Arhiva lunara pentru iunie, 2020
Adaugare anunt
Inchiriez cabinet de psihoterapie – Bucuresti, Piata Romana
Caut coleg/colega pentru un cabinet de psihoterapie situat la parterul unei cladiri, la cca. 150 de metri de Metrou Piata Romana. Accesul se face direct din strada printr-o curte interioara comuna, plina de verdeata, cabinetul avand interfon si intrare separata. Este complet mobilat, camera fiind inalta si cocheta, tipic cladirilor interbelice, cu ferestre mari si pereti grosi, nefiind necesar pornirea aerului conditionat pe timpul verii.
Dispune de un hol micut ce poate fi folosit ca si sala de asteptare, baie si o chicineta micuta dotata cu toate utilitatile.
Se poate inchiria pe zi (min. 2 zile) sau pe saptamana etc. Utilitatile sunt incluse in pret. Pentru detalii, va rog sa ma contactati telefonic la 0770.356.834. Cer si ofer seriozitate.
Am 24 de ani si ma confrunt cu o frica enorma de singuratate. Nu pot sa ma imaginez singura și fericita. Intr-o zi in care prietenul meu nu mi-a raspuns la telefon, am sunat de peste 30 de ori, simțeam ca se strang peretii, aveam o durere in piept, nu mai eram raționala. Multe dintre comportamentele mele au legatură cu un abandon din copilarie (tatal) și cu lipsa de afectiune din partea familiei.
Mesaj anonim, prin secțiunea Pconsiliere online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună! Femeie, 24 ani.
Ma confrunt cu o frica enorma de singurătate. Nu pot sa ma imaginez singura și fericita.
Am avut aceasta dependenta de persoanele din jurul meu (în special băieți/bărbați) încă din copilărie. Îmi amintesc ca aveam 15 ani și sufeream enorm după iubitul de la acea vreme. Deveneam obsedata, îl urmăream, îmi largeam cercul de prieteni ca să pot fii în preajma lui etc. Lucrurile s-au schimbat în timp, într-un fel s-au mai ameliorat… Mai mult din ideea de a nu ma face de ras, dar simt aceiași nevoie. E un ciclu care se repeta.
Recunosc ca am fost întotdeauna o fata foarte frumoasa și conștientă de acest lucru. Îmi era foarte ușor sa îmi găsesc un iubit și chiar sa il “aleg” . Stiu exact cum sa ma comport astfel încât sa fac un bărbat sa ma placa, sa ma vrea, sa îmi ofere atenție. Apoi, treptat, devin dependenta de persoana respectivă. Am ajuns pana în stadiul în care ma rugam de unul din iubiți sa nu ma părăsească.
Acum sunt într-o relație stabila, de 5 ani. Încă de la început ne-am petrecut mult timp împreună și m-am mutat aproape la el. Este o persoana extrem de răbdătoare și blândă, și ma iubește foarte mult. Ma respecta și nu m-a judecat niciodată, ba din contra… Mereu am simțit ca vrea sa ma înțeleagă și sa ma ajute.
A avut un episod la început când nu mi-a răspuns toată ziua la telefon (era la un grătar și nu a ținut contul telefonului – menționez ca eu știam unde este și cu cine și apoi mi-a aratat și poze de acolo)… Ceea ce m-a speriat a fost reacția mea. Am sunat de peste 30 de ori, am ieșit din casa sa ma plimb,simțeam ca se strâng pereții cu mine, aveam o durere în piept, nu mai eram rațională, nu ma interesa nimic/nimeni.. Voiam doar sa îl aud la telefon. Am plâns, am luat un calmant… In fine, de atunci i-am zis prin ce am trecut eu și își tine mereu telefonul lângă el și știu mereu de el. Cu toate ca nu imi reproșează niciodată, nu e normal ce fac, ce simt nevoia sa fac. E ceva ce ma domina și ma transforma într-o persoana oribila.. Care, pama la urma, ajunge sa fie tot singură.
