Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am si eu o problema , eu cu nevastamea avem o pisica de vreo 2 ani si nu de foarte mult timp am aflat ca sunt alergic la pisici , pentru caci pana acum nu ma simteam bine si nu stiam de la ce este , dar acum ca am aflat ca este de la pisica as dori sa fac ceva in legatura cu asta ! Si nu stiu ce sa fac pentru ca nevasta mea nu este de acord sa dam pisica la altcineva vrea neaparat sa o pastram ceea ce mie imi face rau pentru ca respir greu am nas infundat etc. iau si pastile dar faza este ca si doctorul a spus ca degeaba le iau daca nu inlatur pisica . Nevasta mea banuiesc ca tine atat de mult la pisica incat probabil ca ar renunta si la mine pentru ea ! Poate ma ajutati dumneavoastra cu un sfat bun ! Va multumesc frumos ! Sau pe langa asta poate ca mi-ati spune ce ati face dumneavoastra daca ati fi in locul meu ! ( Mentionez ca avem si un copil impreuna iar eu nu ma gandesc la despartire si imi iubesc nevasta foarte mult ! )

eu as merge la cateva sedinte de consiliere de cuplu impreuna cu sotia. Nu cred ca este ok sa apara acest gen de dubiu intr-o relatie in care mai este si un copil la mijloc (daca erati amandoi doar iubiti poate ca ‘mergea’). A avea de ales intre sot si pisica este o problema care nu ar trebui sa existe si ma gandesc ca are in spate alte incompatibilitati dintre dvs. Apelati la un specialist! Succes!

Ati discutat despre acest lucru? Sotia dvs. stie ca nu exista alta solutie pentru a va simti mai bine? Din cate stiu acest gen de alergie nu trece decat daca este indepartata cauza. Subscriu la parerea colegului meu. Poate ca exista anumite lucruri nerezolvate in cuplu.

Buna seara! Tratament exista, sunt niÈ™te vaccine de imunizare. Copilul nu are nici un amestec in problema soÈ›ului, dimpotrivă eu cred ca un animal ajuta la educaÈ›ie foarte mult. Pisica am adoptat-o împreuna, acuma 4 ani de zile… pentru mine, sa las pisica, ar fii exact ca si cum mi-as lăsa copilul, ceea ce nu pot concepe. Oare eu nu as fii traumatizata dacă as da pisica? Oare eu nu contez?

Eu am vorbit cu soÈ›ul despre terapie de cuplu de foarte mult timp doar ca nici nu m-a băgat in seama, mai mult m-a luat in ras, a zis ca el nu e nebun si sa merg doar eu … si probleme in cuplu exista, foarte multe … e o poveste lunga!

mai incercati sa ii spuneti inca o data ca nu este vb despre nebunie ci despre medierea unei plorbleme. Asta daca vrea rezolvare, daca nu… atunci discutam altfel.

Probabil acuma a înÈ›eles ca s-au strâns mai multe probleme si dacă nu facem ceva nu vom putea salva căsnicia … si familia pana la urma

Da este adevarat ca , cu toate greutatile in viata nu am bagat de seama la acest lucru si am fost putin imatur , tocmai de aceea cred ca acum mi-a venit mintea la cap si doresc sa comunic mai mult cu sotia si sa gasim rezolvarea la aceasta alergie si la toate problemele care au existat sau exista . Iar prin acest intermediu as dori sa imi cer scuze sotiei mele pentru ca de multe ori n-am inteles-o sau nu am avut timp prea mult pentru ea ! Dar acum as dori sa nu las situatia asa si sa gasim o rezolvare asta este tinta mea si tocmai de aceea am apelat la dumneavoastra si va multumesc frumos !

Eu am înÈ›eles ca este o problema de sănătate, dar Doamne iartă-ma, exista atâtea modalități. Medicina a evoluat si ea … cunosc un caz de alergie, o prietena a dezvoltat o alergie la cățel, ea având-ul de 5 ani, dar nu l-a dat si a făcut un tratament medicamentos si acuma nu mai are nimic, si cățelul e lângă ea si e fericita.

