Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua, daca ati putea sa ma ajutati cu un sfat.
Sunt intr-o relatie cu un baiat cu 5 ani mai mic ca mine si la inceputul relatiei l-am inselat. Suntem impreuna de aproape 3 ani, dar in fiecare zi ma face mincinoasa si ca-l insel.I-am raportat fiecare activitate pe care am facut-o zilnic si tot nu e multumit.Il iubesc ,dar simt ca s-a tranformat intr-un terorist psihic.Cum sa ma debarasez de relatia asta? Pentru ca in fiecare zi am trait un sentiment de vionovatie si ca mi-am platit pacatul.Numai am energie sa fiu cu el.Iar daca trec 2 zile fara el , simt un dor de el.
Cum sa fac?

eu sunt convins ca stiti exact CUM insa pare sa va fie teama de acel ‘dor’ (care pare sa fie mai mult obisnuinta). Suna a dependenta, chiar daca realizati ca nu va mai este bine. Puteti incerca tehnica ‘smuls bandajul dintr-o singura miscare’ daca doriti, important este sa aveti grija de propria persoana. Succes!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna
Am 23 de ani si nu stiu sa fac sex.
Da, oricat de penibil ar suna, asa e. Mi-am inceput viata sexuala acum doi ani cu fostul meu prieten. Contactele sexuale erau foarte rare, majoritatea dureroase(de la lipsa lubrefierii, deoarece nu era un mare fan al preludiului) de jumatate de an am un alt partener, si totul merge extraordinar, mai putin sexul. Facem, sau,mai bine zis, faceam sex foarte des, uneori mai mult de o data pe zi. Dar recent mi-a zis ca nu e genul de sex… Ravasitor. Si nu ca as fi eu de vina cu ceva, doar ca ori as fi prea inhibata(ceea ce nu e cazul) ori chiar nu stiu ce si cum. Mi-a spus ca cea si cea mai wow partenera a sa, e ceva tipa ce era foarte pasionala si l-a adus intr-un stadiu de excitare in care nimeni nu a mai reusit sa il aduca, dar ca nu au facut sex ca el era intr-o relatie cu fosta lui iubita. (ulterior am aflat de la altcineva ca ei de fapt ar fi avut relatii sexuale, repetat. In fine)
I-am cerut sa vorbim deschis despre asta si sa imi spuna ce si cum ii place, sa stiu ce si cum sa fac, dar mi-a spus ca nu stie nici el asta.
Su t deja disperata. Nu vreau sa pierd relatia asta pentru ninic in lume, cu atat mai putin pentru ceva asa de banal ca sexul… Mi se pare de-a dreptul penibil…. Ce as putea face?

eu ma gandesc ca (mai ales pt fete/femei) actul sexual nu este la fel de ‘simplu’ (mecanic vorbind) cum este pt baieti/barbati. Sunt sigur ca majoritatea colegelor mele iti vor raspunde mult mai detaliat in ceea ce priveste subiectul ‘sexul pt femeie’ . Eu am senzatia ca defapt nu ai avut un partener pe masura… in sensul de maturitate emotionala. Sex este foarte usor sa faci – dar cum ai constatat si tu este nevoie de ‘preludiu’ care este foarte diferit de la o persoana la alta. Mai gandeste-te la ce fel de barbat vrei sa ai in pat . Succes!

sexul este o chestiune in care sunt implicate cel putin 2 persoane. adica faptul ca el are pretentia de la tine sa fii wow si sa il faci sa se simta wow, dar nu stie sa iti spuna ce isi doreste, ce ii place si ce ar trebui tu sa faci, demonstreaza ca nici el nu stie exact despre ce e vorba. oricat de experimentata este femeia sau barbatul, de fiecare data cand partenerul se schimba o ia cumva de la inceput in sensul ca fiecarui partener ii genereaza placere ceva anume, fapt care trebuie discutat in detaliu, demonstrat, exersat si abia apoi putem sa spunem ca cei doi stiu unul despre celalalt suficient incat sa faca sex de calitate. e important sa nu plasezi problema in totalitate la tine si sa fii obiectiva atunci cand te analizezi. de asemenea e important sa ii ceri si tu lui sa te faca sa te simti wow! aceasta nu e doar datoria femeii pentru barbatul ei ci si invers. unii barbati au impresia ca e suficient sa stie miscarile ritmice implicate in sex. realitatea insa ii contrazice si de fapt e nevoie din partea lor de mult mai mult. numai bine!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna. Am o problema la care nu pot face fata si simt ca mi se prabuseste lumea sub picioare….problema este ca eu am 23 de ani iar parintii mei 40-41 si eu am o relatie de 7 ani care este destul de frumoasa si deja incepem sa ne facem planuri de viitor cum ar fi nunta peste 2-3 ani….doar ca azi am aflat ca mama este insarcinata in saptamana 18 iar asta am aflat ca am cautat in geanta ei fiindca am avut ceva banuieli….nu pot sa cred nu pot sa accept asa ceva, consider ca este o rusine imensaaa, pe cand eu trebuia sa fac astfel ea a facuto si eu nu cred ca sta bine sa aiba o fata asa mare ca mine de 23 de ani si sa imi faca
o surioara/frate dupa atatia ani desi mai sm o sira de 17 ani…nu pot accepta nu stiu cum sa procedez imi vine sa imi fac bagajele sa fug de acasa…prietenul mia oferit ca ma put muta la el desi ma inteleg ft bn cu ai lui nu imi convine sa stau cu ei…..nu stiu ce e bn cum sa fac ????imi vinecsa innebunesc…mama inca nu mia zis nimic dar am banuit de o saptamana ca a fost la doctor si de atunci nu mai vorbesc cu ea…nu pot sa cred simt ca ma prabusesc:(:(