Am ajuns sa știu și sa înțeleg ca multe dintre comportamentele mele au legătură cu un abandon din copilărie (tatăl) și cu o lipsa de afecțiune din partea părinților. În mare parte sunt conștientă de rănile mele.
Am nevoie de ajutor sa le vindec. În monumentul acesta sunt în București și mi-aș dori sa încep terapia cu cineva (poate momentan virtual)… Nu stiu nici ce înseamnă din punct de vedere financiar..
Ma confrunt cu o frica enorma de singurătate. Nu pot sa ma imaginez singura și fericita.
Am avut aceasta dependenta de persoanele din jurul meu (în special băieți/bărbați) încă din copilărie. Îmi amintesc ca aveam 15 ani și sufeream enorm după iubitul de la acea vreme. Deveneam obsedata, îl urmăream, îmi largeam cercul de prieteni ca să pot fii în preajma lui etc. Lucrurile s-au schimbat în timp, într-un fel s-au mai ameliorat… Mai mult din ideea de a nu ma face de ras, dar simt aceiași nevoie. E un ciclu care se repeta.
Recunosc ca am fost întotdeauna o fata foarte frumoasa și conștientă de acest lucru. Îmi era foarte ușor sa îmi găsesc un iubit și chiar sa il “aleg” . Stiu exact cum sa ma comport astfel încât sa fac un bărbat sa ma placa, sa ma vrea, sa îmi ofere atenție. Apoi, treptat, devin dependenta de persoana respectivă. Am ajuns pana în stadiul în care ma rugam de unul din iubiți sa nu ma părăsească.
Acum sunt într-o relație stabila, de 5 ani. Încă de la început ne-am petrecut mult timp împreună și m-am mutat aproape la el. Este o persoana extrem de răbdătoare și blândă, și ma iubește foarte mult. Ma respecta și nu m-a judecat niciodată, ba din contra… Mereu am simțit ca vrea sa ma înțeleagă și sa ma ajute.
A avut un episod la început când nu mi-a răspuns toată ziua la telefon (era la un grătar și nu a ținut contul telefonului – menționez ca eu știam unde este și cu cine și apoi mi-a aratat și poze de acolo)… Ceea ce m-a speriat a fost reacția mea. Am sunat de peste 30 de ori, am ieșit din casa sa ma plimb,simțeam ca se strâng pereții cu mine, aveam o durere în piept, nu mai eram rațională, nu ma interesa nimic/nimeni.. Voiam doar sa îl aud la telefon. Am plâns, am luat un calmant… In fine, de atunci i-am zis prin ce am trecut eu și își tine mereu telefonul lângă el și știu mereu de el. Cu toate ca nu imi reproșează niciodată, nu e normal ce fac, ce simt nevoia sa fac. E ceva ce ma domina și ma transforma într-o persoana oribila.. Care, pama la urma, ajunge sa fie tot singură.
Am ajuns sa știu și sa înțeleg ca multe dintre comportamentele mele au legătură cu un abandon din copilărie (tatăl) și cu o lipsa de afecțiune din partea părinților. În mare parte sunt conștientă de rănile mele.
Am nevoie de ajutor sa le vindec. În monumentul acesta sunt în București și mi-aș dori sa încep terapia cu cineva (poate momentan virtual)… Nu stiu nici ce înseamnă din punct de vedere financiar..
Abuzul emotional a aparut de 3 ani, in urma aparitiei copilului nostru. Din pacate, a aparut si cel fizic. Daca vine in aceeasi camera cu mine, mi se inmoaie picioarele. Nu contenesc sa plang si sunt profund afectata. De ce nu ma pot detasa de el, sa ne despartim?
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Simona 33
Buna ziua.
