Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua. Am nevoie de ajutor. Am doar 12 ani, deci nu cred ca am mari probleme sau ceva, dar trebuie sa vorbesc cu cineva. In ultima vreme nu mai practic activitatii asa ca inainte, la fel de incantat, chiar daca incerc, nu pot manca, adorm la ore foarte tarzii, si am in cap doar lucruri sadice. Gandul ca nu am pe nimeni langa mine nu imi da pace. Si nu ma pot opri sa imi imaginez cum imi fac rau singur (fizic).

nu am foarte multi prieteni care sa ma ajute

ai vorbit cu parintii tai despre ce se intampla cu tine? I-ai de mana si mergeti la un psiholog specializat pe copii si discut tot ce se/s-a intampla cu tine. Curaj si succes!

Eu cred ca exista ceva ce te nelinisteste, cel putin. Vezi sfatul de mai sus…

De ce nu le spui parintilor ce stari si ganduri rele ai, iti este frica ca nu te inteleg? Totusi ar fi bine ca ei sa stie despre starile tale rele care te chinuie. Cu siguranta, impreuna cu ei si un psiholog (care lucreaza cu copii) iti vei rezolva problemele sufletesti si vei scapa de gandurile urate pe care le ai acum. Incredere si succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sufar de depresie si anxietate. Acestea ma bantuie inca din adolescenta, de peste 15 ani, cu unele perioade mai intense…din momentul in care mi-am dat seama ca sunt diferit fata de “normalitate”. M-am nascut cu anomalii fizionomice ce mi-au adus multe neplaceri de-a lugul vietii. Din cauza aspectului fizic am fost de obicei tratat intr-un mod superficial.Aparent clinic sunt sanatos, dar malformatia faciala mi-a afectat stima de sine, capacitatea de integrare in societate si libera exprimare. Pe parcursul vietii am avut parte de jigniri, umilinte si batjocura. Stiu, probabil veti considera ca ma victimez sau exagerez. M-am izolat timp de cativa ani (aproximativ 5), dupa majorat, simtind nevoia sa fiu singur, sa scap de tortura psihica si fizica aplicata de societate. In scoala eram adeseori jignit si batut de colegi, se luau de mine fara motiv, ma desconsiderau si marginalizau.Dupa decizia mea de “reintegrare” in societate, pentru a-mi continua studiile si a-mi face un rost, mi-a fost foarte greu sa ies din nou in lume, fiind constient de calvarul prin care voi trece. Am incercat diverse terapii la psihologi, tehnici de meditatie, modalitati de a-mi imbunatati aspectul ( am suferit cateva interventii chirurgicale, dar nu m-au ajutat prea mult estetic ). Mi-ar trebui multi bani ca sa urmez si alte proceduri medicale, pe care nu mi le permit momentan.

Viata mea s-a invartit dintotdeauna in acesc cerc vicios, fara scapare. Uneori visez ca as putea avea o viata normala, dar apoi ma trezesc brusc la realitate. Cunosc foarte bine natura umana, iar atunci cand vor sa ma raneasca, se iau de problemele mele. Dezamagit chiar si de apropiati, putinii prieteni pe care-i aveam, familie, am decis sa ma rup de toti. Uneori imi doresc sa nu ma mai trezesc a 2-a zi. Am avut chiar si ganduri de suicid si o tentativa in urma cu cativa ani, dar n-am avut curajul necesar s-o pun in practica. Parca o voce-mi spunea ca nu-i inca timpul meu…Stiu ca alegerile si perceptia noastra afecteaza structurile psihice ale creierului.

Mi-am cam pierdut speranta, stiu ca oricat de mult as incerca sa-mi schimb mentalitatea si stilul de viata, n-am cum sa reusesc in circumstantele acestea, atata timp cat traiesc intr-un mediu social plin de prejudecati care pune etichete si reuseste sa-mi aminteasca cat de “ciudat” sunt. In momentul actual lucrez, dar urasc fiecare moment cand trebuie sa ies pe usa pentru ca-s constient ca voi atrage priviri curioase si reactii rautacioase ale lumii, ironii din partea colegilor…Simt nevoia uneori sa ma descarc cuiva, dar n-am cui…decat in cadrul unor sedinte cu psihologi care-mi asculta povestea, imi reamintesc ca e un proces de durata, platesc serviciul si apoi fiecare-si vede de viata lui. Probabil asta-mi e soarta.

