Mesaj:
Buna ziua. Ma numesc Dan si as vrea sa va cer o parere referitoare la o problema cu care ma confrunt in familia mea, mai precis cu sotia. Inainte de toate, vreau sa va spun ca sunt o persoana care iubeste animalele de companie si am crescut in preajma acestora de mic. Avem un catel Bishon Maltez de 4 ani, foarte dragut si dragastos insa mi se pare ca sotia mea o iubeste intr-un mod obsesiv fapt care ne afecteaza in mod negativ relatia de cuplu si mai dureros relatia cu copilul nostru de 3 ani ( nu stiu daca conteaza insa copilul este adoptat si il avem de la varsta de 1 an). In mod concret, sotia este extrem de legata de catel, sta in permanenta cu el in brate in orice fel de circumstanta, il pupa incontinuu, foloseste excesiv diminutive, are o grija aproape excesiva sa nu cada nimic de mancare pe jos, nici macar o firmitura ( cainele avand mici probleme digestive ), daca se intampla sa stea putin departe de el spune ca moare de dorul lui etc. Problema este ca fata de copil are un comportament afectiv destul de retinut fata de cel pe care il are fata de caine, si de asemenea fata de copil are o atitudine destul de dura si un model de a-l educa destul de impunator prin tipete ( cea mai mare gresala pe care o poate face copilul este sa ii scape de la masa ceva pe jos de mancare). Incercand sa ridic aceste probleme, imi spune incontinuu sa divortez daca nu imi convine, insa eu nu vreau acest lucru fiind la mijloc si acest copil absolut superb, caruia nu as vrea sa ii provoc o alta trauma ( un alt abandon). In mod repetat mi-a spus ca intre caine si relatia noastra ( familie cu copil) alege cainele si eu pot sa plec. Mentionez ca sotia mea de cand o cunosc (6 ani) este o fire mai nervoasa, impulsiva si conflictuala ( in relatia cu copilul, cu mine si cu cei din jur). In urma acestor discutii pe care incerc sa le port in mod pasnic si rational, ea ramane suparata perioade mai lungi de timp, ceea ce creeaza o atmosfera tensionata in casa, implicit si pentru copil. Ma mira acest fapt deoarece impreuna ne-am dorit foarte mult acest copil. Am incercat sa va prezint situatia cat mai succint si concentrat, insa situatia devine exploziva, si ar fi minunat daca ati putea sa ma ajutati cu un sfat, pentru a o ajuta sa o scap.pe sotia mea de aceasta obsesie fata de caine si a o face sa inteleaga ca prioritar dpdv al meu intr-o familie sunt membrii umani ai acesteia. Va multumesc anticipat!

parerea mea este ca nu obsesia fata de catel este prima problema ci mai degraba dificultatea sotiei de a empatiza/relationa emotional cu familia sa, cu copilul (chiar daca este infiat). Daca dansa nu realizeaza ca are o problema, atunci nimeni nu o poate forta sa caute ajutor (poate doar in cazuri extreme cand ar fi internata cu forta pt ca prezinta un pericol pt sine si/sau cei din jur). Daca suporta ideea de a lucra la aceasta problema atunci va sugerez sa incepeti cu terapie de cuplu/familie… amandoi sa mergeti si sa discutati cu un terapeut care v-a putea modera mult mai eficient situatia. Succes!

A avut loc vreun eveniment important dupa aparitia copilului in familia dvs.? Pare ca sotia a substituit grija fata de copil cu cea pentru catel. Din cele scrise de dvs. reiese ca in discutii ea se raporteaza la relatia cu dvs. (cand va spune sa divortati daca nu va convine situatia) dar nu pomeneste nimic de copil. Dvs. nu o puteti schimba pe ea, trebuie sa doreasca ea acest lucru.Puteti apela la terapie de familie (intrucat inteleg ca ea nu sesizeza ca ar fi nevoie sa isi schimbe atitudinea) sau sa mergeti dv. sa discutati cu un terapeut pentru a vedea situatia mai clar si a realiza care sunt variantele care tin de dvs.

RASPUNS pentru d-na Doina Zamfirescu : “Nu a avut niciun fel de eveniment important de la aparitia copilului. Aparitia copilului, a fost “the event” si cel mai important si frumos lucru care mi s-a intamplat in viata. Poate m-am facut inteles gresit, sotia are grija si de copil. Intr-adevar ceea ce este atat de deranjant consta in faptul ca se raporteaza la relatia cu mine cand in spune ca pot sa divortez, si nu ia in calcul si copilul; sau daca il ia spune ca se descurca ea sa nu imi fac probleme. Insa mai ales in cazul nostru particular, cu un copil infiat (si nu o sa intru prea mult in amanunte deoarece sunt sigur ca suntem pe aceeasi lungime de unda), conteaza enorm o atmosfera echilibrata, calma si de intelegere. Poate ca dotorita faptului ca provine dintr-o familie cu parinti divortati de cand era mica, trateaza asa de usor problema. In trecut a facut sedinte de terapie pshihologica, de unde a concluzionat printre altele ca felul ei de a fi (nervozitate, impusivitate, temeri multe, firea conflictuala) vin din copilarie. Eu incerc sa nu aduc aceste argumente in discutiile cu ea deoarece sustine ca o atac unde o doare si ca sunt un nenorocit ca ma folosesc de arme de genul acesta. Multumesc”

in acest caz, pare sa fie nevoie de o aprofundare a problemei din copilarie pe care clar nu a depasit-o. Poate reuseste totusi sa inceapa o psihoterapie pe termen lung.

