Mesaj:
Buna ziua.
Din cauza unor probleme in familie, am ajuns sa acumulez frustrari care din pacate, imi deterioreaza relatia cu sotul meu.
Avem impreuna o fetita de un an iar din casatoria anterioara, sotul meu mai are o fetita in varsta de 5 ani, ce locuieste cu mama ei dar vine periodic la noi.
La inceputul relatiei noastre, am indragit fata, ea fiind motivul pentru care mi-am dorit copii dar lucrurile s-au schimbat in ultimul timp iar asta pentru ca copila, a deprins fata de mine, un comportament ce ma determina sa fiu drastica. Minte mult (a spus mamei ei acum 1 an ca am batut-o dar si bunicii in urma cu maxim o luna), ma ignora cand ii spun sa faca sau sa nu, are caracter duplicitar in prezenta tatalui ei. Cu toate ca varsta copilei este de doar 5 ani, mama ei considera ca trebuie sa-i explice de ce parintii ei s-au despartit, spunandu-i direct ca eu sunt respunzatoare, motiv ce cred ca a dus la indepartarea copilei de mine, dar si multe alte lucruri. Sotul meu, cu toate ca stie ca metodele mele de educare sunt eficiente iar regulile intr-o casa fac ca acasta sa devina un camin armonios, prefera sa nu le aplice in cazul fetei celei mari din teama respingerii acesteia. Stiu ca nu sunt absurda, vreau doar sa manance ce-i ofer la orele de masa (mama ei este in regim permanent iar copila refuza sa manance anumite mancaruri inclusiv paine seara), sa doarma atunci cand trebuie, sa nu intre in bucatarie cand se fumeaza, sa n-o ia pe sora ei in brate fortandu-si spatele, un program in fata televizorului…lucruri pe care le ignora cu desavarsire iar tatal ei ii motiveaza faptele, spunand ca asa face si la mama ei, iar toate aceastea ma transforma fara voie, in Lupul cel rau. Nu sunt de parere ca copilul sa aiba putere de decizie cu privire la viata lui pana la o varsta potrivita. Imi este teama ca in timp, aspectele negative ale comportamentului fetei mari, se vor rasfrange si asupra celei mici.
Ma simt obosita psihic de ceea ce mi se intampla si nu stiu cum as putea gestiona problema astfel incat sa pot avea o viata de familie linistita in care sa predomine intelegerea fara ca fosta sotie sa-si mai puna amprenta in familia mea. Nu de mult, relatia dintre sotul meu si fosta sotie, s-a imbunatatit intra-atat incat aceasta profita cerandu-i s-o ajute cu diverse comisioane, lucruri pe care nu le vad cu ochii buni.
Vis-a-vis de tot ce v-am scris, sotul meu nu se implica in nici un fel in ceea ce priveste intrigile fostei sotii, ba din contra, ca nu cumva aceasta sa intoarca copila impotriva lui, ii accepta rugamintile facandu-i anumite comisioane ori de cate ori ii sunt cerute. Nu se implica nici in educarea copilului, neavand nici o activitate atunci cand aceasta ne viziteaza, eu fiind direct implicata in grija lor, dar se irita considerand ca fac diferenta intre fete, fapte ce duc la adancirea frustrarilor mele.
Am adus in discutie o posibila programare la terapie de cuplu dar el nu accepta ideea.
Am rugamintea sa-mi oferiti parerea dumneavoastra de specialist in gestionarea problemei avute.

“iar copila refuza sa manance anumite mancaruri inclusiv paine seara” http://www.getfit.ro/alimentatie/20-de-motive-pentru-a-renunta-la-paine.htmlşi ce alte alimente mai dă la o parte ?

E adevarat, existenta unor reguli e deosebit de importanta intr-o familie…in acealasi timp e insa important ca aceste limitari sa fie intelese si agreate de toti cei implicati (nu impuse). Nu mai putin adevarat e faptul ca existenta unor reactii comportamentale contradictorii ale adultilor poate sa stimuleze comportamentul problematic al copilului. Astfel, existenta unor situatii in care pentru aceeasi problema comportamentala, mama (sau tatal etc) stabileste o sanctiune, in timp ce matusa (sau bunicul etc) transmite mesajul ca „nu e nimic grav, toţi copiii fac asta”, il face pe copil sa puna la indoiala credibilitatea adultilor si sa ‘profite’ de amandoi rand pe rand. In plus se poate ajunge cu usurinta la situatia etichetarii unui parinte ca fiind ‘bun’ sau ‘rau’ dupa cum spuneti si dvs. O buna educare a copilului se poate face doar in echipa. In cazul in care sotul dvs nu doreste in aceasta faza sa participe la sesiunile de psihoterapie, ati putea ca initial sa participati dvs si avand un exemplu sa accepte ulterior sa vina si dansul. Ce spuneti? Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Totul se reduce la doar un gand si o emotie. Un gand are valoare, atat cat ii dam, nimic mai mult.

Din cea ce spuneti, cred ca sunt doua aspecte diferite: 1. comportamentul problematic al fetitei mai mari; 2. implicarea fostei sotii in viata dumneavoastra de familie. In ce priveste prima situatie, ati spus ca ati indragit-o pe fetita, dar acum va determina sa fiti drastica. Ati incercat sa fiti mai blanda si mai intelegatoare cu ea. Ganditi-va ca nu are decat 5 ani si e o victima a adultilor, iar minciuna este pentru ea un mod de autoaparare. Daca inca o mai indragiti si chiar va pasa de acest copil (atunci cand ne legam viata de un om o facem cu tot trecutul lui), ar trebui sa fiti blanda si sa comunicati cu ea. Intrebati-o ce o deranjeaza, propuneti-i sa faceti impreuna regulile in ce o priveste, eventual le reprezentati prin desene si le afisati la vedere. Pt abateri o bulina neagra in dreptul regulei, pt respectare o bulina colorata. Pt un numar de buline colorate (3-5, cate credeti, dar nu prea multe sa nu o frustreze) oferiti-i un premiu – ceva ce-si doreste. Ar trebui sa mai a aveti o discutie cu ea, legata de aparitia unei surioare in familie. Chiar daca ar fi copilul dumneavoastra, aparitia unui frate/ surori in familie il detroneaza de la statutul de copil unic. Are sentimentul ca beneficiaza de mai putina dragoste si atentie si sufera. Este foarte greu sa inteleaga ca afectiunea fata de ea nu se diminueaza (desi, in cazul dumneavoastra este posibil sa fie asa. Incercati sa fiti sincera cu dumneavoastra insiva). Intrati pe un forum de mamici si o sa vedeti cate se confrunta cu astfel de probleme la aparitia celui de-al doilea copil. In acest sens e bine sa o implicati in diferite activitati in ceea ce o priveste pe cea mica: poate la baie, la plimbatul cu caruciorul etc. Apoi laudati-o pentru ca este o sora mai mare si este model pentru cea mica. Ganditi-va ca desi nu au aceeasi mama sunt surori si se vor sprijini una pe cealalta, candva, peste ani, de dumneavoastra depinde.

