consiliere psihologica gratuita

Login

Cursuri de psihologie | NLP | Consiliere | Dezvoltare personală

Cursuri gratuite

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Implant dentar Dental Premier

implant dentar Dental PremierProbleme cu dantura? Implantul dentar este o piesa de titan, zirconiu sau alte materiale biocompatibile, care tine loc de radacina a dintelui, fiind cea mai buna metoda de a inlocui un dinte pierdut pentru obtinerea unui zambet perfect!

Arhiva lunara pentru mai, 2020

  34 vizite
Pagina 1 din 41234

Nu am probleme in familie, dar de 4 ani orice as face nu ma simt implinit. Am schimbat locuri de munca, oras, am plecat din tara si tot asa. Chestia este ca nu pot sa mai dorm, dorm maximum 3-4 ore.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna! Numele meu este D am 26 de ani si locuiesc în uk. Am câteva probleme la care nu am gasit un raspuns anume. Chestia este ca ma simt împlinit pe plan financiar ,nu avem probleme in familie dar de 4 ani orice as face nu ma simt împlinit, am schimbat locuri de munca ,oras am plecat din tara si tot asa . Chestia este ca nu pot sa mai dorm am cate 30 de ore treaz si dorm maxim 3 4 ore si o iau de la cap . Nu pot să găsesc satisfacția in nimic. Nu stiu ce sa fac sau de unde sa incep .
  • Bety Anghel
    Bety Anghel Bunã ziua,
    Poate fi vorba despre o depresie, dar, fãrã o evaluare, nu se poate spune cu siguranțã.
    Banii sunt necesari, dar nu sunt suficienți ptr. a ne simți mulțumiți. Se pare câ aveți nevoie și de altceva, locuri, lucruri sau persoane, ptr. a vã gãsi liniștea și satisfacția în viațã.
    Vã recomand sã vã programați la un psiholog ptr. evaluare psihologicã și psihoterapie.
    Sãnâtate și toate cele bune !
  • Caut Psiholog
    Caut Psiholog Buna ziua, cu siguranta problema nu se rezolva cu sfaturi, sunt sigura ca ati incercat pana acum! Puteti apela la servicii psihologice online si va recomand sa ma contactati intrucat lucrez cu persoane stabilite in UK si cunosc problematica existenta. Numai bine va doresc !
    • Psiholog Iuliana Doroftei
      Psiholog Iuliana Doroftei Caut Psiholog ma iertați dar m-ați facut curioasa.
      Ati zis ca lucrați cu persoane din UK și cunoașteți problematica, exista o problematica specifica UK legata de somn? (nu am auzit, sunt total dezinformata de asa ceva).
    • Lucia A. Anghel
      Lucia A. Anghel Psiholog Iuliana Doroftei acelasi lucru am vrut sa întreb si eu cand am vazut azi mesajul si am tras o concluzie pe care nu o pot scrie aici, dar care rezuma “cauta-ma, numai eu stiu”, ceea ce oamenii care adresează întrebari o iau de buna.
    • Psiholog Iuliana Doroftei
      Psiholog Iuliana Doroftei Lucia A. Anghel vom afla curând. M-am gândit și eu la diverse ipoteze, de la vreme până la “caută-mă” și am zis să nu merg către vreo ipoteză.
      Dar chiar sunt curioasă, sunt multe informații pe care nu le cunosc.
    • Lucia A. Anghel
      Lucia A. Anghel A, dvs chiar ati luat-o in serios
    • Andreea Daniela
      Andreea Daniela Vremea influențează starea de spirit. Am mai auzit acest lucru de la o bună prietenă care a patit la fel. Lua antidepresive și lipsa luminii soarelui creează anumite stări.
    • Caut Psiholog
      Caut Psiholog Va recomand ca informarea dvs. sa nu includa surse nestiintifice.Va autosabotati minimalizand rolul psihologului in rezolvarea acestor probleme!
  • Adriana Gheonea
    Adriana Gheonea Tulburarile de somn intra in linie dreapta catre psihiatrie! Nu va speriati , o sa va reglati cu timpul dar este o plata pe care o platiti cand suprasolicitati mentalul! Ia ti dat multe de rezolvat…si paihoterapie dupa.. ar fi un cadou pe care sa vi l faceti!
  • Alexandra Munteanu
    Alexandra Munteanu Am mai oferit acest sfat si altor persoane stabilite in UK ,fiind si eu stabilita in nordul tarii,si sper sa va ajute :
    Faceti un consult online la GP-ul dv si spuneti exact ce va deranjeaza . Medicul va va suna si de comun acord va va face o referinta scrisa catre un specialist. Eu momentan beneficiez de asistenta psihologica prin telefon. Poate fi destul de descurajant faptul ca exista intotdeauna o lista de asteptare ,dar pt mental health va vor contacta mult mai repede.
    https://patients.econsult.health/?utm_source=eConsult…
    • Caut Psiholog
      Caut Psiholog Aveti si o alta alternativa a unei platforme online www.paxonline.net
      Tulburarile de somn pot fi o expresie a prezentei unui nivel crescut de anxietate.
  • Marian Georgescu
    Marian Georgescu Ai un gol interior pe care nu-l poti acoperi cu nimic.
    Nu te mai satisface nimic pentru ca acel gol nu se umple cu posibilități materiale ori satisfacții amoroase pe care le ai cu iubita. E necesar sa-ti pui intrebarea cine esti tu cu adevarat dincolo de măști, de statutul social, de sex.
    Cine esti tu in esenta?
    Asa începe căutarea spirituală. Mai multe detalii in privat.
  • La Psiholog
    La Psiholog Daca am inteles bine starea de veghe durează 30 de ore si cea de somn 3-4ore? Pai o zi are 24 de ore!!! Oricum, este o problema foarte grava de tulburare a ritmului circadian. Eu sunt stabilită in Belgia, tara cunoscuta pentru vremea “depresiva” insa nici vorba sa aud ca exista o problematica de asa natura. Deci as exclude aceasta ipoteza. Aveți nevoie sa apelati la ajutor specializat pt ca lipsa somnului ar “înnebuni” pe oricine.