RASPUNS pentru d-nul Botezat-Antonescu Radu Andrei: “Intr-adevar cred ca sotia mea are o problema de empatizare/relationare cu familia, desi sunt absolut convins sa este capabila de astfel de sentiment, deoarece in trecut a aut relatii din punctul meu de vedere, la limita obsesivitatii cu alte persoane din familia extinsa (mama, bunici). Sa nu ma intelegeti gresit, ca sunt impotriva relatiei dintre sotie cu mama spre exemplu, insa in trecut in timp ce acasa ne confruntam cu probleme in care aveam nevoie de implicarea ei, toata atentia si sentimentele ei pareau intreptate in alte directii. Sotia mea nu accepta nici macar o sugestie ca ar avea o problema din acest punct de vedere al atasamentului excesiv fata de caine, motiv pentru care m-am adresat aici, neexistand in acest moment posibilitatea de a porni direct discutiile cu un terapeut. Mi-am dat seama ca de fapt nu cainele este esenta problemei, insa momentan pentru a “mai trage de timp” ma gandesc cumva sa scapam de aceasta problema (nefacandu-i niciun rau cainelui ), poate un gen de manipulare pozitiva prin care sa o fac sa se indeparteze cat de cat de el. Mai mentionez ca totusi copilul are un atasament fata de ea si in multe circumstante ea ii raspunde potrivit, mai putin cand intervine cainele la mijloc”

problema este ca daca are o tendinta naturala de a ‘face obsesii’ pt relatii atunci obiectul relatiei, fie mama/cainele/copilul/etc., nu conteaza pt ca va avea tendinta sa isi repete acest patern nerezolvat. Ma gandesc ca i-ati putea sugera sa reia terpia de unde a ramas… poat sa mai discute despre ce inseamna pt ea a fi mama tanara… greutati si bucurii… sa mai invete cum sa se poarte in relatie cu copilul… sotul. Puteti sa o ‘luati si pe partea asta’.

Inteleg ca stie de unde vin aceste manifestari. Divortul parintilor poate fi o trauma pentru copil. Una care sa ii spulbere increderea in relatii. Si asta se manifesta apoi in relatia de cuplu. Abandonul experimentat este uneori atat de dureros incat persoana nici nu are rabdare sa vada daca situatia duce acolo si de multe ori submineaza ea insasi relatia (pentru ca nu suporta presiunea emotionala).Pe de alta parte face eforturi de a avea o viata normala de cuplu. Dar aici se creaza un conflict care poate avea o forma ca cea descrisa de dvs.Daca a oprit terapia dupa ce a concluzionat dar nu a apucat sa lucreze la depasirea problemei o solutie ar fi sa reia sedintele. Cred ca si dvs. ati putea-o ajuta dar pentru asta ar trebui sa apelati la un terapeut pentru a intelege cum.

Pana una alta, pana constientizeaza ea ca ar avea nevoie de ajutor (numai in acest caz ea si-ar modifica comportamentul!), nu ar strica sa incercati sa faceti activitati impreuna cu ea si cu copilul, eventual iesti in locatii toti trei unde nu are voie cu cainele, in felul acesta poate intariti atasamentul ei fata de copil si o ajutati sa constientizeze situatia. La fiecare iesire reusita, gratulati-o prin atentie, dovezi de dragoste, laude si recompense pentru disponibilitatea ei si pentru faptul ca a rezistat sa stea departe de catel. Intrebarea ar fi: daca nu ar mai exista cainele, cu ce ar incerca ea sa-si substituie nevoia de atentie si dragoste neconditioanta?

Căutați un psihoterapeut care lucrează cu hipnoza! Hipnoza o va ajuta să găsească cauza și sâ depășească aceste probleme.

Parerea mea e ca nu poti face mare lucru din pacate. Solutia optima mi se pare sa nu mai deamatizezi comportamentul acesta. Este vorba de atasament si acesta e mult mai puternic decat noi si trebuie sa depunem un efort mult prea mare pentru a-l schimba. Bucura-te de momentele petrecute impreuna!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua.
Exista cumva un termen psihologic sau vreo cauza mai frecventa pentru negarea vinovatiei? Pur si simplu chiar si in cazuri evidente cineva sa nege vinovatia pe care o poarta pentru anumite intamplari de care se face direct respinsabil?

In rare cazuri cand chiar isi constientizeaza greseala si vina ce o poarta sa minimizeze totul neconstientizand faptul ca e anormal sa reactionezi negand ca ar fi o problema asta?

In general daca e intrebata asupra actelor ei devine nervoasa, se simte amenintata si in general discutiile ajung in derizoriu fara a oferi insa un raspuns direct asupra temei de discutie.

Persoana in cauza este sotia mea iar acest comportament se repeta in forma continuata de cativa ani.

Multumesc anticipat pentru raspuns.

nu stiu daca numirea acestui gen de compartament este mai importanta decat cauza… iar din ce descrieti lucrurile pare sa fie complexe si v-as sugera sa mergeti cu dansa la o evaluare psihologica amanuntita. Este posibil sa fie o tulburare de personalitate… insa este posibil sa fie si vorba despre ceva reprimat care sa o opreasca din a-si asuma vinovatia. Succes!

Conteaza foarte mult modul in care ii atrageti atentia ca a gresit. Noi avem diferite mecanisme de aparare si atunci cand cineva este invinovatit se poate apara negand sau nimimizand efectele greselii. Desigur suntem cu totii supusi greselii. Si asta inseamna mai ales in cuplu ca poate fi vorba despre lucruri care nu au fost discutate, stabilite de comun acord ceea ce face ca ele sa se repete (eventual). Incercati sa aveti o discutie calma cu sotia dvs. spunandu-i ce anume simtiti cand procedeaza intr-un anumit fel (vorbiti de dvs. nu de ea). Este posbilil ca astfel mesajul dvs. sa ajunga la ea si sa puteti avea o discutie constructiva. Nu in ultumul rand, poate fi vorba despre o reactie invatata de ea pe parcursul istoriei sale de viata.