Ma aflu intr o relație de 5 ani. Abuz emotional aparut de 3 ani, în urma apariției copilului nostru. Din pacate, a aparut si cel fizic. A conștientizat ce face, a atacat.. dar nu la forță maxima sa zic. Pe timp de zi, reusesc sa imi stăpânesc emoțiile, daca vine in aceeasi camera cu mine, mi se înmoaie picioarele. Seara…nu contenesc să plâng si sunt profund afectată. De fapt nici nu stiu xe simt… De ce nu ma pot detașa, sa zic aia e si gata, o terminăm. Nici nu stiu ce ma doare mai tare.
În vizită la psiholog pe care am facut o eu( vizita ce m a ajutat sa conștientizeze abuzul emotional), psihologul l a identificat ca fiind un narcisist perfect.
În momentul de față, inca se da cocoș, încearcă să domine desi nu ne vorbim. Un exemplu, daca ne întâlnim la intrarea în bucătărie, el intra primul…Exista sanse pt astfel de persoane sa se reabiliteze? Nu vrea deloc sa arate ca ii pare rau. Oare sa nu ii para?
Avem intre 30 si 40 de ani si formam un cuplu de multi ani. Ne iubim foarte mult, facem o pereche buna in viata de zi cu zi, dar lucrurile nu mai merg sexual. Libidoul meu a scazut foarte mult, iar sexul este foarte dureros. Intr-o perioada in care am fost separati mi-am redobandit apetitul sexual, iar cand ne-am impacat mi-am pierdut iar dorinta. Ne gandim sa incercam relatii sexuale si in afara relatiei de cuplu.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua, Suntem necasatoriti, fara copii, locuim in Bucuresti, avem intre 30 si 40 de ani, si formam un cuplu de multi ani. Ne iubim foarte mult, facem o pereche buna in viata de zi cu zi, dar lucrurile nu mai merg sexual. Mai exact in ultmii ani libidoul meu a scazut foarte mult, iar sexul este foarte dureros (din cauza lipsei de dorinta, dar si din cauza ca el este foarte dotat si alte probleme medicale). Incercam sa rezolvam problemele urmand sfaturile generale gasite online dar nu avem prea mult succes. Am crezut ca am devenit eu frigida, dar intr-o perioada in care am fost separati mi-am redobandit apetitul sexual, iar cand ne-am impacat mi-am pierdut iar dorinta. M-am gandit ca poate e vina lui, ca poate nu flirteaza destul, sau ca nu e destul de aventuros, dar si cand reuseste lucrurile acestea, tot nu se aprinde dorinta in mine. Ce a functionat a fost sa ma simt libera sa fiu cu alte persoane, de aceea ne gandim acum sa incercam ceva nou, relatii sexuale si in afara relatiei de cuplu. Este ceva nou pentru noi de aceea am dori sa primim recomandari de sexologi cu experienta, ideal disponibili pentru sedinte online, poate doar cu audio, pentru inceput cel putin, pana ne vom acomoda sa discutam despre aceste lucruri mai liber, in cabinet.
Sunt o mamica cu 2 copilasi marișori. Problema este ca imi mai doresc enorm unul. Sotul insa nu e de acord. Imi iubesc sotul si el ma iubeste, dar sa raman in aceasta relatie chiar daca voi ramane cu un gol poate toată viața? Tocmai pentru ca ma iubeste, nu ar fi corect sa vrea sa ma vada fericita si implinita?
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Vârsta, 34,sex feminin, ocupație casnică, familie, 4 membri, localitatea Târgoviște.
Bună ziua, sunt o mămică cu 2 copilași mărișori, 9 și respectiv 12 ani. Problema este că îmi mai doresc enorm unul, chiar dacă va fi diferență mare de vârstă între ei. Soțul însă nu e de acord, nici din cauza diferenței mari de vârstă dar și din alte motive. Problema e ca simt cum intru în panică, dacă nu voi mai avea un copil acum, apoi voi fi prea bătrână pentru asta. Îmi iubesc soțul, și el mă iubește pe mine, dar totuși, se merită să rămân în această relație chiar dacă voi rămâne cu un gol poate toată viața?! Iar el, tocmai pentru că mă iubește, nu ar fii corect să vrea să mă vadă fericită și împlinită? Sper că ați înțeles ce am vrut să spun, mulțumesc!
