Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna,am si eu o problema mai delicata. Am divorțat în dec 2012 iar dupa divort l-am intalnit pe actualul meu iubit pe un site de socializare. Timp de un an am vb la tel,el fiind in Anglia. In dec 2013 am hotarat ca e momentul să ne vedem si am plecat la Londra.Ne-am placut si am hotarat sa ma mut in Anglia din martie 2014. Toate bune și frumoase dar calvarul abia începe. El e un bărbat cu mult farmec si e chiar foarte atent cu mine problema e ca dupa cateva zile avand acces la facebook i-am controlat putin contul unde am văzut o discutie cu fosta nevastă in care discutau foarte relaxat despre cum sa se vada ei in vară fara sa stiu eu.Cand a venit de la muncă l-am întrebat ce se intampla si mi-a explicat ca sunt doar jocuri pe facebook. Am trecut peste dar am devenit mai vigilentă. Timp de 8 luni el a sunat-o mereu sub pretextul ca se intereseaza de fiica lui. Plângeam, sufeream dar am trecut peste. In octombrie ea a venit in Anglia la sora ei dar nici unul nu mi-au zis nimic cu toate ca pe factura tel.aparea ca a sunat-o si de 11 ori intr-o zi Dar nu a recunoscut pana in momentul in care i-am luat telefonul si am sunat-o spunându-i sa înceteze cu sunatul pe ascuns ca nu ii mai dau voie lui sa vb cu ea.El i-a spus că pun punct aici si nu se mai suna, ea i-a raspuns ca doar dacă se vad fata in fata si ii spune iar el a fost de acord. In momentul ala am inceput sa-mi fac bagajul sa plec dar nu m’a lăsat spunându-mi ca ma iubeste si cu ea doar vorbeste nimic mai mult. Am mai trecut si de data asta peste bazându-ma pe promisiunea lui ca nu o mai suna.Au trecut 5 luni de atunci timp in care m-am tot gândit ca nu e posibil sa vorbesti asa frumos cu o persoana si sa poti sa nu o mai suni. Acum câteva seri am fost in vizita la niste amici si cautam un nr de tel iar amicul nostru mi-a dat tel sa-l notez iar când am văzut numărul am crezut ca lesin.Era nr ei.Am dedus ca el o suna de pe tel prietenilor in tot acest timp.Acum iar mi- a promis că nu o mai suna si ca ma iubeste si ca vrea sa ramana toate viata cu mine. Mi-a dat si un inel si m-a cerut in căsătorie pe care inca nu l-am acceptat. Nu mai pot să am incredere in el. Eu cred ca s’a obisnuit ca eu plâng si sufar 2 zile iar apoi o iau de la capat tot langa el.Nu mai stiu ce sa fac, nu mănânc cu zilele , plâng si sufar, nu dorm noptile dar il iubesc enorm si din cauza asta am rămas langa el dar la urma urmei sunt si eu o persoana si nu un robot. Simt ca o sa cedez psihic pt ca pentru el cred ca e o joacă. Va rog dati-mi un sfat . Ce sa fac si cum sa mai procedez. Nu vreau sa ne despărtim si nici el nu vrea.

ce am inteles eu este ca tot timpul treceti peste… cumva tot timpul lasati de la Dvs. cate ‘putin’… intrebarea mea este: pana cand? Succes!

Se pare ca prietenul dvs. nu a pus punct relatiei cu fosta sotie (de altfel nici aceasta). Iar dvs. sunteti la “mijloc”. Inteleg ca ati apelat la buna credinta a prietenului dar acest lucru nu a dat roade (el nu se poate opri sa nu o caute pe fosta sotie).Ati incercat terapie de cuplu? O alta varianta ar fi sa apelati la terapie online pentru dvs.(daca nu gasiti acolo un terapeut) pentru a discuta cu o persoana care nu este implicata emotional si este obiectiva. Poate astfe veti putea vedea situatia altfel si veti putea decide ce doriti sa faceti in continuare.

Stiu k nu sunt psiholog dar il leaga ceva de f sotie si este copilul iar el nu a uitat-o si nu o va uita dar esti la mijloc pt k are sentimente si pt tn. Stiu k noua ne place sa speram k poate poate o sa uite. Nu o va uita si u vei pierde ani frumosi din viata asta .