vinovatia, a fi vinovat de ceva este dureros de acceptat pentru psihic si iti trebuie mult curaj sa poti sa iti asumi asta. cu cat o veti obliga sa recunoasca cu atat se va blinda mai mult si va nega. eu insa v-as intreba altceva. de ce este atat de important si esential pentru dumneavoastra sa stabiliti vinovatul intr-o situatie sau alta. cu ce schimba situatia daca se gaseste vinovatul? v-as ruga sa va uitati si la dvs cu atentie si sa vedeti daca nu cumva insistenta dvs. de a gasi vinovatul si convingerea ca aveti dreptate o determina pe ea sa intre in acest cerc vicios de a nu recunoaste nimic. numai bine!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:buna seara . sunt dependent de jocuri de noroc (pacanele)
m-am decis sa apelez la ajutorul dumneavoastra pentru ca situatia se inrautateste . daca pana acum ceva timp pirdeam doar bani mei , de la o vreme am inceput sa iau bani din incasariile de la locul de munca . situatia e periculoasa deorece conform unor acte pe care le-am semnat orice lipsa devine automat frauda si sunt pasibil de a fi incarcerat … sunt tanar am 28 ani si de aproape 5 ani am piedut cam toti bani pe care i-am castigat prin munca. mi-am mintit prieteni cu diverse pretexte pentru a imprumnuta bani de la ei , acum din fericire au aflat si nu imi mai dau sub nici o forma , ma cert cu familia , sunt parca nebun … ma privesc singur in oglinda dupa ce joc si pierd bani si sunt desfigurat (figurativ)…. imi place sa scriu poezie si am talent dar din cauza viciului meu si a lipsei ambitiei nu voi realiza nimic …. visul meu era sa scot o carte …. va rog ajutati-ma cu un sfat , o metoda sa ma abtin . va multumesc

exista psihoterapie pt adictii, de orice fel. Cauta un psihoterapeut specializat pe adictii cu care sa te simti si confortabil si tine-te de procesul tau de remediere. Se poate, succes!

Subscriu la parerea colegului meu: apelati la un terapeut specializat in adictii. Este important ca ati constientizat problema si doriti sa o rezolvati. Este un mare pas catre starea de bine. Curaj, se poate!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:4:49 Am.Suna bine avand in vedere ca ma asteapta o zi de munca.Dar am hotarat in acest moment ca nu trebuie sa imi mai adresez singura aceeasi intrebare ca eu tot in acelasi punct ajung.
Un vechi’El’ ,cu care nu a fost nimic clar dar ne-am vorbit mult timp,ne si intalneam,mi-a spus in aceasta seara ca ‘ma faceai complet,ma simteam Eu langa tine dar sa fii fost cu tine ma facea nefericit.Nu vedeam o relatie cu tine”.Ei bine,in acel moment neuronii mei au facut scurt circuit.Cum vine asta bre,te fac intreg dar nu ma vrei?!Pro’lema vine ca subsemnata a avut un moment de luminare si s-a prins cumva ca de fapt,cam asa s-a intamplat cu totii reprezentantii regnului opus.
Si-ntrebarea e.De ce pot fi -citez-”ceea ce imi doresc,ceea ce caut ,ce imi da putere si ma face sa cred ca pot muta muntii,dar nu ma vad cu tine”..Mie imi da cu eroare rau teoria asta a barbatului ’15.
Multumesc frumos!

eu nu cred ca este vorba despre teoria barbatului cat este mai mult vorba despre teoria acelui barbat. Sugestia mea ar fi sa confruntati persoana, nu regnul . Succes!

Pare ca ati “atras” un gen de barbat care nu se poate responsabiliza intr-o relatie. S-ar putea sa nu fie vorba de dvs. cand spune ca nu vedea o relatie. Ci de el (ei). Dincolo de asta in ceea ce va priveste ati putea apela la un terapeut pentru niste ore de dezvoltare personala pentru a intelege ce anume din comportamentul dvs. “atrage” acest gen de parteneri.Apoi veti putea decide ce schimbari doriti sa faceti. Succes!

Eu va sfatui sa cautati si exceptia (exceptiile) de la situatia mentionata. Adica….a existat macar o situatie in care “el” a vrut si dvs ati respins? Dvs va vedeti intr-o relatie “forever”?

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna. Sotul are 49 de ani si a acuzat de 5 luni dureri in soldul stang. In urma efectuarii unei radiografii a primit diagnosticul de : modificari degenerative moderate coxo-femurale bilateral cu ingustare de spatiu articular superior si inferior- discopatie L3-L4 si L4-L5 cu pensare a spatiilor articulare. Va rog sa ne spuneti ce inseamna si cat de avansata este coxatroza ( se impune operatie?) sau exista tratament care sa ajute in stagnarea degradarii osoase? Cu multumiri, Angela

La soțul dumneavoastră nu se pune problema degradării osoase, ci a celei articulare. Dacă nu e o coxartroză foarte avansată, există tratamente care constau în administrarea de antiinflamatorii și componente ale cartilajului articular. Dacă e o coxartroză severă, poate exista indicație de protezare articulară, care va permite reluarea ulterioară a unei vieți normale. Pensările de spații intervertebrale pot fi cauzate de tulburările statice produse de coxartroză. Trebuie consultat un medic ortoped.
Se recomandă evitarea eforturilor fizice intense ,în schimb, ar fi utile gimnastica medicală și kinetoterapia, precum și practicarea unui sport de genul înnotului.
Pentru combaterea durerii și a tulburărilor funcționale, este foarte eficientă acupunctura.

