Mesaj:
Buna ziua, sunt fata si am 16 ani,parintii mei ma inebunesc , sunt de moda veche si au o mentalitate pe care nu o pot intelege.La varsta asta inca ma considera un copil, le-am dovedit ca sunt responsabila si capabila sa fac fata societatii din zilele noastre, am incercat sa am nenumarate discutii cu ei legate de acest aspect dar ei nu vor sa admita faptul ca gresesc.Vor sa imi controleze viata sa stie exact ce fac in fiecare minut cu cine si unde sunt.Nu mi se pare normal, mama imi reproseaza mereu ca eu nu o tratez ca pe o prietena, nu o fac pentru ca desi ea imi spune ca ma intelege, nu o face, isi doreste sa ii zic tot ce am pe suflet, si eu mi-as dori s-o fac ,dar imi e frica de reactiile ei, ea de multe ori se enerveaza pe mine din motive inutile ,nu exista zi in care sa nu ne certam, asta pentru ca ea trebuie sa gaseasca un motiv.Am prieten de aproape un an si nu ma lasa ca el sa doarma la mine pentru ca ea vrea ca el sa doarma cu fratele meu si nu cu mine ,lucru cu care nu sunt de acord.Parintii mei cred ca lucrurile materiale sunt tot ce am eu nevoie.Mi-as dori intelegere ca la randul meu sa le ofer si eu respect.Pe zi ce trece ma indeparteaza mai mult de ei, nu am voie sa dorm la cineva pentru ca ei nu faceau asta cand erau tineri, si le-am explicat ca vremurile s-au schimbat dar nu vor intelege asta vreodata.Nu stiu ce sa fac, ma inebunesc , si simt ca o iau razna.Ce as putea sa mai fac?Astept cu nerabdare sa plec la facultate pentru ca nu ii mai pot suporta.

una din lucrurile mature pe care ai putea sa le faci ar fi sa le propui sa mergeti toti trei la un psihoterapeut de familie… loc in care puteti dezbate (intr-un spatiu sigur si neutru) tot ce simtiti, ce doriti, ce nevoi aveti fiecare. Poate sa dureze ceva timp pana ajungeti la un numitor comun, dar merita efortul. Daca mai ai intrebari, te rog sa revii aici. Se poate! Succes!

Ar trebui sa le acorzi mai multa rabdare. Este normal sa-ti ceara sa le spui totul despre tine. Sunt pericole la tot pasul si ei sunt singurii care te pot ajuta neconditionat. Nimeni nu te va ajuta cum te ajuta ei indiferent de ce ai sa faci. Fii mai ingaduitoare si incearaca sa-i asculti. Putem vorbi mai multe pe privat. Doamne ajuta sa fii inteleapta.

Nu te lasa sa dormi cu prietenul tau, deoarece nu accepta sa faceti sex la varsta aceasta si gaseste tot felul de pretexte, ca sa nu doarma la tine sau tu la altcineva si sa vina si el

Eu zic sa-ti vezi de scoala la varsta asta, nu de dormitul cu prietenul.Vremurile s-au chimbat doar pentru usuratice, pentru fetele cu capul pe umeri sa-si faca un viitor este prioritar!!!Daca tu gresesti acum tot pe mama ta o vei invinovati mai tarziu.Nu ne-ai spus cam ce rezultate si realizari ai tu pana acum.Si mai ales pe banii cui traiesti???Cat stai in casa parintilor bine ar fi sa respecti regulile lor.

am 19 ani si prieten de 3 ani iar bubica mea (nu mai am parinti) nici acum nu ma lasa sa dorm cu prietenul meu. la varsta ta e de inteles. nu te supara pe ei pt ca nu te lasa

bunica*

Nu stii sa te aperi si poti ramane gravida !!! De asta nu te lasa. Trebuie sa inveti.

Fa o conventie cu parintii tai, adica sa accepte ca odata pe saptamana ei sa fie copiii tai (de preferat sambata sau duminica, fiinca in rest trebuie sa mergi la scoala). Ce inseamna asta? Simplu. Te interesezi de o munca platita pentru 4 ore la care sa mergi sambata. Dupa acele 4 ore, mergi la cumparaturi si cand vii acasa te preocupi sa faci mancare familiei tale (copiilor tai: mama si tata). Duminica dimineata, ai grija de cele trei mese principale ale familiei tale si eventula cu o activitate recreativa in trei. Ce zici?