Bună ziua, sunt o mămică cu 2 copilași mărișori, 9 și respectiv 12 ani. Problema este că îmi mai doresc enorm unul, chiar dacă va fi diferență mare de vârstă între ei. Soțul însă nu e de acord, nici din cauza diferenței mari de vârstă dar și din alte motive. Problema e ca simt cum intru în panică, dacă nu voi mai avea un copil acum, apoi voi fi prea bătrână pentru asta. Îmi iubesc soțul, și el mă iubește pe mine, dar totuși, se merită să rămân în această relație chiar dacă voi rămâne cu un gol poate toată viața?! Iar el, tocmai pentru că mă iubește, nu ar fii corect să vrea să mă vadă fericită și împlinită? Sper că ați înțeles ce am vrut să spun, mulțumesc!
Am 54 ani si singura persoana care ma iubeste sincer e fiul meu de 20 ani. Mama o iubeste doar pe sora mea. Pentru sotul meu sunt mai importanti prietenii lui. Visez sa plec la Bucuresti unde e student baiatul si sa fiu doar cu el. Sa incep o viata noua, sa ma pot bucura de anii viitori, sa traiesc asa cum imi place.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
varsta : 54 ani
sex : feminin
ocupatie : arhitect
familie : sot,copil,mama,sora,nepoata – situatie tensionata , plina de reprosuri . Singura persoana care ma iubeste sincer e fiul meu de 20 ani
descrierea problemei : am stat in orasul natal langa familie doar de dragul baiatului meu . Mama o iubeste doar pe sora mea si pe mine ma jigneste ori de cate ori ne intalnim . Sora mea are tot un comportament umilitor fata de mine . Pentru sotul meu sunt mai importanti prietenii lui decat persoana mea . Lucrez , sunt apreciata la locul de munca . Ma simt bine doar la servici si in compania baiatului meu .
Visez sa plec la Bucuresti unde e student baiatul si sa fiu doar cu el . Sa incep o viata noua , sa ma pot bucura de anii viitori , sa traiesc asa cum imi place .
Credeti ca pot sterge trecutul ?
sex : feminin
ocupatie : arhitect
familie : sot,copil,mama,sora,nepoata – situatie tensionata , plina de reprosuri . Singura persoana care ma iubeste sincer e fiul meu de 20 ani
descrierea problemei : am stat in orasul natal langa familie doar de dragul baiatului meu . Mama o iubeste doar pe sora mea si pe mine ma jigneste ori de cate ori ne intalnim . Sora mea are tot un comportament umilitor fata de mine . Pentru sotul meu sunt mai importanti prietenii lui decat persoana mea . Lucrez , sunt apreciata la locul de munca . Ma simt bine doar la servici si in compania baiatului meu .
Visez sa plec la Bucuresti unde e student baiatul si sa fiu doar cu el . Sa incep o viata noua , sa ma pot bucura de anii viitori , sa traiesc asa cum imi place .
Credeti ca pot sterge trecutul ?
Exista o persoana care m-a umilit, amenintat, acuzat. Este o persoana cu o influenta destul de mare. Acum, dupa aproximativ un an, cand o vad, tremur, respir foarte repede, incep sa vad negricios si ma cuprinde o senzatie ciudata.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Exista o persoana care m-a umilit (in si impreuna cu un grup de persoane); amenintat; acuzat. Este o persoana cu o influenta destul de mare in acele cercuri. La vremea de atunci nu am reactionat. Orbii raman oribi…. indiferent de cate li se arata.
Problema e ca; si acum; dupa aproximativ un an, cand o vad tremur; dar tremur din tot corpul (tremura si sufletul in mine; ma scuzati); respir foarte repede; incep sa vad negricios; si ma cuprinde o semzatie ciudata. Nu reusesc sa identific ce simt.