Doamna, de ce credeti ca daca il puneti sa aleaga intre fosta sotie cu care are o fiica si dvs, si el va alege sa fie cu dvs, veti avea o relatie buna ?? Credeti ca oamenii au butoane ”ON/OF” , pe care le apasam si gata, stergem amintiri, sentimente, emotii..?? Dvs aveti un asa buton? Nici nu credeam. Din felul in care relatati situatia, mie mi-ati lasat impresia ca sunteti ca o fetita care vrea papusa de pe raft si bate din picioare in magazin, ca sa i se cumpere. Incercati sa va reanalizati situatia, relatia, faceti a l t c e v a, pt ca cea ati facut pana acum nu a dat rezultate. Urmarind-ul, haituind-ul si impunandu-i sa renunte la fosta sotie, nu va faceti dvs nici un bine, din contra, el se va indeparta emotional de dvs, vazand ca nu il intelegeti si nu il sustineti in relatia cu fiica sa si cu fosta sotie. Nu il securizati in relatia cu dvs, deci va simti ca nu se poate baza pe dvs, iar asta va eroda relatia pe termen lung. Ce va deranjeaza atat de tare ca vorbeste cu fosta sotie ?? Va e teama ca va lasa pe dvs si se impaca cu ea ?? Pai, e un risc, intotdeauna, in acest gen de relatii – acei oameni au avut o viata impreuna, au adus pe lume un copil, sunt uniti pe viata intr-un fel..nu mai sunt soti, dar vor fi intotdeauna parintii fetei. Deci, incercati sa va schimbati abordarea…un barbat, o relatie nu se tine cu forta, cu controlul, cu interdictii..e o iluzie care doare. Relatiile reale, durabile se construiesc pe respect , incredere, pe atentie fata de nevoile celuilalt. V-am dat o perspectiva a relatiei dvs..mergeti la un psiholog, cereti ajutor sa vedeti cum puteti face sa va rezolvati aceasta teama de abandon si dorinta de control..

Problema e la dvs , nu la el. V-ati transformat intr-un detectiv al… care terorizati un om. Daca el voia sa fie cu ea, era cu ea, dvs nu mai erati nici macar o jumatate de ora cu el. Daca el sta cu dvs, se poarta frumos , va vrea pe dvs, v-a cerut si in casatorie… ce va intereseaza pe dvs FOSTA relatie?Dvs sunteti sigura ca il iubiti si il vreti? Eu stiu ca atunci cand iubesti si vrei un om construiesti relatia ta nu ruinezi cu mii de urmariri – inimaginabile, atacuri, obligat sa nu vorbeasca cu cine? cu mama copilului lui? Va dau o veste proasta pentru dvs si foarte cu inima si admiratie pentru el – toata viata – VA VORBI – CU MAMA COPILULUI LUI, ar fi un om fara inima sa n-o faca. Niciodata nu m-am gandit ca o sa dau un astfel de sfat – dar la dvs nu e dragoste – e boala – cautati un alt om – ca ori ajungeti dvs la nebuni ori il bagati pe el – mesajul meu pare negativ, dar o spun cu toata dragostea pentru toate sufletele implicate. Va produceti cu mana dvs infinita suferinta, dar ce e mai grav ca o produceti si la toate celelalte persoane.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna! In curând voi împlini vârsta de 20 de ani si am o relație de aproape 3 ani. Nu a fost totul roz până acum, ca in orice relație au existat certuri mărunte, supărări din nimicuri, dar au existat si momente foarte frumoase. Problema mea pornește de la faptul ca in urmă cu un an, după terminarea liceului, eu am vrut sa plec în străinătate la mama mea, sa îmi continui studiile acolo, dar el s-a opus. I-am propus sa plecăm împreună, dar nu a vrut, motivând ca nu își poate lăsa serviciul din țara. Între timp eu am inceput sa studiez la o Universitate din țară, iar de Crăciun am fost împreună în vacanță la mama mea si de atunci el s-a tot gândit să plece acolo, dar mie nu mi-a spus până luna trecută. Nu m-am opus, nu am stat în calea dorinței lui, din contră, am rugat-o pe mama mea să il ajute, dar m-a durut foarte tare. A plecat, a început să lucreze acolo, iar eu am rămas acasă cu gândurile si regretele mele. Nu știu ce decizie să iau. M-a dezamăgit foarte tare si simt că nu mai avem nici un viitor împreună, dar nu aș vrea sa iau o hotărâre pripită si sa regret mai târziu. Din această cauză simt ca am intrat in depresie si nu mă pot gândi la altceva. Vi se pare corect față de mine? Ce ar trebui sa fac?

ce inteleg eu este ca tie nu ti se pare corect fata de tine aceasta situatie si ca nu stii ce sa faci. Ce iti sugerez eu este sa iti acorzi oricat timp ai tu nevoie pt a lua o decizie, pt ca doar tu poti decide in aceasta situatie. De asemenea ai putea sa ii spui lui tot ce simti (nu are rost se le cari dupa tine toata viata), sa vezi ce reactie are si sa decideti viitorul relatiei impreuna si cu ‘toate cartile pe masa’. Succes!