Căutați un kiropractician și să urmeze concomitent un tratament cu Cartilaj de Rechin 2 x 2 tb/ zi și extern să facă, sau să-i faceți un masaj prin fricționare cu tinctură de Untul Pământului, sau o combinație între Untul Pământului, Tătăneasă și Spânz. Sănătate!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua! as dori un sfat de la dumneavoastra penru ca ma simt foarte dezorientatasi nu prea mai am incredere im mine.Am 29 de ani sotul meu are 30 stam impreuna de aproape 11 ani. nu suntem casatoriti cu acte si avem un copil impreuna de 6 ani.Pot sa spun despre noi ca ne-am lut la ambitie, ca sa zic asa, pentru ca parintii nu ne lasau sa vorbim , mai precis ai mei. eu eram la liceu cand am fugit impreuna. Dupa ce am fugit parintii lui ne-au asigurat ca putem locui la ei, ceea ce am facut timp de 5 ani acum stam la ai mei de alti 5 ani.Datorita parintilor nostri , a impotrivirii lor si a certurilor am ajuns sa ne iubim din ce in ce mai mult, am invatat sa ne aparam ,sa fim sinceri, sa fim din ce in ce mai apropiati.Este adevarat ca nu prea ii placea munca la inceput si asta a dus la destule greutati. Dar am muncit eu pentru amandoi si nu a fost o problema mi-a placut.Si imi place sa pot sa le ofer tot ce isi doresc numaib sa ii vad fericiti pe el si pe baiat.Am lucrat vreo 5 ani , dupa ce am nascut la 6 luni , la un magazin unde nu prea aveam zile libere.Acum doi ani s-a angajat si el la o croitorie unde a reusit sa se integreze. Insa anul trecut prin iulie mi-a marturist ca si-a facut o prietena , o femeie mai in varsta la vreo 42 de ani, si ca ar vrea sa aiba relatii intime cu ea doar din curiozitate. Dupa cateva discutii si calme si mai aprinse a renuntat si a facut tot posibilul ca eu sa lucrez cu el acolo. Acea relatie s-a incheaiat si totul parea sa fie ok cand prin octombrie-noiembrie incepusem sa am niste sentimente ciudate cum ca ar avea pe altcineva. Era o colega noua de seama cu noi despre care imi vorbea foarte frumos , dar imi lasa o indoiala in suflet.La inceput am crezut ca sunt eu nebuna pentru ca la un moment dat stateam cu ei si ma simteam in plus.A inceput sa vorbeasca cu ea pe WhatsApp.La inceput mai putin acum vorbesc non stop.I concediul de Craciun la insistentele mele de a descoperii ce se intampla mi-a spus ca s-a indragostit de ea dar si pe mine ma iubeste la fel de mult.Au hotarat sa fie impreuna sa vorbeasca despre orice lucru, au inceput o relatie mai pe scurt doar ca nu si una intima.Acum sotul meu imi spune ca o iubeste foarte mult si nu poate sa o paraseasca si ea la fel. Stau zi de zi cu ei si simt ca inebunesc cand vad ca vorbesc non stop la munca plus acasa , isi trimit mesaje de dragoste dar in schimb imi promite ca nu ma paraseste pe mine, imi spune ca nu ar putea trai fara mine ca ii sunt un rau necesar.Orice am incercat sa fac sa il apropii, m-am comportat cat am putut de normal si i-am demontrat cat de mult il iubesc cum am stiut mai bine iar el imi spune..”te iubesc enorm de mult dar nu pot sa o parasesc pentru ca ma completeaza”. Si ea este casatorita la randul ei cu un baiat mai invarsta ca ea cu vreo 7 sau 8 ani cred. Mi-au spun amandoi ca nu pot rezista fara sa isi vorbeasca fara sa stie unul de altul dar nu isi vor lasa nici familiile.Ma simt legata de maini si de pic
ioare si oricat incerc sa rezolv problema el imi spune sa stau linistita, calma ca va trece nu prea curand dar va trece.Am intrabat cu ce am gresit si mi-a spus ca sunt perfecta si ma iubeste , fara mine nu ar fi nimic dar ea il copleteaza in nebunia lui.El spune o prostie ea il completeaza si nu ii refuza nimic in afara de sex.Si cu mine se comporta foarte frumos si lucrul asta ma face sa ma simt vinovata ca nu pot sa il inteleg. el doar atat imi cere.

parerea mea este ca ‘sotul’ tau are nevoie sa isi lamureasca multe din existenta lui impreuna cu un specialist… ce se intampla in vietile voastre a cam parasit sfera ‘echilibratului’ si are potentialul de a marca puternic si celelalte vieti conexe (copii, etc.). Succes!

Comportamentul si intelegerea pe care o ai pentru “sotul” tau, sunt nesanatoase si toxice, atat pentru tine cat si pentru copilul tau. Daca de ex. ar fi vorba de o ruda de a ta de care iti pasa si ar trece printr-o intamplare asemanatoare, ce sfat i-ai da? Ar trebui sa te intrebi ce esti tu pentru el si cata responsabilitate are el fata de familia pe care o are cu tine. TU NU ESTI MAMA LUI! Nu trebuie sa-l intelegi si nici sa-l tolerezi sau sa-i accepti asemena atitudine fata de tine si fata de copilul pe care-l aveti impreuna. Nici o “dragoste” nu justifica atata toleranta! Uita-te la tine ce fel de femeie ai devenit in aceasta postura! Nu lasa lucrurile asa, este timpul sa iei niste masuri in care sa-ti regasesti statutul de femeie, iubita si sotie. Discutati, puneti lucurile pe hartie si notati pe doua rubrici (ce vrei tu si ce vrea el), vedeti daca mai aveti puncte in comun si daca nu, separati lucruile, nu s-a terminta lumea cu el! Daca nu te respecti tu, nu avea pretentie sa o faca el!