Buna ziua din nou, as dori sa spun ca sotia a ales sa ramana cu pisica decat cu mine , ce mi-ati recomanda ? Va multumesc frumos !

din pacate, sotia nu a ales pisica ci v-a respins pe Dvs.; situatia este mult mai profunda decat transpare si este de discutat. Revin la sugestia mea de mai sus: un consilier/psihoterapeut de cuplu care sa medieze aceasta situatie/conflict.

Mergeti la terapie de cuplu si rezolvati problelemele.

De ce sa nu tineti pisica afara? Solutii se gasesc in asa fel incat sa fie toata lumea ok.

Daca sotia alege pisica… e optiunea ei. Inseamna ca respectul ei si grija fata de sanatatea dvs nu conteaza.

Asta e ca si cum ai face un copil se întâmpla ceva .. si in loc sa cauți soluții pt rezolvarea problemei, il dai la casa copiilor.

De asta merge așa bine tara asta ,ca suntem Leneși in loc sa căutam soluții abandonam problema

EducaÈ›ia își spune cuvântul ) cand iei decizii în viaÈ›a ÃŽÈ›i asumi. Nu poÈ›i sa iti baÈ›i joc de nici un suflet . La fel cum nu poÈ›i sa dai un verdict fără sa cunoÈ™ti cauza în profunzime . Eu fiind sora soÈ›iei,as spune ca dacă ar fi respectat tratamentul nu ar mai fi probleme …