Pt problema a doua ar fi bine sa fiti ferma cu sotul, fara posibilitate de negociere: implicarea lui in vechea familie trebuie sa aiba legatura strict cu problemele care o privesc pe fetita. Acum are o alta familie de care este responsabil. Daca isi doreste o familie fericita, atunci trebuie sa inteleaga care este rolul sau fata de fosta sotie si care este fata de dumneavoastra. Fiti calma, fara reprosuri, dar ferma fata de el. Va doresc succes, stiu ca e dificil, dar o femeie poate rezolva tot ceea ce-si propune daca e suficient de motivata.

*ceea (graba)

Buna seara. Inainte de toate, trebuie sa intelegeti ca in situatia de fata nu sunteti personajul rau, desi din pacate asa arata la prima vedere. Hai sa privim din punctul de vedere al copilei de 5 ani. Este “fata lui tata”, nu si a Dvs. (“AVEM IMPREUNA o fetita de un an iar din casatoria anterioara, SOTUL MEU MAI ARE O FETITA in varsta de 5 ani”). Are 5 ani si locuieste in MAJORITATEA timpului cu mama biologica, care are tot dreptul sa-i impuna un comportament, iar fetita are obligatia sa-l respecte. Si unui adult i-ar fi greu sa-si schimbe rutina, daramite unui copil de 5 ani. Spuneti ca va obliga sa fiti mai drastica. Un copil de 5 ani va obliga? Va poate provoca, asta cu siguranta, dar sunteti stapana gandurilor si actiunilor Dvs. Atitudinea pe care o aveti in situatia de fata nu numai ca nu va ajuta, dar face foarte rau relatiei cu sotul Dvs. Puteti avea ca alternativa o schimbare totala de comportament cu fata, si o oglindire a comportamentului sotului Dvs. Cu siguranta sunt momente in care si dansul e enervat de atitudinea micutei. De ce sa nu-i tineti Dvs acum partea in fata sotului? Vedeti ce iese. Pentru Dvs exercitiul acesta de intelegere, acceptare si uneori raliere cu fetita Dvs de 5 ani (acceptati-o si atunci si ea va va accepta) va conta enorm si va va pregati pentru fetita cea mica. Ca sa intelegeti mai bine ce resorturi va imping sa reactionati cum reactionati, consultati un coach. Din experienta mea de lucru va garantez ca nu sunteti singura cu probleme de acest gen, ci faceti parte din marele grup al mamelor care doresc tot ce e mai bun pentru copiii lor, insa nu stiu cum sa si puna in aplicare acest lucru. Numai bine!

Off..eu pornesc mai devreme in timp decat stimatele mele colege…mai precis din ceea ce tu relatezi…fata de 5 ani care nu este biologic nascuta de tine este motivul pentru care A-I NASCUT-O pe a doua fata (tu spui asta ..reciteste daca nu ma crezi). Copila de 5 ani a deprins un comportament discutabil…..te ignora, caracter duplicitar..mama ei e rea..sotul nu se implica( e normal pentru noi barbatii si comod) decat in cazul celei mici (desi stie cat de bune sunt metodele tale)…face diferenta intre copilul al carei mama biologica esti…stii ca nu esti absurda…dar vrei ca fetita sa manance ce II DAI TU….sa doarma cand TREBUIE…sa nu intre prin camere CAND NU ARE VOIE…..sa nu ridice greutati…si deodata te transformi in “lupul cel rau”////chiar iti e teama ca fetita nascuta biologic din voi doi …va “imprumuta” din comportamentele celei mari….

E normal sa te simti obosita psihic.este perfect explicabil..te afil doar intr-o lupta de putere..cu toata lumea..Basescu lipseste de acolo…cu sotul ..cu mama…cu fetele..cu viata…cu toti…esti intr-un triunghi al dramei (documenteaza-te despre asta..analiza tranzactionala explica destul de clar si inteligibil aspectul)…..esti o victima asta inteleg…si consideri ca pozitia inferioara fata de salvatori si persecutori este ok..dar de fapt in acest triunghi esti cea mai tare..daca tu nu ai mai adopta pozitia de victima..salvatorii si persecutorii ar soma..nu ar mai avea ce face.Daca sotul nu se implica…mai in nimic, daca nu are activitati comune cu d-vs..probabil ca a-ti gasit un sot imatur emotional…..iar relatia intre voi nu mai este de mult ( daca a fost vreodata) relatia iubit-iubita, ci poate de copil-mama sau de prieten-prietena, este diluata . Apoi daca ma gandesc la motivul principal pentru care a-ti nascut cea de-a doua fetita..este explicabil. Oricum ma intreb ce va impiedica , daca el refuza o tearapie de cuplu sa nu intrati d-vs intr-o terapie individuala? La urma urmei nu aveti nimic de pierdut….eu preconizez doar avantaje !!!

Din câte înţeleg eu, sunt mai multe ,,probleme,, pe care le ridicaţi: 1. Copila nu vă ascultă. 2. Fosta soţie are un rol care vă deranjează. 3. Soţul vă dezamăgeşte. Încercaţi să rezolvaţi lucrurile pe rând: ţineţi cont de regulile casei însă evitaţi să vă asumaţi responsabilitatea educaţiei fiicei soţului. Ea are o altă familie, alte reguli, alte valori. Poate că v-ar ajuta să nu vă mai supăraţi atunci când refuză să mănânce pâine seara. În celelalte două ,,probleme,, staţi faţă în faţă cu soţul: stabiliţi de comun acord ce servicii anume poate să ofere fostei soţii şi care îi sunt responsabilităţile în familia actuală. Încercaţi….. Şi nu uitaţi, iubirea convinge!

Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Trifan Doinita, am 47 ani, casatorita, trei copii nascuti prin cezariana in varsta de 28, 27 si 25 ani.
Sunt operata de fiere in anul 2013. Am dureri abdominale si scaune diareeice foarte dese de foarte multi ani, in urma cu doi ani am fost diagnosticata cu Sindromul colonului iritabil, am facut endoscopie si colonoscopie in urma cu 3 luni. in urma acestor consultatii mi-au fost extrasi cinci polipi din intestinul gros. Am primit trei feluri de antibiotice in gramaj de 2000 mg, acest tratament a fost pentru cinci zile.La trei zile dupa terminarea tratamentului mi-a fost rau, am fost la doctor si am primit acelasi tratament inca 7 zile. Dupa acest tratament mi-am distrus flora intestinala si trebuie sa urmez un tratament toata viata pentru protejarea florei stomacale. Va rog frumos sa-mi spuneti daca exista un tratament s-au ce fel de dieta trebuie sa tin.
Cu Respect,
Trifan Doina

Stimata doamna, principalul “tratament” se refera la nevoia de a evita ce nu mai “poate dizolva” lichidul produs de colecist… Colecistul “producea detergentul” necesar organismului in “dizolvarea” grasimilor… In consecinta, dupa indepartarea “producatorului de derergent”, organismult sufera… Se stie ca absortia intestinala constinua din duaden si pina in intestinul gros… atunci cind anumiti fermenti sau enzime lipsesc (aici e cazul produsului colecistic), bolul alimentar pe traseul de eliminare poate irita suprafetele de tranzit in cazul nostru colonul…. trebuie lucrat atent la regim si anume: grasimi, tocaturi, prajeli…. Daca a-ti intrat in “hora” tratamentului medicamentos, e posibil sa aveti impresia ca vindecati ceva si sa stricati altceva.

Domnul doctor, oare ar putea fi încercate nişte enzime care să substituie funcţia secreţiei biliare ? Sper că întrebarea nu pare absurdă

sigur ca da… orice chiar si cereale care sa opreasca “fermentatia” in special pe conductul colonului…

Mulţumesc de răspuns. Mă gândeam dacă ştiţi eventual şi un produs dedicat. Am o cunoştinţă cu operaţie similară, dar totuşi nu aş vrea să-i recomand cereale ca să se simtă mai bine, de altfel un nonsens dacă gândeşti cu bătaie pe termen lung,

sincer imi este “greu” sa dau nume de cereale sint colegi care vor spune ca anumite cereale “strica” creier, fibra musculara, compozitie sanguina, etc

Doamna Trifan, ce strica antibioticele repara medicina alternativa. Va recomand cu caldura o vizita la institutul National de Medicina Complementara si Alternativa Bucuresti, din Sos Panduri nr.22, corp 2A, sector 5. Specialistii de acolo va vor rezolva problema din punct de vedere fiziologic. Sufleteste, insa, analizati ce se intampla in viata Dvs. Detineti controlul? Cu siguranta aveti grija de toata familia, dar de Dvs cine are? Daca va simtiti depasita, apelati la un specialist (un coach sau psihoterapeut) pentru o sedinta-doua, ca sa realizati ceea ce simtiti, sa va verbalizati supararile, daca exista, si sa va eliberati de stresul care nu va ajuta deloc la boala pe care o aveti. Numai bine!

Nu a-ti relatat nimic despre relatia cu spiritul din d-vs, nimic despre relatia d-vs cu spiritualitatea..ma refer strict la relatia d-vs cu lumina….Dumnezeu…Budha..ma rog…cum ii spune..ca oricum nu se supara daca ii spuneti vasile sau ion……la relatia stricta si directa cu lumina…….ma intreb daca nu toate problemele cu excretia…nejustificate de doctori..nu ar gasi o singura explicatie…in dezechilibrul fizic-spirit-mental ?

Mesaj:
Buna! Eu nu am o familie prea instarita,deloc chiar. Sunt unele zile in care abia daca avem ce manca. Am intrat intr-un liceu ”de fite” unde toti au bani si se imbraca bine. Lipsa banilor ma face sa ma simt foarte prost. Cum pot trece cu vederea acest aspect? Multumesc anticipat!

Încearcă să-ţi asiguri premisele ca să fii cel mai bun la o materie sau orice altceva care te-ar putea pasiona. Mulţumirea interioară obţinută în acest fel, va depăşi până la urmă frustrarea că nu ai telefon sau ţoale de lux. Totuşi, cred că baza de pornire ar putea fi o cultură generală şi dieta îmbunătăţită în măsura posibilităţilor. Gândind mai eficient, ajungi să vezi oportunităţi de care înainte nici nu aveai habar. Poate începi să faci comerţ cu piese de calculator, faci bani de buzunar. Sau poate devii atât de eficient că scoţi parale din traduceri. Asta fac şi eu acum, citesc… citesc… cunoaşterea înseamnă putere

Sa treci cu vederea ce anume, mai exact? Lipsa banilor, sau faptul ca in jurul tau toti au fite si bani si asta te face sa te simti intr-un anume fel? Lipsa banilor nu o poti trece cu vederea, in schimb, fitele si exteriorul celorlalti, da. Depinde de ce anume iti doresti in viata, ce esti hatarata sa faci si unde doresti sa ajungi, care sunt valorile tale in viata si ce fel de om esti. Exteriorul si invelisul nu au nicio valoare reala, interiorul este important si ceea ce poti face tu sa fructifici tot ce exista acolo, in interior. De dorit pt tine ar fi sa te descoperi si sa vezi minunea care esti, sa-ti scoti la suprafata resursele si talentele, acestea sunt cele care cu adevarat te ajuta in viata si cele pe care nimeni, niciodata nu ti le poate lua. Cu bani si imbracaminte scumpa, poti avea un interior gol si un intelect cu care sa nu ajungi prea departe, sa ramai pe dinafara atunci cand te astepti mai putin, pt ca situatiile de acest gen, nu rezista in timp, neaparat. Concentreaza-te sa faci tot ce poti sa te dezvolti frumos, sa te imbogatesti intelectual si spiritual, sa iti castigi armonia interioara, puterea si forta necesare pt a razbi in viata. Astea sunt cele mai importante lucruri care te ajuta in viata, cu adevarat. Rabdare si putere sa ai, sa treci peste aceasta perioada care, sunt convinsa, nu e usoara. Nu-ti risipi energia privind in jurul tau la ceea ce nu-ti aduce nimic bun, intoarce-ti atentia asupra ta, asupra a ceea ce ai tu de facut, incet-incet lucrurile se vor schimba daca muncesti si vrei sa se schimbe, dar trebuie sa le faci cu adevarat. Superficialitatea nu ajuta pe nimeni. Exteriorul te fura si te amageste, te frustreaza si te nedreptateste, de multe ori, nu-l lasa. E doar un factor din afara ta. Conteaza ce esti tu, cine vrei sa fii, unde iti doresti sa ajungi si in functie de asta sa faci tot ce e nevoie sa-ti implinesti dorintele si visurile.