Te-a dezamagit fiindca atunci cand tu ai vrut sa mergi in straintate, el nu a fost de acord cu dorinta ta, iar acum el face acest pas. Ce trebuie sa inveti tu din acest lucru? Poate ca mama ta sau alti prieteni te-au sfatuit sa tii cont in primul rand de dorintele tale, ca ai viitorul in fata si nu trebuie sa ti-l arvunesti pentru dorinta unuia sau altuia. Este o lectie, incearca sa tragi toate invatamintele si vezi in situatia ta prezenta ce ai de facut. Daca ai inceput o facultate aici, continua-ti studiile! In legatura cu prietenul tau, poti sa tragi singura concluziile. Fiecare are dreptul sa-si organizeze viata asa cum si-o doreste si cum ii este bine lui si asa trebuie sa faci si tu pentru tine. Nu uita ca "esti cea mai importanta persoana din viata ta"!

Ai luat decizia sa ramai in tara. Te-ai "sacrificat" si ai ramas aici pentru ca el s-a opus dar cand el a decis nu ai spus nimic Mai mult l-ai ajutat desi erai nemultumita. Genul acesta de decizii de iau impreuna intr-o relatie. Unde incepe si se termina celalalt intr-un cuplu si ce anume doriti de la relatie ar putea fi niste subiecte care merita discutate inainte de a lua o decizie la suparare.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua,

Voi incerca sa descriu pe scurt:

Sunt intr.o relatie de 7 luni si nu pot depasi 2 evenimente ce s.au intamplat la inceputul relatiei.
deseori ma trezesc stand pe ganduri si aducandu.mi aminte de ceea ce s.a intamplat, uneori chiar analizand cum si de ce si de ce nu.
Relatia dintre mine si prietena mea a inceput oficial acum 7 luni, deoarece aveam aproximativ 2 ani de cand aveam relatii intime, amandoi avand la randul sau o alta relatie de 6-7 ani.

La inceputul relatiei au fost 2 evenimente:

1. Ea renuntase de ceva timp la relatia sa si era disponibila pentru o alta relatie, insa eu inca nu eram dispus sa renunt la relatia de atunci.
Totul a fost oarecum ok pana cand eu am decis sa renunt insa nu eram pregatit sa.i spun ei pentru ca ea cunoscuse de scurt timp pe cineva.
In final am avut o cearta mare si ea a iesit cu timpul, eu m.am dus la ea acasa si i.am vazut… am avut un soc emotional si am ajuns la urgente…
In acea seara i.am spus ca sunt singur si vreau sa avem o relatie si in cateva zile a venit si refuzul ei, ea era deja implicata in noua relatie..
La scurt timp dupa, cam 2 saptamani, m.a cautat si am inceput relatia pt ca incercarea ei de a avea o relatie cu acea persoana esuase.

2. La inceputul relatiei am vazut un mesaj in telefonul ei, era de la un baiat cu care ea avuse relatii intime inainte sa avem noi, tot in timpul relatiei ei anterioare de 7 ani.
Mesajul era despre ziua in care s.au cunoscut… totul parea a fi o conversatie romantica intre ei, dar regret si azi ca nu am citit tot.
Ne.am certat atunci cat sa ne despartim, dar ea a insistat ca nu e nimic intre ei si ca renunta sa mai discute cu el doar sa nu ne despartim.

Dupa 7 luni nu teusesc sa trec peste si simt ca nu reusesc sa evoluez in relatie din acest motiv si ca voi rata sansa de a avea o relatie cu iubirea vietii mele din acest motiv.

Intrebarea este:

Cum pot scapa de aceste ganduri negre? Cum sau ce sa fac sa trec peste?

Va multumesc.
Cu respect,
C. D.

pare sa fie o problema de comunicare in cuplu… solutia putand fi gasita impreuna cu un terapeut de cuplu. In plus cred ca ar fi benefic pt Dvs. sa incepeti o dezvoltare personala/psihoterapie individuala in care sa explorati acest blocaj pe care il traiti. Succes!