pare sa fie cazul unei discutii cu mama ta…

Se prabuseste lumea lumea sub picioare?? Domnisoara, sa fim seriosi, sigur nu se intampla asta. Este adevarat, diferenta de varsta este mare, insa nu dumneata ai dreptul sa judeci actiunile mamei, fara suparare. Ai putea sa te bucuri ca parintii tai se iubesc si dau nastere unui copil. Este o femeie inca tanara, la 40 de ani, este activa sexual, este perfect normal…De ce sa simti rusine?? Ce determina sentimentul de rusine?? Sa inteleg ca nu ti-e rusine sa te muti la iubit, fara sa fii casatorita, dar ti-e rusine ca parintii tai vor mai avea un copil…?! Poate ar trebui sa te gandesti ce te deranjeaza de fapt…asta insemnand sa mergi la un psiholog si sa discuti despre ce a generat aceasta nemultumire, de fapt. De asemeni, o discutie cu mama, ar ajuta, dar avuta in termeni civilizati, de la fiica la mama, sa incerci sa intelegi, nu sa-i ceri explicatii…Fii mai intelegatoare, asa cum au fost si parintii, admitand sa ai o relatie de la 16 ani

Decizia de a avea un copil le apartine parintilor ca si cuplu si nu dvs. Vorbiti cu mama dvs. care este o femeie insarcinata si pe care genul acesta de comportament din partea dvs.o poate afecta negativ (nu doar pe ea). Folositi niste cuvinte puternice: “mi se prabuseste lumea”, “imi vine sa innebunesc”. Ce anume va face asa simtiti atat de acut acest eveniment? O varianta ar fi sa vorbiti cu mama dvs. pentru a lamuri lucrurile. Poate atunci veti intelege altfel unele aspecte.

A fi rusine sa mai ai copii la varsta de 40 de ani imi suna a prejudecata (trebuie sa vezi cine/de unde ai invatat prejudecata asta). Suna dur dar te confrunt cu situatia, poate reusesti sa te recadrezi: problema e la tine, trebuie sa ”te cauti”, sa intelegi motivele pentru care vezi atat de rau si dramatic faptul de a avea o sora/frate, poate ai temeri legate de relatia ta cu parintii, sentimentul ca pierzi ceva daca apare un alt copil (fiind mult timp copil unic te-ai obisnuit cu toata atentia doar pt tine). Clar lucrurile se vor schimba, acum nu mai esti copil ci adult, vei avea viitorul tau in fata, familia ta, o profesie si probabil si copii. Implica responsabilitati si temeri deopotriva, dar odata clarificate vei vedea si simti altfel lucrurile. O discutie onesta cu mama ta ar fi binevenita, chiar daca pare dificil, eventual mergeti la un psiholog care va poate mijloci discutia si va asigura suportul emotional in relatia dintre voi. De ce sa traiesti cu pietroiul tau cand te-ai putea bucura de familia ta si viitorul frate si sa ai o relatie ok? Unde scrie ca intre frati trebuie sa fie n ani diferenta, ce nu e de fapt in regula?? E ca si prejudecata foarte la moda in trecut mai ales legata de sexul copilului: erau femei agresate si blamate ca nasc fete si nu baieti (ABSURD si nefiresc asa atitudine !!!) Iti doresc mult bine

Draga dra,iti vorbesc din postura de mama a unei fete de 19 ani si a unui baiat de 15 ani,carora nu li s-a prabusit lumea la picioare acum 8 ani,cand au aflat ca eu,mama lor,sant insarcinata din nou si ca mai asteptam un baietel !Lucrurile au decurs cat se poate de firesc,deoarece nu lor le apartinea decizia ca cel mic sa vina pe lume.Consider ca folosesti cuvinte grele,ce nu vor face decat sa o raneasca pe mama ta !

Draga mea părinții tăi sunt foarte tineri. Dacă mama ta este însărcinată, treci peste orgoliul tău și nu o stresa.

E cazul unei discutii cu mama…Crezi ca pentru ea e usor?Si care-i problema daca mai vine un fratior?Daca la o discutie cu mama ea o sa ia hotararea stop sarcina si se intampla ireparabilul constiinta ta va fi in regula?

Cred ca iti e greu sa accepti o astfel de situatie.Mama ta decide ce face cu propriul corp.Probabil te gandesti ca e diferenta de varsta prea mare.Oare nu te raportezi prea mult la ce o sa zica lumea ? E important ce spunem noi nu ceilalti….Mama ta e foarte tanara….in strainatate abia la varsta asta se apuca de facut copii.Tu suferi NU PT CA MAMA E INSARCINATA ci pt modul in care interpretezi aceasta situatie.Daca nu reusesti sa faci fata apeleaza la un terapeut.

Draga mea, cred ca este necesar sa-ti clarifici tie ce anume te deranjeaza atat de mult in situatia actuala : ca o sa mai ai un frate, ca mama e insarcinata sau ca parintii tai au relatii sexuale? Daca vei diseca fiecare varianta in parte, o sa-ti dai seama ca situatia nu este nici pe departe asa dramatica cum ti se pare tie. Si , poate ti-ar folosi sa faci un exercitiu de imaginatie – ce ti-ai fi dorit sa simta mama daca tu ai fi fost insarcinata? Cum ai fi vrut sa se poarte cu tine?

