Mesaj:
Buna ziua! Ma macina de ceva timp un aspect al vietii mele si anume viata mea sexuala. Am 20 de ani si am o viata sexuala destul de activa pentru ca am un prieten de 2 ani de zile.Problema mea este ca de la un timp a inceput sa imi placa agresivitatea si vulgaritatea din punctul asta de vedere. Umilinta in sine…imi place. Am inceput sa controlez totul si sa ii spun ce sa faca si cum sa imi vorbeasca si deseori el imi spune ca nu poate sa faca/sa zica (desi se intampla sa mai accepte si pare sa ii placa) ce ii propun pentru ca ma iubeste si asa ne stricam amandoi tot cheful. Eu ma inhib,parca ma trezesc la realitate cand imi spune asta si mi-e rusine. Ma ingrijoreaza ce se intampla cu mine si nu stiu cat de normal este! As avea nevoie de niste pareri/sfaturi. Multumesc!

uneori avem nevoie sa lasam si monstrul la iveala cert e ca toti dorim sa experimentam lucruri noi si atat in 2 ani de zile cat si intr-o caznicie mai avem nevoie sa mai modificam compozitia mancarii

Mesaj:
Bună ziua, sunt fată, am 14 ani şi de vara trecută am început să mă simt şi port ciudat, însă nicio persoană din familia mea nu ştie şi nu a observat asta, pentru că nu le-am spus din frică.
Îmi place psihologia şi încerc să învăţ foarte multe lucruri de una singură, şi de asta mi-am dat seama foarte uşor. Am făcut foarte multe teste online şi m-am interesat pe o perioadă îndelungată de timp să văd dacă într-adevăr sunt sau nu bipolară. Foarte multe teste mi-au dat un răspuns pozitiv: ori că am episoade depresive, ori că am nevoie de un consult urgent, ş.a.m.d. Nu vreau să le spun părinţilor şi nici nu vreau să merg la psihologul şcolii( când va reîncepe şcoala). Nici nu ştiu de unde să încep.
În primul rând, ştiu că sunt două episoade: episodul maniacal şi depresia majoră. De la ambele episoade am cel puţin 5 simptome care într-adevăr se manifestă pe o perioadă îndelungată de timp( 1-2 săptămâni). Câteodată am foarte multă energie, nu pot să gândesc o idee cap coadă pentru că imediat apare alta, nu am nevoie de foarte mult somn, simt că pot face orice şi am încredere în forţele proprii, vorbesc foarte repede, sunt distrasă de orice( de exemplu vorbesc cu o persoană şi mă întrerup pentru că văd o muscă) şi apoi într-o simplă secundă starea mea se poate schimba: mă simt foarte prost şi dau vina pe mine pentru orice se întâmplă, mă simt inutilă, nu am motivaţie, nu mai fac aproape nimic din ceea ce iubeam să fac înainte, iau decizii foarte încet, sunt foarte neliniştită şi da, am şi gânduri despre moarte şi sinucid. Am încercat să îmi fac un jurnal care m-ar putea ajuta, dar de fiecare dată când scriam î
n el îmi venea să plâng în hohote fără vreun motiv aşa că m-am oprit. Adevărul este că nu ştiu ce a putut să îmi declanşeze asta. Sunt obişnuită să fiu minţită de persoanele care îmi sunt foarte apropiate, mereu s-a dat vina pe mine pentru orice, mereu mă aştept la ce e mai rău, şi mereu când am fost mai mică eram înlocuită, tratată urât de persoanele din jur şi batjocorită de unii colegi( şi încă sunt, dar nimic grav). Ocupaţii… înainte aveam multe, de exemplu dansul, cântatul, mersul cu bicicleta, şi din toate acestea am rămas doar cu desenul. Nu am foarte mulţi prieteni, decât câţiva online care îmi sunt apropiaţi, însă recunosc, şi de la ei mă aştept la ce e mai rău, pentru că aşa am fost obişnuită. Nu ştiu ce să fac şi chiar vreau să ştiu dacă sufăr de această "afecţiune psihică" sau nu.
Ce să fac?

este foarte important sa mergi la un consult de specialitate: evaluare psihologica si, eventual, una psihiatrica (daca este nevoie). Vorbeste cu parintii tai serios pt ca ai nevoie de sustinerea lor in a gasi un psihiatru/psiholog; daca esti din Bucuresti sau apropiere iti recomand www.bellanima.ro Succes!