Ce anume doriti de la o relatie si care sunt limitele in aceasta ar putea fi subiecte de discutie in cadrul unor ore de dezvoltare personala.

voi ati inceput oricum relatia aceasta mai putin conventional, de aceea este bine sa stabiliti cum doriti sa o continuati. in modul clasic, adica sa implice fidelitate si monogamie sau la fel ca pana acum, cand aceste aspecte nu erau importante. cred ca de aici ar trebui sa incepeti, sa luati o foaie si un pix fiecare si sa scrieti drepturile si obligatiile pe care simtiti ca le aveti in cuplu si cum isi doreste fiecare sa continue relatia. in ceea ce priveste evenimentele trecute cred ca nu ar trebui rememorate si analizate la nesfarsit mai ales ca pana la un moment dat nu va deranja infidelitatea partenerei. deci pana nu stabiliti niste reguli noi ale jocului nu puteti sa va superi ca sunt urmate cele vechi. numai bine!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Bună! Am o relație de un an jumate..nu pot spune ca a fost totul roz intre noi de la început. .ne-am certat de la începutul relației si acuma tot asa continuam cu multe certuri..eu am vrut sa ne despartim de f mukte ori dar el nu vroia..și asa ma motiva si pe mine sa nu pun punct acestei relații. .. acum o săptămână si ceva am venit sa stam la sora lui ca vrem sa ne mutam impreuna si pana ne găsim un apartament ne-am gândit sa stam la sora lui..dar eu nu ma simnt bn deloc aici dar am făcut acest sacrificiu pt relatia noastră. .eu nu lucrez momentan așa ca pt mine trece f greu timpul si ma simnt neglijata pt ca el lucrează mult si se și streseaza f mult cand vine acasa nu prea discuta cu mine vine si se uita la tv..si el stie ca nu ma simnt bn aici si ca sunt singura toată ziua dar cu toate astea nu e lângă mn ca mi-e f greu. ..si dacă incerc sa-i zic ca ma simnt neglijata el se enerveaza si ne certam si nu ajungem sa comunicam. . Si eu ma simnt distrusa
..înțeleg ca sestreseaza la mmunca dar nu ar trebui sa uite de relatie.. Nu stiu ce sa mai fac..oare ce e de facut? Mulțumesc

care este instinctul tau? Daca ai putea sa faci orice in lumea asta… care ar fi acel lucru… fara sa gandesti. Pare ca te simti foarte neadecvat in acel mediu. Mai gandeste-te ce vrei pt viitorul tau si poate merita riscul . Succes!

Daca o persoana draga tie ar fi in situatia in care te afli tu acum, ce i-ai spune?

Cred ca important este sa-ti gasesti o ocupatie care sa-ti umple timpul….daca este si inafara casei este mai bine! Stand singura in casa si "rumegand" mereu nemultumirile , te afli intr-un cerc vicios – intretii starea de nemultumire! Dupa ce vei shimba modul in care-ti petreci timpul, o sa vezi daca nu cumva se schimba si relatia.

Descrieti o relatie care parca mege in virtutea inertiei. Opriti-va putin si realizati ce anume doriti de la aceasta relatie (amandoi). Discutati ce va deranjeaza. Unele aspecte trebuie sa fie clare atunci cand pornesti la drum cu cineva. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Am un sot alcoolic si cand il vad un pic ametit sau beat si cu berea langa el imi ies din minti.am si un copil mic si se sperie de tipetele mele.ce pot face?

daca nu doriti sa ramaneti in acea relatie… puteti divorta. Daca doriti totusi sa ramaneti ma gandesc ca ar fi destul de important sa il luati pe sot si sa mergeti la o consiliere de cuplu in care sa va exprimati tot ceea ce simtiti (amandoi), sa incercati (macar) sa gasiti solutii la problemele actuale. Se poate, succes!

Ma gandeam ca stia si ea ca odata ajunsa in colaps relatia, are posibilitatea de a divorta, apoi cred , deasemenea ca a luat in calcul posibilitatea de a merge la o consiliere specializata.Hai totusi sa fim utili, nu sa intervenim de dragul de a face multe postari si de a ne face reclama.

El constientizeaza ca este dependent de alcool? Doreste sa faca ceva in sensul acesta? Daca da, poate apela la terapie cu o persoana specializata in dependente. Sau puteti apela la terapie de cuplu unde asa cum a spus si colegul meu Botezat-Antonescu Radu Andrei sa gasiti cele mai bine solutii pentru dvs.