Serios? Acestea sunt raspunsuri date de psihologi? Pline de judecati si prejudecati si fraze care incep cu “fii asa, fa asa”? Este rusinos ca se permite acest lucru si aici din multe motive. Unul dintre ele este intarirea fricii de judecata care descurajeaza oamenii sa apeleze la suport specializat. O sugestie: initiativa este utila, oamenii cer ajutor si este responsabilitatea noastra sa ne asumam ca il oferim cum trebuie si nu cum avem noi nevoie. De asemenea, moderarea raspunsurilor ar putea aduce un beneficiu celor care isi varsa sufeltul aici.

Draga mea sint foarte multe mame care au copii la o virsta inaintata si cu diferente mari de virsta intre frati .Nu trebuie sa faci o tragedie din asta.Eu sint o mama cu 4 copii si intre primul copil si ultimul este o diferenta de 20 ani.Vreau sa-ti spun foarte pe scurt ca juniorul familiei este iubit de toata familia foarte mult Nu pot sa iti dau nici un sfat si nici nu vreau.IN SCHIMB ii dau un sfat mamei tate ,sa fie curajoasa si sa accepte copilul pt ca este o binecuvintare nici nu isi poate da seama ce o asteapta daca mai accepta un nou bebesul.Iar tu ar trebui sa te adaptezi pt ca asa cum tia dat tie viata asa poate sa dea viata si altui copil.Ti-as spune mai multe dar cred ca nu este cazu

Am avut exact situatia ta -pe invers. Eu am fost surioara mai mica – fratele meu a fost cu 22 de ani mai mare. Niciodata nu m-a acceptat, desi alfel era un om exceptional (a murit) iar eu il divinizam, ca copil. Eu ce vina am avut?…sau mama?Ce treaba crezi ca are gura lumii cu asta? pe cine intereseaza si de ce? Eu ador copii de orice varsta si ce are diferenta de varsta dintre ei? Intreaba orice adult si la fel iti va spune… deci care e gura lumii de care te temi?

Pun pariu ca dupa ce va naste si te vei obisnui cu ideea , il vei adora, si iti vei da seama ca nu erai tocmai in cea mai buna stare sufleteasca atunci cand ai scris asta. Eu am 39 si ceva ani si mi-as dori f mult un copil, daca ea mai poate avea inca, e binecuvantata si tu ar trebui sa te bucuri pt ea. Pace!

Lore Proţi moderarea este cat se poate de stricta (o spun cu siguranta pt ca sunt unul dintre moderatori) insa nu putem controla orice fel de a fi (fie el si unul profesional). Exista metode diferite de a gasi solutii fie ca esti ‘client’ fie ca esti ‘terapeut’, unele pot fi mai directive iar altele mai nondirective. Intelegem perfect ce doriti sa transmiteti si este binevenita interventia (chiar suntem foarte deschisi sugestiilor constructive) si noi incerceam sa directionam acest grup cat mai ‘profesionist’ posibil, lucru destul de complicat avand in vedere diversitatea specialistilor si persoanelor care raspund din propria experienta, etc.

Am la servici o colega care a aflat ca e insarcinata la 3 luni si… mai avand doi copii… nu mai voia sub nici o forma … Sotul era pe punctul sa o paraseasca pe motivul acesta, crezand ca ea a facut intentionat …au fost momente cumplite… stiii care a fost reactia baiatului ei de 21 de ani, care trebuie sa se insoare? …. si nu are relatia cea mai afectoasa cu mama lui? -” Lasa mama muncesc eu si am grija de si de voi daca se intampla ceva.” Nu a fost nevoie…. dar e foarte important in viata sa fim in iubire cu ce vine… nu sa distrugem – pe noi si pe ceilalti. De ce? Un copil e o minune….pentru tine cum e?

Aveam 23 de ani si un copil de doi ani cand tatal meu, recasatorit a conceput-o pe sora mea. Desigur am fost frustrata de ajutorul lui, ca bunic. APOI, mai tarziu, la 40 de ani, eu insami recasatorita, am ramas a doua oara insarcinata. Istoria se repeta, istoricii nu.

Lore Proti – noi dam raspunsuri de la suflet pentru un suflet care in strict clipa aceea a vietii are nevoie. E vorba ca sufletul dintre atatea perspective care i se ofera sa-si gaseasca drumul sau pentru a se ridica – toti am avut nevoie de asta… oare de cate ori? Poate cateodata e perspectiva cuiva care a trecut pe acolo, cateodata experienta ori profesionalismul dar de fiecare data e nevoie de SUFLET. Tu te astepti cumva sa fie sfaturi care sa sustina in ce vrea cel care scrie? – Sa sustinem ego-ul, atacul, egoismul, distrugerea ca sunt mai de actualitate si de magulirea orgoliului acelui om… o astfel de sustinere crezi ca intr-adevar ajuta acel om si pe cei implicati?