Daca stii engleza poate te ajuta asta: https://www.youtube.com/watch?v=OoShQEhl1ek

Buna! In primul rand: FELICITARI! E mare lucru daca ai reusit sa intri intr-un mediu academic opus mediului social din care provii. Asta inseamna ca meriti tot respectul. In ce priveste intrebarea ta, eu zic sa nu treci deloc cu vederea acest aspect. Cu alte cuvinte: arata-le cine esti. Poate fi inceputul unei vieti de exceptie pentru tine daca iti vei pune la bataie sentimentele si le vei lasa sa-ti alimenteze dorinta de a lasa in urma traiul modest, pentru a trai viata buna pe care o meriti acum si o vei merita mai mult si mai mult, cu fiecare pas pe care il vei face in a-ti atinge scopul. Vorbeste cu un coach, chiar si telefonic, si fa-ti un plan in viata. Crede-ma, iti spun din experienta, majoritatea clientilor mei pleaca de la situatii similare si, cu vointa, sprijin si mai ales consecventa, se pot lauda acum cu mari progrese. Pasi mici – realizari mari. Numai bine!

Mesaj:
Am o fetita de 4 ani, 15 kg si 102 cm, care nu mananca aproape nimic. Problema nu este ca nu ar avea pofta de mancare ci pur si simplu nu vrea sa incerce nici un gust nou si eu sunt disperata fiindca nu mai stiu ce sa-i dau de mancare. Cum pot eu sa o fac sa manace sau macar sa guste din toate mancarurile? Stiu ca totul tine doar de vointa ei, fiindca nici oua fierte nu a vrut sa manance pana intr-o zi cand am facut oua umplute, nu am servit-o, ea s-a uitat la mine si pur si simplu mi-a cerut un ou. Ea mananca cu placere supica de carne cu fidea “alfabet”, cateodata mai mananca cremvusti, salam, paine cu unt si gem sau pateu, branza topita, o perioada a mancat si chiftelute, nu multe maxim 2 bucati, snitel si din acela putin, am inteles ca la gradinita snitel mai mananca in rest numai paine goala, la gradinita cand nu-i place nimic din meniu mananca paine goala. Nici fructe nu vrea sa guste, singurele pe care le mananca sunt merele si uneori bananele, a gustat si din clementine dar nu se da in vant dupa ele, insa bea sucul stors de la portocale sau clementine si strecurat, nu cumva sa simta pulpa ca nu-l mai bea. Legume nu mananca deloc, cu toate ca sunt sigura ca daca ar gusta i-ar place macar unele dintre ele. Dulciurile ii plac la nebunie, ca la orice copil, dar trebuie sa o tin in frau cu ele, fiindca ar fi in stare sa manance numai dulciuri si nimic mancare. I-am dat si alune, migdale, nuci, seminte de floarea soarelui si le mamanca. Ii place si laptele dar numai pe biberon si cum nu-i mai dau sticluta cu biberon, refuza sa bea din cana cu toate ca ceaiul il bea si din cana. Cat a fost mica a mancat si orez, dar este constipata si nu am indraznit sa-i mai dau. Acesta este istoricul fetitei mele, stiu ca si eu am fost tare incapatanata la mancare si nu am mancat aproape nimic cand eram mica, dar nu tin minte sa fi fost atat de incapatanata si sa nu gust nimic, am gustat ce mi-a placut la miros si am observat ca si fetita mea cand fac tocnita imi spune ca nu-i place mirosul si fuge in camera, stiu ca si eu eram asa cand mama mea facea prajeli, eu ma inchideam in ultima camera sa nu simt mirosul, dar acuma nu mai am probleme de genul acesta. M-ati putea ajuta cu un sfat? Cum sa o fac sa guste, macar sa guste ca nu vreau sa o fortez sa manance ceva si sa nu-i pice bine sau sa faca hepatita, Doamne fereste. Va multumesc pentru timpul acordat si pentru sfat.

Copii sunt curiosi, deci ar fi cazu sa ii treziti curiozitatea. nu o fortati, caci atunci va avea o repulsie de la inceput. Nu introduceti mai mult de 1-2 gusturi, in acelasi timp.

Un linc care ajuta si da citeva idei … http://www.youtube.com/watch?v=5g3DCMD6JIE

http://www.youtube.com/watch?v=5g3DCMD6JIE

Gasiti idei asemanatoare si implicati-o in a le crea si a descoperii gusturile simple inainte de combinatii.

Si ce mai este bineinteles important, reduceti dulciurile, zaharul si aromele artificiale .. astea sunt atit de puternice si pe … plac … incit estompeaza totul natural. Devine fad gustul natural, si doar cel artificial parca e bun .. din pacate. Reducind aromele artificiale, o invatati sa se acomodeze incet si sa descopere adevaratul gust al mincarii.

Puteți încerca să „desenați” cu mâncare. Realizați împreună diverse figuri, fețe, animale, precum o joacă. Explorați mâncarea în diverse forme. Google ajută la inspirații de genu.http://blog.residencesatlittleriver.lincolnapts.com/files/2011/10/Food-Face.jpg

http://sweettater.files.wordpress.com/2009/09/food-faces-example-l.jpg

Implicati-o in prepararea mancarii fara sa o puneti sa guste… Daca vrea ea din proprie initiativa e ok daca nu nu-i spuneti nimic… Data viitoare tot asa… Pana vrea ea din propie initiativa sa guste… In rest laudata la tot ce implica “bucatareala” dar si in rest

in afara de cele spuse mai sus de colegii mei, as vrea sa observ, din ce spuneti, un copil normal (mofturos, incapatanat, dar care totusi mananca) si dorintele dvs pt acest copil. Puteti incerca si va recomand chiar o gramada de strategii precum cele de mai sus, dar va invit sa va uitati putin mai mult la dvs, nevoile dvs, etc. Am senzatia unei griji exacerbate, care amplifica grijile dvs. Succes!

trebuie sa recunosc ca ideile colegilor sunt foarte creative si interesante ))) probabil daca as fi vazut si eu niste aranjamente asemanatoare cand eram mica as fi mancat si eu mai mult; si eu tot cam asa “rea de mancare” eram dar mama m-a lasat in pace spre disperarea celor din jur; nici acum nu mananc prea multe lucruri si m-am dezvoltat cat se poate de bine si n-am avut probleme serioase de sanatate; ideea e sa va relaxati si sa ii treziti curiozitatea; apoi va veni singura cand se va simti atrasa de ceva anume.

buna, si eu am cpii gemeni de doi ani si doua luni…fiul meu nu vroia sa manance nimic…traia cu suc de portocale si lapte…in schimb manca stiks-uri. grisine si tot felul de prostii pana cand mi-am dat seama ce faceam si nu i-am mai oferit nimic de genul asta…doar ocazional…acum copilul meu e sanatos si mananca aproape orice fel de mancare cu conditia ca noi sa mancam cu ei…sa le fim exemplu

Cred ca s ar bucura de o farfuriuta de mamarute. Ce ziceți? Aratati i poza va rog.