Rebeliune tipic adolescentina. Tu ai rezistenta redusa la frustrare, iar parintii, dorinta de control. De unde si conflictul, lupta pentru putere. Ei au ca argumente banul, ca ei te intretin, iar tu ai ca argumente ceva de genul: sunt mare, fac ce vreau. Adevarul e undeva la mijloc. Toleranta din partea ta, si mai multa libertate din partea lor. olutia sta in EDUCATIE, a nu se confunda cu SCOALA (in cazul tau) sau cu MUNCA (in cazul lor). Aveti surse, sunt pe net materiale, exista specialisti, psihologi, life-coach-i, mentori etc.

La 16 ani inca ma jucam cu papusile. Ce mult s-au schimbat lucrurile!

Parca ma vad pe mine la varsta aia, abia asteptam sa plec de acasa ) ceea ce cred ca este un lucru foarte bun. Esti sigura pe tine si stii ca te descurci. Ia-o cu calm, diferente de mentalitate vor exista mereu intre generatii. Important e ca tu sa stii ca orice ar spune si orice ar face, parintii tai o fac din dragoste, pt ca te iubesc si vor sa te protejeze. Si asa stiu ei sa o faca, controland, judecand, ascultand mai putin, pt ca asa au fost si ei crescuti si tiparele astea nu se duc usor. Asa ca mai suporta-i putin pt ca va veni o vreme cand le vei duce dorul. Parintii nu sunt toata viata langa noi. Pretuieste ceea ce ai.

Fiica mea are tot 16 ani ca si tine.Nu e mama de vina ca nu te intelege,ea iti vrea doar binele,e prematur la varsta asta sa dormi cu prietenul!Asa cum spunea cineva mai sus,e important sa-ti faci un drum in viata,apoi ai timp berechet sa-ti traiesti viata asa cum vrei tu!

Mesaj:
Buna ziua ! Sunt o femeie in varsta de 31 ani,casatorita,2 copii(11 ani si respectiv 8 luni). Problema mea sunt EU ! Adica simt ca sunt foarte rea cu cei din jurul meu(mai ales cu cei dragi),mi se pune pata din orice pe sotul meu, mai ales de cand mi-am pierdut increderea in el,ii gasesc nod in papura tot timpul, imi pierd rabdarea foarte repede,vreau sa fiu pusa pe locul 1 tot timpul… Da,sunt egoista,ma simt singura,ma simt neinteleasa, nemultumita…simt ca problema sunt EU…sotul ,saracu’,incercand sa imi vorbeasca frumos…sa-mi faca pe plac… Am incercat sa vb cu el despre ce simt,despre faptul ca nu mai suntem NOI, nu ne mai giugiulim,nu ne mai dragalim cum o faceam inainte,nu ma mai simt dorita…relatia sexuala s-a deteriorat,nici comunicarea nu mai e la fel,EU enervandu-ma tot timpul si vorbind cu un ton ridicat…Nu imi permit sa merg la un psiholog,am nevoie doar de un sfat cum sa fac sa las de la mine,sa fiu mai calma,mai intelegatoare.Nu vreau sa-mi pierd familia,vreau sa devin o noua EU,dar un EU bun si natural!Multumesc.

ideal ar fi sa mergeti la o terapie de cuplu (daca s-ar putea sa faceti acest efort ar fi minunat). Macar incercati sa gasiti un psihoterapeut care are contract cu CNAS-ul, caz in care sedinta este gratuita. Succes!