Vad ca ti-ai asumat rolul de medic si ti-ai pus diagnostic. Domnisoara doctor ai omis faptul ca tulburarea bipolara nu apare pana la 14 ani , apare dupa varsta pubertatii sau la maturitate. Domnisoara doctor de tulburarea ciclotimica ai auzit? NU?…..repede, repede la nenea GOOGLE sa afli raspunsul.:))))))))))))))))) Trecand peste gluma, este important sa mergi sa vezi un specialist, iti faci singura viata amara, asteapta sa ai o confirmare. )))))))))))))))))))

Incepe cu parintii…

Draga mea, acorzi prea multa atentie unor aspecte care nu te ajuta sa te cunosti, dimpotriva. Nu te mai privi ca pe un subiect didactic, si intra in legatura cu sinele tau real, prin meditatie sau arta dramatica. Meditatia e simpla, gratuita si are efect imediat si de durata. Cand te vei obisnui cu meditatia, vei privi aceste nedumeriri ale tale ca pe ceea ce sunt: chestiuni nerelevante la nivel sufletesc si spiritual.

In orice caz, cine scrie atit de frumos, coerent, corect din punct de vedere gramatical si stilistic, la abia 14 ani, merita un mare BRAVO!!!! – FELICITARI! – In nici un caz nu ar putea realiza aceasta performanta o persoana cu sindromul maniaco-depresiv (bipolar). De fapt, sunt de acord cu Doamna Guzu… – desi, la o adica, tulburarea bipolara se poate rezolva USOR, prin tehnica numita "mutarea punctului de asamblare", tehnica imbunatatia si predata magistral de catre doamna Maria Bican… in abia 2 sedinte de cite 15 minute – atit! Succes, si fii fara grija, problema nu este a ta, ci a celor din jurul tau, fata de care tu esti mai "evoluata"…. Dupa cum zicea Freud: "inainte sa-ti pui diagnosticul de nebun, vezi daca cei din jurul tau nu sunt cumva imbecili…"…:)

Esti o persoana deosebita, inteligenta, si te lovesti pentru prima data in viata de invidia si rautatea celor din jur. Si ai probleme cu gestionarea acestei situatii. De unde si pretinsele simptome de bipolaritate, prin care trecem toti in adolescenta. Acele simptome sunt pentru ADULTII MATURI. Si au relevanta doar intr-un anumit context, la varsta matura, si la o anumita frecventa si ritmicitate. Tu esti doar un ADOLESCENT, si tot ce ai nevoie e sa iti faci un mic cerc de persoane (2-3) de care sa te simti apropiata, si cu care te intelegi. Care sa te INCURAJEZE, si sa te sustina moral. Sa inveti sa invingi stresul, si gura lumii. Personal, iti ofer o SEDINTA GRATUITA de coaching. Pe Skype.

Cred ca esti o fata deosebita.Vreau sa te intreb ceva.Te-ai gandit ai crescut si ca incepi sa fii adolescenta?O parte din ceea ce spui ca traiesti au legatura cu transformarile adolescentei.Daca-ti place sa citesti , citeste despre adolescenta.Psihologie vei incepe sa inveti in clasa a X-a si cred ca va fi de un real folos sa asculti explicatii pertinente de la un profesor psiholog.De asemenea o vizita la psihologul scolii iti va clarifica cu siguranta multe aspecte.La psihologul scolii merg copii sanatosi care vor sa se dezvolte personal si sa se autocunoasca.Pacat sa nu profiti de o resursa existenta in scoala ta si care pe deasupra nu costa nimic altceva decat incredere si timp. Succes!

Mesaj:
Buna seara!Ma numesc Denis si sunt dependent de jocul patologic,in special ruleta de aproximativ 6 ani.joc de vreo maxim 10 ori pe an si imi fac datorii aproximative intr`un an de 3000 euro.Am fost si la cateva sedinte de psihoterapie dar niciun rezultat.Sunt constient ca am o problema grava.Dupa ce pierd o anumita suma de bani ma las o perioada de vreo 2 3 luni apoi uit si zic sa merg sa ma joc putin sa fac niste bani in plus si se intampla inevitabilul.Nu stiu ce sa fac mai exact,cum sa incep recuperarea mea.Astept un raspuns,va multumesc frumos!

Psihoterapia este soltutia prin care puteti afla cauza exacta a problemei dvs. Iar prin dezbatere puteti afla si intelege mai multe aspecte despre dvs. Si astfel sa descoperiti satisfactie si in alte aspecte ale vietii.