Si inca ceva – modelatorii e bine ca nu intervin – decat daca ar lipsi integritatea dintr-o postare – oamenii sunt diferiti si nu stii niciodata cu ce aspect, vocabular, perspectiva… mod de a pune problema va reactiona sufletul, gandirea celui care a solicitat, .. deci diversitatea e mai mult decat binevenita

moderatorii intervin conform regulamentului (pt asta l-am si creeat) insa daca un punct de vedere este bine formulat desi este putin diferit/mai dur exista loc de tolerare. Este totusi un spatiu unde ne dorim sa iasa discutii cat mai benefice posibil… pt toata lumea

De fapt ce te dereanjeaza cu adevarat?Situatia ca mama ta “a indraznit!”sa ramana insarcinata taman cand voaia-i tu sa te casatoresti sau ca probabil ti-ai simiti locul subminat, adica timpul de facut copiii era al tau intr-un firesc al lucrurilor si nu al ei sau gandul ca la randul tau vei face un copil si nu o sa aiba cine sa te ajute, mama ta crescand la randul sau un copil mic sau ca va trebui si tu sa ajuti la cresterea celui mic??? Din pacate sau din fericire, lucrurile aste cu sarcinile nu le dictam numai noi ci este nevoie si de o instanta suprema! Poate ca nu ar strica sa faci o consiliere sau sa mergi la un psiholig si sa vezi ce se ascunde in spatele frazei “simt ca mi se prabuseste lumea de sub picioare!”

E o falsa problema creata de o minte plina probabil,de idei preconcepute.

Discuta aceste ganduri cu persoanele importante din viata ta.Le vei intelege mai bine.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Am facut varicela acum 4 zile. Eruptia este foarte puternica dar problema mea pleaca de la creier. Nu ma suport. Imi vine sa ma zgarai pe fata cand ma uit in oglinda. Plang continuu si nu vreau ca oamenii sa ma vada asa.Prietenul meu isi doreste sa vina sa ma vada dar eu nu vreau sa vad pe nimeni. Nu vreau ca nimeni sa ma vada asa. Simt ca o sa o iau razna daca nu ma fac bine cat mai curand. Nu mai pot..

medicul specialist ce spune?

Este disigur neplacut dar faptul ca nu acceptati situatia face ca lucrurile sa nu fie la fel de calme. Stiti desigur ca va trece si lucrurile vor intra in normal. Este dreptul dvs. sa nu vreti sa fiti vazuta asa dar persoanele apropiate cred ca inteleg despre ce este vorba. Vorbiti cu medicul despre aspectele care va ingrijoreaza ca sa intelegeti mai bine manifestarile.

Eu m-as amuza de halu in care arat, as pune si o poza pe FB si as aduna prietenii la o șuetă. Iti dai seama ca doar o singura data ti se intampla sa ai acest nou look Draga mea, e nasol, boala grea dar e normal si trece! Dar daca tu te simti mai ok sa nu te vada nimeni atunci nu te stresa, tu sa fii ok iar ceilalti dragi tie, care te iubesc vor intelege ca vrei intimitate. Daca nu ti ok atunci nu te mai tortura mai mult si lasa-i sa te vada, nu va fi deloc aiurea cum ai crede. Sănătate grabnica!

Ai rabdare cca 2 saptamani. Daca te zgarii o sa ramai cu cicatrici. Nu te mai uita in oglinda. Cand vor trece vei fi mult mai frumoasa. Intre timp citeste o carte frumoasa.