Ca o cugetare la cele spuse de tine… Inteleg cum iti este, dar cred ca daca ti-ai schimba perspectiva, lucrurile ar sta cu totul altel. Daca incerci sa privesti lucrurile din alt unghi, vei vedea ca totul este relativ. D.ex.: in unele triburi frumusetea promovata este pentru noi, europenii, cel putin ciudata. Cum ar fi: http://www.descopera.ro/cultura/5166890-arta-decorarii-corpului-uman . Depinde de momentul in care traiesti. Depinde de forta pe care o ai, depinde de ce impact ai asupra oamenilor din jurul tau. Au de castigat prin tine sau nu? Nu putini sunt oamenii de succes care nu corespund standardelor de frumusete conventionale. Cel mai renumit cercetator al timpurilor noastre, dl. Stephen Hawking (http://www.hawking.org.uk/) nu arata chiar bine si totusi a fost casatorit de 5 sau mai multe ori. Asadar, incearca sa iti continui terapia si fa-ti un plan. O vorba din batrani spune: fiecare oala are capacul ei. Iti tin pumnii!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Sunt mamica a doua fetite superbe de 1,8 si 4 anisori. Am stat in concediu de crestere 2 ani cu prima fetita si dupa 5 luni am intrat din nou in concediu cu cea de-a doua fetita. Sunt foarte mandra si incantata de dezvoltarea lor dar acum, cand sunt in cautarea unui nou job simt ca sunt plafonata, rupta de realitate, am impreasia ca nu imi gasesc locul in lumea aceasta. Spun toate acestea deoarece am aplicat la mai multe jobburi si am luat parte la mai multe interviuri care nu au decurs tocmai bine, la ultimul m-a pufnit plansul de fata cu angajatorii. Mi-au pus intrebari in limba engleza, limba pe care anterior o stapaneam favansat, iar acum abia am reusit sa leg cateva cuvinte. Penibil, ce sa mai… Simt ca nu imi voi ma putea reveni sa fac fata din nou vietii profesionale. Atat sotul cat si apropiatii sunt foarte ntelegatori si sustinatori dar eu parca nu ma recunosc in situatia de fata. Multumesc

ma gandesc ca s-au produs multe schimbari personale in ultimii ani ca femeie/mama, schimbari in interactiunea sociala si profesionala, cum de altfel ar fi si normal. Vedeti care sunt punctele slaba (cum ar fi lb engleza) si incepeti sa o luati de la zero, acasa, pana ajungeti cel putin la nivelul anterior. Orice aptitudine se reduce atunci cand nu este antrenata, la fel ca la un sport de performanta, nimic anormal. Binenteles ca puteti explora cu un psihoterapeut situatia, poate doar pt a obtine un alt unghi si o indrumare obiectiva. Curaj, se poate!

Luați-o încet. Căutați un job part time care sa nu va solicite prea mult ca să va puteți reintegra profesional și social. Eventual un job la o companie cu fluctuație mare de personal. Iar cât stați acasă încă uitați-vă la filme în limba engleza fără subtitrare (eu asa am făcut la primul copil și la fac și acum la al doilea).

mama mea s-a angajat intr-un domeniu conex celui in care a terminat facultatea in anul 92/93, in 2005, deci dupa mult mai multi ani de neangajare, nu iti face griji. si ei i-a luat mult sa isi gaseasca ceva, intr-adevar, a lucrat ca paznic pana s-a ivit un post, dar s-a ivit, pana la urma. nu iti pierde speranta si mai ales increderea. la un moment dat a inceput sa invete sa lucreze cu masina de scris pentru nu stiu ce post, a fost nebunie.. evident nu a fost acceptata. nimeni nu spune ca e usor, dar de ce sa te descurajezi, cum spune englezul, "it’s simple but not easy" i-ati timp sa iti reamintesti conceptele de care ai nevoie pentru angajare, sa-ti reamintesti limba engleza, si mergi inainte cu incredere

Este normal-asa cum a fost deja mentionat-ca neexersand o limba straina sa pierderi din fluiditate. Dar asta este doar temporar. Poate v-ar folosi un pic de pregatire pentru interviu de-a lungul a catorva sedinte de dezvoltare prsonala.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua, am si eu o problema majora din punctul meu de vedere. Sunt recasatorit pentru a doua oara si am o fetita de 7 anisori din prima casatorie. Relatia cu cea de a doua sotie este perfecta cu fata, se iubesc reciproc . Problema este ca eu si fata ne-am mutat din orasul natal intr-un oras mare.(capitala). Fata a fost inscrisa la scoala si recent face pe ea , se scapa(treaba mare). Nu stiu cum sa procedez. Imi cer scuze.

Bună ziua. ÃŽn primul rând trebuie să priviÈ›i cauzele somatice. AÈ›i fost cu ea la un medic ? Dacă privim dpdv psihologic, care este relatia dumneavoastră cu ea? Dar a mamei bune? De cât timp se întâmplă? ÃŽn multe cazuri această “scăpare” a copilului reprezintă un atac asupra părinÈ›ilor generat de sentimente negative, dar fiecare caz este original.Cu stimă,
Psih. Tiberiu Seeberger

Exista posibilitatea ca fetita sa amane pana face pe ea. Poate sa apara la copii mai mari atunci cand acestia au trecut printr-un stres emotional precum divortul sau mutarea in alt oras, dupa cum ati descris situatia dvs. De vazut unde se intampla cel mai des. Daca e la scoala, poate ii este rusine sa merga in afara casei. De vazut daca nu sufera de constipatie. Va recomand sa analizati din toate punctele de vedere, medical si psihologic. Cu stima si sa nu va cereti scuze!