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna!Chiar dacă pentru mine nu prea a fost o zi buna…
Știți cum e să aveți o migrenă? Ei, bine nici eu nu știam și poate nici acum nu stiu dar asta cred pe moment.( Cum cred de altfel ca am toate bolile posibile )acum lăsând gluma la o parte chiar mă simt rau..de fapt, de mai bine de 3 săptămâni mă simt groaznic…. Nu-mi amintesc să mai fi avut stări atât de proaste. Si nu… nu mă duc la psiholog…Am fost de vreo 2 ori… Am plecat mai deprimată decât am venit.respectiva doamna credea că fac mișto de dânsa sau ca am vizitat-o ca sa scap de școală si nu înțelegea de ce o deranjez( chiar dacă am plătito..aveam si varianta sa n-o plătesc ( eram eleva,dar scumpul meu medic de familie a zis pe vremea aia sa citesc cărți de psihologie si sa las psihologii.. si asa am făcut dintr-un timp… Începusem să citesc.dar nu neapărat dezvoltare personala ci arta seducției, secretele comunicării și multe chestii despre sex.
Eram virgina pe atunci si încercam să par altfel. Mereu am încercat să par rea sau altfel decât eram. Adevărul e că acum nu mai stiu cine sunt… N-am știut niciodată ce vreau cu adevărat dar faptul că nu stiu cine sunt mă deprima. Îmi amintesc cine am fost…Si atat.
De mai bine de 2 luni trăiesc o viață tristă care nu stiu de ce mă obosește.
Nu-mi mai place nimic… Nu mă mai mulțumește nimic.. nu vreau să fac nimic. Îmi e super greu să mă trezesc din pat, nu vreau să merg la facultate, nu vreau să muncesc si anul trecut toate lucrurile astea mă entuziasmau.nici măcar cititul nu mă mai atrage. Trag de mine pentru orice activitate. Chiar si pentru mâncat… m-am surprins ieri (când am stat toată ziua in pat imobilizată de gândurile cotidiene si de imaginația cu filmele pe care mi le făceam… ) simtind ca mi-e super foame am preferat să fumez în loc să mănânc… Si nu exagerez când spun super foame… Până la 16 nemancata… Si aveam mâncare în frigider. Uneori nu înțeleg de ce îmi fac singura rău…
Simt cât de rău îmi e după ce fumez( mai ales când sunt nemancata… Mă ia așa o stare de moleseala urata) si totuși continuu să fumez… Gândindu mă la plămânul ala care se stinge ușor ușor, la tartru care se formează pe dinții mei..
Ma rog, nu stiu ce e cu mine….
Nu mai sunt deloc atentă. Nu înțeleg ce se petrece în jurul meu. Când ies undeva abia aștept să ajung acasă să fiu singura sub pătură si sa ma gândesc la N.. primul meu iubit… care nici măcar nu m-a crezut ca am fost virgină si care am senzația că vrea doar să se culce cu mine. Când suntem doar noi 2 după ce terminăm, mă ignoră total… De parcă nici n-ar exista. Se uită la meci sau se apuca să vorbească la telefon…
Si cu toate astea eu sunt convinsă ca-l iubesc.l-am părăsit pentru că nu mai suportam. Nu i-am spus niciodată ce ma deranjează sperând să si dea singur seama.. Dar nu e rudă cu Nostradamus si nici el nu înțelege nimic din ce mă deranjeaza.uneori cred că nici dacă ar înțelege nu s ar schimba nimic. Alteori cred că și el ma iubește..
Cel puțin în visele mele el ma iubește.. si îmi imaginez asta în fiecare zi… Mi. Am făcut propria lume imaginara… Poate de aia îmi si place când sunt singura. Când sunt la cursuri trebuie să mă prefac că mai si înțeleg ce mi se spune în timp ce mi imaginez cum fac dragoste cu N..
Azi m am văzut din întâmplare cu un amic. L-am luat în brațe și i-am spus că seamănă izbitor cu N îmbrăcat așa..lui îi place de mine dar știe că eu nu-l vreau.
Totuși la un mentdat mi a zis sa-l mai las sa ma sărute ca acum 5 minute. N-am simțit cand m-a sărutat înainte și i-am spus. El m-a întrebat dacă sunt drogata… Si nu e singura persoană care mă întreabă asta.
Si ca să închei.. îmi e foarte dor de N! Si nu stiu ce sa fac.. sunt complexata. Mă tot gândesc că nu-s destul de buna pentru el.ca poate n-am nimic altceva mai bun de oferit decât sex,poate n-are ce vorbi cu mine si de aia prefera alte activitati. Si nu stiu cum as putea sa devin mai buna. De fapt începusem să citesc tot ce mi pica în mana, să fac sport ptr tonifiere, fese bombate, abdomen plat, să mai citesc despre gramatica…aveam în plan să urmăresc si meciurile Dar văzând că e greu am renunțat înainte să apară vreun rezultat . Mi-am imaginat cât de mult mă iubeste N si m.am pus să dorm văzând că nici acum n-am niciun mesaj de la el…
Apoi, m-a căutat..ne-am văzut. Dar nu pare să se schimbat prea multe… A, doar eu… Nu am mai vrut să mă culc cu el. El tot nu vorbeste ( în general devenea mai vorbăreț după ce făceam sex… Dar dacă nu facem nimic…el e surprins și mă întreabă de ce nu mai vreau cu el… Iar eu nu am cum să i explic… Crede că nu mai sunt atrasă de el… O prostie )
Revenind.. e normal să am o lume imaginara Roza si să o resping pe cea reală ?cum as putea sa încetez să i fac filme ? Ps : n am prieteni și nu știu cum să i fac, mă simt ciudat sa ies afară singura. Sunt destul de îngrijorată. Aveți vreo idee ce e de făcut…? Nu mă aștept să stea cineva să-mi citească tot românul si sper sa nu primesc mesaje similare cu ,, mergi la psiholog sau si mai… La psihiatru! " Mersi anticipat!

Nu sunt psiholog dar doresc sa iti dau un sfat din experienta personala. Dupa ce am trecut prin ceva asemanator a durat ceva timp sa imi revin si asta s-a intamplat dupa ce am invatat ca nu trebuie sa ma schimb pentru X sau Y. Daca doresc o schimbare o fac pentru mine, nu merg la sala de dragul iubitului, nu imi imbunatatesc vocabularul de dragul unui prieten…Daca cineva nu ma accepta asa cum sunt inseamna ca nu este pentru mine. Daca vrei ca viata ta sa se schimbe o poti face dar este nevoie de timp. De mare ajutor pentru mine au fost si clipurile video ale doamnei Loredana Latis

Mulțumesc pentru răspuns!
Faza e ca nu vreau să mă schimb pentru cineva… Asta îmi spun că nu mă simt bine in situația în care sunt si ca sa ma motivez îmi spun că măcar pentru el( el nu-mi cere să mă schimb, el nici măcar nu știe ce gânduri mă bântuie…) S-o fac. Si merge câteva ore.. apoi revin la starea inițială…
Încep un lucru si nu mai vreau să-l termin….