Este normal ca relatia sa se transforme,sa fiti mai irascibila,tensionata tinand cont ca aveti un alt copil de 8 luni…..Incercati sa aplicati tehnici de relaxare,masaj,sport,dansat,baie…..Mie-mi fct.,am 2 copii,unul 2 ani altul de 9 luni si am momente cand simt ca explodez de oboseala,tensiune ….pun muzica o jumatate de ora si-npreuna cu copii dansez(le place la nebunie,le face bine sa va vada si dansand ,razand nu doar tensionata….),dupa care un dus cand ei au adormit,astfel m-am descarcat un pic de tensiune,tensiune care poate bloca viata sexuala,viata sexuala ajuta si mai bine in a va elibera de tensiune si este importanta in fct.relatiei chiar daca se-ntampla mai rar….Cand dorm copii puneti-l pe sot sa va faca un masaj,poate fi un inceput…..

Este normal ce vi se intampla ! Incercati sa gasiti macar o jumatate de ora cand dorm copiii sa stati intinsa in pat cu ochii inchisi si sa va ganditi mai mult la ce aveti decat la ce nu aveti. Este normal si ca relatia sexuala s-a deteriorat, poate atu putea sa scoateti la iveala persoana care ati fost candva. Este si depresia dupa nastere si toate pb vietii …. Incercati doamna ! E grea viata de mama, sotie si femeie. Stiu bine. Cu totii trecem prin momente dificile si din pacate puterea este doar in noi. Curaj si capul sus

"faptul ca nu mai suntem NOI, nu ne mai giugiulim,nu ne mai dragalim cum o faceam inainte,nu ma mai simt dorita…relatia sexuala s-a deteriorat,nici comunicarea nu mai e la fel" +copilul de 11 ani + copilul de 8 luni = "rea". Nu d-na, nu sunteti rea, sunteti obosita, sunteti stresata si frustrata, nu mai sunteti cea dinante si gestionarea situatiei va depaseste momentan. Asezati-va intr-un moment de liniste (cand copilul mic doarme si cel mare este afara, cand sotul nu este acasa) intr-un loc in care sa stati linistita, inchideti ochii, adunati-va gandurile, concentrati-va pe respiratie, inspirati incet pastrati putin aerul in plamani, apoi lasati-l sa iasa tot la fel de incet. Ganditi-va cum a fost cand v-ati indragostit de sotul dvs. ce v-a atras, cum au fost clipele frumoase intre voi, apoi ganditi-va cum a fost la primul copil, cum v-ati descurcat, cum ati depasit obstacolele ivite si cum v-ati bucurat de fiecare progres al copilului si de caminul dvs. implinit. Stati un moment si savurati aceste imagini ca si cum v-ati uita la un film cu final fericit. Deschideti ochii si zambiti cu toata fata, cel mai frumos zambet pe care il puteti avea. Mergeti la baie si uitati-va in oglinda la dvs., la zambetul de pe fata dvs. ca sa vi-l impregnati in minte. Acum este momentul sa va uitati in ochii dvs. si sa spuneti cat mai raspicat "MA IUBESC SI MA ACCEPT ASA CUM SUNT" (de trei ori), va faceti un dus, va faceti frumoasa, va imbracati cu o tinuta care va sta bine si incercati sa va faceti o placere, cat de mica. Nu uitati de zambet pentru ca trebuie sa-l purtati toata ziua si sa-l afisati tuturor persoanelor cu care va intalniti. Faceti exercitiul de cate ori simtiti nevoia, veti reusi!

Invatati sa meditati

Mesaj:
Buna, am 21 de ani si sunt fata… Am probleme de cand eram mica… Dar nu vreau sa intru in detalii. In ultimul timp ba ma tai, ba ma spanzur ori ma sugrum…pana lesin… Imi doresc insistent sa mor sa ma imbolnavesc de ceva grav… Chiar de zic adevarul nu sunt crezuta, imi e teama sa nu imi pierd prietena mea ceea mai buna… Ptr ca tot fac tampenii non-stop, sau am impresia ca ii fac rau. Ea e departe de mine…imi doresc sa vina in vizita la mine dar… Tot fac tampenii si uneori nu stiu ce fac. Sunt in pragul nebuniei adevarate… Ma clatin, ma legan… Ma apuc de par, ma bat cu pumnii in cap. Nu imi permit sa nerg la terapie, trec printr-o perioada proasta. Ce fac?! Mi-as dori sa o am pe prietena mea langa mine… Sau nu stiu… . Imi doresc sa ma internez sa ma pot recupera….