Vad ca toti va promovati cabinetele private dar un sfat concret nu da nimeni

te invit cu caldura sa o faci… daca ai informatii utile sau competenta profesionala. Intr-o situatie de acest gen, in care unul din parteneri este alcoolic (asa cum descrie doamna de fata), este de dorit sa ia impreuna decizia de a se ajuta reciproc (sa nu mai zic de copil) preferabil cu ajutorul unui specialist (medic, psiholog). A da sfaturi ‘concrete’ online… doar din putine date oferite (in scris)… este foarte riscant… in primul rand pt cel care are nevoie de ele. In ceea ce priveste reclama, cred ca am aprecia, macar cei care nu spunem ‘hai la mine la cabinet’, sa nu fim acuzati pe nedrept.

atunci care mai e scopul site-ului asta ?poate persoana care a lasat acest mesaj nu are posibilitatea sa mearga la consiliere si in acest caz este nevoie doar ca el sa mearga la dezalcoolizare ,daca va fi sau nu cu el dupa ce face asta e alegerea ei,sfatul care i-l putem da e sa cantareasca bine situatia pentru ca un bun psiholog sau macar un bun samaritean ajuta pe cel in ‘suferinta’ sa vada situatia in perspectiva in vederea unei vindecari intrinseci.Este binevenita o doza de motivare si incredere din partea noastra, nu sa-l trimitem virtual prin nu stiu ce cabinete unde si-acolo ajutorul este indoielnic.Stiti povestea cu cersetorii?Pe cersetor ajuta-l cu un loc de munca daca chiar vrei sa nu se mai intoarca in strada.

si cum am putea sa fim buni samariteni online… in conditiile in care nu cunoastem situatia reala din informatiile primite?

si ca sa il motivam trebuie sa ii stim tot istoricul?sau mai bine sa ii dam sfatul de a merge la psiholog pentru orice problema de pe acest site?

"Toti" este o generalizare (nedreapta in cazul acesta). In plus, consider ca este corect sa transmitem persoanei care a scris faptul ca mai multi terapeuti suntem de aceeasi parere. Este un dialog (online) si cred ca trebuie tratat ca atare. Nu cred ca va opreste cineva sa va asumati responsabilitatea de a sfaturi da fara sa cunoasteti detaliile.

trimiterile catre diversi specialisti au fost facute pt toate situatiile… nu doar catre psihologi! Multi practicanti diferiti au dat sfaturi si au fost apreciate (mai ales cele expuse cu profesionalism). Noi primim majoritar solicitari in zona psihologica (nu inventam sau selectam aceste situatii), drept urmare ne majoritatea sfaturilor sunt catre psiholog/psihoterapeut. Cei care raspundem aici suntem constienti de faptul ca a trimite pe cineva la psiholog (nu la un cabinet sau altul), intr-o situatie pe care noi practicantii o consideram ca se preteaza acestei sugestii, este felul nostru de a incuraja si speram motiva persoana in cauza de a solicita (pe viu) ajutorul nostru (generic). Exista asistenta gratuita (prin Casa de Asigurari), exista programe prin fundatii…etc.

Pentru un sfat mai detaliat ar fi necesar de stiut ce inseamna alcoolic in acceptiunea dvs. Este beat in fiecare zi? Cum se comporta cand este baut? Este violent? Va este frica de el? Este posibil ca problema sa fie la el (daca este baut zilnic, daca este iresponsabil, violent etc.) si atunci singura solutie este psihoterapia – daca este dispus sa colaboreze. Dar este posibil ca problema sa fie si la dvs – sa aveti intoleranta pentru persoanele care consuma alcool sau pur si simplu sa va scoata din minti faptul ca sotul isi permite sa va iasa din cuvant (frica de a pierde controlul). Si pentru dvs solutia care ar rezolva problema este tot un dialog detaliat cu un psihoterapeut, pentru ca ma indoiesc ca ati putea sa va deschideti total in mediul online. Mult succes!

D-na Stefania Maria, pe acest site fiecare sustinem cat se poate de mult intr-un cadru atat de restrans si indirect si sfatuim oferind perspectivele sufletului nostru si al terapiilor in care avem incredere. Nu va suparati in cazul acesta d-ul Botezat-Antonescu Radu Andrei are dreptate nu sunt DECAT doua variante: – terapie la ambele persoane, acolo e vorba de suferinta interioara,de traume cu cauze diferite, trebuie cercetat si tratat specific – prin terapie pshihologica sau daca nu rezoneaza, exista astazi atatea ‘n" feluri de terapii, sau divort. Dvs vedeti REZOLVARE altfel la o astfel de problema on-line?..a ca putem sa spunem o vorba buna… dar rezolva problema asta?in alte cazuri se pot da sfaturi,orientari, perspective aici …si o facem.

Sfatul meu este să discutați cu soțul și dacă nu acceță că este un bețiv să-l duceți la un psiho-hipnoterapeut pt tratament contra alcoolului. Hipnoza il va ajuta să nu mai suporte alcoolul. Succes!

Nimeni nu poate sa schimbe pe nimeni daca nu exista nevoia de schimbare.Pentru dumneavoastra este utila sustinerea din partea prietenilor, familiei extinse, colegilor de munca.Pentru sot comunicarea cu persoanele importante din viata lui ar putea aduce lamurirea motivului pentru care foloseste alcoolul atat de hotarat.