Varicela e o eruptie care trece fără tratament. Stresul pe care vi-l auto creați, vă agravează situația și puteți rămâne cu sechele. De aceea rugați pe cineva dintre cei dragi să vă cumpere de la un magazin de plante medicinale o Tinctură de Sunătoare din care luați de 3 ori pe zi câte 4 ml într-un pahar cu 100 ml apă, cu minim 20 de minute înainte de mâncare, pe stomacul gol. Vindecare grabnică!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua
Ma numesc Alex si am 28 de ani.Sunt intr-o relatie de aproape 6 ani si casatorit din luna octombrie 2014.Va rog sa ma ajutati in urmatoarea problema:
La inceputul lunii martie am fost la un curs de formare de 5 zile pe Valea Prahovei.Am ajuns acolo duminica dupa-amiaza, ne-am cazat , dupa care am plecat la ploiesti la meciul de fotbal Romania – Insulele Feroe, revenind la hotel noaptea tarziu, astfel am cunoscut grupul abia a doua zi.Dimineata am coborat la micul dejun cu colegul meu, si cand a intrat in sala o femeie, am avut o stare foarte ciudata, pe care nu am mai simtit-o niciodata : am devenit extrem de agitat, inima imi batea galopant, aveam un tremur de emotie, nu mai puteam respira normal…ma simteam de parca o cunosteam si aveam sentimente puternice fata de ea de foarte multa vreme desi acum o vazusem pentru prima data in viata mea.A urmat primul curs, cu prezentari etc.De atunci o urmaream cu privirea fara sa vreau, ascultam fiecare cuvant pe care il rostea,ii urmaream fiecare gest..De multe ori, la discutiile libere zicea numele meu in loc de cel cu care voia sa vorbeasca dar am zis ca e pura gresala.O urmaream si la pranz si la cina, privirea imi fugea numai catre ea, nu am patit in viata mea asa ceva.zilele urmatoare au decurs la fel, am fost sa vizitam diferite obiective din zona, formaseram un grup, printre care si ea bineinteles.In fiecare secunda voiam sa ma apropi de ea si sa ii spun ce trairi ma incearca dar imi era teama de o reactie care sa ma faca de ras in fata celorlalti si cu greu m-am abtinut.Pana in ultima seara, la masa festiva, cand am vazut-o trista si mi-am luat inima in dinti si am invitat-o la dans.In zilele trecute am apucat sa vad ce persoana este si m-a fascinat: soficticata dar foarte simpla in acelasi timp, cu mult umor, extrem de inteligenta, cu un zambet sclipitor si o voce care imi inunda creierul, nu mai auzeam nimic altceva cand vorbea ea…In timpul dansului i-am spus toate aceste lucruri, mi-am asumat orice risc fiind ultima seara, i-am zis ca nu inteleg cum e singura si trista pentru ca din punctul meu de vedere e femeia pe care si-ar dori-o orice barbat, femeia perfecta…s-a emotionat si mi-a multumit…seara a continuat…am invatat-o sa danseze dansuri specifice oltenesti, ea fiind din N-V tarii, cam la 500 km distanta.La final, dupa ce a plecat spre camera, i-am trimis un mesaj cam cu aceleasi lucruri pe care i le-am spus si la dans dar putin mai detaliat…si mi-a raspuns ca nu era nevoie sa o fac sa planga…mi-am cerut scuze daca am deschis vreo rana mai veche, si mi-a spus ca nu are rani, ca e vorba de mine…nu intelegeam…femeia asta perfecta s-a indragostit de mine?Seara a continuat prin cateva mesaje, mi-am cerut scuze ca am intristat-o, am rugat-o sa coboare sa stam de vorba dar a zis ca nu are rost, ca eu sunt insurat si nu are rost.A doua zi aveam deja stabilit ca ea, eu si colegul meu sa urcam cu telecabina la babele dar a batut vantul foarte tare si am hotarat sa mergem la peles si pelisor.Am rugat-o sa merg cu ea in masina sa mai discutam, sa nu ramana asa si mi-a zis “nici nu am putut sa ma uit la tine de dimineata dar sa mai si conduc cu tine in dreapta” si a zis sa conduc eu…pe drum i-am zis ca nu imi vine sa cred ca si ea simtise ceva de cand m-a vazut,ea mai mult tacea si se uita la mine.Ajunsi la peles am vizitat castelul tachinandu-ne din priviri non stop ( nu voiam ca, colegul meu sa banuiasca ceva).Am mers dupa la pelisor unde colegul meu nu a mai venit, ne-a asteptat la masina.Tachinarile au contiunat si acolo pana la un moment dat cand m-a luat si m-a strans tare in brate,cu lacrimi in ochi.Am inceput cu saruturi pe obraz si strangeri in brate din 2 in 2 metrii.Am facut turul castelului cred ca de 4 ori, numai sa stam cat mai mult de mana si sa ne privim…Din castel nu am retinut mare lucru niciunul pentru ca nu exista altceva in afara de noi 2 in momentele acelea.am iesit afara, ne-am plimbat pana am gasit o banca si ne-am asezat pe ea.S-a pus la mine in brate, o tineam strans.I-am povestit tot ce am simtit de la inceput si mi-a zis ca, cu doar o ora inainte sa ii spun eu tot ce i-am spus in seara festiva, spusese si ea despre mine profesoarei de curs nestiind ca si eu simt la fel( si de fapt din cauza asta era trista atunci).Am ramas mut cateva secunde, nu imi venea sa cred.Am continuat sa ne sarutam,atingem si sa vorbim pe banca…parca pluteam, nu vedeam si nu auzeam nimic din jurul nostru, eram numai noi.Pana la urma ne-am ridicat sa ne ducem spre masini…mergeam maxim 2 metri si ne opream sa ne tinem in brate, sa ne sarutam…stiam amandoi ca mai avem putin si o sa ne despartim si asta ne durea enorm desi petrecuseram doar 2 ore maxim impreuna.Am parcurs cei 600 m pana la parcare in cam 1,5 ore.Am ajuns la masini cu lacrimi in ochi amandoi, fiecare s-a urcat in masina lui si ne-am despartit.In momentul ala am crezut ca inebunesc.L-am lasat pe colegul meu sa conduca pt ca eu nu mai eram in stare.Am mai vorbit cu ea pe drum sa vad daca e bine daca a ajuns cu bine dupa care am stabilit sa nu mai vorbim, si am zis ca cu timpu ne va trece.Nu am putut sa nu vorbim, am continuat pe facebook cateva zile in care ne intrebam cum era daca eu nu eram insurat si mi-a spus ca m-ar fi iubit enorm, ca nu a mai trait si simtit asa ceva niciodata cu nimeni desi are 34 de ani.Mi-am pus o mie de intrebari, stim amandoi ca intalnirea noastra nu a fost intamplatoare, au fost si sunt prea puternice trairile.Am tot vorbit si a zis ca poate o sa treaca, eu sunt insurat si nu vrea sa isi cladeasca fericirea pe nefericirea alteia.A plans, si-a facut tot felul de filme in cap cum ar fi fost etc, ca si mine de altfel…dar am hotarat pana la urma sa nu mai vorbim, sa lasam timpul sa decida.Nu credeam in suflete pereche, nici acum nu stiu ce sa cred dar ce am simtit cand am vazut-o si dupa ce am atins-o, a fost ceva ce nu pot explica in cuvinte.Am fost indragostit pana peste cap si nu am simtit asa ceva, nici pe departe.Am mai vazut si 2 filme recomandate de ea cam tot pe tema asta si mi-am zis ca o sa fac sapa
turi, sa caut raspunsuri si daca nu o sa ne treaca si o sa ajung la concluzia ca ea e sufletul meu pereche i-am promis ca nu o sa o las asa, sa traim amandoi cu regrete toata viata.Ea imi tot spunea ca sunt insurat si ca tre sa imi vad de familie dar se vedea ca ar vrea sa fie cu mine din secunda urmatoare ( tocmai imi povestise cate filme si planuri isi facuse ). Din momentul in care ne-am despartit, nu a trecut minut sa nu ma gandesc la ea, sa nu o visez.Nu pot manca normal,nu pot dormi cum trebuie, sunt agitat si familia ma intreaba ce e cu mine, ca sunt schimbat.Eu care eram vesel si glumet tot timpul acum sunt pierdut, tacut, retras.Am incercat sa ma prefac dar se pare ca nu merge.Oriunde ma uit, orice fac sau nu fac, imi vine ea in minte.Sotia, dupa cum spuneam, a observat schimbarile.Imi era foarte drag de ea inainte, o iubeam ( sau cel putin asta stiam atunci), era totul perfect, dar dupa ce s-a intamplat acum, fara sa vreau parca nu mai simt absolut nimic pentru ea, parca s-au sters sentimentele, am o reactie de respingere fata de ea.Oricat ma straduiesc sa ma apropii de ea, parca e cineva in spatele meu care ma trage inapoi. Am facut dragoste si o vedeam numai pe EA, ii rosteam numele in gand non-stop.Ca orice femeie, sotia vede ca e din ce in ce mai rau si a inceput sa imi puna intrebari non-stop: ce e cu tine? ce s-a intamplat la cursuri? ai gasit pe altcineva? ce ai?.A fost la ai ei la masa, si i-au zis si ei ca ceva e in neregula cu alex, i-a zis si matuse-sa, si mai rau s-a aprins..Acum are confirmarea ca nu i s-a parut doar ei ca am ceva.Ma intreaba si eu ii raspund ca nu am nimic, dar ma cunoaste foarte bine si eu nu stiu sa mint deloc, ma tradeaza fata.Si e foarte ingrijorata, se consuma foarte mult, si eu nu stiu ce sa fac…cum am zis, am incercat sa ma prefac dar nu pot…nu imi vine nici sa o mai ating, dar sa o mai iau in brate sau sa o sarut.Ne-am certat de cateva ori deja pe tema asta,plange si eu nu ii pot spune nimic, o mint…ea nu are nici o vina si relatiile devin din ce in ce mai tensionate cu fiecare ora ce trece…nu stiu daca eu sau Anca avem, nu am vrut nici unul sa se intample asa…pur si simplu ceva a explodat in noi cand ne-am vazut…Mi-e un dor nebun de ea, ma doare si fizic cateodata cand ma gandesc la ea, ma trezesc din senin ca imi dau lacrimile,parca as iubi-o desi am petrecut doar cateva ore impreuna…ce oare trebuie sa fac?Mai ales daca gandurile si dorul persista?
Va rog un sfat!