Prietenul meu nu vrea sa locuim singuri si sa plece de langa ai lui, mai ales de langa maica-sa, pe care o divineaza. Eu voiam la facultate, iar mama lui i-a bagat in cap ca la facultate fetele isi fac de cap si ca nu ajuta la nimic. Ca sa nu ne despartim, nu am fost la facultate. Chiar si cand m-am angajat au fost discutii. Mama lui considera ca o femeie trebuie sa stea acasa, nu sa aiba serviciu.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Salut! Sunt o fata de 23 ani, lucrez ca si coordonator de birou intr o multinationala. Am o relatie de aproape 5 ani cu un baiat de 27 ani. Eu locuiesc intr un oras, iar el intr un sat de pe langa acest oras. Tin sa specific acest lucru pentru ca urmeaza sa va intreb ceva. Eu ma rog de acest baiat de vreo 1 an jumate, de cand m am angajat la aceasta firma sa vina cu mine la oras, sa locuim impreuna. Locuiesc cu parintii, dar nu mi ar fi greu sa gasesc o chirie unde sa stam amandoi. Eu imi doresc sa locuiesc cu el, sa fim o familie. Dar mentionez, cu el. El nu vrea in ruptul capului sa plece de langa ai lui, mai ales de langa maica sa pe care o divineaza. Cuvantul ei valoareaza mai mult decat orice…eu asa vad. De ceva timp incep sa am intrebari in privinta lui din cauza asta. El se lasa manipulat si controlat de maica sa. In trecut acum cativa ani noi am avut un mic accident de masina, ne a sarit un caine destul de mare in fata masinii, nu aveam viteza, dar a fost suficient cat sa indoaie usa si sa sparga bara din fata a masinii. Atat a fost nevoie ca sa aud ca maica sa a dat vina pe mine. Ca din cauza mea s a intamplat asa ceva, el in momentul ala ducandu ma pe mine acasa de la casa lui si de atunci eu nu prea o mai agreez pe aceasta femeie care ii baga numai prostii in cap. Noi ne am certat acum cativa ani si din cauza ca eu vroiam la facultate iar maica sa i a bagat in cap ca la facultate fetele isi fac de cap si ca nu ajuta la nimic. Ca sa nu ne despartim eu am facut sacrificiul asta de dragul lui, nu am fost la facultate. Chiar si cand m am angajat am aflat ca au fost discutii, mi a zis o sora de a lui. El nu stie ca eu stiu, ca nu am vrut sa ne certam. Maica sa e o femeie de la tara, nu are scoala, creste animale si munceste pamantul. El are o firma de construstii si asa isi sustine toata casa. Maica sa considera ca o femeie trebuie sa stea acasa, nu sa munceasca. Eu nu sunt de acord cu nimic din ce zice ea. Eu nu am sa renunt niciodata la jobul meu ca
sa ma mut acolo. Nici nu vreau sa ma mut acolo. El face investitii in casa aia cica “pentru noi”, dar eu nu ma duc acolo sa mi faca maica sa viata un calvar. Eu vreau sa ma marit cu el, pt ca il iubesc, foarte mult, mi as da si viata pt el, e totul pt mine, dar il vreau doar pe el. Nu pe maica sa, taica su si restul. Nu vreau sa ajung acolo la el, doamne fereste sa ma cert cu ea si apoi sa mi spuna: pleaca ca asta nu e casa ta. Voi ce considersti sa fac? Am vrut sa pun punct relatiei cu el numai din cauza asta. Dar totusi nu ma lasa inima… nu stiu ce sa fac. Atunci cand el se cearta cu maica sa, in 2 secunde se duce si o pupa si o ia in brate, cand se cearta cu mine, a si dat in mine, nu mai vorbeste cu mine cu zilele si asteapta ca tot eu sa ma milogesc de el. Pur si simplu ma simt de parca nu mai am scapare. Nu stiu ce sa fac, nu vreau sa pierd persoana iubita, e si prinul meu iubit, dar nici nu vreau sa mi pierd intreaga viata.. mai ales ca el nu mi ia apararea niciodata, mereu e de acord cu ea… si tot mie imi reproseaza.. va rog, am nevoie de ajutor, de sfatul vostru, a mai trecut cineva prin asa ceva? Ajutati ma, va rog…
Multumesc
  • Alexandru Pichiu
    Alexandru Pichiu Nu te poți lupta cu o mamă narcisistă daca iubitul tău o idealizează și când aceasta greșește. Vei pierde mereu… De aceea există o diferență între băieți și bărbați. Parintele narcisic nu-și lasă copilul să devină adult. Poți citi „Cum să te psihanalizezi singur”, de A. Roberti. Vorbește și despre cazul „mamelor cloșcă”.
  • Boróka Stinghe
    Boróka Stinghe Daca a si dat in tine si nu vrea sa-si lase mama ….ar trebui sa te gandesti la viitorul tau.
  • Daniela Draghici
    Daniela Draghici Acum serios, iti raspunzi singura fiind constienta de cele scrise, daca cazul asta e real si persoana exista, fugi mincind pamintul in primul rind pt ca te a lovit, nu exista iubire, scuza. PUNCT.
  • Alexandra Rusu