Cateva sedinte de psihoterapie nu sunt suficiente,rezolvarea este tot prin psihoterapie.

cautati un psihoterapeut sepecializat pe adictii de acest gen, intrati in terapie si ramaneti acolo pana se rezolva problema. Succes!

Eu stiu ca domnul Daniel Mois ("Invingem stresul impreuna") are metode foarte bune pentru rezolvarea adictiilor (printre care si asta). Eventual, se poate lua legatura cu dinsul, si probabil ca veti avea parte si de gratuitati… Succes!

E o adictie (dependenta) ca oricare alta, si odata descoperita cauza, se poate lucra asupra ei. Asupra CAUZEI REALE a adictiei.

Recomand terapie, evident, dar mai recomand ceva: rupeti-va de toate legaturile cu viata de jucator si – la recomandarea terapeutului – intrati intr-un grup de astfel de jucatori aflati in recuperare (pe stilul AAA). Starea pe care v-o aduce jocul trebuie s-o obtineti facand altceva, pozitiv.

Printre multitudinea de factori care contribuie la succesul unei psihoterapii, cea mai importanta din punctul meu de vedere este motivatia,chiar daca procesul terapeutic uneori nu este tocmai confortabil si usor de gestionat pentru dumneavoatra cu siguranta veti reusi daca va doriti acest lucru.Este bine sa simiti ca terapeutul va intelege,acesta este un alt element cheie in bunul mers al unei psihoterapii. Va urez multa bafta!

Pentru a rezolva o situatie, e nevoie sa identificati cu precizie CAUZELE PROFUNDE, SUBCONSTIENTE ale acestor comportamente… Orice alta idee este "la nimereala". Si risca sa agraveze problema. Retete universale nu exista, decat in sistemul medical actual, bazat pe vanzare de substante. PERSONALIZAREA e cheia, si identificarea cauzelor interne ale fiecarei persoane. Ce functioneaza la mine, poate la tine sau la altul va avea cu totul alt efect.

Mesaj:
Viata sexuala: Sunt cu o fata de 5 ani. Uneori simt nevoie de cate o aventura…mai ales ca ispitele sunt multe…Nu vreau sa o ranesc in vreun fel, o iubesc, dar in acelasi timp parca as incerca si aventura…Pe plan sexual nu imi lipseste nimic de la partenera. Ne intelegem perfect din toate punctele de vedere…Ma vad imbatranind cu ea. si acum imi pun intrebarea : daca e asa de ce simt sa incerc si o alta fata.

poate ca ati ramas blocat in nevoia instictiva/primitiva/animalica/etc de a va ‘imprastia samanta’ in cat mai multe directii. Incercati sa stati de vorba cu un sexolog. Succes!

Ispita are si ea rolul ei in viata: cel de a-ti atrage atentia ca trebuie sa schimbi, sa imbunatatesti ceva in viata ta (si nu ma refer la partenera). Din pacate, de cele mai multe ori se cade in ispita, in pofida sentimentelor puternice pentru partenera. Eu te sfatuiesc sa cauti adevaratele motive care te-ar impinge catre "pacat". Poate e cazul sa reveniti la statutul de iubiti, si nu de parteneri de sex, condimentati relatia, adanciti-o, surprindeti-va, dati-va intalnire, ca la inceput… Poate ca tentatia asta e menita sa va intareasca relatia. Ce zici?

Daca simti nevoia de altceva este posibil ca totusi in relatia voastra sa lipseasca ceva.Intelegerea perfecta nu este intotdeauna "perfecta", poate un pic de sare si piper in relatie e necesara.S-ar putea sa fie ceva legat si de stima de sine, pentru a-ti dovedi tie anumite lucruri.Cand mai ai astfel de ganduri cantareste cu atentie beneficiile si pierderile pe care le-ai putea avea.Succes!

Monogamia este o alegere. Nu va asteptati ca in viata sa fiti scutiti de tentatii. Daca alegeti sa mergeti pe un drum cu aceasta persoana si stiti ca fidelitatea este parte din intelegere, trebuie sa invatati sa diferentiati intre ganduri si fapte, sa stati departe de tentatiile pe care le simtiti greu de gestionat si sa alegeti de fiecare data sa respectati decizia luata.