Pt. inceput, citeste ce ai scris. Retine ideea formulata, ca sotia nu are nici o vina, ca e f ingrijorata, se consuma mult. Cu alte cuvinte ca sufera. Raul este deja facut, insa se poate indrepta, dar dureaza, si necesita resurse sufletesti si morale pe care este posibil sa nu poti conta. Privind la rece..practic, pt tine sotia nu mai exista, cei sase ani de relatie s-au sters, toata viata construita impreuna, tot ceea ce a facut sotia nu mai conteaza. Acum a aparut..minunata X, la 34 de ani, deci cu 6 ani mai in varsta, neprihanita si culmea, tocmai ce s-a indragostit imediat, la fel de neasteptat, la cursul de formare, stiind ca esti casatorit… Asa cum stau lucrurile , de ce trebuie sa te prefaci ?? Doar ai scris aici ca nici nu-ti vine sa-ti mai atingi sotia, dar sa o mai si saruti?? Daca asta simti, de ce nu actionezi, ASUMA-TI MAREA INDRAGOSTEALA, si du-te dupa acea femeie despre care nu stii nimic, care nu ti-a dovedit nimic , dar care in acest moment, este mai importanta decat sotia ta..!!! Spune-i adevarul, merita acest lucru, iar tu, asuma-ti responsabilitatea pt ceea ce simti, doresti. Sa minti, nu e o rezolvare ci doar o amanare. Daca ai dubii, discuta cu un specialist, poate n-ar fi rau sa mergi la un duhovnic. Insa, nu-ti mai amagi sotia.

Traiesti niste sentimente pe care nu le poti nega! Vorbeste cu sotia ta, marturiseste-i deschis ceea ce simti si asumati lucrul acesta, parasind-o pentru noua persona. Esti sigur ca cealalta te accepta?. Este dureros sa faci pe cel de langa tine sa sufere neavand nici o vina, dar…casatoria nu este o obligatie ci o optiune! Esti capabil sa te desparti de femeia pe care o cunosti de atatia ani si cu care te-ai casatorit si ti-ai probat sentimentele in timp, pentru o femeie cu care ai petrecut doar cateva ore? Ce vei face cand va trece “pelteau”, sau cand D-ne fereste, ai sa simti aceasi reactie fata de o alta persoana? De unde stii cat te va tine aceste sentimente si daca ele vor fi probate in timp? Daca iti asumi acest risc, atunci nu amana si decide ce este bun pentru tine! Poate ca inainte de a face acest gest, ar trebui sa mergeti la o consiliere psihologica si in prezenta psihologului sa vedeti ce a mers, ce nu, ce nevoi au fost eludate si s-a gasit o bresa prin care ai dorit altceva.