Nu cauta singuratatea ,iesi cu prietene gaseste-ti activitati stai cat mai putin in casa singura …incet -incet trece si atunci vei regreta aceasta suferinta ! De trecut trece …

Mersi pentru răspuns! Problema e ca n-am cu cine sa ies. N-am prietene iar colegele sunt doar colege…. Iar activități… E ciudat sa participi singura la chestii în care majoritatea se cunosc….te simți exclus… De aia si evit excursiile. Sunt cercuri, bisericuțe si eu..aiurea..

In orice situatie comunicarea este de aur. Asa cum ai spus si tu prietenul tau nu este Nostradamus, deci nu iti poate ghicii gandurile. Tragi concluzii in locul lui. De unde stii ca nu te-ar intelege dupa o discutie deschisa si sincera? Incearca si aceasta varianta comunicarii. Ce ai de pierdut? Spui ca nu ai prieteni .. insa cand colega mea ti-a propus sa nu stai singura, ai gasit o gramada de motive CONTRA (E ciudat sa participi singura la chestii în care majoritatea se cunosc….te simți exclus… De aia si evit excursiile. Sunt cercuri, bisericuțe si eu..aiurea). Draga Jamine lumea ta imaginara este un mecanism de aparare costruit de tine, pentru a face fata acestei situatii. Uiti ca fiecare situatie are mai multe solutii. Tu esti blocata doar pe o solutie. Sunt sigura ca daca o sa cauti in interiorul tau o sa gasesti abilitati care o sa te ajute sa treci peste aceasta etapa a vietii tale. Asadar ca o concluzie incepe cu comunicarea.. este primnul pas, atat fata de iubit, cat si fata de prieteni si o sa vezi schimbarea. Bafta!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am 45 de ani si sunt casatorita de 20 de ani.In urma cu 10 ani am trecut prin stari traumatizante atacuri de panica datorita relatiei cu sotul meu care avea o alta relatie iar eu am incercat sa mi salvez casnicia dar certurile si agresiunile verbale la care am fost supusa si au pus amprenta asupra psihicului meu.
Au trecut6 ani de cand sotul meu a revenit la sentimente mai bune ,pot sa spun ca are un comportament foarte bun desigur a terminat acea relatie,dar eu desi am hotarat ca ramanem impreuna , simt ca nu mai pot fi cea dinainte si imi revin mereu in minte acele scene de agresivitate , lucru care ma face sa ma indepartez de el sau cel putin sa nu i doresc prea mult prezenta.Mentionez ca nu am avut si nu mi doresc o alta relatie dar nu stiu daca e corect nici fata de el sa creada asa cum crede ca eu am trecut peste.Desi cred ca uneori isi da seama dar nu cred ca intelege motivul.Multumesc!

incurajarea mea este sa fiti sincra… daca tineti incuiate sentimentele Dvs. nu aveti cum sa va simtiti mai bine. Curaj!

Depinde ce va doriti. Ati dorit sa salvati relatia si ati reusit, insa ati ramas cu resentimente. Poate ca la momentul respectiv nu ati discutat si lamurit modul in care doriti sa fie relatia pe vitor. Pare ca au ramas multe lucruri nespuse. Va recomand sa discutati si sa va impartasiti sentimentele, asa cum v-a recomandat si colegul meu. Presiunea exercitata de lururile nespuse va iesi la iveala la un moemnt dat. Si de obicei momentul nu este unul dorit.

Este greu sa treceti singura peste trecut, sa stergeti amintirile neplacute. Poate ca este util sa discutati si cu un specialist care va sustine sa gasiti solutii.