    Alexandra Rusu Deja ai făcut sacrificii pentru el.. Sacrificii care îți pot schimba sau nu cursul vieții :ai renunțat la facultate de dragul lui.. Și dacă la 27 de ani încă o are pe maicasa pe un piedestal în fata ochilor, atunci nu e bărbat. În plus te-a lovit. Din punctul meu de vedere trebuia sa pleci în secunda în care te-a lovit. Cum ai zis și tu.. E primul tău iubit.. Ești tânără. Bărbați sunt.. Experimentează, cunoaște.. Nu trebuie sa te măriți cu primul care ți-a ieșit în cale, mai ales ca el nu merita atenția și grija ta.
  • Stoian Cristina
    Stoian Cristina Asta nu mai e iubire; ești dependenta de el. Unde exista bătăi, nu e iubire. E altceva. Ai conturat foarte bine ce vrei și ce nu vrei. Ce te împiedică sa actionezi, sa pui tu limite? Asa cum l-ai descris, probabil va rămâne la țară, alături de mama lui, deci ea e clar ca are ultimul cuvânt, asa cum singura ți-ai dat seama. Noi aici nu avem cum sa îți spunem ce sa faci – ar fi nerealist. Nu e vorba despre noi, ci despre tine, tu alegi. Întotdeauna avem ce alege. Din moment ce ai scris aici, înțelegi ca îți vor răspunde și psihologi, dar și alți oameni, care vor emite opinii, pe baza experientei lor de viata. Însă fiecare cu traseul lui, cu bubele lui. Un psihoterapeut îți poate fi alături, dacă ști ce vrei sa schimbi. Nu îți va spune ce sa faci, pt ca nu e asta treaba lui, ci îți va fi alături, pt ca tu sa iei decizia potrivita nevoilor tale, dar și sa te simți mai bine cu tine.
  • Gianina-Daniela Morozov
    Gianina-Daniela Morozov Din tot ce ai povestit aici ,mi se pare că nu ai gram se stimă de sine .
    Ai făcut multe ,prea multe sacrificii ,pe care nu le merita acest așa zis iubit ,care profită sentimental de tine și tu ești chiar inconștientă că mai accepți sa ramai in această relație ,in care nu nu ai nici un beneficiu:iubire ,
    apreciere,admirație,
    respect……
    Nu înțeleg ce iubești atât de mult la un om care nu oferă nimic?!
    Pleacă ,până nu e prea târziu.
  • Jana Badea
    Jana Badea Draga mea , rupe relația cu el. Dacă vrei iti povestesc eu despre mame narcisiste si familii manipulatoare. Deși am ramas cu el , în final. Acum 9 ani ne am căsătorit legal după o relație ” furtunoasa” de 11 ani timp în care mămica lui mai ales, dar toată familia în general ne-au tulburat viata. Acum mămica lui a murit. Nu cred ca mi -a parut rau. Dar nu aveam nici de ce sa ma bucur pt ca a fost o perioadă lungă de stres in viata mea , pe care eu din pacate, din iubire pt el(nu am inteles ca trebuie sa ma iubesc si pe mine) am suportat-o foarte greu. Simt ca am lasat ca viata sa mi fie furata.
  • Mariana Hlihor Pintrijel
    Mariana Hlihor Pintrijel …tot ce putem face e legat propria persoana…incepe prin a te iubi mai mult, investeste in dezvoltarea ta personala, afla ce-ti place si ce te reprezinta….incepe un proces terapeutic pt a te intelege de ce accepti situatia asta ( vorbesc din experienta-25 de ani de casnicie cu … o extensie a soacrei mele)….in zadar asteptam sau incercam sa producem o schimbare in celalat…aceasta vine de la sine doar in urma unei schimbari produse in noi….Vrei sa se schimbe? pt asta schimba-te tu…dar nu asa, de suprafata…reconfigureaza-te…
    • Daniela Dumitrescu
      Daniela Dumitrescu Mariana Hlihor Pintrijel aveti dreptate si eu am aceeasi experienta cu soțul cu soacra,33 de ani,nimic nu s -a schmbat,eu am fost mereu pe ultimul loc.Si deci eu sunt de vina ca nu am plecat.Acum am atacuri de panică si multe boli asociate pentru ca mereu m -am inchis in mine.
  • Andreia Mirabela
    Andreia Mirabela Am trecut și eu prin asta acum 10 ani.Am ales orașul ,cariera ,dezvoltarea personală…Nu a vrut sa ma urmeze,a rămas cu maica sa in satul natal!!!Nu se va schimba nimic,astfel de băieței nu ies din cuvântul mamei,chiar dacă in sufletul lor nu sunt multumiți de alegerea făcută!Mergi la facultate,citește,dezvolta -te personal…nu aștepta după deciziile lui ,pt ca te vei rătăcii și vei regreta ca nu ai făcut ce îți doreai cu adevărat!E greu,dar dacă te iubește cu adevărat te va urma!Timpul va decide,dar nu-ți neglija prioritățile pentru nimeni in viața!
  • Ana Raluca
    Ana Raluca Certurile sunt normale, violența nu. Sa mergi la facultate e normal, sa stai acasa desi nu ți-o dorești, iarăși nu. Am trecut printr-o astfel de relatie (mama lui era, in schimb, o femeie ok) cu un personaj abuziv, a fost primul meu iubit, am stat 4 ani cu el pentru ca habar nu aveam cum trebuie sa fie o relatie. Nici acum nu stiu exact cum e relatia ideala, dar stiu sigur ca un om care te iubeste nu te loveste si nu te impiedica sa progresezi, sa te dezvolti ca persoana… Ai grija de tine.
  • Elena Branici
    Elena Branici Ai descris doua relații disfuncționale. Pare că tu ești dependentă emoțional de el, iar el de mama lui. Gasește un psihoterapeut și exploreaźa asta… apoi vei fi mai bine.