Din cate inteleg aparitia acelei femei a declansat in dvs. niste sentimente atat de puternice incat au estompat sentimentele pentru sotia dvs. De ce anume ati reactionat asa? Cum a fost posibil sa se intample? Iata niste intrebari la care veti gasi raspuns (dupa parerea mea) dupa cateva ore de dezvoltare personala sau terapie. Pentru ca este posibil ca ceva din istoria dvs. de viata sa se fi activat . Succes!

In viata ai sa te tot indragostesti si de fiecare data o sa spui la fel. Esti tanar, cam de aceeasi varsta cu mine, o sa intalnesti multe femei frumoase pt tine, neinteresante pt alti barbati. Pastreaza ti sotia, ea a fost alegerea ta, iubirea cu care ai hotarat sa ti petreci restul vietii. De ce ai facut acest pas daca nu ai fost sigur de sentimentele tale?! Renunta la aceasta atitudine pe care o ai fata de sotia ta, ea merita tot respectul tau. Fii familist!! Probabil daca ajungeai mai departe cu pers respectiva nu mai sufereai atat dupa ea, tu esti fructul interzis pt ea si poate asta face aventura mai interesanta, este adrenalina, ceea ce lipseste acum casniciei tale pt ca nu mai sunteti la inceput. Aventura este aventura, casnicia este casnicie!! Asta ca sa fiu indulgenta cu barbatii. Iesi in oras cu sotia ta, faceti dragoste ca nebunii, rupe orice leg cu pers respectiva. Gandeste te la un copil cu sotia ta, gandeste te cu ar fii fara sotia ta. Cum ar fii sa ti vezi sotia in bratele altuia? Iar acea femeie ca la 35 de ani nu mai este pustoaica, trebuia sa fie maritata si cu copii, are ea ceva… Poate ii place viata, barbatii interzisi. Tu ai ales familia, mergi inainte cu sotia ta

Multe emotii ce au nevoie sa se sedimenteze prin autoanaliza intr-o dezvoltare personala.

Iti recomand sa mergi la un terapeut ca sa iti clarifici sentimentele atat pentru sotie cat si pentru aceasta noua femeie din viata ta. Ai nevoie sa intelegi de ce a fost posibil sa te indragostesti nebuneste de o alta femeie avand o relatie frumoasa cu sotia ta. Ce a lipsit casniciei tale? Care au fost motivele adevarate pentru care te-ai casatorit? Si cat este fantezie ,cat este dragoste adevarata in aceasta noua poveste? Toate acestea si multe altele le poti lamuri cu ajutorul unui specialist. Succes !

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua !
In ultimele 3/4 saptamani am tot simtit arsuri la nivelul stomacului , mai exact in capul pieptului . Am fost si am facur un test pentru Helicobacter pylori care a rezultat pozitiv (4.62U/mL) si din cate am inteles si am citit pe internet este prezenta bacteria respectiva . Medicul mi-a prescris un tratament de 10 zile cu Omez si sulcrafat pana cand imi iesea rezultatul la testul respectiv . Intr-adevar, durerile in perioada tratamentului s-au mai diminuat , dar la fix 2 zile dupa ce am terminat au reaparut cu o intensitate mult mai mare decat cea initiala . Acum intrebarea mea este urnaoarea : pana la un tratament cu antibiotic care sa duca la eliminarea microbului , stiti cumva cam ce tratament naturist ar fi bun in ameliorarea arsurilor ? Sau ce pastile ar fi indicate ? Si ce regim alimentar ar trebui urmat pentru a nu duce la o complicatie si mai mare ? O zi buna va doresc !

Un test de biorezonanta sau test intolerante alimentare https://www.facebook.com/biorezonantaholistica?ref=bookmarks

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am constiinta încărcată si simt ca înnebunesc.sunt căsătorită de câteva luni.pe soțul meu l am cunoscut pe vremea cand aveam o relație cu un prieten de al lui.acum a reapărut fostul pr si am avut câteva discuții pe internet in care ii pov de viata mea si ii ziceam ca mi e dor de el…acum el mi a zis sa rupem leg ca nu duce nicăieri pov noastră.mi e frica sa nu afle soțul pt ca nu as vrea sa il pierd,e un Soț minunat,e bun cu mine dar parca nu e scânteia aia între noi,plus ca avem probleme de comunicare… Ajutati ma cu un sfat va rog,fostul i a pov unui pr de al lui de noi (l am întrebat cui i a pov si a zis ca are incred in el)dar problema e ca toți de acolo sunt prieteni …adică si cu soțul si mi e frica sa nu afle…daca afla ce ii zic?ar avea dovezi Conversațiile…si nu as avea cum sa neg

eu va sugerez sa discutati cu sotul direct… asa ar fi cel mai ‘corect’. Puteti incerca si varianta de dezvoltare a comunicarii cu sotul asistati de un consilier de cuplu. A avea sentimente pt un fost partener mi se pare ceva natural, mai ales daca acea relatia nu a fost terminata ‘cum trebuie’. Din ce inteleg ati discutat despre sentimentele fata de acel barbat… nu v-ati culcat cu el. Daca doriti sa functioneze mariajul actual atunci va sugerez sa incheiati acea veche relatie. Succes!