Cum as putea rezolva toate astea? Cum mi-as putea reveni? Mentionez ca nu mai sunt nici copil; nici adolescent…..
Am 15 ani. Acum 2 ani cred ca am intrat intr-un fel de depresie. Am încercat sa ma sinucid de 4 sau 5 ori. Vreau doar sa se termine si sa nu mai fiu o dezamagire pentru nimeni. Poate bunica avea dreptate cand i-a spus mamei sa ma dea spre adoptie. Nu stiu cum sa caracterizez ce simt, dar e ca si cum un val de tristete absoluta pune stapanire pe mine.
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Hey…Ma numesc Paula si am 15 ani….Nu stiu daca aici e locul cel mai bun in care sa pun intrebari legate de ce ma deranjează. Acum cam 2 ani cred ca am intrat într-un fel de depresie.Nu stiu daca e cuvantul potrivit pentru a descrie prin ce am trecut dar altfel nu pot sa il caracterezez.Am încercat sa ma sinucid de cam 4 sau 5 ori.De 3 ori prin spanzurare ,odată am vrut sa ma injunghii de fapt de mai multe ori si o data cand chiar am vrut sa termin cu viața am luat cam 30 de pastile diferite unele dupa altele si leam înghițit cu votka dar am vomitat.Dupa un timp am crezut ca e mai bine…Am ajuns la liceu mi-am facut prieteni si ma inteleg foarte bine cu ei dar ceva a inceput sa reapară.Mam gandit din nou sa ma sinucid .Vreau doar sa se termine si sa nu mai fiu o dezamagire pentru nimeni…Poate bunica avea dreptate cand ia spus mamei sa ma dea spre adopție….. Repet nu știu cum sa caracterizez ce simt dar e ca si cum un val de tristete absolută pune stapanire pe mine.Simt un nod in stomac chiar daca suna ciudat 2 degete in apropierea urechii ca un fel de presiune.Ce apare si in frunte.Dar nu sunt tot timpul așa. Câteodată fac lucruri si spun lucruri dintr-o data fara sa imi dau seama .Si nu inteleg de ce e toata lumea suparata pe mine.Dar schimbarile comportamentale au inceput sa fie mai pronuntate de cam 3 4 luni.Nu sunt tot timpul.Doar cateva zile pe luna.Si nu e regulat,apare dintr-o data.E ca si cum sunt bine si fericita de dimineață dar pe la pranz se varsa pe mine o cascada de tristețe. Repet nu in fiecare zi.Si recunosc nici situatia de acasa nu e pe rose.Tata se cearta încontinuu cu mama si azi chiar a amenintat-o iar sora mea….Nu cred ca ma place prea mult .Mereu imi spune ca sunt proasta si enervantă. Mereu.Nici eu nu sunt foarte deșteaptă recunosc ca nici nu am notele ei dar nu cred ca ea sau parintii mei realizeaza cat ma doare cand imi spun asa…Asta e…Stiu ca suna cliseic fata de 15 spune ca are depresie doar
pentru atentie si lucruri de genul dar eu asta simt.Stiu ca nu are sens si nici logica iar felul in care am scris nu ajuta pe nimeni si imi cer scuze pentru asta dar asta e ceea ce simt.
Cabinete de psihologie, pentru închiriat – București (zona Izvor-Cișmigiu)
Centru pentru terapie și servicii psihologice complete, R A A M Centrum, închiriază spații adecvate prestării următoarelor servicii:
- psihoterapie (adulți-individual/cuplu, adolescenți, copii);
- evaluare și consiliere psihologică;
- coaching;
- grupuri terapie și dezvoltare personală;
- workshopuri;
- homeopatie;
- terapii energetice/terapii manuale/masaj;
- întâlniri diverse.
Centrul oferă 3 cabinete și este situat într-o zonă centrală, aproape de stația de metrou Izvor. Este o zonă liniștită, la 100 m de parcul Cișmigiu.