Eu si sotia mea ne cunoastem de 19 ani. Totul a mers bine pana la sfarsitul anului trecut cand soția mea mi-a spus ca are un gol în suflet pe care nu-l poate explica. Nu a cunoscut pe altcineva, dar nu poate sa ma mai simtă si nu mai poate continua. S-a inchis in ea si nu vorbește cu nimeni despre problemele ei sau ale noastre, practic a pus un zid intre noi.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua
Sunt nascut pe 1979. Sotia mea e nascuta in 1984, Avem doi băieți, de 14ani si de 9ani.
Eu si sotia mea avem o căsnicie de 16 ani și ne cunoastem de 19.
În 2018 am vrut de comun acord sa ne schimbam viața si am plecat in Anglia, prima dată sotia, după care am urmat eu, la 2 luni iar in toamna am luat si copiii împreună cu soacra-mea.
Totul a mers bine și pe plan familial si financiar pana la sfarsitul anului trecut cand s a produs o ruptură între mine și soția mea, aceasta spunându mi ca are un gol în suflet pe care nu l poate explica. Eu am suferit o depresie, am devenit mai sufocant sfârșind prin a pleca spre Romania la 1.4.2020 unde sunt si in momentul de față, pentru a pune capăt vârfurilor si a oferi o pauză relației noastre.
Acum mă simt mult mai bine, iau si tratament, sunt mult mai încrezător în forțele proprii.
Sunt familist de felul meu si incerc di răsputeri să înțeleg ce se întâmplă cu soția mea care imi spune că nu a cunoscut pe “altcineva” dar nu poate sa ma mai simtă si nu mai poate continua asa.
Ea s a inchis in ea si nu vorbește cu nimeni despre problemele ei sau ale noastre, practic a pus un zid intre noi.
În momentul de față de cate ori incercam sa ne apropiem prin discuții calme, pozitive, de fiecare dată trebuie sa existe ceva sa întoarcă situatia pe dos si amândoi ne întoarcem de unde am plecat-discutii aprinse.
As dori daca puteti face o analiză a relației noastre sau a compatibilității noastre, sa ma sfătuiți cum si in ce fel ar trebui să procedez ca sa nu o pierd, nu vreau sa ne despărțim si simt ca inca se mai poate, dar ea a cedat lupta pentru noi, eu inca mai cred in noi.
Toți din jurul meu mi au spus că renunțau de mult in locul meu, dar nu stiu, ceva ma împinge sa lupt in continuare pentru valorile mele. Credeți că gresesc?
Simt ca nici macar ea nu stie ce se întâmplă cu ea, simt ca are nevoie de ajutor dar nu accepta acest ajutor de la nimeni.
Va multumesc din suflet!
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu din pacate, daca ea nu accepta ajutor atunci nu poate fi fortata, dupa cum ati spus si dvs., prin niciun argument. Pentru a putea incepe cautarea unor solutii la problema este necesar sa stim ce se intampla in ea, altfel doar presupunem. Poate reusiti sa o convingeti sa incepeti o consiliere de cuplu. Succes!
  • Mihaela Teodorescu
    Mihaela Teodorescu Ceea ce relatați mă duce cu gândul la următorul aspect al unei relații sănătoase: fiecare dintre parteneri simte că are libertatea de a crește, că dincolo de grija pentru celălalt, se vede pe sine și nevoile sale și are libertatea de a le împărtăși cu partenerul. Înțeleg că sunteți preocupat de starea soției dv., îi simțiți suferința și vreți să o ajutați. Poate dacă reușiți să îi transmiteți asta, dacă simte că îi sunteți alături și că vă asumați ceea ce decurge dintr-o eventuală dezvăluire a problemei care o frământă veți putea avansa un pic în direcția dorită. Încercați să schimbați ceva în abordare, cu răbdare și curaj. Succes!
  • Raluca Neagu
    Raluca Neagu Bună ziua! Subscriu la ceea ce au scris colegii mai sus, uneori avem nevoie să ne regăsim pe noi înșine, diferiți de rolurile noastre (mamă, soție în cazul de față), nu putem face o analiză a compatibilității pentru că nu știm multe lucruri despre dumnevoastră, soție, istoricul relațional, dificultățile prin care ea poate a trecut sau trece. Înțeleg însă că vă simțiți confuz și pierdut și poate înspăimântat de pierderea relației, dar dacă iubiți ceva cu adevărat trebuie să îl lăsați în libertate, dacă asta îi aduce fericirea. Încercați dumneavoastră terapie, redescoperiți-vă și dumneavoastră, oferiți-i spațiu și răbdare, propuneți-i terapie de cuplu când va fi pregătită și acceptați lucrurile așa cum sunt momentan.