Eu cred ca doamna care si-a postat problema nu stie ce inseamna alcoolic. Intre a fi alcoolic si a fi putin ametit este o difetenta cam mare, sunt doua lucruri relativ in contrast. Niste detalii precum comportamentul sotului cand bea, cat bea, cum reactioneaza ar fi mai de ajutor…Pana atunci din aceasta postare, parerea mea personala este ca dumneavoastra doar aveti o antipatie fata de alcool si speriati copilul degeaba…

In primul rand sa nu mai tipati. Tipetele si starile tensionate din casa pot traumatiza grav copilul. Si oricum cu tipete si reprosuri nu faceti decat sa intariti obiceiul sotului de a continua sa bea. Cel mai normal lucru este sa discutati cu el cu calm atunci cand nu este baut. sa ii explicati cat de rau va face dumneavoastra si copilului prin actiunile sale. La terapie nu poate fi nimeni dus cu forta deci povestile cu terapia de cuplu, sau terapie de nu stiu ce tip sunt baliverne. Daca sotul si-ar fi dorit o asemenea terapie, problema ar fi fost deja rezolvata. Nici solutia sa divortati nu este valabila. Banuiesc ca inca aveti sentimente reciproce si apoi este copilul caruia i-ar lipsi tatal.( si vorbesc aici de o reala absenta a tatalui natural, ceea ce aduce mari prejudicii sufletului) Daca il vreti langa dumneavoastra incercati sa ii aratati cu calm si diplomatie ca atitudinea lui strica armonia in casa si ii face rau si copilului si dumneavoastra. Oricum trebuie sa stiti ca sotul dumneavoastra are niste probleme. Incercati sa le rezolvati impreuna, daca reusiti sa il faceti sa vi se confeseze.

Inteleg ca te descarci de necaz tipand; suferi ca nu poti controla problema sotului care va afecteaza pe toti. Deja ai constientizat ca nu e ok, deci te poti schimba daca vrei: cauta cursuri de dezvoltare personala/ fa o lista cu situatii ipotetice daca tu ai fi altfel cum ai fi si cum ar reactiona sotul tau la schimbare / fa un experiment de acest gen. Pentru copil insa atmosfera tensionata traita de tine in relatia cu sotul este resimtita mult mai rau. Copiii ajung de cele mai multe ori sa creada/presupuna ca ei sunt vinovati de faptul ca parintii se cearta: ramane o trauma pe viata cu multe efecte negative in viitor. Voi, ca parinti, aveti responsabilitatea de a oferi copilului un climat familial cald, sa dezvoltati un real sentiment de ”acasa” pentru el (mai tarziu in propria lui familie va cultiva acelasi climat: cum va arata oare un viitor al lui in varianta sot alcoolic sau nervos/tipand mereu ca sa faca fata problemelor? pt ca asa stie el, asa a trait/crescut acasa, asa crede ca trebuie sa fie o familie?!). Gandeste-te! Daca nu va permiteti un psiholog sau nu exista motivatie la sot sa-si rezolve problema poti aplica varianta cu bancul: ”Cand sotul vine acasa baut, ia o gura de apa si tine apa in gura pana cand ii trece lui betia. Asa ai gura ocupata si nu poti tipa la el.” Intelegi ideea? Imi pare rau ca treci prin asta, stiu ce inseamna dintr-o experienta proprie. Te mai ajuta sa ai alaturi persoane care sa te intelega si sa te sustina cand cedezi nervos, sa vorbesti cu ele despre ce simti. Cauta sa intelegi si motivele sotului si ce se intampla de fapt cu el dincolo de alcoolism: poate are nevoie de un sens in viata lui, are o neimplinire la activ, un trecut greu, probleme cu serviciul..Un om alcoolic are nevoie de iubire si atentie, cu atat mai mult ca are o sotie si un copil, deci credca de la ei le si asteapta. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua.o sa va relatez pe scurt intamplarile ca sa intelegeti problema. Sunt femeie, am 32 ani, sunt casatorita si am o fetita de 6 ani. Eu sunt casnica iar sotul navigator. Avem o relatie frumoasa ne iubim si tinem mult la copilul nostru. Parintii mei sunt separati de 14 ani , tata refacndu-si viata cu alta femeie, iar mama este in prezent singura. Am o sora stabilita in afara tarii de vreo 10 ani. E casatorita , are o fetita de 4 ani si in prezent insarcinata. Cu ea nu am o relatie stralucita inca de mici. Nu reuseam sa ne intelegem, aveam caractere diferite , opinii diferite. Problema este ca sora , acum cateva luni, s-a certat foarte tare cu tata datorita nevestei lui, iar sora mea a intrat in depresie( nu vrea sa accepte ca tata nu ii tine ei partea , in sensul ca sa isi indeparteze actuala sotie ptr ea) . Ea nu a reusit in cateva luni sa isi revina din acest soc. Acum s- a suparat si pe mine , pe motivul ca de ce nu ma duc la ea, ptr ca are nevoie de mine , ca nu s-au intalnit copiii nostri, ca s-au facut mari, ca in fiecare an cand vin in tara nu le acordam 100% prezenta si atentia noastra. Stabilisem la inceputul anului sa mergem la sora mea pe la sf anului acesta. Sotul fiind navigator si cu conceptii poate invechite nu imi permite sa ma duc singura cu fata in afara tarii. Deci va rog sa imi spuneti cu ce gresesc in relatia cu sora mea, cu ce o pot ajuta si pe ea!!! Multumesc!