O discutie sincera intre dvs.si sot in care fiecare sa-si exprime sentimentele si asteptarile pe care le are. Daca nu reusiti asa, atunci ar fi utila o terapie de cuplu. Succes!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! Am 20 de ani si sunt studenta si am o problema cu parintii,care ma streseaza,seaca si oboseste psihic. Avem o relatie buna,sunt iubitori,amabili,amuzanti,dar prea protectivi si lipsiti de perspectiva. Am fost intotdeauna o eleva model la invatatura,nu a fost nevoie sa fiu impinsa de la spate,ma comport frumos,am un anturaj bun si sunt descurcareata.
Fiind si o fire independenta,care are mare nevoie de libertate si de spatiul propriu,dorintele mele nu corespund mereu cu cele ale parintilor mei. In toti anii de liceu mi-am ascuns relatiile fata de ei(de la 17 ani),intrucat nu erau de acord,ca nu cumva sa nu mai fie scoala pe primul loc. Daca inainte imi placea de cineva,mi-au spus ca nu trebuie sa-mi stea gandul la asta si sa-mi impun sa nu-mi mai placa.Am incercat sa discut cu ei,dar in zadar. Pentru ei conteaza numai opinia lor si nimic altceva. Acum am o relatie stabila(1 an,ei stiind de jumatate),stiu de aceasta relatie si sunt de acord. Totusi,in toti acesti ani a mai existat alta problema:libertatea. Am inteles sa nu am voie seara pana la 17 ani,am inteles ca erau necesare unele restrictii pana cresc. Dar acum la 20 de ani nu am voie sa merg cu prietenul la munte sau daca e sa ies afara li se pare o tragedie sa ajung la 3 dimineata,desi ma aduce cu masina acasa.Motivul principal pentru care nu ma lasa sa merg cu el este ca nu cumva sa-mi incep viata sexuala,pentru ca ei considera ca trebuie sa fac asta dupa casatorie. Ei nu stiu ca mi-am inceput viata sexuala,ce-i drept dupa 18 ani normal.
Ei imi tot lauda prietenele ca sunt fete bune,silitoare,dar trec cu vederea ca parintii lor le lasa ceea ce eu nu am voie,parinti pe care ii aproba. In ultima vreme am insomii, desi dorm putin intr-o seara,tot nu pot sa adorm noaptea urmatoare si cand in sfarsit adorm,pot dormi si cate 13-14 ore si tot ma simt obosita. Prietenul meu e cu 3 ani mai mare ca mine,e intelegator si o persoana buna,cu parintii total diferiti de ai mei. La inceput nu credea ca ai mei sunt asa stricti,dar apoi si-a dat seama ca am dreptate. Deja suntem frustrati ca nu putem merge si noi in afara orasului,sa ne relaxam si noi cateodata si ajungem sa ne suparam putin din aceasta cauza. Dorind sa am libertate in liceu,i-am mintit mereu cand ieseam cu cineva,spunand ca ies cu prietenele,mereu am avut parola la telefon si inca sunt paranoica si verific de 3 ori sa vad daca telefonul e blocat. De asemenea,acesta problema imi afecteaza si concentrarea la invatat,pe langa presiunea pusa de tatal meu in legatura cu facultatea(in liceu nu era asa,acum ma bate la cap toata ziua sa invat,desi nu ies des).
As dori,va rog, niste sfaturi despre cum sa le spun ceea ce imi doresc si sa ia acest lucru in considerare. De fiecare data cand incerc sa incep o discutie ma asculta pe moment,dupa incep sa zica ca nu e bine asa si ca ei nu au fost invatati asa si ca nu e moral,ca exista atatea pericole,ca eu trebuie sa-mi vad de facultate,ca atata timp cat sunt la casa lor trebuie sa respect regulile impuse de ei. Daca le argumentez si imi expun punctul de vedere se agita,incep sa-mi pierd si eu rabdarea cu ei. Daca raspund la ce zic ei imi spun ca de ce comentez,ca nu e nu si punct. Nu comentez,e o dicutie,normal ca raspund. Ei s-au casatorit la 22(mama),respectiv 24(tata). Facultatea au facut-o dupa ce m-am nascut eu si de asta imi tot spun ca trebuie sa fac facultatea acum si sunt constienta de asta. In plus, si meseria lor,avocatura,ii fac sa fie si mai protectivi pentru ca aud si vad diverse cazuri si se asteapta la tot ceea ce e mai rau(de exemplu,am vrut sa ies la alergat in parcul de langa mine a 7 dimineata,dar nu m-au lasat spunand ca sunt numai boschetari si ca poate ma arunca in lac sau ma violeaza,desi in parcul meu sunt cei de la bgs si la ora aia e multa lume care alearga). De pierderea virginitatii clar nu se pune problema sa le spun. Acum cu apropierea revelionului ma simt din ce in ce mai trista din cauza acestei probleme si plang foarte des noaptea cand nu dorm. Ar mai fi de zis,dar sper ca nu am omis nimic important.
Va multumesc pentru ajutor!