Pare ca sotul dv. este confuz si nu stie ce vrea. La fel pare si “prietena”. Aceasta relatie care se situeaza intre o prietenie si o relatie intima si nu este delimitata in nici un fel va dezorienteaza si pe dvs. Oare ce parere are sotul “prietenei”? Implicati mai sunt si copiii care vad tensiunea dintre parinti si pe care ii poate afecta pe termen lung. Va recomand sa apelati la un terapeut de cuplu sau terapie individuala pentru sotul dvs.

Ai foarte mare grija in aceasta perioada cu cine te sfatuiesti – cine te influienteaza – s-ar putea sa fie binele vazut de acea persoana si nu binele pe care inima ta si sufletul tau il doreste… si e foarte usor sa faci greseli – datorita sfaturilor – bine intentionate dar care nu au legatura cu sufletul tau.Oamenii mai sfatuiesc cateodata si prin prisma suferintelor prin care au trecut ei – si asta nu are legatura cu sufletul tau… viitorul pe care ti-l doresti tu.Tu ai un suflet deosebit de frumos si curat de traume… rar de gasit azi asa ceva… pastreaza-te asa… fa ce iti place tie… placeri – iesi cu fetele, fa-ti un hobi… distreaza-te cu copilul… sa nu te afecteze ce nu e legat de tine si familia ta. Sa nu uiti nici o secunda ca prin tot ce faci tu il indepartezi – il trimiti in bratele ei sau a alteia sau – AI RABDARE si TOLERANTA si totul trece ca un fum… iar daca nu trece si el pleaca tu ai facut tot ce ai putut cu dragoste, intelegere, curat fara atacuri pentru omul pe care il iubesti – mai departe e destinul. Ai grija de tine si de copil sa ramaneti in iubire, doar asa va protejati de suferinta – aia nu face bine la NIMENI

Boala lunga moarte sigura. Ii lipseste mamica ? Adica nu s-a maturizat ? Dar cum nu sunt totusi mamica si fiu nu exista incalcare de tabuuri… De fapt iti este teama sa cresti singura copilul ? Lamureste de fapt ce este cu tine si de ce nu te respecti.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

am o emotie cind incep sa vorbesc cu cineva si incep sa tremur si uneori ma blochez uneori stind fata in fata cu cineva ma ia un tremurat ca nu pot duce un pahar de apa la gura asta de un timp nam fost asa mereu mentionez ca am 49 ani si sint si la menopauza nu stiu cum sa scap de aceasta stare uneori incerc sa ma controlez si imi este destul de greu iar alteori este chiar vizibil daca stiti ceva ce mar putea ajuta sa scap de aceste stari !Va rog din suflet

in primul rand va sugerez un set complet de analize pt a putea inlatura o cauza organica, dupa care, daca nu exista nicio problema, ne putem gandi la o cauza emotionala de genul unui soc/trauma/etc., caz in care de dorit ar fi sa vorbiti cu cineva despre aceasta (fie membrii de familie apropiati, prieteni, un psiholog), o ultima varianta ar fi sa consultati si un psihiatru (dupa caz). Succes!

DiscutatI cu medicul dvs. despre starile dvs. si despre implicatiile pe care menopauza le poate avea.Incercati sa va aminiti daca a existat un eveniment care sa fi generat aceasta stare. Este posibil sa fie o combinatie intre schimbarile datorate menopauzei si un eveniment din viata dvs.