Sant calorii si vitamine. Branzica, Șuncă, legume, verdeața. Succes.

Daca mananca numai dulce, are viermisori.Iar mancarurile enumerate sunt mult prea grele si organismul ei se apara prin refuz. Cu ceaiuri de cimbrisor si codita soricelului se produce purificarea.Si ar mai fi de ameliorat o cauza subtila:stomacul digera toate ideile… frica de a asimila noi experiente.Nu putem digera cine suntem.FETITA doreste suport si incurajare-mai ales la gradinita.

Mancare fiarta. Supe si ciorbe. Legume si fructe colorate e imposibil sa nu vrea.

imposibil nu e…… ))))))))

Eu am gemeni. Nu zic ca este usor dar orice se poate. Uite mami masina papa ca sa se faca mard. Da-i si tu sa pape. Sunt multe.trucuri. totul este s te implici. Undeva gresesti. Analizeaza bine situatia.

Poti rezolva relativ simplu : pentru a scapa de constipatie si pentru a-i stimula pofta de mancare iti recomand : ALOE BITS’n'PEACHES ( http://goo.gl/RiC0Lf ) si FOREVER KIDS ( http://goo.gl/vAmj0Z ) . Vei cedea diferenta chiar dupa prima luna ! Si evita sa-i dai prajeli si alte mancaruri grele. Poate ca este mai atrasa de dieta ovo=lacto-vegetariana .

Un exemplu bun ar fi exact ceea ce ati facut cu oul umplut,gatiti de fata cu ea fara a insista sa manance,de-i foame si-i va place,va cere ea….Am observat la fetita mea,cu cat insist cu atat nu vrea,acum ii asez farfuria in fata,laptele in fata(cu diferite modele de cereale care-i provoaca interesul,etc…..)fara a-i spune nimic si-ncepe singura sa manance dupa 2,3 minute,am observat ca nu-i mai place macinat,mananca morcovii intregi(fierti)…Adaugati ceva nou in meniu,noutatea ii atrage.Poate fct.sau nu,incercarea merita facuta….Succes!

Draga mamica, din ce ne-ati scris, aveti deja o reteta care functioneaza (exemplul personal, momentul in care muscati cu pofta dintr-un aliment si dintr-o data devine interesata). Pe de alta parte, va sfatuiesc sa mergeti neintarziat cu fetita la medic. Nu sunt medic, deci ce va spun e din experienta pe care o am in lucrul meu cu copiii. Sunt sanse mari sa aiba paraziti sau giardia, iar acestea duc si la disfunctii biliare (asta explica constipatia si faptul ca nu suporta anumite mirosuri de mancare). Interesati-va daca fetita e obligata sau amenintata sa manance tot la gradinita. Daca e asa, se explica si refuzul ei constant de a da curs rugamintilor Dvs. Va felicit pentru intuitia, dragostea si grija cu care va cresteti fetita. Numai bine!

Mesaj:
buna ziua…am o rugaminte daca ma puteti ajuta…tatal meu are insuficienta renala si face dialize dar io aparut o mancarime pe tot corpul si o fost la dermatolg ia dat medicamente creme il las manacarimea un pic si iara il ie de nu poate dormi noptile nu se odihneste aproape deloc…rugamintea mea este daca nu stiti ceva pentru prurit ceva pe baza de plante naturale sau medicamente,creme?
va multumesc florina

Găsiți un bioenergoterapeut. Va poate ajuta.

Dializa se ocupa de “purificarea” singelui de uree… deci ce s-a intimplat tine de “bolile singelui”…. consulta un hematolog… sa nu cumva sa fie vorba de un lupus eritematos… se intimpla des la cei cu dializa….

Buna ziua,
Am 25 de ani, sunt fumator de la varsta de 21 de ani si ma confrunt cu o problema cam de 6 luni. Tusesc (tuse seaca) numai ziua , nu ma deranjeaza in timpul somnului si nici dimineata, pur si simplu simt ca mi se acumuleaza prea mult mucus in gat si tusesc. Nu ma doare in piept, pur si simplu imi da o senzatie ca am faringele plin cu mucus si tusesc, iar cand tusesc imi da o senzatie de greata similara reflexului care il am atunci cand vomit, dar nu am vomitat niciodata. Nu expectorez decat mucus curat ( incolor). Nu am avut niciodata afectiuni are sistemului respirator, ce ar putea sa fie?

De ce nu mergeți la un medic? Medicul de familie. Poate să fie de la țigări.

Este doar raspunsul organismului tau la o agresiune, la unii este mai violent ..la altii debuteaza dupa 10-15 ani de fumat..Solutie: terapie pentru dependenta. Probabil deja nu e singura….posibil sa o inlocuiesti cu altceva. Atunci cand renunti la ceva..ai sa mai pierzi ceva..Din punct de vedere psihologic s-ar putea sa ai multe de spus si nu le spui, din cauza rusinii sau dintr-un sentiment de inferioritate datorat in mare parte unei stime de sine scazute…sunt multe posibilitati…cautarea solutiilor intr-un cadru profesional probabil te-ar ajuta .

Persoanele ce sufera de BronhoPneumopatie Obstructiva Cronica (BPOC) pot sa prezinte tuse sau senzatii de apasare in piept, insotite de expectoratia curata de care spuneai. Daca persoana fumeaza, pune aceste semne pe seama ‚tusei fumatorului’ asa cum faci si tu. ‚Tusea tabagica’ de fapt nu exista ca si conditie medicala ci reflecta existenta unei bronsite cronice (o inflamatie a brosniilor) si e adesea primul semn al BPOC
Multe persoane mai coreleaza eronat BPOC si respiratia dificila cu inaintarea in varsta. Chiar daca in Romania e diagnosticata tarziu, in realitate BPOC debuteaza mai frecvent in jurul varstei de 40 de ani (uneori chiar la 20-30 de ani). Pe langa cresterea riscului unei boli cardiace, peste trei sferturi dintre pacientii cu BPOC si hipoxemie (reducerea concentratiei de oxigen in sange) consecutiva bolii au un grad de afectare a functiei cognitive. Rata de aparitie a tulburarii cognitive usoare este aproape dubla la pacientii cu BPOC comparativ cu cei ce nu suferea de aceasta boala.Apeleaza cu incredere si la sprijinul psihoterapeutic pentru a te lasa de fumat. Dr Rares Ignat – psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala

Buna ziua,
Sunt măritată de aproape un an insa de ceva timp am o tema,sotul meu a fost virgin subt sigura femeie din viata lui,este un băiat extraordinar ma iubeste foarte mult,se comporta expemplar insa mi.e frica ca ma va însela ca sa vada cum este sa faci sex si cu o Alta femeie,am discutat pe tema asta si mi.a jurat ca nu. Va însela desi are curioziatea de a afla cum este cu o alta femeie,dar nu vrea să riste căsnicia noastra pentru o aventură si ca eu ii sunt de ajuns,cu toate astea frica mea exista si ma gândeam chiar sa.i spun ca sunt de acord ca o faca dar cu siguranta asta ar distruge relatia,ce sa fac sa scap de aceasta teama?