De fiecare data cand incep sa mananc sanatos, ma simt bine, parca prind viata, dar daca apare o problema sau orice forma de stres, recurg la junk food si zahar in orice forma. Problema e ca in momentul acela parca nu as fi eu. Ma trezesc ca am terminat mancarea pe trei zile. Simt ca ceva se activeaza in gandirea mea si ma obliga sa fac asta, ca o alta persoana.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Salut,
Sunt o fata de 21 de ani, lucrez la birou si am o problema foarte mare in ceea ce priveste alimentatia.
De fiecare data cand incep sa mananc sanatos, ma simt bine, parca prind viata, dar daca apare o problema sau orice forma de stres, recurg la junk food si zahar in orice forma il gasesc. Problema e ca in momentul acela parca nu as fi eu. Ma trezesc ca am terminat mancarea pe trei zile, desi nu am vrut asta. Simt ca ceva se activeaza in gandirea mea si ma obliga sa fac asta, ca o alta persoane. Nu aud voci si nimic de genul acesta, dar parca nu fac eu lucrul acesta. Doar ma trezesc ca l-am facut.
Vreau sa mentionez ca in copilarie nu m-am inteles bine cu parintii mei, desi acum relatia noastra este mult mai buna. Am fost supraponderala aproape toata viata, dar dupa am ajuns in cealalta extrema, iar ai mei voiau sa ma bage in spital din cauza anorexiei (datorata relatiei mele cu parintii si moartea unei persoane foarte drage). Nu stiam ca asta era atunci si mi-a luat 2 ani sa-mi recunosc mie ca trecusem prin asta. Pana atunci ma mintisem ca doar voiam sa fiu slaba.
Dupa ce am trecut de asta (am reusit cumva printr-o schimbare brusca de gandire), am inceput iar sa ma ingras din cauza modului meu de a manca. Vreau sa mentionez ca familia mea isi arata afectiunea prin mancare. Tata a inteles ca nu e okay pentru mine chestia aceasta, dar mama continua sa se jigneasca daca nu accept mancarea care mi-o face.
Mi-ar placea sa stiu daca aveti ceva solutii pentru mancatul compulsiv. Nu mai stiu ce sa fac.
Multumesc si imi pare rau pentru postarea asta lunga, dar sper sa ajute si pe altii.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu exista psihoterapeuti care lucreaza in mod deosebit cu persoanele care au tulburari de acest gen. Incepeti un proces terapeutic pt ca nu este usor sa trecem printr-o viata de om; este nevoie de timp si efort emotional, de multa vointa, de introspectie si multe altele. Curaj, se poate!
  • Lucia Pojar
    Lucia Pojar Psihoterapia comportamentului alimentar vă va fi de folos. Eu am lucrat cu clienti pe aceasta pb, atat fata in fata, cat si online, si au avut succes. Deci se poate. Va pot da detalii. Succes
  • Raluca Neagu
    Raluca Neagu Bună ziua! Din ce povestiți, mâncarea a fost pe primul plan ca hrană emoțională în familia dumneavoastră, probabil că mama și în copilărie își exprima afecțiunea tot prin mâncarea pe care vi-o gătea, așa s-a creat relația emoțională mâncare=liniștire, înăbușirea emoțiilor, uitare, confort, de aceea, pare că sunteți altă persoană când mâncați pe fond de stres, sunteți copilul flămând de iubire. Apelați la un terapeut, vă va ajuta, mai ales că ați avut și tulburări alimentare în trecut.