Mesaj:
Buna ziua! As avea nevoie de un sfat cu privire la inceperea vietii sexuale.Sunt fata, am aproape 17 ani, si o relatie zic eu serioasa. Nu e doar "indragosteala" ca la majoritatea tinerilor, aici e vorba de iubire, sunt sigura de acest lucru. Iubitul meu are 19 ani si a mai avut relatii sexuale. Suntem impreuna de 4 luni, poate pare o perioada scurta de timp dar am trecut prin multe. In ultimele zile am ajuns sa imi doresc foarte tare sa fac dragoste cu el,desi initial ziceam sa mai astept vreun an. Ne-am explorat fiecare parte a corpului reciproc si ne-am excitat foarte mult in ultimele zile.. Parintii mei nu ar fi de acord sa imi pierd virginitatea pana la 18 ani probabil, dar imi doresc mult sa fac dragoste cu actualul prieten, cand vom prinde ocazia. Credeti ca ar mai trebui sa astept o perioada? Sau cum imi dau seama daca sunt pregatita?

nimeni nu te poate opri din a iti incepe viata sexuala. Oricum tu decizi cand permiti acest act. Ce ai putea sa faci este sa te gandeste de cate ori este nevoie inainte de a o face. Vrei neaparat cu el, vrei neaparat acum, este sau nu doar o ‘hormoneala’ daca tot nu e doar ‘indragosteala’? Gandeste-te suficient de mult incat sa fii sigura ca nu o sa regreti! Succes!

De la femeie, la viitoare femeie: alege sa faci dragoste pentru ca vrei tu, pentru ca barbatul care iti sta alaturi te trateaza ca pe o regina si, nu in ultimul rand, informeaza-te despre masurile de protectie pentru o sarcina nedorita si boli cu transmitere sexuala!

Mesaj:
Buna ziua,
Va solicit expertiza intr-o problema legata de viitorul fiului meu, in varsta de 30 ani.
La aceasta problema, ipoteza arata astfel:
1.Fiul meu.
Dupa terminarea liceului, n-a mai intreprins nimic, nici facultate si nici imbratisarea vreunei meserii. De gura lumii, a lucrat o luna ca ospatar pe un vapor de croaziera, vreo 3 luni tot ca ospatar la un mic restaurant si vreo 3 luni, ca operator de calculator la o firma de statistica.
Se plictiseste repede si gaseste imediat motiv s-o rupa acasa "la mama", unde ziua consuma divertisment de pe internet, iar noaptea pana tarziu, "sta" la un bar cu prietenii.
Are libertate deplina si, fata de mine, afiseaza o "independenta" numai de el inteleasa.
Momentan, comunicarea mea cu el se reduce la cateva discutii telefonice, initiate tot de mine, cu prilejul zilelor onomastice sau asa aiurea, cand gasesc ceva interesant pentru el sa-i transmit.
Atunci cand incerc sa-i sugerez o directie, capat automat raspunsul: daca mi-ar fi placut, deja as fi facut asta.
De anul trecut este inscris la pshihologie la Iasi, la o facultate privata, dar din ce mi-a relatat, nu prea are tragere de inima nici aici. Asa, sa fie ceva, dar tot de gura lumii care a inceput sa-l agaseze.
2.Mama: iubitoare si protectoare peste masura.Leoaica adevarata, si-n sens figurat si la propriu.
Inca din primii ani de scoala ai fiului meu, invatatorul acestuia a sesizat aceasta si i-a atras atentia, dar ea nu asculta de nimeni si nimic.
Fata de mine arata ca este de acord cu ce spun, dar actiunile ei sunt contrare, sponzorizundu-i in continuare acest trai fara griji si lipsit de orice responsabilitate.
I-a dat libertate maxima, iar acum are si o relatie cu fata cu o situatie asemanatoare cu a lui, dar mai mica cu vreo 10 ani.
3.Eu sunt tatal. Divortat de 2 ani si separat de familie de mai bine 5 ani.
Cauzele divortului sunt multiple: mutarea domiciliului in fosta casa a sotiei, amestecul soacrei in problemele de familie, o tendinta exagerata a sotiei de a satisface placerile fiul meu, in detrimentul educatiei si pierderea propriului serviciu, din motive ce tin de firma la care am lucrat.
Momentan ma zbat sa exist cu o afacere mica, in domeniul artelor decorative.
Comunicarea cu fiul meu n-a fost prea buna in ultimii ani, banuiesc, din cauza "obsesiei" mele de a face ceva, ceva care sa-l defineasca ca om.
In ciuda aparentelor, are prieteni cu familie, oameni asezati, care muncesc si zbat pentru viitorul lor.
Are si un prieten caruia i-au murit ambii parinti si care, impreuna cu fratele lui, munceste din greu pentru a exista.
Cu fosta sotie, nu s-a schimbat nimic in comunicare, una vorbim si alta facem in continuare.