Încercați un tratament cu un amestec de tincturi Talpa Gâștii și Păducel (flori). Luați tim de 10 zile de 3 ori pe zi câte 4 ml de tinctură într-un pahar cu 100 ml apă cu minim 30 minute înainte de mâncare, pe stomacul gol. Dacă nu dispar simptomele descrise de dvs, mergeti la medic. Sănătate!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
Sunt barbat si in aceasta vara implinesc 28 ani. Sunt din Constanta. Am terminat studii de licenta si studii de masterat. Sunt angajat ca inspector de inspectie tehnica periodica. La actualul loc de munca sunt majoritatea barbati. Firma la care lucrez acum se afla intr-o curte in care se afle alte firme in domeniul auto. Am facut practica la reprezentante auto.
Problema mea este singuratate, adica fara prieteni apropiati si iubita. M-am nascut cu defect de vorbire si unii oameni bat joc de mine de acest defect. Cand eram la scoala generala, m-am imprietenit cu copii din cartierul meu. Intr-o zi am auzit ca nu mai vor sa fie prieteni cu mine. In timpul liceului m-am imprietenit cu 2 colegi de liceu. Unul dintre ei nu am tinut legatura cu el si celalalt am tinut legatura, dar ne intalnim rar. Majoritatea colegilor mei de scoala generala si liceu fac misto de mine ca sunt balbait. La facultatea m-am imprietenit cu colegii de specializarea mea. Am facut revelioane, am iesit de 1 mai si alte iesiri cu ei. La sfarsitul facultatii am aflat ca ei consumau etnobotanice si parintii mei nu sunt acord cu relatia mea cu ei. M-au scos din gasca lor. A doua oara am fost prieten cu un coleg din alta specializare si ma intelegeam bine si cu el si cu iubita lui. El se intelegea bine si cu un coleg din specializarea lui. Dupa un timp, nu mai tineau legatura. Din cate am vazut eu, el si iubita lui nu aveau pe nimeni. Am facut o greseala, adica m-am dat la iubita lui si dupa ce a aflat, el n-a vorbit cu mine o luna si imi pare rau. Dupa ce a trecut acesta luna, m-au iertat. Parintii mei nu au fost de acord cu prietenia mea cu ei pentru ca au zis ca sunt pe interes. Eu aveam masina si ne plimbam de fiecare data cu masina mea. Si parintii iubitei lui au fost cu masina mea la plimbare si la cumparaturi. Am fost si la Adamclisi cu masina mea. Parintii mei sunt suparati deoarece nu au platit pentru combustibil cand am iesit in oras si cand am fost la Adamclisi. Ei n-au avut masina. Parintii mei mi-au zis sa nu mai ies cu ei.
In privinta fetelor, am avut 2 relatii. Prima iubita mea am cunoscut-o printr-un coleg de facultate. Am stat o luna si ne-am despartit. M-am intalnit din nou cu ea la Cora, unde am lucrat noi ca lucrator comercial. Am fost din nou impreuna si tot o luna am stat impreuna. A doua iubta am cunoscut-o pe internet si am fost impreuna aproape un an. Cu ea am inceput viata sexuala si am facut dragoste numai o data.
Cand eram copil am fost logoped ca sa vorbesc mai bine. In timpul facultatii m-an dus o data la un cabinet psihologic si nu stiu de ce am renuntat sa mai merg. In timpul masterului, am mers la alt cabinet psihologic si am facut cateva sedinte. Mi-a spus sa gasesc un loc de munca in alt domeniu. Am aplicat si m-am angajat si nu am continuat sedintele. In timpul masterului a venit o doamna la mine acasa sa ma ajute cu vorbirea si dansa a vrut sa faca 1 an cu mine. Acum ma duc la un psiholog si mi-a zis ca e un proces de lunga durata si mi-a zis la inceput sa fac un test IQ si rezultatul este 84. Mi-a recomandat sa fac hipnoza si sa fac terapie de grup de preferinta cu fete de varsta mea. Dansa mi-a zis ca viata sexuala este o necesitate. M-a intrebat unde cunosc fetele si am raspuns ca pe site-urile www.badoo.com , www.twoo.com . M-a intrebat cum abordez fete si am zis "Buna! Ce faci?" si am zis ca nu e frumos sa zic "Ce faci, papusa?". Mi-a zis sa incerc cu "Ce faci, papusa?"
Cred ca parintii mei vor de la mine sa am viata normala, adica sa am familie, un loc de munca si prieteni apropiati, sa fac treaba acasa. Eu nu am incredere in fortele mele si ma gandesc sa raman singur toata viata mea. Ma gandesc sa am o activitate in afara locului de munca si as dori sa ma inscriu la un partid politic si/sau la voluntariat. Nu sunt mare fan politicii. Alta problema a mea este ca sunt timid si emotiv.
Imi place relatie serioasa, stabila si de lunga durata. Parere mea ca sunt un nimeni si un ratat deoarece cunostiintele mele (fosti colegi, rude, prieteni de familie, parintii) au noroc in viata. Ma uit pe profile lor de pe Facebook si vad ca au un loc de munca, au prieteni si un partener de viata si ma intristez. Am fost acum cateva zile cu colegul din liceu si varul lui la un biliard si erau cupluri tineri care se sarutau frantuzeste si iar m-am intristat. Am avut gandul sa ma sinucid deoarece cei din jurul cred despre mine ca sunt un ratat care n-are prieteni, n-are gasca si n-are iubita. Asta e parerea mea despre ce gandesc altii despre mine. De Revelion 2013-2014 ma duc cu parintii mei la un prieteni de familie, in loc sa fiu cu cei din varsta mea. Daca afla alti oamenii ca ma duc cu parintii de Revelion, rad de mine. Daca nu am prieteni, ce sa fac? Asta e. La petrecerea mamei mele, un prieten de familie imi zice ca ma duc la prostituate. Sa inteleg ca dansul are o parer
e proasta despre mine. Cred ca oamenii (angajatorii, cei de varsta mea etc.) cand afla ca am probleme de vorbire, o sa ma respinga. Asa cred eu.
Intrebari:
1. E rusine daca barbatul are parul pubian? Daca da, cum se rezolva aceasta problema?
2. Cum pot sa am si eu o viata normala? Cum imi fac prieteni si iubita? Unde pot sa cunosc fete? Unde ma inscriu la voluntariat sisau partid politic in Constanta? Cum abordez fete? Cum pot sa am o activitate in Constanta? Cum sa fiu activ?
3. Exista terapie de grup in Constanta? Daca stiti, sa-mi dati datele de contact, va rog.
4. Cine plateste consumatia intr-o relatie? Parerea mea este sa faca cinste si el si ea. Doamna psiholog mi-a zis sa fac cinste de fiecare data.
5. Mi-e frica cand fac dragoste cu viitoare mea prietena, sa rada de mine. Cred ca fata daca observa ca nu stiu sa fac dragoste, rade de mine. Cum rezolv aceasta problema? Ma gandesc sa discutam inainte, este o idee buna?
6. Mi-e frica cand sarut frantuzeste cu viitoare prietena, sa rada de mine ca nu stiu sa sarut frantuzeste. Cu prima prietena ne-am pupat pe buze si nu sarut frantuzeste. Cu a doua prietena ne-am pupat pe buze si ne-am sarutat frantuzeste. Ce sfaturi imi dati?
7. Imi place o fata cuminte, buna la suflet si sa ma iubeasca si sa ma accepta cum sunt eu. As vrea sa fie dragoste, intelegere, incredere si comunicare. Nu-mi plac fetele fitoase si materialiste. Cum pot sa dau seama ca fata nu e fitoasa si materialista?
8. Cine face primul pas intr-o relatie? Cand e momentul protrivit pentru tinere de mana si sarutare?
9. Cum pot sa nu mai fiu timid si emotiv? Cum pot sa am incredere in fortele mele?
10. In privintei relatiei de dragoste cu o fata si relatie de prietenie cu un baiat, cum trec de respingere?
11. La primul sarut, cum este indicat sa o sarut? Sarut pe buze sau sarut frantuzeste?
12. Cum ma comport cu o fata? Sa fiu baiat politicos, cuminte sau sa fiu "baiat rau"? Eu cred ca e mai bine sa fiu un baiat politicos si cuminte. Ce parere aveti?
13. Sa fiu eu insumi si sa nu folosesc textele de agatat? E bine sa zic gen "Ce faci, papusa?"?
14. Ce parere aveti despre terapie de grup si hipnoza?
As vrea seriozitate si ajutor din partea dumneavoastra. Va multumesc!