Sotul meu acuza de cateva luni o durere in piept insotita de insuficienta respiratorie si palpitatii. Toate analizele i-au iesit bune. Medicii i-au recomandat sa mearga la psiholog, insa sotul meu nu crede in asa ceva. Nu crede ca e o boala care are legatura cu psihicul.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua.
Sotul meu acuza de cateva luni o durere in piept insotita de insuficienta respiratorie si palpitatii. Am fost la cardiolog pt examinare unde i-au facut mai multe EKG-uri si ecocardiografie, insa toate i-au iesit bune. Medicii cardiologi i-au recomandat sa mearga la psiholog, insa sotul meu nu crede in asa ceva. Nu crede ca e o boala care are legatura cu psihicul. Sfatuiti-ma cum as putea sa il conving sa mearga la un psiholog. Lipsa de aer este ce il deranjeaza cel mai mult, am facut si la plamani analize, plus analize de sange, toate perfecte. Aveti un sfat pt problema mea? Va multumesc!
  • Alexandra Donea
    Alexandra Donea Buna ziua! Asa am patit si eu, tot asa am facut analize, EKG pentru ca aveam starile acelea din senin si la fel credeam ca nu e de la psihic ci ca am probleme mai grave si pana la urma am zis “un control psihiatric n ar strica cu nimic” am ajuns si la psiholog unde mi s a spus ca sunt atacuri de panica si am primit medicamentatie. Ideea e ca nu strica cu nimic un control din potriva ajuta la gasirea problemei.Toate cele bune!
  • Cosmin Lucaci
    Cosmin Lucaci Cel mult ii puteti explica beneficiile pe care le-ar putea avea de la consultarea unui specialist (descoperirea unei tulburari psihosomatice cum ar fi atacurile de panica, terapie pentru o asemenea tulburare, e doar un exemplu) dar nu il puteti convinge mai departe de atat deoarece decizia de a consulta un specialist, fie el psiholog, psihiatru, consilier, are nevoie sa fie facuta de persoana in cauza, nu dintr-o constrangere externa.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu si eu va incurajez sa folositi ratiunea si informarea. Crede sau nu crede, tulburarea aceasta netratata se acutizeaza si va ajunge cu siguranta la tratament psihiatric, mai puternic decat ar fi nevoie in acest moment. Este si o parte buna aici: faptul ca este sanatos fizic. Stresul poate duce la atacuri de panica – simplu. Se trateaza. Succes!
  • Ana-Maria Buzea
    Ana-Maria Buzea Buna ziua! Este posibil ca in momentele in care se inregistreaza EKG, sotul dv sa nu aiba manifestarile descrise. Exista alternativa inregistrarii EKG pe 24h cu un dispozitiv portabil. Depinde si cat de des apar manifestarile.
  • Marian Deacu
    Marian Deacu Și eu am trecut prin această situație. Am făcut analize toate au fost bune. Am ajuns la psihiatru și acum mă simt bine. Curaj că totul va fi bine. La mine a fost din cauza stresului.
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Intrebati-l ce prefera, sa stea si sa sufere sau sa incerce si varianta asta (sa mearga la psiholog)? Alegerea e a lui!
  • Lucia Pojar
    Lucia Pojar As recomanda si analize ale functionarii tiroidei. Daca si astea sunt ok, atunci întrebați-l ce pierde daca consulta si un psiholog.
  • Violeta Mancas
    Violeta Mancas Buna ziua,
    Cand o sa ajunga sa-i incurce foarte tare viata, o sa mearga singur. Revedeti filmul “Nasul la psihiatru”. Are 3 parti.
    Succes!