daca nu ar fi vorba despre Dvs… cu ce greseste o femeie aflata in aceasta situatie?

Un suflet bun, care vrea sa impace pe toata lumea. E greu, aproape imposibil sa impaci toata lumea.

Eu inteleg din cele scrise de dvs. ca sora fiind foarte suparata si neputand sa isi impuna punctul de vedere in relatia cu tatal dvs. alege sa se supere pe dvs. pe motive din cele mai diverse. Poate nu gresiti pentru ca rezolvarea problemelor surorii nu depinde de dvs. Ea poate apela la terapie pentru a-si rezolva problemele.

A iubi inseamna a oferi dragoste celorlalti nu a le impune ceea ce vrei tu si in numele acestei iubiri, de familie sau altfel sa ii obligi, faci vinovati… ca ei nu iubesc.Se pare ca singura dragoste pe care o cunoaste sora dvs este asupra propiei persoane si va canonizeaza pe toti. Daca as fi in locul dvs – m-as ruga pentru ea, as iubi-o – i-as spune ca o iubesc ( daca ma crede sau nu e problema ei) si i-as spune ca fac ce POT nu CE VREA ea ( sa-mi impuna ce vrea ea in numele dragostei – care?), iar tatalui sa faca DOAR ce vrea sufletul lui ca e viata lui… nu e la mana moftuilor si pretentiilor ei … in numele a ce?… ea dicteaza viata altui om? dragostea e pentru?

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Este o perioada foarte dificila pentru mine si am ajuns in puctul in care nu mai pot dormi, nu mananc, nu am nici un chef de nimic. Am 22 de ani si am o relatie de 7 ani cu actualul meu iubit. In acesti 7 ani, el m-a inselat foarte mult, mereu a mai existat cineva pe langa mine, si dat fiind faptul ca il iubeam l-am iertat. Acum imi este foarte greu sa mai am incredere in el deoarece face aceste lucruri in continuare, mereu cauta sa vorbeasca cu altcineva, sa se intalneasca si tot asa, pana ajunge in pat cu respectiva persoana. Atunci cand vreau sa vorbesc cu el ca doi oameni civilizati, nu reusesc asta pentru ca el imi reproseaza mereu ca il controlez, ca ma interesez unde este si ce face. Stiu ca poate ar trebui sa renunt, dar ceva ma tine legata.Am facut multe sacrificii ca relatia asta sa mearga, am fost mereu langa el si l-am ajutat atunci cand am avut nevoie, si nu inteleg de ce face asta ??El si-ar dori o relatie in care eu sa tac, sa ii accept orice si el sa umble cu 10 odata daca se poate si sa faca tot ceea ce isi doreste, lucru pe care eu nu il pot accepta.

eu imi imaginez ca te simti umilita (‘sub papuc’)… eu cel putin asa m-as simti. In asemenea situatii, chiar daca esti obisnuita cu aceasta relatie (de aceea fiind greu sa te rupi), incerc sa pun intrebarea: pana cand mai pot indura? Cauta in tine si ia decizia chiar daca o sa ai o perioada la inceput mai dificila. Succes!

Din proprie experienta nu va renunta niciodata sa te insele . doar k ak e decizia ta cat esti tanara sa iti gasesti un baiat asa cum ne dorim majoritatea femeilor. Nu poti sta cu un baiat toata viata si care nu iti apartine si nici nu o va face

Gâmdeste-te că ai 22 de ani, viata îți stă înainte. Ai început această relație de copil, de la vârsta de 15 ani, iar asta înseamnă că el nu te-a iubit cu adevărat niciodată, doar s-a distrat cu tine cum o făcea și o mai face încă cu orice altă femeie. Decizia îți aparține. Succes!