poti incepe cu un consult psihiatric… este gratuit pe orice asigurare. Daca esti din Bucuresti iti stam la dispozitie www.cmibotezat.ro

Depinde şi unde te internezi. Citeşte de ex. pasajul subliniat şi bolduit din comentariul următor:
http://tinyurl.com/qz5u3gw
Sau comentariul de aici:
http://tinyurl.com/qdrptkx
Într-un scenariu clasic, ai putea fi victima perfectă: tratament pe viaţă, schimbat periodic fiindcă cel actual nu mai dă rezultate. Până când ajungi în stadiul că nu mai eşti capabilă să te legi la şireturi, darmite să îţi mai dai singură palme.

Cred că ar trebui să începi cu nişte analize de laborator pentru metale grele şi intoleranţe alimentare, şi informare treptată asupra unui mod de viaţă sănătos. Dacă nu ai fonduri, pot să te ajut pentru început cu 200 lei, fiindcă strâng mereu donaţii exact pentru scopuri de genul ăsta. Eventual dacă ar mai contribui şi altcineva care citeşte pe aici.
Uite de ex. un articol care oferă anumite informaţii, apropo de faptul că ai avut probleme încă de când erai mică:

"Un nou născut fată cu toxicitate a cuprului, va experimenta o exacerbare a excesului de cupru când ajunge la pubertate. Frecvent vor rezulta probleme comportamentale și emoționale. Aceasta ar putea implica tulburări alimentare, fuga, depresia, tendințele sinucigașe, schimbările de dispoziție și episoadele violente." http://wp.me/p48646-3u6

Incearca o internare, vezi cum merge, dar inainte de orice fa-ti analize amanuntite, sa nu ai valori anormale care pot explica o intoxicare puternica a organismului. Daca nu se rezolva, fa-ti timp si incepe terapia pentru o perioada lunga. Exista solutii pentru problema ta si meriti o viata mai buna.

parintii stiu?ce zic?te/au dus la doctor ,ce faci tu este o boala

Inainte de psiholog sau psihoterapeut, obligatoriu, deschis, cu curaj adreseaza-te unui medic psihiatru. Succes!

"Nu-mi permit sa merg la terapie" e o scuza, o rezistenta fata de actul psihoterapeutic. Ceva se intampla si ai nevoie sa afli de ce se intampla.
Nu ai spus nimic despre parinti, despre vreun iubit..doar despre o prietena care e departe. Simt ca esti singura. Si asta e o mare problema, daca e asa.
Cum te intreti? cine-ti plateste netul? Lumina? etc… Pune viata ta si sanatatea ta pe primul loc. Fa rost de bani si mergi la psihoterapie. Daca e nevoie de psihiatru, psihoterapeutul te va indruma catre unul.

Mesaj:
de 5-6 ani am o problema , inainte imi apareau pete rosii pe fata gat si maini o data de douo ori pe an cand eream foarte oboist sau stresat.de ceva timp cand sunt la fel de oboist si stresat imi apar extreme de frecvent.simt ca imi vine rau din abdomen si parca imi iese ”foc” din fata si ma patez.mentionez ca dupa circa 2 ore trece .

poate sa fie vorba despre o manifestare a anxietatii. Consultati medicul de familie, care sa va dea eventual o trimitere catre analize de specialitate, dupa care, daca nu exista cauze fizice, cereti opinia unui psihiatru. Succes!

Pondereaza-te, ai grija de tine, nu te lasa in voia stresului si a oboselii. Bucura-te ca organismul te atentioneaza doar asa si nu le manifesta intern, prin vreo boala periculoasa. Nu efectul trebuie eliminat, ci cauza. Echilibru, echilibru, echilibru.