Am suferit ca familie două decese în 3 luni, tatăl meu și tatăl soției. Copiii au avut un șoc la pierderea primului bunic și nu știm dacă este recomandat să le spunem că într-un timp atât de scurt s-a prăpădit și cel de-al doilea bunic.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua tuturor ,
Am suferit ca familie două decese în 3 luni , tatăl meu și tatăl soției.
Copii au avut un șoc la pierderea primului bunic și nu știm dacă este recomandat să le spunem că într-un timp atât de scurt s-a prăpădit și cel de al doilea bunic.
Vă rog mult să ne ajutati cu un sfat / recomandare . Vârsta copiilor este 5 si 10 ani si sunt fetițe amândouă.
Mulțumesc anticipat.
  • Răzvan Anghel
    Răzvan Anghel Eu va spun ca mai bine amânați un pic, sa aibă timp sa se obișnuiască cu ideea. Intre 3 și 10 ani am văzut moartea luând oameni dragi din familie – bunici, străbunici și nu înțelegeam de ce, așa de repede, a mai plecat un om drag mie. Mai bine spuneti-i ca e bolnav și e la spital, face tratament, cum copiilor nu prea le plac spitalele nu va mai fi curios sa întrebe și puteți amâna un timp vestea trista. Va înțelege mai ușor mai târziu dar la 5-6 ani cel mic nu e pregătit de doua asemenea vesti. Puteți discuta eventual cu cea de 10 cand va putea asimila vestea și dacă știe sa tacă fata de sora ei. E mai bine sa amânați asemenea vesti cât puteți de mult. Eu după ce am văzut atâția oameni dispărând așa repede am și refuzat sa mai merg ani de zile la înmormântări , sa țin minte omul așa cum era, nu pus in sicriu . De aceea, folosind experiența personală va spun sa încercați cât se poate sa amânați vestea și dacă întreabă de el dați-l bolnav, e mai ușor sa spui mai târziu ca a murit când azi ai zis ca e bolnav decât sa spui azi fără ca ele sa fie pregătite sa accepte vestea ca a murit și al doilea bunic.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu in primul rand condoleante! Dvs cum credeti ca ar fi cel mai bine sa procedati cu ele? Parintii au cel mai bun simt legat de copiii lor si cred ca ar fi bine sa aveti incredere atat in dvs cat si in ele. Pe de alta parte apare intrebarea: puteti evita ca ele sa primeasca si a doua veste? Daca acest capitol este bine explicat lor, atunci au toate sansele sa il integreze adecvat, chiar daca o sa existe o perioada de suferinta. Ca parinte, eu le-as explica celor doi copii ai mei ce s-a intamplat si as incerca sa fiu alaturi de ei cat mai mult pt a-i ajuta sa treaca peste doliu. Numai bine!
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Botezat-Antonescu Radu ca om care a trăit experiența aceasta fiind copil, e vârsta prea mică pentru a spune așa repede unui copil de 5 ani a murit bunicu al doilea. Șocul unei asemenea pierderi trece greu la asemenea vârste, dacă pot sa nu spună măcar 6 luni ar fi foarte bine. Ar fi atenuat de timpul deja trecut un asemenea anunț, dat prea repede ar dubla șocul și nu e bine ..
    • Botezat-Antonescu Radu
      Botezat-Antonescu Radu daca se poate, daca nu atunci ceva trebuie spus. Daca ii mintim tot vor afla. Eu as prefera sa stie de la mine.
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Da, de la tine dar mai târziu, la un moment pe care îl simți și îl alegi. Eram mai mare și, bolnav fiind părinții au ales sa amâne sa îmi spună despre decesul unei doamne foarte Draga mie pentru a nu influența starea mea ( urma sa fiu operat ). După un timp mi-au spus uite ce s-a întâmplat cât erai in spital . Și am înțeles de ce atunci au spus . Dar acum, după ce au șocul primului bunic plecat sa afle ca a murit al doilea? Doamne ferește! Știu ca ascund vestea.3 luni, 6 luni, spun tuturor care au contact cu fetele sa nu vorbească despre in prezenta lor și când le-a mai trecut starea și pot asculta o veste trista le spun tot eu, nu străini . Dar așa ? E prea devreme ..
    • Cristina Tacaciu
      Cristina Tacaciu Mie mi se pare ca fix copilul de 10 ani, care intelege mai bine, va avea mai mult de suferit.
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Cristina Tacaciu va asigur ca nu prea înțelege nici ea. E încă o perioada in care lumea poveștilor e puternica, binele învinge și dacă el învinge, de ce a mai murit un bunic? Mai durează pana sa înțeleagă, inclusiv din orele de biologie care e cursul normal al vieții
    • Cristina Tacaciu
      Cristina Tacaciu Răzvan Anghel Eu am ramas cu traume din cauza unor decese intre varsta de 7 si 10 ani . Deci te asigur ca nu e vorba de a intelege ca un adult, ci de a percepe constient pierderea
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Cristina Tacaciu tocmai de aceea spun, dacă poți amâna o asemenea veste ,fa-o, nu încărca un copil cu vești grele de dus și pentru adulți
    • Botezat-Antonescu Radu
      Botezat-Antonescu Radu deci practic imi dati amandoi dreptate :) )
    • Cristina Tacaciu
      Cristina Tacaciu Răzvan Anghel Trauma absentei inexplicabile provoaca alte traume la randul ei. Foarte mult nu poate sa amane, nu are sens. Da, de acord, nu e nevoie sa fie pus in tema copilul acum dar cat sa dureze amanarea asta? O luna, doua, jumatate de an? mai mult? care sunt riscurile amanarii extensive?
    • Răzvan Anghel
      Răzvan Anghel Cristina Tacaciu cât crezi că se poate amâna. În situație de operație iminenta mie mi-au spus despre decesul de care spuneam după câteva luni când am întrebat ce mai face. Și aveam 22 de ani nu 10 și tot m-au menajat.
  • Mihaela Zaharia
    Mihaela Zaharia Eu personal nu le-as ascunde nimic copiiilor fiindca ei se prind oricum ca ceva nu e in regula, ca e ascuns si secretele in familie nu fac decat un rau in plus fata de trauma originala. Pe langa durerea in sine creeaza si neincredere fata de parinti, orice varsta ar avea si oricum ar afla peste ani ca a fost un decalaj intre data mortii si momentul cand voi ati recunoscut. Mai ales daca ele au tinut legatura cu el, daca au vorbit la telefon sau video, daca mergeati in vizita sau veneau la voi e greu sa nu se intrebe ce s-a intamplat, iar varianta ca e bolnav si la spital nu face decat sa prelungeasca grija si confuzia. In schimb as avea grija cum le spun si mai ales as constientiza ca nu e vorba doar de un singur moment si gata, ci e o perioada intreaga in care as fi foarte disponibila sa discut si sa le raspund tuturor intrebarilor. In primul rand le-as recunoaste dorul fata de ei si l-as onora prin uitatul la poze sau filme, prin scris scrisori sau desene pe care sa le duceti la cimitir, prin tintul in brate cand plang, etc. As face diferenta intre corp si suflet – corpul este ingropat in pamant, sufletul e nemuritor si