Analizati ce anume doriti de la o relatie si apoi priviti relatia in care sunteti. Discutati cu partenerul despre dorintele dvs. S-ar putea ca el sa nu stie cum va afecteaza comportamentul lui sau sa nu vrea sa se schimbe. Pe el nu il puteti schimba insa pe dvs. da.

Ma gandesc, ce ar trebui sa mai faca un barbat ca sa demonstreze unei femeii care-l iubeste ca NU O IUBESTE?!? Problema nu este a "tortionarului" ci a celui care sta si suporta un asemenea tratament. Probabil ca in istoricul tau de viata ai fost privata de dragoste si atentie, ai avut o copilarie nefericita daca ai putut dezvolata un atasament atat de toxic pentru un barbat care nu te respecta. Ridica-te, esti tanara, investeste in tine, ai viata in fata, poti sa faci tot ce iti propui ACUM!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

buna am 25 de ani si sunt casatorita de 5 ani avem o fetita de 6 ani acum 3 luni in urma sotul meu mia zis ca nu ma mai iubeste si vrea sa nu mai fim impreuna il intreb motivul iar el imi spune caci eu sunt prea rea cicalitoare ii pun prea multe restrictii ….eu doar ii zic ca trebuie de economisit banii din bugetul familie ,sa nu mai fumeze….pe altcineva nu cred ca are deoarece in permanenta vine la timp acasa nustiu ce se intimpla cu el imi zice ca nu mai vrea sa fim impreuna ….spunetimi va rog cum sa procedez….va multumesc

inainte sa luati o decizie, propune-i sotului sa mergeti sa discutati cu un consilier de cuplu pt a pune cartile pe masa si a incerca mai intai sa gasiti o solutie la problema voastra de comunicare. Succes!

Discutati cu sotul dvs.despre relatie: ce anume va deranjeaza, cum ati vrea sa fie si care ar fi variantele potrivite pentru ca amandoi sa fiti multumiti. Si ascultati cu atentie (fara resentimente, daca se poate) ce spune celalalt (sau puteti apela la terapie de cuplu). Daca dincolo de probleme se dovedeste ca mai exista afectiune, atunci puteti rezolva situatia.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna, sunt baiat si am 18 ani. Problema mea este in mine, am senzatia ca am personalitate dubla si sunt dominat doar de partea cea rea. Eu singur nu ma inteleg, nu imi inteleg dorintele, faptele si gandurile. Am intrat intr-o dipresie adanca in care ma simt nu groaznic ci chiar bine, este foarte straniu. M-am mutat recent in Romania, nu am prieteni, sunt extraordinar de indiferent de viata mea, stau toata ziua in casa si nu fac absolut nimic decat sa stau pe internet. Sunt prea multe dureri sufletesti pe care nu le pot explica, in fiecare noapte ma culc cu speranta ca nu ma mai trezesc, desi sunt foarte credincios si nu vreau asta. Nu ma pot stapani, nustiu ce sa fac si cum sa revin la viata normala. Undeva partea mea buna este inchisa, dar nustiu cum sa o eliberez. Simt o mare nevoie de ajutor, salvati-ma va rog.

te poti salva singur, insa inteleg ca ai nevoie de ajutor. Discuta cu parintii tai… sa te sustina financiar intr-o dezvoltare personala/psihoterapie, in care sa lucrezi cu tine si sa ajungi sa intelegi ce se intampla cu adevarat. Succes!

Fiecare dintre noi are parti bune si mai putin bune. Schimbarile prin care ai trecut, faptul ca te-ai mutat recent in Romania si nu ai prieteni contribuie la aceasta stare. Parintii tai stiu prin ce treci? Poate ar fi indicat sa le spui si sa discuti cu ei. Daca nici atunci nu reusesti sa te simti mai bine , poate impreuna cu un terapeut lucrul acesta va deveni posibil. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:buna ziua sufar de tricotilomanie de cand eram mica am 29 de ani si nu ma pot controla iau tratament olanzapina actavis si carbamazepina si nu ma pot controla..vreau sa stiu sigur aceasta boala se poate vindeca vreodata?

Incearca un tratament cu Sunatoare și Busuioc în parti egale, sub forma de pulbere.

Se pare ca 50% dintre cei cu tricotilomanie pot rezolva problema cu suplimente de n-acetilcisteina. Daca nu sunteti fumatoare si consumatoare de alcool, puteti incerca acest supliment. https://wp.me/p48646-1ck

Incercati sa vorbiti si cu un terapeut.

Ati incercat terapia cognitiv-comportamentala? O alta varianta utila in asocierea cu tratamentul sau terapia ar fi si hipnoza (un terapeut eriksonian ori unul integrativ practica astfel de tehnici).