incearca sa iti iei parintii si sa te duci la un terapeut cu o formare pe terapiile de familie. Poate doar daca cineva le va spune ce vrei tu sa le spui, vor intelege. Mult succes

hmm… o situatia asemanatoare am intampinat si eu cu iubita mea ,parintii ei fiind asemanatori cu ai tai ,am incercat impreuna sa le schimbam opinia ,iar ei m au privit pe mine ca o amenintare si au devenit mai stricti ,mai impunatori ,…au apelat la santaj emotional asupra fiicei ,iar intr un final au reusit si ne au despartit ,iar totul a redevenit la fel ca inainte ,nu s au schimbat parintii fetei deloc …inidiferent cum vei alege sa lupti ,gandeste te la consecintele care ar putea sa apara ,iar daca esti pregatita ,nu te lasa batuta indiferent ce s-ar intampla ,si ia in calcul faptul ca e problema ta de familie ,vor fi momente in care prietenul tau nu va putea sa te ajute prea mult ,dar multumeste i daca va ramane langa tine … iti doresc mult succes si ai grija sa nu patesti ca mine …

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!
Foarte rusinat va trimit acest mesaj…am facut o prostie mare si regret…trec direct la subiect:
Ieri seara la o petrecere am intalnit o fata, si s-a lasat cu un oral din partea ei, dar cum eram beat, uitasem de protectie…deci a fost doar oral, chiar si fara ejaculare.
Fata respectiva cu siguranta face ‘treaba’ cu multi altii dupa cum am auzit de aia mi-e foarte frica daca sunt sanse mari sa fiu primit ceva boala "fara leac".
Acum sunt foarte nelinistit si panicat, stresat, imi zboara gandul in toate partile la ce e mai rau daca am primit o boala sau ceva nu stiu ce sa fac…daca m-ati putea sfatui dumneavoastra..sa fac ceva analize sau nu stiu ce as putea face sa ma linistesc…
Am fost la o clinica, si m-am interesat de analize, dar doamna de acolo mi-a spus sa ma linistesc deoarece bolile grave se transmit prin sange, nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai fac…pe internet vad ceva, doamna imi spune altceva, sunt total confuz, speriat, stresat tot ce se poate va rog sa ma ajutati!
Multumesc pentru atentie!

daca ramai cu teama de ‘ceva’ in loc sa spui de ce anume iti este teama, frica asta nu o sa se stinga prea curand. Daca iti este frica de HIV sau altele de acest gen atunci informeaza-te DOAR de la un medic specialist, care oricum poate sa iti explice si despre bolile cu transmitere sexuala ce se trateaza cu usurinta. Este o situatie medicala si trebuie sa colaborezi DOAR cu medicul, nu cu internetul. Curaj si succes!

Pt liniștea ta, du te la un alt medic. Asa cum a spus și colegul, mai sus, doar un medic te poate ajuta.

ia fata ,duo pe ea si fa i analizele ,daca ea nu are nimic …ai scapat …. fii optimist

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Ma numesc IOANA din GALATI ,am pe mama mea in varsta de 83 de ani ,are pierderi de memorie ,nu stiie unde se afla desi i-am spus ,nu stiu dnde sa ma adresez si cui .Multumesc anticipat .

Sa înțeleg ca nu ați fost la nici un medic?

medic de familie – trimitere catre psihiatru. Dementele se trateaza de catre psihiatru. Succes!