Cam astea ar fi in mare, datele legate de aceasta mare neimplinire pe care o traiesc de multi ani, in ciuda tuturor eforturilor si sacrificiilor mele.
Va multumesc pentru rabdare si astept cu mult interes un raspuns de la dv. si, daca este necesar, va pot furniza si alt date suplimentare.
Cu deosebita consideratie,
T.G.

va inteleg dilema in care va aflati, insa daca cineva nu considera ca are o problema si nu cauta ajutor, sa nu mai vorbim de implicarea totala in a face o schimbare pt sine. In ceea ce va priveste, poate ar fi de ajutor sa gasiti un psiholog cu care sa discutati, sigur merita efortul. Succes!

Mesaj:
Buna, am 21 de ani si sunt fata… Am probleme de cand eram mica… Dar nu vreau sa intru in detalii. In ultimul timp ba ma tai, ba ma spanzur ori ma sugrum…pana lesin… Imi doresc insistent sa mor sa ma imbolnavesc de ceva grav… Chiar de zic adevarul nu sunt crezuta, imi e teama sa nu imi pierd prietena mea ceea mai buna… Ptr ca tot fac tampenii non-stop, sau am impresia ca ii fac rau. Ea e departe de mine…imi doresc sa vina in vizita la mine dar… Tot fac tampenii si uneori nu stiu ce fac. Sunt in pragul nebuniei adevarate… Ma clatin, ma legan… Ma apuc de par, ma bat cu pumnii in cap. Nu imi permit sa nerg la terapie, trec printr-o perioada proasta. Ce fac?! Mi-as dori sa o am pe prietena mea langa mine… Sau nu stiu… . Imi doresc sa ma internez sa ma pot recupera….

Buna draga mea…. vreau un sfat sa iti dau chiar daca nu sunt specialist doar ca am avut si eu momente ca ale tale acu cativa anisori. Ia legatura cat mai rpd cu un specialist psihoterapeut/psihiatru. Ceva de genu . sa stii ca nu ne mananca pecialistii chiar ne ajuta mai mult decat ne-am putea inchipui.Si tu acu ai nevoie de ajutor specilizat. te-am pupat

am 4inele sarite de la coloanazoma lombara si ieri m-am blocat numai pot apleca

chemati salvarea care sa va duca la specialist

Mesaj:
Buna. Sunt o fata de 16 ani. Sunt depresiva de aproape un an, adica de cand am intrat la liceu. In perioada aceea mi-am pierdut toti prietenii, si nici macar nu a fost vina mea. Ei pur si simplu m-au lasat singura… Prietenul meu m-a lasat si el la randul lui. Stau in casa toata ziua aproape in fiecare zi. Nu am cu cine iesi afara, sunt singura si trista tot timpul. La scoala sunt evitata de catre colegii mei din cauza ca ascult rock si sunt foarte timida. Mi-e frica sa vorbesc cu ei, mi-e frica sa nu creada ceva gresit despre mine. Asa ca prefer sa tac. Acum ca am luat vacanta este mai bine. Insa stau mai mult timp acasa, cu familia… Au inceput sa nu ma mai suporte, si ii inteleg. Am reactii foarte ciudate, sincer. Incep sa tip la ei fara sa realizez, dau cu ce apuc si ma enervez. Apoi merg si ma tai pe maini si pe picioare, scriu scrisori de sinucidere si imi imaginez cum as arata moarta. Vad totul negru, si vina nu e doar a tulburarilor de alimentatie. Viata mea oribila si nu vreau sa mai traiesc.
Va rog, ajutati-ma!

Incearca sa gasesti ce te intereseaza, pasioneaza si apoi fa acel lucru. Mergi la cursuri noi, de inot, de limbi straine, de dezvoltare personala si o sa-ti faci prieteni.
Poate iti place sa faci haine, sau margele, sau yoga sau meditatie. Trebuie sa fie ceva si pentru tine. Suna-ti vechi prieteni, daca nu Ai schimbat orasul si iesiti la un badminton sau doar la un suc.
Sau ia-ti un catel si apoi sa vezi cati prieteni o sa-ti faci, si cata treaba o sa ai. Hai, capu’ sus si o sa vezi soarele! Toate bune!