In 1968, doi profesori publicau rezultatele unui studiu in care concluzionau ca dezvoltarea intelectuala a copiilor este in mare masura influentata de asteptarile profesorilor. Pe scurt: ei au testat inteligenta copiilor la pornirea studiului si au creat o lista de rezultate, comunicand profesorilor care sunt copii ce au un potential ridicat de dezvoltare intelectuala (denumiti de ei ‘INFLORITORI”, procentual cam 20% din copii). La finalul perioadei de dezvoltare scolara au constatat ca ‘INFLORITORII’ au castigat in medie cu 4 puncte mai mult la testul de inteligenta comparativ cu restul copiilor (la cei din clasele 1si 2 chiar cu 18 puncte mai mult). Pana aici o sa spuneti ca prezicerile bazate pe testul de inteligenta initial au fost corecte. Ar fi perfect adevarat ….daca acei 20% ‘INFLORITORI” ar fi avut cu adevarat rezultate superioare la testarea initiala …Profesorii au fost de fapt indusi in eroare la comunicarea initiala….’INFLORITORII’ au fost in realitate selectati intamplator tocmai pentru a demonstra ca prin asteptarile diferite ale profesorilor, prin comportamentul diferit fata de cei ce invata, se poate influenta semnificativ rezultatul obtinut. E vorba despre o profetie ce se autorealizeaza Exista posibilitatea ca si gelozia despre care spuneti sa se autoindeplineasca asa ca ar fi util sa discutati cu un psihoterapeut despre gandurile care se afla in spatele acestei gelozii

o idee ar putea fi sa mai discutati despre acest subiect cu sotul dvs, mai pe larg, ce simte fiecare, ‘sa zicem ca s-a intamplat’, etc. Va mai puteti gandi la un alt aspect, acela ca neincrederea dvs este a dvs si nu a sotului, care nici macar nu v-a dat un motiv real de a-i acorda din start o ‘bila neagra’. Daca nu puteti discuta cu sotul, mergeti la un psiholog/psihoteapeut si vorbiti despre aceasta neincredere a dvs; sunt sigur ca daca clarficati de unde vine si cum functioneaza aceasta lipsa de incredere, lucrurile or sa se schimbe. Succes!

Buna ziua. Putem alege sa ne traim viata sau sa ne traim temerile. Imaginatia joaca un rol important in viata, iar cand imaginatia este foarte bogata, poate subsitui experientele reale cu experiente ireale, imaginate, pe care le traim cu aceeasi intensitate ca pe cele reale. Nu ma intelegeti gresit, cu siguranta aveti un motiv foarte bun pentru aceste trairi interioare, si nu ma refer la sotul Dvs, ci la resorturile interne care declanseaza astfel de manifestari si care pot avea ca punct de plecare intamplari, experiente din viata Dvs, incepand din copilarie. Va va ajuta mult sa intelegeti ce anume declanseaza aceste temeri, plonjand in trecut si lasandu-va subconstientul sa dea raspunsurile. O stare de transa indusa de un terapeut cu experienta v-ar fi benefica. Daca nu va doriti o astfel de experienta, solicitati o sedinta de coaching sau psihoterapie, in care sa faceti o analiza constienta a situatiei. Din experienta proprie, coaching-ul NLP vine cu solutii simple, dar eficiente de reprogramare a experientelor si manifestarilor pe care ni le alegem, la nivel neuro-lingvistic, adica la nivel de gandire si exprimare. Numai bine!

Incercati sa cititi cate ceva despre dragoste dependenta, sindrom Othello, tulburari de atasament…..sunteti casatorita de un an..si aveti de ceva timp indoieli? au fost aparute…sau le-ati avut dintotdeauna? de obicei macar primul an este pentru vizualizarea zambetului, in nici un caz pentru lipsa dintilor…succes!

Sunteti casatorita de un an si aveti dubii… fara niciun motiv!!! Nu v-a dat niciun semn ca ar fi ceva in neregula dar deja va ganditi la infidelitati chiar daca el spune ca ii sunteti de ajuns si va iubeste… Nu vi se pare ca dupa un an e cam devreme sa va faceti astfel de griji, si mai ales, fara un motiv real? Nu vi se pare ca in felul asta ati putea sa va atrageti exact lucrurile de care va temeti? Aveti de lucrat cu dv, la stima de sine si la increderea in sine, la faptul ca nu aveti increderea necesara nici in partener, nici in relatia dv, este ca si cum v-ati autosabota, inconstient, desigur, sa stricati ceea ce aveti.

Mesaj:
Sunt baiat. Am 14 ani si sunt elev in clasa a opta. Învață la o scoala gimnaziala normala. Fumez destul de des, cam de 2 săptămâni. Am probleme cu colegii. Ma inteleg foarte bine cu unii dintre ei dar cu restul deloc. Cei cu care nu ma inteleg imi sunt foare antipatici, dar nu le-am zis nimic de rau niciodată in față. Ei mă bârfesc, fac glume proaste despre mine chiar daca sunt de față. Aceste evenimente nu imi afecteaza activitate scolara. Sunt cel mai bun din clasa si asta o atras discutii care nu isi au locul, cum ca fac pregatire la matematica sau la alte obiecte.(In clasa a acincea nu eram primul dar nici ultimul. Acum in ultimul an mam pus pe invatat fiinca am realizat cat de importanta e scoala).
Acasa am mici discutii cu parintii din cauza ca nu ma inteleg foarte bine cu fratele meu si ca nu mananc des. La scoala nu am avut probleme cu purtarea si nu am zis chiar nimic de rau despre nimeni. Pana anul acesta nu am avut vrun grup de prieteni cu care sa ma inteleg asa de bine si cu care sa ies. Un coleg ma invatat sa fumez dar eu am ales sa continui dar intentionez sa ma las.
Simteam ca intru in depresie uneori inainte. Dar acum simt asta tot mai des. Nu mai am pofta de viata, stau uneori simt ca doar exist si nu am niciun rost in viata, doar ocup loc si sunt in plus (asta chiar mi sa spus). Nu mam gândit niciodată sa ma sinucid sau sa ma tai si nici nu o voi face. Sunt o persoana care crede in Dumnezeu. Sunt o persoana calda si nu ma bag in seama fara niciu rost sau nici nu stau unde stiu ca nu sunt dorit. Stiu ca in curând se va termina anul scolar dar simt ca astfel de evenimente ma pot afecta mai tarziu.

