consiliere psihologica gratuita

Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Am 15 ani. Acum 2 ani cred ca am intrat intr-un fel de depresie. Am încercat sa ma sinucid de 4 sau 5 ori. Vreau doar sa se termine si sa nu mai fiu o dezamagire pentru nimeni. Poate bunica avea dreptate cand i-a spus mamei sa ma dea spre adoptie. Nu stiu cum sa caracterizez ce simt, dar e ca si cum un val de tristete absoluta pune stapanire pe mine.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Hey…Ma numesc Paula si am 15 ani….Nu stiu daca aici e locul cel mai bun in care sa pun intrebari legate de ce ma deranjează. Acum cam 2 ani cred ca am intrat într-un fel de depresie.Nu stiu daca e cuvantul potrivit pentru a descrie prin ce am trecut dar altfel nu pot sa il caracterezez.Am încercat sa ma sinucid de cam 4 sau 5 ori.De 3 ori prin spanzurare ,odată am vrut sa ma injunghii de fapt de mai multe ori si o data cand chiar am vrut sa termin cu viața am luat cam 30 de pastile diferite unele dupa altele si leam înghițit cu votka dar am vomitat.Dupa un timp am crezut ca e mai bine…Am ajuns la liceu mi-am facut prieteni si ma inteleg foarte bine cu ei dar ceva a inceput sa reapară.Mam gandit din nou sa ma sinucid .Vreau doar sa se termine si sa nu mai fiu o dezamagire pentru nimeni…Poate bunica avea dreptate cand ia spus mamei sa ma dea spre adopție….. Repet nu știu cum sa caracterizez ce simt dar e ca si cum un val de tristete absolută pune stapanire pe mine.Simt un nod in stomac chiar daca suna ciudat 2 degete in apropierea urechii ca un fel de presiune.Ce apare si in frunte.Dar nu sunt tot timpul așa. Câteodată fac lucruri si spun lucruri dintr-o data fara sa imi dau seama .Si nu inteleg de ce e toata lumea suparata pe mine.Dar schimbarile comportamentale au inceput sa fie mai pronuntate de cam 3 4 luni.Nu sunt tot timpul.Doar cateva zile pe luna.Si nu e regulat,apare dintr-o data.E ca si cum sunt bine si fericita de dimineață dar pe la pranz se varsa pe mine o cascada de tristețe. Repet nu in fiecare zi.Si recunosc nici situatia de acasa nu e pe rose.Tata se cearta încontinuu cu mama si azi chiar a amenintat-o iar sora mea….Nu cred ca ma place prea mult .Mereu imi spune ca sunt proasta si enervantă. Mereu.Nici eu nu sunt foarte deșteaptă recunosc ca nici nu am notele ei dar nu cred ca ea sau parintii mei realizeaza cat ma doare cand imi spun asa…Asta e…Stiu ca suna cliseic fata de 15 spune ca are depresie doar
pentru atentie si lucruri de genul dar eu asta simt.Stiu ca nu are sens si nici logica iar felul in care am scris nu ajuta pe nimeni si imi cer scuze pentru asta dar asta e ceea ce simt.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu nu imi pot imagina prin ce treci insa ma gandesc ca toate manifestarile descrise de tine ar putea fi o forma de respingere a experientelor traumatizante din familie, a agresivitatii la care esti expusa de atata timp, fie ea verbala sau fizica. Unii dintre noi reactionam si cum ai descris tu (sau asemanator). Eixista o solutie pt orice! Cere ajutor de la alti membrii ai familiei care te-ar putea ajuta sau chiar de la autoritati… ce ti se intampla nu este normal si poti reactiona. Curaj, se poate! http://www.telefonulcopilului.ro/drepturile-tale?id=20
  • Bety Anghel
    Bety Anghel Bunã ziua !
    Este posibil ca depresia de care vorbiți sã fie efectul un dezechilibru hormonal( în favoarea estrogenului) și simptomele descrise sã fie mai frecvente în faza estrogenicã a ciclului lunar. Ar fi foarte bine sã consultați un endocrinolog.