Servicii:
- curățenia/menajul simplu al cabinetelor (există persoană care se ocupă de asta, inclusiv costurile de detergenți și alte produse de dezinfectat/curățat);
- wi-fi 1000 mbps (conexiune puternică pentru teleconferințe și intervenții live);
- asistență rapidă pentru ajutor, facilitare servicii sau orice alte nevoi profesionale de către o persoană instruită aflată în permanență în centru la dispoziția dumneavoastră;
- energie electrică și energie termică;
- promovare, integrare pe site la categoria ECHIPĂ – cu mențiunea specificată de dumneavoastră, de comun acord.
Dotări:
- wifi;
- dozator apă rece/fierbinte;
- aparat de cafea/ceai;
- spații de așteptare;
- ecran TV cu imagini video și muzică ambientală în salonul lounge;
- cărți de specialitate;
- papetărie (coli pentru scris A4, clipboard-uri, pixuri, creioane colorate, marker-e, plastilină) în fiecare cabinet;
- suport fixare telefon pentru teleconferință în fiecare cabinet;
- 1 flipchart;
- scaune de conferință cu măsuță rabatabilă;
- 1 pat terapii manuale/masaj/terapii energetice;
- lampă uv și imunocube pentru purificare aer/dezinfectare;
- uși securizate fonic;
- toaletă.
Consumabile la discreție:
- apă;
- ceai;
- cafea;
- zahăr;
- lapte;
- șervețele;
- pahare și lingurițe de unică folosință;
- parfumante cameră;
- soluții de curățenie/dezinfectare.
Dotările centrului, serviciile oferite si consumabilele aflate la dispoziția tuturor clienților, atât în cabinete cât și în salonul lounge sunt incluse în preț.
Cabinet 1
-35 RON/oră
INDIVIDUAL indiferent de zi
-50 RON/oră
CUPLU indiferent de zi
-75 RON/oră
GRUPURI (max 10) indiferent de zi
Cabinet 2
-30 RON/oră
INDIVIDUAL de luni până vineri
-35 RON/oră
INDIVIDUAL sâmbăta și duminica
-50 RON/oră
CUPLU indiferent de zi
Cabinet 3
-30 RON/oră
INDIVIDUAL de luni până vineri
-35 RON/oră
INDIVIDUAL sâmbăta și duminica
Se pot oferi discounturi și se pot renegocia prețurile, în funcție de volumul de ore solicitate pentru închiriere.
De asemenea, modalitățile de plată și contractare sunt flexibile, în măsura în care părțile implicate ajung la un consens.
Imagini: raamcentrum.eu/spatii-de-inchiriat/
Contact:
0742 620 062 / 0724 010 733
Dacă nu răspundem, mesaj pe whatsapp!
Mama mea are datorii foarte mari. Nu stim motivul pentru care le face, nici unde se duc banii, bani cu care puteam cumpara o casa. Daca o intrebam ce a facut cu banii, zice ca nu stie. Daca gasesc un terapeut prin hipnoza oare putem afla ce se intampla?
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
33 feminin
Buna, mama mea are o problema, are datorii foarte mari, de care am aflat si pe care ni le-am asumat sa o ajutam, problema este ca nu stim de toata valoarea, ea continua sa faca datorii nu stim nici motivul pentru care le face nici unde se duc banii, mentionez ca cu banii de care stim puteam cumpara o casa, nu am vazut nici un motiv, nici un ban adus in casa. Daca o intrebam ce a facut cu banii zice ca nu stie. Nu stiu ce sa mai fac, daca o confrunt zice ca nu face ,ca exagerez eu, trebuie oprita cumva dar nu stiu cum, va rog sa ma ajutati!
Daca gasesc un terapeut prin hipnoza oare putem afla ce se intampla? Nu stiu daca e o boala sau chiar are probleme, va rog sa ma ajutati cu un sfat ce pot face sa o ajut