Esti un adolescent ok,poate un pic mai rebel,dar la varsta ta,e normal.”Am probleme cu colegii”;nu vad o problema a ta,a lor da.Faptul ca inveti mai bine decat ei,ii supara,te vad mai presus decat ei,dar nu e o problema,nu toti avem aceeasi ambitie,vointa,iar colegii tai stiu asta,ca esti mai bun ca ei;) E foarte bine,ca nu iei la mod personal ironiile lor.Esti la varsta cand incepi sa-ti construiesti personalitatea,incepi sa te maturizezi emotional,asa ca inca ai multe neclarificari,dar nu dispera…..cu tigara intentionezi bine…sa nu ramana la stadiul de intentie!!!

eu as adauga ca cei care ‘fac rau’ sau sunt ‘rautaciosi’ defapt sunt niste persoane care in sinea lor sufera (din diverse motive) si singura solutie gasite de acestia este sa provoace suferinta la randul lor. Ideal ar fi ca noi sa intelegem aceasta realitate si sa oferim compasiune si intelegere acestor fiinte pt ca de asta au cea mai mare nevoie. Incearca sa mergi la consilierul scolar (sau orice psiholog disponibil) pt a te mai ‘descarca’ si poate a primi cateva sugestii. Succes!

In ce relatii esti cu parintii si daca ai suport afectiv din partea lor ?

incearca sa fi pozitiv, apoi invata sa fi pozitiv si vei simti ca esti un norocos in viata asta fiindca ai parinti, ai un frate, ai rezultate bune la scoala…esti o minune a acestei lumi, iar barfele care te deranjeaza discuta-le cu diriginta ta de la clasa fara rusine, intre patru ochi….asta inseamna sa traiesti si tot ce se rezolva te va face mai curajos…poate dupa examene, vei depasi starea aceasta cu brio … bafta !!!!

Buna. Permite-mi sa nu cred ca baiatul de 14 ani a scris mesajul. Imaginea prezentata e in oglinda, nu este o perceptie directa asupra propriei persoane. Daca, intr-adevar, esti baiatul de 14 ani si tu te-ai descris astfel, niciuna din problemele descrise nu mi se par atat de importante ca faptul ca nu esti in contact direct cu tine insuti. Iubeste-te suficient ca sa te simti, accepti, intelegi si de aici vei putea sa-ti rezolvi orice problema. Nu te investiga ca pe un specimen sub lupa, pentru ca nu aceasta e calea. Din experienta proprie iti recomand cateva sesiuni de coaching, care te vor invata cum sa reintri in contact cu tine insuti. Numai bine!

Mesaj:
Am o problema!de ceva timp nu mai ne gasim intelegerea in cuplu.Amandoi facem ce credem noi ca sa reusim sa ducem relatia unde era insa niciunul nu reuseste.El are impresia ca am ajuns in monotonia aceea urata,ca nu mai iesim des si ca nu mai facem anumite lucruri ca inainte.Ca eu nu reusesc ca sa inteleg dorintele lui,ca are nevoie de spatiu,de timp,de refugiu in lucrurile lui de barbat;ca eu nu il pot intelege cand vrea liniste si o imbratisare;ca sunt prea impulsiva,posesiva.El este foarte incapatanat si nu vrea sa recunoasca pe moment cand greseste,iar cand se supara vrea sa aiba momente sa stea singur si atat,sa se gandeasca.De iubit,amandoi ne iubim foarte mult si nu vrem ca sa pierdem ce am construit in atata timp.Ce ma sfatuiti ca sa fac?

daca spuneti ca va iubiti si va doriti aceasta relatia, care aparent a cumulat multe lucruri si a ajuns la acest impas, va recomand sa mergeti la un psihoterapeut de cuplu care sa va ajute la ‘descusut’. Succes!

Este posibil sa se uite adaugarea de ”sare si piper ”in relatie cum se facea la inceput..In relatia mea de exemplu din cauza lipsei de timp,oboselii uitam sa mai adaugam” sare si piper”.O pauza n-ar face rau,lasati-l sa se reculeaga,reanalizeze sentimentele,sigur va v-a imbratisa el ,mai devreme sau mai tarziu,daca va mai iubeste.Mersul la un psihoterapeut de cuplu,cum a specificat si domn.Botezat,nu ar fi rau………….

Buna ziua. Terapia de cuplu ar fi raspunsul cel mai logic in aceasta situatie, dar ce va faceti daca partenerul nu doreste sa participe? Atunci aveti alternative. Una din ele ar fi sa ii dedicati partenerului Dvs. urmatoarele trei luni exclusiv lui, punandu-l fara niciun echivoc primul pe lista, in absolut orice zona a vietii Dvs. de cuplu, FARA sa-i cereti reciprocitate. Intrebati-va daca va doriti cu adevarat o asemenea experienta, daca considerati ca merita tot efortul si fiti sincera cu Dvs. Este o experienta extrema pentru un cuplu aflat in criza, dar este recunoscuta ca dand rezultate fenomenale daca exista inca dragoste si respect intre voi (e o tehnica faimoasa a lui Tony Robbins, unul din cei mai faimosi coach din lume). Schimbarea pe care o aduce aceasta tehnica este de oglindire, in final, a comportamentului DVS, de catre partener. Va urez succes! Numai bine!

pare o sugestie buna Carmen, dar pentru ca el sa nu considere in continuare ca ea e prea impulsiva/posesiva, acest ‘pus primul pe lista’ ar putea sa se reflecte mai degraba in intrebari de genul ce ai vrea sa facem azi dragule? vrei sa facem ceva sau doar sa stam? etc…iar 3 luni imi pare un pic cam mult…cum ar fi de fapt daca ai propune un joc: saptamana asta facem ce doresti tu dragule…saptamana viitoare e randul meu sa fiu rasfatata – Dr Rares Ignat