Va recomand terapie de cuplu dumneavoastra si sotului.

Trebuia sa te asiguri inainte de asta nu? Dak tot ai fost cu el trebuia sa il cunosti indeajuns sa stii ce va face. I-ai incantat orgoliul de barbat prin destainuire si k l-ai cautat

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

se poate asocia seroxat cu ansilan?
multumesc

da (m-am consultat cu medicul psihiatru)

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna,sunt casatorita de aproape 8 ani si impreuna cu sotul meu de 11 ani.am trecut Peste f Multe imreuna, de 2 ori am pornit de la zero. L am iubit enorm de Mult , Avem si un copil impreuna in varsta de 7 ani. Dupa nastere si din cauza stresului am slabit f Mult si uneori am impresia ca nu ma respinge din cauza ca nu am sanii mari, etc. El ma respinge Mult cauta Motive sa ma respinga. DIN toate puncte de vedere ne itelegem dar din punct de vedere Sexual nu stiu cum sa procedez. Nu vrea sa mergem la terapie pt ca El considera ca nu Are nici o Problema. Zice ca eu l am stresat ca eram complexata. Nu cred ca ma inseala este acasa cu Mine tot timpul.nu stiu cum sa ma apropii de el de Teama sa nu fiu respinsa din nou. Uneori am vrea sa trec peste dar parca imi este frica si devin nervoasa si agitata.nu vreau sa divort eh dar vreau sa ma Simt si eu iubita.eu am 33 de ani si El 41.

ma gandesc ca puteti incerca sa mergeti dvs. sa discutati cu un sexolog, singura. Va poate invata ‘mici lucruri’ pt a revitaliza relatia cu sotul. Succes!

Este posibil ca nemultumirile dvs. in privinta aspectului sa influenteze viata sexuala. In timpul sarcinii si dupa nastere corpul unei femei trece prin anumite modificari. Apoi primele luni dupa nastere pot fi dificile si obositoare. Toate acestea influenteaza atat corpul cat si starea femeii. Insa si partenerul de viata resimte de cele mai multe ori efectele acestor schimbari. Ceea ce conduce in unele cazuri la discutii si nemultumiri. Incercati sa va placeti asa cum sunteti si sa va apropiati de sotul dvs. Poate o discutie cu un terapeut sa va ajute sa intelegeti care sunt motivele pentru care ati fost/sunteti complexata.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Am 14 ani si ma tai pe maini si picioare de 2 ani fara sa stie nimeni. ( din cauza unor probleme in familie) nu ma tai in fiecare zi, ci numai cand simt nevoia. Azi mama a aflat si nu a avut reacționat prea bine, dar eu nu i-am spus nimic. Ce as putea sa fac? Sa ii spun adevaraul sau sa ma prefac ca nu aud? Ce ma sfatuiti sa fac sau sa ii spun?

Trebuie sa vorbesti cu mama ta si sa ii spui ABSOLUT ORICE te framanta. Te va intelege. Nu-ti fie frica sa vorbesti deschis cu ea. Este mama ta si te va iubi oricum. NU mai amana asta. Vorbeste cu ea cat de curand ca sa te poti linisti.

Nu cred ca este solutie, cand vei avea propria ta familie, sot si copii, si vei avea probleme, te vei sinucide atunci?! Acum este prematur sa ne gandim la asa ceva pt ca esti un copil, vb cu mama ta despre aceasta problema care o ai tu, adica sa te tai, ai spus o de parca tai o hartie. Cel mai bine ar fii sa consulti un psiholog, sa vb cu parintii, cu un profesor sau cu o prietena. Nu este normal cum reactionezi la problema, iti ranesti trupul, vei ramane cu semne. Nu stiu daca sunt in masura sa ti dau sfaturi, dar nu e bine ce faci. Daca suferi, plangi, tipa, vb cu cineva dar nu ti lasa urme pe corp ca mai tarziu le vei regreta.

Impreuna cu parintii vei putea sa afli o cale sa rezolvi aceasta situatie.

Daca nu vorbesti cu parintii in vederea gasiriiunei solutii care sa elimine cauza, nu vei putea obtine vindecarea. Pentru a gasi intelegere conteaza modul felul care vei aborda problema dar si momentul bine ales. Daca tin la tine cu adevarat iti vor pemite macar tie sa mergi la un terapeut. Evident ca ne avand puterea si/sau curajul de a initia schimbarea in familia ta, convertesti tensiunea nervoasa acumulata impotriva ta. De aceia ti s-a spus ca este mai bine sa tipi sau sa plangi, pentru a redirectiona energia negativa in afara. Sunt diverse tehnici de exteriorizare a furiei in conditii de securitate de care poate nu dispui acasa, dar daca nu poti plange sau tipa incearca sa storci pana la epuizare un prosop, canalizandu-ti energia negativa asupra acestuia, fara a periclita pe cineva. Nu doresc sa abordez psihanalitic semnificatia acestui gen de pulsiune, dar poate este bine de stiut, ca sub forma mascata aceasta se manifesta uneori si in practicarea tatuajului…. Nu mai interioriza ci treci mai bine la actiune in vederea rezolvarii conflictului in mod constructiv, ezitarea continua nu poate duce in timp decat la nevroza si de aici pana la a lua decizii gresite nu mai este decat un pas…

Remedii florale Bach https://www.facebook.com/pages/Terapie-florala-Bach-Cluj/695934770463763?ref=bookmarks