Mesaj:
Buna!As vrea sa aud niste pareri din partea voastra !
Un baiat era cu o fata de un an si 6luni la un an si 5luni fata a suferit un soc puternic.El era de servici pe scoala la etajul scolii iar o colega de a lui jos.In timpul orei fata a mers la baie iar ea surprinsa nu la gasit sus.era jos dansa cu fata foarte pasional ba chiar ia ridicat piciorul si a lasato pe spate iar dupa sau tot imbratisat pana iubita baiatului a mers la ei.El spune ca ce a facut nu e inselat.ca a fost o prostie.Nu se poate considera inselat avand in vedere ca se simteau atat de bine si chiar erau sa se sarute?iar cu iubita lui nu a facut asa ceva.

filosofic vorbind, actiunea acestui baiat este ceea ce considera prietena lui ca este… nu ceea ce cred altii despre acest gest. Daca fata considera ca acest gest este o incalcare a relatiei…

Aveti o intrebare? Ce pareri putem avea despre o copilarie? Fata a suferit un soc puternic doar pt ca l-a vazut pe el dansand cu alta fata? Iubita lui, de fapt era iubita lui???? Daca nici nu au apucat sa se sarute, sa danseze, etc, ce fel de iubita ii era lui? Vorbim despre elevi de serviciu la o scoala, sa fim seriosi, ce fel de "iubiti" puteau fi la acea varsta?

colega… si noi am fost adolescenti… bine ca intreaba specialisti! Sa apreciam asta

Ani de liceu/cand se-ntampl-o tragedie/fiindca el te-a vazut/la un film cu alt baiat…

Asculta-ti instinctul! Te va ajuta mult in viata. Filozofand, vei ajunge mereu sa te convingi singur(a) ca nu e adevarat ce ai vazut, ca nu e chiar asa, ca ti s-a parut, ca exagerezi…

Mesaj:
Buna,am 36 de ani,am 7 copii,am nascut ultimul copil acum 3 luni si de o luna si ceva,ma simt rau.Simt o durere in partea dreapta sub coaste cateodata,multa imbalonare si durere la intestine chiar si la stomac cateodata;am dureri de cap,ameteala,oboseala,mult acid la stomac pt ca ragai foarte des,durere la spate de la jumate in sus,gust amar,mai simt cateodata si frisoane la spate.Nu am avut ecograf inca pt ca aici la noi in irlanda programarile dureaza multe luni,am fost la medic si mia prescris COLPERMIN,cate o capsula de trei ori pe zi si LOPRAZpt stomac cate o capsula pe zi tinand cont ca alaptez.La o saptamana,nu am mai luat Colpermin din cauza ca am simtit ceva reactii adverse(o usturime in gura si in gat).Doctorul mi-a spus ca nu crede ca as avea piatra la fiere pt ca la un control al ei,cand ma apasat la fiere trebuia sa reactionez cumva iar eu nu am avut nici o reactie

daca aveti temeri… internati-va!

UAU!7 copii?!Sa va traiasca atat ei cat si dvs.!!Nu asteptati,mergeti la urgenta daca programarile dureaza mult,tineti cont de ce a scris Domnul Botezat,internati-va!!!!Corpul dvs.a suferit enorm dupa atatea nasteri…….

Este important sa precizati modul in care s-a terminat nasterea ( pe cai naturale sau op. cezariana).?

Mesaj:
Buna ziua!Am 34 de ani si de vreo 2-3 ani am o problema care nu imi da pace.
Sufar cred de o transpiratie excesiva, imi transpira foarte rau mainile, picioarele, axilele si zona fetei.
Starile se accentueaza atunci cand vorbesc sau cand cand fac un efort, de orice fel, fizic sau intelectual.
Mentionez ca nu sunt stari pasagere, mainile aproape in permanenta le am umede, pe toata suprafata lor.
Totodata am palpitatii puternice, cam in aceleasi situatii descrise mai sus si o tuse care nu imi da voie sa vorbesc. De multe ori mi se intampla sa am nevie de cateva secunde pentru a-mi regla glasul, intrucat nu pot sa vorbesc si mi se modifica vocea.
Daca s-a mai confruntat cineva cu aceste stari, va rog sa imi spuneti si mie despre ce poate fi vorba.
Fiindca din punct de vedere medical nu am nimic, mi-am facut analizele, iar acestea au iesit ok.
Multumesc anticipat.

episoade de anxietate ridicata. Puteti consulta un psihiatru. Succes!

Este posibil sa fie o anxietate, eu va recomand psihoterapie si daca terapeutul va considera necesar un consult la medicul psihiatru.Toate bune!