Medicul de familie ar trebui sa va dea trimitere in primul rand catre neurolog pentru investigatii ( teste plus CT sau RMN), si in urma rezultatelor eventual si catre psihiatru pentru o medicatie potrivita cu varsta si problema de sanatate care se va constata in urma investigatiilor neurologice.Pot fi cauze multiple care genereaza pierderea partiala sau totala a memoriei, de aceea este indicat in primul rand un consult neurologic.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

La ce comportament mă pot aștepta de la o persoană aflată sub tratament cu Seroquelle, angajată pe post de menajera. Am si doi copii mici

atata timp cat persoana in cauza nu prezinta manifestari ‘ciudate’, inseamna ca tratamentul este eficient si drept urmare functioneaza in parametrii (sai) normali. Daca va este teama, indiferent de tratament, atunci luati masuri. Succes!

o persoana aflata sub tratament psihiatric in general functioneaza la parametrii normali. EU iau medicamente din acest spectru medicamentos si lucrez la aceasi firma de cativa anisori unde imi merge si bine din toate punctele de vedere si fac fata stresului de acolo cu brio . Ca iei un tratament cu antipsihotice nu inseamna ca esti nebun ci doar ca creierul fara el nu mai functiona la parametri normali si avea nevoie de un pic de ajutor.

Important este diagnosticu si corectitudinea sa

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Bună ziua! Fata mea are 14 ani, e în clasa a opta și plânge în fiecare seara. E un copil bun, a luat note mari și a ajuns la olimpiada județeană de romana și de matematica ani la rand. Niciodată nu s-a stresat în legătură cu școala. Eu și soțul meu nu am presat-o vreodată sa obțină note mari. De curând notele nu sunt cele pe care și le dorește așa ca vine acasă foarte trista. I-am spus ca nu va fi mereu prima dadar nu mă asculta. Ce pot sa fac pentru a o ajuta sa își revină, sa nu mai sufere si sa fie mulțumită de ea?

Mergeți cu ea la psihoterapie. O va ajuta mult în aceasta perioada stresanta și va va ajuta și pe dumneavoastră ca părinți. Am trecut prin ceva asemănător cu copilul meu și doar în felul acesta am putut rezolva problema.

Bună ziua. Trebuie să o încurajați încontinuu fără a îi reproșa nimic.

Poate mica domnisoara s-a indragostit si nu stie cum sa va spuna. Este varsta cand discutiile cu fetita dvs au loc de multe ori pe zi, cand trebuie sa fiti mult mai apropiata de ea decat pana acum. Este o varsta critica si pentru a o depasi cat mai usor este nevoie de multa comunicare. Doar daca apar si alte manifestari ar trebui sa recurgeti la psiholog. Pana atunci ….. retraiti impreuna cu ea adolescenta.

In primul rand sa- i intelegeti durerea , sa inteleaga ca ii sunteti apropape, o apreciati pentru efortul ei , nu pentru rezultate. O psihoterapie o ajuta sa se inteleaga mai bine, sa se redescopere , sa -si gaseasca linistea.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua. Va scriu in speranta de a ma ajuta. Ma numesc Adina si am varsta de 21 de ani, iar parintii mei administreaza o firma. Nu am intelegere cu ei si nu exista comunicare, atentie. Anul axesta in luna iunie a venit la noi un nou angajat, iar in prima clipa in care ne-am vazut, ochii nostri au spus multe lucruri. Ne-am placut, am iesit, am avansat. Numele lui este Simi si are varsta de 35 de ani. Au aflat ai mei despre relatie, si sunt total contra ei. Simi a fost insurat si are 2 copii, insa sunt plecati din tara si nu pastreaza deloc legatura. El spune de multe ori ca nu simte ca este tata. Eu am facut o greseala, l-am ranit, iar in speranta de a ne fi bine deoarece il iubesc foarte mult, a spus sa ne logodim. Starea noastra civila ar trebui sa fie vineri, in 25.11. I-am explicat astazi ca nu pot face aceste lucru acum, in tot circul acesta, tatal meu si mama fiind "la cutite" cu el. A luat decizia de a ne desparti. Daca nu a-ti inteles ceva, va rog din suflet sa ma intrebati si va rog din inima sa ma ajutati cu un sfat. Nu am cu cine discuta si nu cred in "prietene". El ma iubeste, am vazut-o prin fapte, vorbe si tot ceea ce este posibil. Dar care este motivul de a ne desparti, din cauza ca i-am spus sa anulam logodna pana se vor linisti apele, sufletul meu nefiind impacat ? Il iubesc, imi iubesc si parintii ! Mama mea din cauza socului a facut un fel de semipareza iar acum se vindeca incet. Sunt acasa si alaturi de ea … am nevoie de un sfat. Va multumesc !