Ati putea relua sedintele cu un logoped pentru rezolva problema vorbirii pentru ca se pare ca acest aspect va cauzeaza cel mai mare discomfort. Veti putea fi mai dezinvolt si veti avea o mai mare incredere in dv. Discutati cu parintii sau/si cu terapeutul cu care lucrati despre intrebarile pe care le-ati scris. Succes!

1. Nu e rusine decat daca tu te simti bine in pielea ta si crezi ca te reprezinta. 2.Standardele unei vieti normale, doar tu ti le poti stabili, dar ia in calcul faptul ca trebuie sa te debarasezi de umbrela ideologica a parintilor care dupa cate am citit din textul tau, au o influenta usor distructiva asupra contruirii unei personalitati puternice , ce iti va dezvolta increderea in sine.Prietenii si iubitele vin singuri la tine in momentul in care alegi sa faci parte din cercuri de oameni cu aceleasi interese ca tine.Partea cu partidele si voluntariatele te poti interesa de pe net.Fetele cel mai bine se abordeaza in momentul in care intreprind o activitate ce te preocupa real si pe tine.In partea in care iti doresti sa fi un om activ, iti recomand sa-ti stabilesti niste obiective pe o agenda, iar apoi sa le diseci in pasi marunti, impartiti in fiecare zi, astfel incat sa nu apuci sa te plictisesti.Evident ca poti urma si niste cursuri de dezvoltare personala. 3.Cu siguranta exista, colegii mei de aici de pe grup, vor fi mai mult decat bucurosi sa-ti recomande cateva. 4.Din propria mea experienta, eficient este sa platesti tu prima oara, si sa-i spui ca urmatoarea iesire va fi platita de ea(astfel asiguri si o viitoare iesire pentru ca de obicei femeiloir nu le place sa ramana datoare, iar daca le va face placere compania ta, va accepta o a doua intalnire). 5. Pai important cand ai o prietena este sa nu te concentrezi asupra acestui fapt, simtiti-va bine unul in compania celuilalt si lasa ca totul sa se desfasoare de la sine.Daca va consolidati o baza a relatiei cat de cat , veti intelege cum se comporta fiecare in anumite situatii si va veti mula unul celuilalt si cu siguranta ca nimeni nu va rade de nimeni.Problema este sa nu cauti tu aventuri, sau sa stai stresat cu partenera, pentru ca femeile simt stresul si simt un disconfort si atunci ar fi de evitat.Lungeste preludiul cat poti si fii relaxat pentru a o face sa se simta la fel.Si da, este bine sa discutati inainte, dar doar dupa ce simti ca insemni ceva pentru ea, nu e recomandat sa ai de la inceput discutia asta cu ea. 6.Sarutul la fel ca lucrurile din punctul de mai sus, vine de la sine,deci relaxeaza-ti buzele pe ale ei, si daca nu te simti stapan pe tine, las-o pe ea sa conduca ‘dansul’ tu doar nu exagera cu limba. 7.Daca acestea sunt standardele tale, atunci da de stire ca si tu deti aceste calitati, si astfel atragi ceea ce cauti, insa sper ca nu ai standarde fizice prea ridicate, deoarece multe din cele ‘considerate dragute’ au o stima de sine ridicata sau superioara fata de a ta , si te poti simti inconfortabil sau intimidat, mai ales daca nu ai experienta. Iti poti da seama daca nu e fitoasa sau materialista simplu, si anume daca ai rabdare si vrei s-o asculti cand iesi cu ea la intalnire.Nu e greu de observat. 8. Firesc naturii, un barbat este recomandat de a face primul pas, si acest prim pas este convenabil a fi facut in momentul in care aceasta iti trimite feedback-uri, iar tu simti intrinsec ca este momentul, dar primul pas se face usor, nicidecum exagerat, pentru ca o poti speria. 9. Pentru a scapa de emotivitate si timiditate este nevoie sa experimentezi, si sa socializezi, nu sa te inchizi in tine sau sa te retragi. 10.Fiecare respingere necesita o noua incercare, pentru ca dupa fiecare respingere vei avea de invatat, si vei fi o persoana oarecum mai evoluata in ceea ce priveste intelegerea fiecare persoane. 11.Recomand pe buze, pentru a-i creea o anumita doza de mister, femeilor le plac ‘misterele’. 12.Societatea ne-a invatat ca ‘trebuie’ sa fi un baiat cuminte, insa un baiat cuminte deseori este previzibil si anost, plictisitor pentru partea feminina.Evident nici nesimtit sau ghiolban nu este bine sa fi.Surprinde-o , cateodata cu mici glume rautacioase, dar nu de prost gust si nu de la inceput.Fii un baiat rau, dar bun cu ea, insa un baiat care nu ii suporta orice ‘alintatura’. 13.Nu este bine sa folosesti stereotipe sau asa numitele ‘cocalarisme’, spune-i ce simti, dar fii creativ in alegerea cuvintelor si asamblarea lor, incearca sa fi unic, nu ca majoritatea care folosesc apelative mediocre, pentru a obtine lucruri mediocre cu o femeie. 14. Atat timp cat crezi in ele, si esti serios, si stii ca-ti folosesc, te pot ajuta aceste procedee. Sper ca ti-am fost util!!

Eu sunt de parere ca problema ta de vorbire tradeaza un oarecare eveniment din copilarie, sau ceva ce e nelalocul lui in viata ta.Acum depinde cum se manifesta si cat de accentuata este, nu am toate informatiile necesare ca sa ma pot pronunta,

Exista un restaurant pe la Dacia ,Forte live ,frecventat de oameni de calitate,unde se tin niste cursuri de dezvoltare personala.Poti sa mergi intr-o zi acolo sa bei o cafea si restul depinde de tine.Bafta!