Toate cele spuse de Flor Costa ajuta foarte mult. Eu iti recomand sa consulti un psihiatru si un psiholog. Fiecare se ocupa de partea lui de evaluare si tratament. Stai linistita, nu esti nebuna, esti doar intr-o perioada a vietii dificila numita adolescenta. Ai nevoie de indrumare si ajutor sa o depasesti cu bine. Iti urez mult SUCCES!!!!!!

Daca iti place sa citesti, cartile sunt niste prieteni minunati.Adolescenta e o perioada foarte dificila dar in acelasi timp o perioada pe care o traiesti o data in viata, plina de surprize, profita de aceasta perioada sa te dezvolti si sa te construiesti .Cateva sedinte de psihoterapie te vor ajuta foarte mult.Iti doresc Succes!!

poţi să mergi la laborator pentru analiza clasice dar şi cea a firului de păr + analize de sânge (doar unele lab iau proba şi trimit în alte ţări). Uite mai multe detalii: http://wp.me/p48646-3u6

"Impactul excesului de cupru, pare a fi mult mai sever la fetele preadolescente şi adolescente decât la băieţi. Când fetele ajung la pubertate, creşterea nivelului de estrogen tinde sa accentueze efectele excesului de cupru, fiindcă estrogenul creşte nivelul de cupru în celulele şi ţesuturile organismului. Când se întâmplă acest lucru, este foarte probabil să existe un risc crescut pentru tulburări comportamentale şi afective: schimbări de dispoziţie, tendinţe depresive şi sinucigaşe, tulburări de anxietate şi panică, iritabilitate şi agresiune, fugă, promiscuitate şi tulburări alimentare."

sigur că este doar o ipoteză. Poţi să nu ai mari probleme cu metalele grele, doar să fi provocat nişte intoleranţe alimentare sau chiar boala celiacă într-un regim dezechilibrat. Apoi… este o întreagă discuţie apropo de încercarea organismului de a menţine homeostazia, şi ai putea să uşurezi acest lucru prin câteva metode simple: http://tinyurl.com/p24llul

Buna,ca sa te cunosti mai bine, dar si ca sa afli de ce ceilalti se comporta intr-un anumit fel cu tine, eu iti recomand sa iti faci o lista cu calitati (din fericire calitatile reprezinta colacul de salvare in experientele noastre din viata de zi cu zi) . Apoi ca sa aflam de ce unii oamenii comporta intr-un anunmit fel cu noi cea mai simpla cale este comunicarea, ii poti intreba pe cei dragi tie daca motivul pentru care nu iti vorbesc este cauzat de tine sau poate pentru ca ei pur si simplu au avut o zi proasta. Iti mai recomand sa iti alegi o activitate care iti face placere pe care s-o faci zilnic.Acestea ar fi unele dintre recomandarile mele,ca sa ai raspunsuri detaliate si comleze la intrebarile tale ar fi bine cat mai repede, sa consulti un psihoterapeut. Do not worry about the end of the tunnel you’ll always find the light!

Mesaj:
Salutare lume , am 14 ani si m-am mutat de la 5 ani la rudele tatului cu parintii . De 9 ani locuiesc in sufragerie si in fiecare moment al zilei tatal meu sau mama stau pe laptop(am 2 calculatoare) sau vine vreun unchi si sta cu orele noi si n-am intimitate deloc . Ma simt ca un rahat. Le-am spus sa mute laptopul in dormitor dar nu vor . Ce pot face?

Orice fiinta umana are dreptul la intimitate. Vorbeste cu parintii tai, cauta sa le spui ce simti tu legat de intimitatea ta. Nu astepta sa se umple paharul apoi spui ce ai de spus intr-un mod agresiv. Cauta momentele de liniste si vorbeste cu ei de la suflet la suflet. Mult SUCCES!!!!

La varsta ta, o discutie cu parintii poate sa nu aduca rezultatele dorite, insa un raspuns pe masura la lipsa lor de consideratie, poate. Cu delicatete, "uita" si tu de dreptul lor la intimitate, pana ajungeti la o intelegere. Fereste-te de extreme, pentru ca acest demers sa fie benefic, si sa nu-ti aduca agravarea situatiei prezente.

Incearca sa comunici cu ei ei eventual mutate tu in dormitor.