eu inteleg ca lucrurile au luat o viteza mult prea mare si reactia mea instinctiva ar fi sa ma opresc. Daca vrei o parere generica, ce ne-ai povestit nu are cum sa fie OK si ar fi bine sa reevaluezi FOARTE bine situatia. Nu contest sentimentul de ‘iubire’ insa nu cunoastem cu adevarat ce se intampla in sufletul acestui barbat de 35 ani cu 2 copii pe care nici macar nu ii vede si care vrea sa se casatoreasca cu o fata de 21 ani dupa nici 6 luni de relatie. Nu am nicio prejudecata, doar vreau sa scot in evidenta ‘punctele mari ale problemei’ si sa te rog sa te uiti bine la ele pt a putea lua o decizie cat mai calculata. Succes!

Din ce spui tu, inteleg ca el a fost insurat si are doi copii, de care nu se simte legat, acestia fiind plecati cu mama in alta tara. Asta e tot ce spui , legat de fosta lui relatie. Este in relatie cu tine, din luna iunie si ati hotarat sa va casatoriti. Nu inteleg cu ce nu sunt de acord parintii tai, cu faptul ca a fost insurat si are 2 copii, cu diferenta de varsta dintre voi, cu situatia in general, cu ce anume? Parintii tai sufera, in special mama. Poate ar trebui sa te situezi putin in afara si sa analizezi situatia din toate punctele de vedere. Sa te intrebi TU ce vrei si ce crezi ca e mai bine pentru tine. Spui ca nu ai cu cine discuta, ca nu ai incredere in prietene. Poti apela cu toata increderea la un psihoterapeut de cuplu. Iti recomand! Te va ajuta foarte mult sa iei decizia corecta.

De ce te grăbești…mai așteaptă să vezi dacă te iubește cu adevărat ești tânără … te-ai întrebat de ce a părăsit familia lui…mai caută întrebări…nu doar ce spune el

Draga mea, daca chiar te iubeste, va astepta sa va casatoriti atunci cand si tu(poate si parintii tai) vei fi impacata cu aceasta decizie. Casatoria ar trebui sa fie un moment de bucurie pentru toata familia! Atunci cand va veni momentul (sau omul) potrivit, sigur vei putea s-o faci fara sa te ascunzi, fara sa-ti fi frica de reactia parintilor etc.

Aseaza-te, ia un pahar cu apa, bea o gurita si vezi ce iti doresti tu pentru tine. Poti apela cu incredere la un specialist in psihoterapie in momentul in care vei dori sa faci ceva pentru tine. Orice se poate rezolva daca iti doresti cu adevarat. Succes si curaj!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
Sunt in divort, avand 2 copi mici m-am despartit de sot acum 10 luni pentru ca inebunise din lipsa unui loc bun de munca si impotrivirea la angajarea mea ,a fost internat dupa 4 luni de crize si incercari de sinucidere, dar nu sa schimbat chair a incercat sa-mi ia deptul matern cand a aflat ca vorbesc cu actualu concubin(eu m-am angajat 2 luni in strainatate) Cand am revenit m-am mutat la acel amic divortat de 5 ani, cu 14 ani mai mre decat mine.
Am tot luptat cu incercarile lui de a nu-si asuma raspunderea pentru copii, sa-i formez obiceujul iubirii sa-l iubesc,sa accepte raspunderea de a fi tata pentru copii mei.Uneori ii lovea si asta ma baga in depresie.Acum am reluat lucru in strainatate si am lasat cu concubinu copii. Uneori zice ca nu are chef sa compere ce ii zic pentru copii un dres ceva legume etc. si asta ma face sa intru in panica tremur si Uneori il sun pe tatal copiilor sa crestem impreuna copii. Apoi cand ii zic la concubin sa-i duca copii la tata natural spune ca face orice numai sa nu plec.Se amelioreaza comportamentul lui si cred ca ne iubeste dar cum sa tratez nelinistea mea, vinovatia ca am luat copii de langa tata bun si le ofer acum un strain care de multe ori i se pare un sacrificiu sa-i ingrijeasca si sa ma respecte ca sotie?

pare o situatie complicata si va sfatuiesc sa incercati sa puneti binele copiilor inainte. Puteti incerca consiliere de familie impreuna cu actualul ‘concubin’. Succes!