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Sunt căsătorită de jumatate an. Credeam ca cu cel pe care îl iubesc, dar pe zi ce trece observ ca toată dragostea sa se manifestă mai mult prin vorbe, încerc sa trec cu vederea cind ma neglijează și chiar ma ofensenseaza cu glume care-mi sunt neplăcute pentru ca par mai mult a insulte. Trec cu vederea faptul ca nu schimba zilnic nici doua vorbe, iar chiar dacă vorbim, sunt aceleași fraze fără a intra în mari detalii din partea lui. Mie nu-mi convine pentru ca e una sa nu ai placere sa vorbești o zi, două ca nu ai chef sau ai probleme, sau lipsa de timp, sarcina e aceeași situație în fiece zi, e neplăcut și dureros. Consider ca e normal sa te împarti cu bucurii și neplăceri cu omul drag, dar cind spune ca ma iubește, dar în schimb se comportă ca și cum nu as valora nimic, nu știu cum sa procedez.

ati incercat sa il luati la o discutie si sa ii spuneti tot ce aveti pe suflet… asa cum ne-ati scris noua aici? sau sa ii scrieti o scrisoare… poate este mai usor asa avand in vedere natura emotionala delicata. Incercati sa ii propuneti sa va refaceti modul de comunicare… sa refaceti limbajul comun, atitudinea, relatia… sa comunicati mai des ceea ce simtiti, etc. Daca aveti nevoie de ajutor cu aceasta reajustare a relatiei va recomand cu incredere, daca este si sotul de acord, sa consultati un terapeut de cuplu… sau daca doriti puteti incepe chiar dvs. o dezvoltare personala. Succes!

Cand in cuplu se ajunge la o astfel de situatie este probabil vorba despre dificultati in comunicare. Diferenta dintre ce va spune si ce face este probabil ca urmare a acestei dificultati. Este posibil chiar ca persoanele sa fi incercat sa discute dar sa nu fi ajuns la un rexultat concret iar situatia sa ramana ca inainte. Incercati sa discutati depsre aceste lucruri cu sotul dvs. sa aflati ce anume il nemultumeste, poate ii cereri prea multa atentie, etc.

Nu lasa acesta situatie sa se adanceasca. Raul se produce atat de usor si se insinuiaza ca un sarpe, iar pentru bine iti trebuie atata energie si efort! Orice efort si straduinta acum este benefica pentru cuplul vostru decat mai tarziu. Incearca tu sa iei initiativa, fa-te placuta, fa-i surprize sau pregateste-i intr-o seara o cina (ceva ce-i place), aranjeaza masa cu lucruri simbolice pentru voi, continuati cu un pahar de vin prilej sa incerci sa-i spui cam ce ne-ai spus noua, in primul rand ce simti, cum te face sa te simti prin atitudinea lui, fara sa folosesti cuvinte care sa-l invionvateasca sau sa simta nevoia sa se apere. Vezi ce il deranjeaza, ce il preocupa, ce probleme are si nu le poate depasi. Daca cumulezi frustrari de genul "trec cu vederea" ele se vor aduna si vei avea reactii pe care nu le vei putea controla sau vor fi disproportionate cu realitatea. Mergeti la o terapie de cuplu daca este de acord sau macar tu, poate descoperi de ce ai facut aceasta alegere in viata ta, poate s-au repetat asemenea comportamente si cu partenerii trecuti. Vezi ce poti indrepta la tine in primul rand si pe urma vei lua hotarari in consecinta.

Unele persoane fac o mare greseala: se casatoresc ca sa nu ramina singure… si uite asa apar doua persoane, dar ele sint tot "singure" … ati trecut cu vederea multe lucruri, asta inseamna ca si la pasul casatoriei ochii tot inchisi au fost.. greseala de acum.. este ca v-ati deschis ochii.. si vedeti realitatea…. pacat…

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Indrumati-ma catre un doctor!!!!

Mama mea nu se simte bine de un an si jumatate am facut tot felu de analize si am fost si la psiholog, internist, endocrinolog nimeni nu ii gaseste nimic. Are 53 de ani si multi din doctori au zis ca o parte din simtome se datoreaza menopauzei, dar mi se pare tare ciudat ca starea ei in loc sa se amelioreze este tot mai rea. Simtomele prezentate sunt frisoane alternand de la cald la foarte frig, transpiratii abundente, tremur, lipsa de pofta de mancare dar senzatie de foame, ameteli, lipsa fortei in picioare, insomnii, disconfort general, palpitatii (desi la cate ecg-uri a facut toate au iesit ok). Sunt perioade in care isi revine dar sunt scurte. Va rog dati-mi si mie un sfat deoarece medicul de familie mi-a zis ca nu are ce sa ii faca. Ar mai fi si alte detalii dar im mare asta este.

Multumesc anticipat.

medicul de familie ar putea sa va dea o trimitere catre un psihiatru. Din ce descrieti pare sa fie un episod anxios… insa o evaluare psihiatrica ar fi mult mai exacta

Până la psihiatru, e de văzut dacă s-au realizat, în prealabil, un consult neurologic și un consult imunologic. Trebuie excluse bolile degenerative demielinizante și bolile sistemice de gen boală lupică. În absența tuturor acestora, ne putem gândi și la consultul psihiatric.
Nu se exclude nici o suferință tiroidiană.
Dacă puteți, solicitați o internare la Spitalul Clinic Colentina, secția imunologie.

A discutat cu medicul de familie despre modificarile care apar la menopauza? Pentru ca ele exista. Perioada de trecere la menopauza este destul de inconfortabila si este insotita de simptome asemanatoare celor descrise de dvs.In paralel puteti efectua si alte investigatii care sa elimine potentialele afectiuni fizice.