Doar dvs si fata v-ati murat?

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Salut.! Nici nustiu de ce scriu,nustiu care e motivul pentru care ma simnt cum ma simnt.
Locuesc cu iubitu de 8luni,lucram amindoi,ne era bine.Munca lui depinde de vreme, daca ploua sta Acasa,si primeste mai putin in salariu.Suntem intr-o situatie foarte grea,multe chitante, vin sarbatorile,zilele noastre de nastere,in fiecare an de sarbatorile de iarna,sunt fericità,bucuroasa,insa acum nu sunt asa.IMI vine sa pling mereu,ma simnt nustiu cum ma simnt dar nu vine,si nustiu care e motivul principal.
Familia mea se afla in problema,stau mai rau cu baniam o sora la universitate si are nevoie de intretinere, o alta sora la liceu si un frate mai mic,au nevoie se multe,eam ajutat,dar acum nu pot,si ma simnt vinovata,ma FAC sa ma simnt obligata sa-i ajut chiar daca sunt la casa mea,EU nustiu ce sa FAC.Cind famiglia IMI cere ajutoru,barnatamiu se supara si ne certam din cauza asta.
Stiu ca are dreptate,dar ce sa FAC?Aveam raspuns si rezolvare la tot,acum nu mai am.Nustiu CEI cu mine am nevoie de ajutor si nustiu cum sa-l cer si la cine sa ma adresez.

eu am inteles ca sunteti coplesita de toate aceste solicitari care vi se fac si de care simtiti vinovata daca nu le puteti satisface. Cred ca acest sentiment de tristete pe care il aveti vine din aceasta dezamagire si mi se pare a fi foarte normal in situatia data. Sugestia mea este sa va distantati pe cat posibil de cei care va solicita constant, sa va oferiti o perioada de recreere dupa care sa puteti relua acel ‘aveam raspuns si rezolvare la tot’ de care ati vorbit. Imi imaginez ca sunteti foarte obosita acum si ma gandesc ca o perioada de odihna isi are timpul si dreptul sau. Succes!

nu se poate gasi un job mai bun? sau macar incercat

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Nu pot renunța la obiceiul prost de a ma trezi noaptea si sa mănânc!Nu am pofta de dulciuri sau sa imi fie sete,pur si simplu la vreo 2 ore dupa ce am dormit ma trezesc lihnita de foame si daca nu mănânc nu pot sa adorm am încercat sa i- au cele 3 mese,dar degeaba!Va rog sa imi spuneti ce sa fac!in urma analizelor mi- a ieșit o anemie cu deficienta de B12,restul analizelor au fost bune!incerc sa mănânc sănătos,fac sport de 4 ori pe săptămana dar degeaba noaptea cand ma trezesc mănânc haotic!

eu as consulta un medic si un nutritionist. Situatia pare sa necesite un consult de specialitate in care sa se discute mai multe detalii ale vietii Dvs.; ar fi destul de dificil sa va rezolvati problema doar din sfaturi online. Succes!

Off lafel patesc si eu, noaptea pe la ora, 3 ma, trezesc si mananc, am incercat sa inlocuiesc mancarea cu apa dar nu imi, iese

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

In primul rând vreau sa va felicit pt efortul depus pt a ne Răspunde si a ne ajuta sa găsim o soluție la problemele noastre. Totul a început acum 2 ani cand ma simțeam cea mai singura persoana!Relatia cu iubitul meu nu mergea si fara sa imi dau seama m- am îndrăgostit de un băiat,nici nu stiu cum s- a întâmplat asta!la început cred ca eu am fost îndrăgostită,pana ne- am dat seama ca de fapt amandoi suntem îndrăgostiți unul de celălalt eu ma împăcasem deja cu iubitul meu,asta datorită faptului ca tipul a plecat in străinătate si nu vedeam nici o cale pt o noua relație!Au trecut 2 ani dar nu imi pot lua gândul de la el,ne- am mai revăzut si au fost aceleași lucruri din partea amândurora,am crezut ca o sa imi treacă dar vad ca nu s- a terminat!ultima Conversație cu el a fost sa ma lase in pace ca eu am o relație deși nu asta gandeam!cum sa fac sa trec peste lucrurile acestea,am impresia ca între noi a rămas ceva nerezolvat?daca as sti sigur ca si el își dorește ceva mai mult as rupe relația pe care o am

Multumim pt felicitari si ne bucuram ca suntem de ajutor. In ceea ce priveste situatia Dvs. propunerea mea este sa o discutati in doi si sa trageti o linie cat mai clara posibil pt a nu mai lasa loc de dubii. Cred ca solutia este in propriul sentiment pe care il aveti: nu lasati aceasta situatie nerezolvata. Succes!

Inteleg ca nu va puteti decide la care relatie sa renuntati. Poate ca ar fi util sa stabiliti ce anume si cum doriti sa fie o relatie pentru dvs.