Mesaj:
Buna ziua,
Va solicit expertiza intr-o problema legata de viitorul fiului meu, in varsta de 30 ani.
La aceasta problema, ipoteza arata astfel:
1.Fiul meu.
Dupa terminarea liceului, n-a mai intreprins nimic, nici facultate si nici imbratisarea vreunei meserii. De gura lumii, a lucrat o luna ca ospatar pe un vapor de croaziera, vreo 3 luni tot ca ospatar la un mic restaurant si vreo 3 luni, ca operator de calculator la o firma de statistica.
Se plictiseste repede si gaseste imediat motiv s-o rupa acasa "la mama", unde ziua consuma divertisment de pe internet, iar noaptea pana tarziu, "sta" la un bar cu prietenii.
Are libertate deplina si, fata de mine, afiseaza o "independenta" numai de el inteleasa.
Momentan, comunicarea mea cu el se reduce la cateva discutii telefonice, initiate tot de mine, cu prilejul zilelor onomastice sau asa aiurea, cand gasesc ceva interesant pentru el sa-i transmit.
Atunci cand incerc sa-i sugerez o directie, capat automat raspunsul: daca mi-ar fi placut, deja as fi facut asta.
De anul trecut este inscris la pshihologie la Iasi, la o facultate privata, dar din ce mi-a relatat, nu prea are tragere de inima nici aici. Asa, sa fie ceva, dar tot de gura lumii care a inceput sa-l agaseze.
2.Mama: iubitoare si protectoare peste masura.Leoaica adevarata, si-n sens figurat si la propriu.
Inca din primii ani de scoala ai fiului meu, invatatorul acestuia a sesizat aceasta si i-a atras atentia, dar ea nu asculta de nimeni si nimic.
Fata de mine arata ca este de acord cu ce spun, dar actiunile ei sunt contrare, sponzorizundu-i in continuare acest trai fara griji si lipsit de orice responsabilitate.
I-a dat libertate maxima, iar acum are si o relatie cu fata cu o situatie asemanatoare cu a lui, dar mai mica cu vreo 10 ani.
3.Eu sunt tatal. Divortat de 2 ani si separat de familie de mai bine 5 ani.
Cauzele divortului sunt multiple: mutarea domiciliului in fosta casa a sotiei, amestecul soacrei in problemele de familie, o tendinta exagerata a sotiei de a satisface placerile fiul meu, in detrimentul educatiei si pierderea propriului serviciu, din motive ce tin de firma la care am lucrat.
Momentan ma zbat sa exist cu o afacere mica, in domeniul artelor decorative.
Comunicarea cu fiul meu n-a fost prea buna in ultimii ani, banuiesc, din cauza "obsesiei" mele de a face ceva, ceva care sa-l defineasca ca om.
In ciuda aparentelor, are prieteni cu familie, oameni asezati, care muncesc si zbat pentru viitorul lor.
Are si un prieten caruia i-au murit ambii parinti si care, impreuna cu fratele lui, munceste din greu pentru a exista.
Cu fosta sotie, nu s-a schimbat nimic in comunicare, una vorbim si alta facem in continuare.

Cam astea ar fi in mare, datele legate de aceasta mare neimplinire pe care o traiesc de multi ani, in ciuda tuturor eforturilor si sacrificiilor mele.
Va multumesc pentru rabdare si astept cu mult interes un raspuns de la dv. si, daca este necesar, va pot furniza si alt date suplimentare.
Cu deosebita consideratie,
T.G.

va inteleg dilema in care va aflati, insa daca cineva nu considera ca are o problema si nu cauta ajutor, sa nu mai vorbim de implicarea totala in a face o schimbare pt sine. In ceea ce va priveste, poate ar fi de ajutor sa gasiti un psiholog cu care sa discutati, sigur merita efortul. Succes!