum inainte nici nu vrea sa il mai vada,nu mai are ce cauta copilul la ei si nici nu o sa ii mai cumpere nimic.A spus ca se bucura pentru orice lucru marunt primit de la parintii mei iar pe ei uneori nu vrea sa ii salute.Copilul intr-adevar este mai atasat de parintii mei dar niciodata nu am insistat legat de acest lucru.Este pur si simplu ceea ce simte.Pe parintii sotului meu refuza sa ii pupe cand se intalnesc si asta ii deranjeaza foarte mult.Am incercat aseara sa stau de vorba cu copilul dar nu am reusit sa inteleg care este motivul.Cel mai greu in acesta situatie ii este sotului meu …as dori sa imi spuneti ce ar trebui sa fac.Nu vreau sa iasa discutii mai grave din acest motiv,nici sa il pun pe sotul meu in situatia de a se certa cu proprii parinti dar nici nu as vrea ca familia mea sa aiba de suferit.Ca si mama ma doare enorm ceea ce se intampla,mai ales ca sunt si insarcinata,asteptam al doilea copilas.Aseara m-am gandit si la ideea sa iau copilul si sa plec la ai mei pentru ca mi-e foarte greu sa suport aceasta atitudine a bunicii dar ma gandesc ca ii fac un rau foarte mare copilului .Va rog sa imi spuneti ce ar trebui sa fac si daca eu am gresit cu ceva sau problema este la mine.
Va multumesc frumos!

In primul rand nu merita sa va stricati relatia cu sotul dvs pt atat. Pb sigur vine din ambela parti… Poate ei ( bunicii) nu au stiut sa-si apropie nepotul de ei— se pare ca da ( cum daca nu -i edicat nu-i mai cumpara lucruri? ) nu acesta este un mod de a apropia un copil pe o persoana. Incercati sa le explicati ca ei trebuie prin afectiune sa castige afectiunea copilulul. Explicatii si copilului ca e frumos si politicos sa salute persoanele mai in varsta, ca e frumos si bunicii se bucura daca ii saluta si vb frumos cu ei, se bucura si mai tare daca primesc un pupic- vad ca el ii iubeste etc… Puteti sa i faceti in asa multe feluri sa se apropie… Dar trebui venit din ambele parti si bunicii si dvs prin copil. In primul rand va faceti dvs rau si familiei dvs ( tata copilul si copilul din burtica) cu idee de a plecati- rezolvati cu calm si prin multa comunicare pb si nu prin retragere

Copiii au un instinct nemaipomenit, ei simt lucrurile f bine, au “radare” exceptionale de depistare a tot ceea ce se afla in interiorul nostru. Copilul nu trebuie fortat sa faca unele lucruri daca nu le simte doar ca sa nu supere pe X sau Y. Cine se supara, sa-si rezolve supararea; in plus, nu te poti supara pe un copil ca nu face ceea ce-ti doresti tu sa faca, ca adult. Pe un copil trebuie sa stii sa-l cuceresti, eu nu cred ca daca esti o persoana calda, intelegatoare, IUBITOARE, empatica, un copil nu se ataseaza de tine… Sotul, pe ce motiv s-ar supara pe dv? Nu-si poate intelege copilul sau nu va poate intelege pe dv? Are tendinta sa strice relatia cu familia proprie doar pt ca parintii lui sunt nemultumiti, frustrati de lucruri care ii privesc doar pe ei??? Copilul trebuie inteles, trebuie lasat sa fie autentic, el nu face nimic, niciodata, fara motiv. Fiti mandra de copilul dv, din ceea ce spuneti pare un copil sanatos si echilibrat, problema nu este la el, este la unii dintre adultii din familia dv largita. Sesizez o lipsa de maturitate la ei, din pacate!

In educarea copilului e deosebit de important ca toti cei din jur sa actioneze ca o echipa iar asta se intampla atunci cand exista o buna comunicare in familie. Psihoterapeutul de familie va poate ajuta sa identificati care sunt elementele ce ar putea sa imbunatateasca felul in care agreati anumite aspecte ce tin de educatia copilului Despre educarea in echipa este mentionat si in aceasta postare despre rasfat http://www.bebelu.ro/rasfatul-educarea-copilului-se-face-echipa.html

Copii mai mici au o sensibilitate energetica mai puternica , nu este nevoie sa vorbesti mult cu ei sau chiar deloc si ei te vor percepe asa cum esti nu cum vrei sa le arati . Asa ca problema nu este la copil ci la bunici , cu ei ar trebui sa discutati si sa-si schimbe modul de gandire asupra copilului si apoi copilul se va schimba .Desi nu ne dam seama suntem influientati de gandurile celor din jur fara sa stim si de multe ori reactionam fata de ei si nu stim de ce . Nu tot ce ni se pare ca vedem la o persoana este si in sufletul si gandul ei .