Un mit frumos spune ca in relatia de cuplu nu ar trebui sa existe munca..E femeia mea….e barbatul meu …o(il) dau afara pe usa intra pe geam…si reciproca (poate sa dea tot ceea ce vrea tot nu imi satisface dorintele)..nevoile ma rog.Dupa cativa ani ma intreb cum pot reinvigora relatia…..pai nu eu spuneam ca nu are nevoie de reinvigorare??Mai precis sunt de 10 ani in relatie, am mancat de minim trei ori pe zi, mi-am alimentat stomacelul, ficatelul….si toate organele.Mi-am alimentat corpul de cel putin 10000 de ori …..si ma intreb de cate ori mi-am alimentat relatia in fiecare zi?Acele 5 minute magice…poate si zece….de cate ori? Mi-am considerat partenerul sigur 100%? Am crezut eu ca el poate descifra ce gandesc eu fara sa ii spun? Am verificat vreodata daca ceea ce cred eu este congruent cu ceea ce crede el? Cand anume am inceput sa discutam despre cuplurile din jur (ce naspa sunt)..Cand am facut comparatii cu acele cupluri fericite (cu masti frumoase)?

http://youtu.be/EKQPFx1Cxe4 Sigur va va ajuta….!!!

Va recomand o terapie de cuplu in care sa va redescoperiti fiecare, sa va reamintiti ceea ce v-a unit, sa va regasiti, sa va aduceti la suprafata, fiecare, toate resursele care va pot ajuta sa va redresati si sa traversati cu bine aceasta perioada. In orice cuplu intervin perioade de acest gen, depinde de efortul pe care-l depuneti fiecare sa iesiti din asta.

Va recomand cu multa caldura terapia de cuplu unde ve-ti constientiza de cate resurse dispuneti pt. a reanoi relatia.

Clipul publicitar al companiei Nikken postat mai sus, spune bine…Exista cu adevarat cinci stalpi ai unui stil de viata echilibrat: Minte sanatoasa, corp sanatos, familie sanatoasa, societate sanatoasa si finante sanatoase. Sunt de acord, e bine sa folosim pe cat posibil materiale naturale si sa fim in armonie cu natura, dupa cum spune si marketingul bine realizat al secventei video.. Nu mai putin adevarat e faptul ca „meritam cu totii sa fim fericiti” si ca „impreuna putem crea o lume mai buna”..Ceea ce nu sunt sigur, e ca produsele la care se face reclama vor ajuta, si nu cred ca poate nimeni sa fie sigur de asta Ionita…nu pot sa ofer aceasta siguranta nici in ceea ce priveste rezultatele serviciilor de psihoterapie de familie pe care le ofer..uneori functioneaza, alteori poate ca nu functioneaza atat de bine.

Mesaj:
de cateva luni am niste probleme de sanatate,chisturi ovariene..recunosc ca nu am fost la un control dar acum 2 ani un medic generalist mi-a spus asta la un control,din pacat situatia de moment nu imi permie sa ajung la unul, problema este ca prietenul meu,cu care sunt impreuna de 3 ani si jumatate crede ca nu il mai doresc ,ca m-am plictisit de el,ca nu il mai vreau etc din cauza ca nu mai pot face dragoste cu el pentru ca pur si simplu ma doare… i-am explicat de fiecare data si ii explic in continuare… am ajuns sa imi fi frica sa fac dragoste pentru ca ma doare tare si el nu pare sa inteleaga..nu mai stiu ce sa fac..

inainte de toate ar fi util sa mergi la un control la medicul ginecolog

vorbiti cu medicul de familie… sa va faca o trimitere catre specialist… intra in asigurarea dvs de sanatate! Faceti un efort cu prietenul daca se poate, dar nu mai lasati situatia sa ‘pluteasca’ pt ca riscati destul de multe. Intamplator cunosc destul de multe femei cu aceasta problema si va vorbesc si din experienta lor. Succes!

Faceti tot posibilul sa ajungeti la medic, indiferent cat de dificil va este si rezolvati problema de sanatate; pentru ca nimic altceva nu ar trebui sa fie prioritar in fata sanatatii. Nu prietenul e problema, el se comporta ca orice fiinta vie, sanatoasa din punct de vedere psihosexual, adica are nevoie si de activitate sexuala. Multa sanatate!

Chisturile ovariene au dimensiuni, forme si continuturi diferite. Unele involueaza pana la disparitie prin absorbtie, altele( cele mari) pot da complicatii (ex: torsiune) si necesita interventie chirurgicala. Recomand consult ginecologic.

PRIETENUL, daca nu te intelege, inseamna ca nu te iubeste. Sanatatea ta, primeaza, nu prietenul tau, care te considera – imi cer scuze ca spun asta, – un obiect sexual. Si nu trebuie sa faci dragoste, trebuie sa mergi la medic.

Nu sariti cu pietre..pe PRIETENUL cine-l intelege?????? Poate ca nu stie cum sa se abtina sau cum sa ceara altceva. Poate ca intelege dar nu e convins ca e adevarat? Ce stim noi?
Inainte de a crede daca esti considerata un “obiect sexual” intreaba-te daca el e constient de problema ta. Poate nici macar nu te crede ca ai probleme ci vrei doar sa-l refuzi. Asa ca cel mai bine e sa-l iei de mana si sa te insoteasca la ginecologie. Spune-i ca ai nevoie sa fie langa tine, sa te sustina, roaga ginecologul sa-l cheme si pe el in cabinet atunci cand iti face instructajul in legatura cu activitatea sexuala.
Si mai e ceva. Femeia sustine ca vrea sa fie TOATA a iubitului. Atunci….sa fie TOATA si lucrurile nu vor mai sta asa de grav.

Draga mea, nu ai nicio vina in toata situatia aceasta, deci disculpabilizeaza-te. Vei avea o vina daca refuzi sa faci ceva ca sa iesi din aceasta situatie, dar vad ca esti preocupata sa gasesti o solutie. Primul pas: mergi la medic (spui ca nu ai cum, dar ai cerut ajutorul cuiva?). Pasul doi: daca sunt intr-adevar chisturi, mergi la cel mai bun reflexoterapeut care ti-e recomandat (dupa 10-15 sedinte chisturile ar trebui sa dispara). Pasul trei: alege-ti un terapeut bun (preferabil un coach, care lucreaza rapid si practic te sustine in a-ti gasi si folosi resursele interne) si lucreaza o sesiune-doua pe relatia cu prietenul tau. O intrebare buna ar fi: daca prietenul tau ar avea probleme, nu s-ar astepta sa-l intelegi si sa-l sustii mai mult de cateva luni? Fiti sinceri unul cu altul – veti intelege mai bine situatia si poate veti gasi impreuna solutia.