De fapt stările acestea sunt caracterisitice situaţiilor ‘disperate’ (un şcolar care copiază la o lucrare, cineva încolţit de nişte câini), în care individul trebuie să producă un răspuns adaptativ cât mai eficient (flight or fight response). Şi imediat poţi observa că nu toţi şcolarii se impacientează când copiază, sau sunt şi oameni care nu se pierd cu firea dacă sunt atacaţi de animale sălbatice.
Poate că obiceiurile zilnice în general şi preferinţele dvs alimentare contribuie cel puţin în parte pentru aceste reacţii. Citiţi şi aici: http://tinyurl.com/p24llul

Altfel spus, poţi transpira şi dacă există nişte anomalii în funcţionarea unor glande din mecanismul necesar adaptării, de exemplu o glandă hipofiză hiperactivă sau direct suprarenalele.
Nu ştiu cât de sigură este ipoteza asta… dar ar putea fi o idee: urme de arsenic sau alte toxine care influenţează activitatea hipofizei http://tinyurl.com/kdolrbu
În rest mai puteţi întreba un endocrinolog, poate vă recomandă nişte dozări de hormoni suprarenali.

Ce greutate aveti? Ce tip de alimentatie aveti? Aveti o viata sexuala activa? Sunteti o persoana sociala? Ati facut analizele de tiroida? Incercati cateva sedinte de terapie.

Mesaj:
Buna ziua,de ceva timp,o luna cred,m-am izolat mai mult decât o făceam înainte, sunt singura,am divorțat acum opt ani,am doi copii,doi băieți,lucrez , am încercat sa-mi refăcut viața personală daca pot spune așa după doi ani si jumătate de la divort,timp in care nu am avut nici o relație si pe nimeni in viața mea personală si sexuală , cu un bărbat care părea in linii mari ok insa , nu suficient de relaxat ..adică , mi-am dat seama ca ascunde ceva insa nu am avut curajul sa încerc sa aflu.. De frica.De frica ..de ce as putea afla,astfel m-am complacut.Pana cand ,după patru ani, am decis sa .. Aflu.Am aflat, era căsătorit.MA mințise, in legătura cu vârsta,starea civilă etc.ATunci cand l-am cunoscut,i-am cerut buletinul si hotărârea de divort.Mi le-a dat.insa in momentul in care m-am hotărât sa fac investigatiei,am aflat ca buletinul era fals ,avea , adresa gresia,vârsta si hotărârea de divort de asemenea falsa. In momentul acela.am vrut sa se facă o gaura adâncă din care sa nu mai ies niciodată. Ma rog.. Nu mi.- a trecut .. Si nu știu cum sa fac deși s-a întâmplat in August anul trecut .AM suferit sufăr si mai nou am niște stări care din câte am citit par a fi atacuri de panica pe care nu le pot controla.IN luna Iunie am întâlnit un bărbat care .. Ma rog nu știu cum sa zic, ma simpatizase cu foarte mulți ani in urma,bărbat căruia i-am zis ca nu sunt interesata de aventuri lucru care deja i-l Știa,pentru ca am fost colegi.. Apoi a fost șeful direct al sotului meu (fost)care între timp divorțase.. Si el .. Pe scurt zicandu-mi ca ,dorește sa avem o relație si ca,pentru a avea încredere pentru ca nu aveam, daca sunt de acord,mergem si facem cununia civilă.Dupa câteva zile, l-am văzut in compania unei dne si trimițând un mesaj in care e adevărat ca l-am făcut jigodie, a zis ca nu- i ceea ce pare a fi.Lucrul care ma termina in fiecare zi e … Ca m- am culcat cu el.. Apoi a dispărut fără măcar sa aibă bărbăția de a suna si explica.. Ma rog e mult zis explica.. In acest moment ,simt .. Ca nu mai pot merge mai departe. Va rog.. Nu știu ce sa fac. Sunt extrem de singura .Multumesc

pt starile Dvs de panica si in mod cert depresie, va recomand un consult psihiatric, iar pt alegerile Dvs, pt strategiile de viata, etc., gasiti un psihoterapeut si incepeti un proces de deszvoltare personala. Se poate !