    Apoi, v- aș recomanda sã vã programați la un psiholog ptr. evaluare complexã și psihoterapie.
    Sãnãtate și numai bine !
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Mă întreb cum au reacționat părinții tăi la tentativele tale de suicid? Dar sora ta? Dar ceilalți membrii ai familiei? Știe cineva dintre ei cum te simți și stările cu care te confrunți? Este vreun adult cu care ai putea sa discuți despre asta? Și eu cred ca ai nevoie de ajutorul și sprijinul unui specialist, însă primul pas este să spui cuiva cu ce te confrunți, cum ne-ai spus acum nouă.
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Este de înţeles ca la acestă vârstă să-ţi doreşti aprecierea şi înţelegerea familie, mai ales că începi să nu mai fi un copil care crede orice, că vrei o imagine a ta, un loc în lume, însă nu toată lumea are o familie care înţelege şi este capabilă să facă aceste lucruri, unele familii sunt atât de prinse în problemele vieţii lor încât pur şi simlu nu văd ce este în jur şi doar pentru că ei nu pot să-şi facă ,,treaba” nu este necesar să te consideri tu vinovată şi să suferi. Este posibil să ai o anumită sensibilitate diferită de a familiei, specială pe care ei nu o înţeleg dar asta este problema lor. Poate ştii basmul răţuşca cea urâtă care nici ea nu se simţea bine în familia ei, dar într-o zi şi-a deschis aripile. Majoritatea oamenilor au stări de tristeţe, dar cât lăsăm să ne copleşească depinde de noi, de ce spunem noi creierului să creadă. Este important să crezi în tine, în sensibilitatea ta, în capacitatea de a fi o persoană bună, plină de compasiune, în capacitatea ta de a fi fericită, indiferent de ce este în jur, familie, uneori prieteni. Din familie învăţăm multe lucruri, ne sunt profesori de viaţă, dar învăţăm cu propria nostră inimă, ce să facem la fel şi ce să nu facem la fel. Nu lua personal tot, mai toţi oamenii sunt prinşi doar în scenariul lor personal de viaţă, nu pot înţelege ce simt cei din jur, unii învaţă, alţii nu. Poate că tu eşti specială şi vei învăţa că oamenii fac ceea ce fac din motivele lor personale nu pentru că cei din jur ar avea vreo vină, nu lua totul personal pentru că aşa vei fi ca toţi, să crezi că totul are legătura cu tine, nu, are legătură cu ei şi cu ce simt ei despre ei. Cu cât vei învăţa să-ţi găseşti singură punctele bune şi să crezi în ele cu atît vei fi mai puternică şi mai mai mult mai apreciată, pentru că aprecierea vine când tu te apreciezi. Când te simţi copleşită scrie, scrie tot ce simţi, închipuie-ţi că prin ceea ce scrii le spui tuturor ce simţi, aşa cum ţi-ar fi greu să le-o spui, aşa cum ei ar putea să te înţeleagă, lasă toată tristeţea pe hîrtie. Ceea ce simţi este important, aşa cum ai scris şi acestă postare, ai fost auzită, nişte oameni s-au gândit la tine şi la problemele tale, deci nu eşti niciodată singură şi foarte important te ai pe tine. La acestă vârstă eşti precum o floricică care vrea să iasă din pământ şi nu este uşor să dai bolovanii de pământ la o parte, dar merită lupta, cred că ştii asta foarte bine, Cine în afară de tine poate da bolovanii la o parte? Tu vei fi cea care va reuşi, sunt destui care au refuzat să crească, dar nu tu, tu şti să lupţi dar că nu ai aflat asta încă. Curaj şi succes!


Lasa un comentariu

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19371 raspunsuri primite pentru 4124 intrebari | Vezi toate intrebarile
implant dentar fast and fixed