copiii mici functioneaza foarte mult pe baza neuronilor oglinda; cu alte cuvinte imita/ oglindesc comportamentul celor din jur. daca bunicii il resping sau se retrag atunci cand copilul face asta, ii vor consolida comportamentul si il vor indeparta si mai tare. trebuie sa intelegeti ca un copil nu respinge cu adevarat oamenii din jurul lui, nu are capacitatea de a emite judecati de valoare ca un adult. rolul adultilor este sa nu ia aceste lucruri personal si sa afiseze in continuare o atitudine de acceptare neconditionata si copilul va veni singur…

Mesaj:
buna ziua! as dori parerea dvs. cu privire la urmatoarea situatie: mama paraseste sotul si copilul de 12 ani ptr alt barbat. se definitiveaza divortul copilul fiind lasat in grija tatalui. mama insa trimite sms-uri copulului in care spune ca se sinucide din cauza a ceea ce a facut. cand tatal se intalneste cu alta femeie in incercarea de a-si reface viata, mama trimite sms-uri cum ca e in spital, ca a avut accident de masina – numai ptr a-i afecta tatalui viata, fara a se gandi la psihicul copilului. cum este afectat copilul in aceste situatii??? va multumesc

In primul rand, mama are nevoie de ajutor specializat, as recomada sa inceapa cu un consult psihiatric si apoi psihoterapie. In ceea ce priveste copilul, mergeti cu el la psiholog pentru a-l ajuta sa gestioneze problemele la care este expus. Nu imi estte foarte clar daca mama chiar a avut accidentul de masina. Poate de dati mai multe informatii.

mama are nevoie urgenta de un psihoterapeut… faptul ca a decis sa fie singura si nu si-a dorit copilul asta explica multe privind un psihic labil. Cind vei primi un SMS cu mesajul ca a acceptat sa mearga la psihoterapeut, atunci sa stii ca “i-a venit mintea la cap” si ca e pe drumul cel bun. Cit priveste viata ta si a tatalui tau – va doresc succes… ca sa ai o mama alaturi, nu e obligatoriu sa fie cea biologica.

Mesaj:
Afectiune inexplicabila !?
Buna ziua !..Ma confrunt cu o problema foarte mare pt mine care incepe sa ma preseze si sa”si spuna cuvantul asupra starii mele de spirit ! De cateva saptamani a inceput o batalie uriasa in mintea mea intre…GANDURI . Nu stiu cum sa va explic ca sa ma intelegeti mai bine,dar pur si simplu ma gandesc la un lucru..actual sau de viitor,il las neterminat,intervine altul…si dupa incerc sa mi”l amintesc pe cel dintai…Nu stiu…e foarte ciudat! Nici eu nu”mi pot explica ce e cu mine de aceea va rog sa ma ajutati daca ati avea idee care ar fi cauza. Specific sunt baiat si am 20 de ani..si pana a interveni aceste ganduri eram foarte lucid in ceea ce faceam..fara ezitari si fara a pierde timpul. Chestia asta ma apasa foarte mult pt ca imi distrage atentia si cand incerc sa nu ma mai gandesc..imi vine foarte greu. Pur si simplu apar fel si fel de ganduri inutile. Va multumesc anticipat !

Buna , incearca sa faci o meditatie , inspiri profund de cateva ori si apoi iti concentrezi atentia doar pe respiratie cum inspiri si expiri , nu exista altceva, cum iti fuge mintea revii la respiratie stai cat poti de mult in aceasta stare este o tehnica vipassana de linistire a mintii .

Poţi să te gândeşti la factorii care ar putea influenţa negativ BBB. Vezi aici de ce http://tinyurl.com/onute4x mergi din link în link (ARTICOLE SIMILARE). Pe de altă parte ai putea menţiona cam în ce constă dieta ta. Poţi folosi de ex. suplimente cu efecte remarcabile asupra activităţii creierului: anumite forme de vitamina E /omega 3, astaxantin etc.

Ce fel de ganduri sunt cele ce se succed atat de rapid in mintea ta? Sunt cateodata gandurile neobisnuite sau imprevizibile? Se intampla uneori sa vorbesti despre lucruri pe care ceilalti le considera nepotrivite contextului discutiei sau sa te comporti intr-un mod pe care cei din jur il considera neobisnuit? Au fost vreodata gandurile legate de experiente mai neobisnuite, stranii, in care nu stiai bine daca dormi sau esti treaz?

Descrierea este minimalista, nu ajunge ca sa-ti faci o parere concreta. Consultati un medic psihiatru si daca acesta va spune ca totul este in regula, cauza ar putea fi stresul si viata cotidiana, probabil, iar atunci va sugerez sa mergeti la un psihoterapeut.

poti sta de vorba cateva sedinte cu un psiholog/psihoterapeut. Aparent ceva s-a intamplat in viata ta care pare sa te copleseasca. Succes!