Cred ca dupa un divort, mai bine zis, dupa ce ai trait ani intregi cu un anumit gen de persoana si ai functionat dupa principii comune trebuie un timp, destul de mult si multa descoperire de sine, ca stii ce cauti, ce vrei si mai ales ce nu vrei sa mai ai in viata ta.
Cuvantul asta "refacut" si mai ales intrebarea care vine dupa un divort" dar ti-ai refacut viata? " poate cu un " draga" dupa ma scarbeste. Am incercat sa analizez daca intrebarea si indemnul de ati "reface viata" dupa divort este doar mentalitate sau prostie sau rautate. Cred ca ar fi bine sa te linistesti, sa te ocupi de tine, sa te odihnesti, sa stai put si simplu degeaba si sa indepartezi de tine toate aceste furtuni. Viata ta, e viata ta, casatorita sau nu. Nu inseamna ca daca esti singura e vreo pb si trebuie neaparat sa fii cu cineva ca altfel nu e viata" facuta" sau "refacuta". De multe ori e mai bine singur. Mai putine dureri de cap.

Treceti peste aceste experiente (nu sunt esecuri, doar experiente! – considerati-le lectii de viata, lectii de smerenie…)…) si reluati-va viata, infruntind cu curaj cele viitoare. Un zimbet, un vin bun… si mergeti mai departe. Nu este o tragedie, se intimpla frecvent, oricui. Faptul ca, pina la aceasta virsta, nu ati mai avut asemenea experiente, denota doar ca acum le-a venit timpul potrivit…. atit. Nu aveti niciun motiv de ingrijorare, sunteti perfect sanatoasa. Succes in noua viata!

V-ati pierdut increderea,pe buna dreptate,in barbati.A-ti avut parte de experiente dureroase ceea ce este normal sa va induca un pic de teama.Luati partea buna a lucrurilor,stiti ce va place si ce nu mai bine,stiti ce va face bine si ce nu,mergeti inainte fara a generaliza,barbatii nu sunt lafel in caz ca va doriti o alta relatie.Urmatorul poate este demn de toata increderea insa teama va blocheaza,incercati caci nu aveti nimic de pierdut decat de castigat,experientele ne dezvolta,ne maturizeaza cu bune si rele…..”Nu lasati ca experientele negative sa va transforme in ceea ce ,ceva ce nu sunteti…”….

Nu suferiti pentru cei care nu merita afectiunea dvs. E dovada de risipa. Va cautati centrul de echilibru in afara dvs, ceea ce va va mentine intr-o stare perpetua de cautare si deprimare. Reconectati-va cu Eul dvs si regasiti-va valorile. Puteti face asta singura, printr-un efort sustinut, sau prin terapie, tot cu efort, dar merita! Succes!

Mesaj:
Caz grav si fara raspuns;Sunt casatorit de 20 de ani,am 7 copii,prin ce trec nu doresc la nimeni,ii strigator la cer de 3 ani de zile sotia nu are somn noaptea,are niste iesiri cu totul diferit,iesite din comun,isi viseaza fratele care este mort de 2 ani,ii spune de multe ori sa nu aiba incredere in mine,apare si problema geloziei,se scoala noaptea din somn ,ma pindeste,a scos internetul,a luat rizaivarul de la TV,are unele iesiri cu totul iesite din comun,tatal ei are probleme mintale,are si o sora la fel,probleme de handicap,am si o fata cu autism,sotia tot timpul cauta motiv de scandal are probleme si cu inima.I-mi este frica sa nu aiba sindromul Parkinson,iar cind veni vorba de doctor nici nu vrea sa auda va rog sa ma lamuriti daca puteti.Va multumesc si astept raspuns.

sunt mult prea putine informatii sa putem ajunge la o rezolvare, insa ce-mi iese in evidenta este faptul ca nu din cauza mortii fratelui se intampla lucrurile astea, ca doar decesul a fost acum 2 ani si sotia are probleme de acum 3 ani. Va recomand mersul la un psihoterapeut sa-i povestiti intr-un cadru comfidential toate aceste probleme.