se ridica la cer, multi copii sunt foarte confuzi legat de asta cand aud ca persoana care a murit se ridica la cer, dar ei vad sau stiu ca tocmai a fost ingropata. Dar explicatiile astea tin de apartenenta voastra religioasa. De asemenea, puteti sa le explicati alte ritualuri pe care le vor vedea, ca se aprind candele, ca se fac pomeniri, etc. Mai problematic e in schimb sa le apara teama ca si voi veti muri si ele vor ramane singure. Daca apare, stati de vorba cu ele, ajutati-le sa verbalizeze frica asta, nu le interziceti sa vorbeasca despre ea, dar aveti grija si ce le promiteti. Nu are rost sa faceti promisiuni care nu sunt in controlul vostru, de genul eu nu o sa mor niciodata, o sa fiu cu tine mereu, etc. ci ceva de genul O sa am grija de mine si de sanatatea mea, o sa fiu atent, fiindca si eu imi doresc sa traiesc cat mai mult cu voi. Daca incepe sa le fie teama de virusi/infectii sau boli, puteti sa le explicati cum sa se protejeze si cum sa isi creeze un organism puternic care sa faca fata (sa manance sanatos, sa faca sport, sa isi faca analize regulat). La fel daca incepe sa le fie frica sa nu cumva sa moara si ele, desi aici daca devine problematic puteti apela la un specialist care lucreaza cu copiii.. Ce au nevoie insa tot timpul e sa se simta iubite de voi si sa pastrati comunicarea deschisa pentru absolut orice simt sau le trece prin cap. Pentru copiii mai mici am auzit impresii bune despre cartea de aici: https://www.curteaveche.ro/p/marele-lup De asemenea pe youtube exista sub forma de desen animat, dar in engleza: https://www.youtube.com/watch?v=xrQXYRklt1Q Poate va prind bine.
    • Carmen Sorici
      Carmen Sorici Fiecare familie are propria sa dinamică, de aceea sfaturile din domeniul personal al fiecăruia nu sunt obiective pentru că presupun că două persoane pot fi exact la fel din punct de vedere al psihicului ceea ce este imposibil Psihologul ajuta aducând claritate asupra opţiunilor, dar alegerea este doar a fiecăruia. Condoleanţe pentru pierderile suferite, dar afectat de aceste pierderi puteţi crede că şi copii trăiesc evenimentele la fel, ceea ce in fapt nu se întâmplă, pentru copii ancora principală sunteţi dumneavoastră, minţindu-le le excludeţi din viaţa dumeavoastră, nu le protejaţi. Copiii învaţa totul de la noi şi învaţă şi cum să trăiască o durere, cît de mult să se lase afectaţi de ea, iar cel mai important lucru este că învaţă că durerile trec, că împreună durerile pot fi mai uşor de dus. În aceste momente copiii vă sunt suport şi îl vor da aşa cum pot, Dacă le transmiteţi frică excesivă pentru întîmplări ale vieţii aşa vor proceda ca adulţi, nu vor putea face faţă. Este un eveniment major ce nu poate fi ascuns, făcând acest lucru ascundeţi sentimentele, exprimarea emoţiilor puternice, de aflat tot vor afla dar asta vor înţelege că suferinţa trebuie ascunsă, nu vorbim despre ea, minţim că totul este bine fără a avea curajul să o trăim şi nu putem scăpa de suferinţă decât trăind-o. Desigur pot să nu participe la înmormântare, să nu ia contact cu manifestările altor rude care să le impresioneze, dar asta nu înseamnă că le minţiţi. Copii au o putere de a trece peste probleme mai mare decât adulţii mai ales dacă se vorbeşte mult cu ei şi le este explicat, dacă nu se simt părăsiţi în travaliul doliului de către părinţi, daţi la o parte.Nu uitaţi ,copiii cred ce le spuneţi şi este important cum le prezentaţi momentul, nu ca pe ruptură definitivă ci ca o altfel de legătură care va exista prin amintiri prin tot ceea ce bunicii au dăruit, prin asemănările fizice, momentul capătă o speranţă, o înţelegere, o acceptare. Feriţi-vă să proiectaţi propria dumneavoastră durere asupra lor, pentru ei sunt bunici, pentru dumneavoastră sunt părinţi, este altceva. Nu ne putem feri copiii de probleme în viaţă, dar putem să-i învăţăm să treacă peste ele.
      • Răzvan Anghel
        Răzvan Anghel Carmen Sorici aici nu e vorba de minciuna ci efectiv de omisiune. Nu spui azi dacă nu întreabă . Și dacă nu ești pregătit, amâni răspunsul, distragi atenția .. deși a spune azi ca bunicu e la spital e util in a-i putea spune când alegi momentul adevărului ca a murit. Mai ales dacă e un asemenea șoc inițial și simți ca a da încă o veste ar fi o încărcare prea mare.
      • Marilena Popa
        Marilena Popa Răzvan Anghel Buna ziua, inteleg ca ati fost afectat personal de o situatie similara, insa nu vad nici un castig pentru acest grup daca intrati in dezbatere cu fiecare respondent la aceasta postare. V-ai exprimat parerea si persoana care intreaba o poate citi, dar dezbaterile interminabile nu sunt in folosul nimanui aici. Daca totusi credeti ca va folosesc la ceva, sunteti liber sa le duceti in discutii private. Numai bine!
      • Carmen Sorici
        Carmen Sorici Răzvan Anghel Acest lucru este valabil pentru adulţi, copiii nu se concentrează pe pregătire, copilul primeşte o veste proastă dar asta nu-l face să nu se uite peste câteva momente la desene şi să ceară o prăjitură, copilul are alt univers, gîndirea lui este practică, orientată spre ceea ce este în imediata lui apropiere, este interesat să fie ocrotit de părinţi, să nu-i piardă şi foarte important să nu se simtă vinovat într-un fel, copii au acest mecanism de a se simţi vinovaţi de supărările părinţilor, un bunic bolnav naşte şi speranţa că se va face bine în comparaţie cu celălalt şi speranţa este înşelată şi dezamăgirea este dublă, are o dublă vină şi una personală, se va gândică poate nu a făcut ceva corect nu a fost cuminte destul, nu a văzut bunicul. Gîndirea copiilor este legată de zona magică Lucrurile în afara adevărului sunt complicate .
    • Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan
      Cabinet Psiholog Gabriela Vitikan Secretul nu este sanatos si poate face mai mult rau pentru dinamica intregii familii, intrucat copiii vor simti ca e ceva in neregula. Doliul nu poate fi evitat, cel mai sanatos este sa treci prin el, indiferent de varsta. Totul este sa gasiti o formulare adecvata varstei fiecarui copil si sa fiti langa el, sa il suatineti in procesul de acceptare.
Închiriere spații cabinete – București

Închiriere spații cabinete – București

Închiriem spații pretabile pentru psihoterapie, medicina de familie, avocatura, logopedie, coaching, birouri pentru firme/PFA. Spațiile se află într-o clădire de birouri, cu spații cuprinse între 15 si 18 mp, dotate cu parchet, aer condiționat, uși cu izolație fonică și sala de așteptare comună. Unele cabinete au terasă proprie. În preț sunt incluse utilitățile și consumabile.

Preț: 290-310 euro/lunar (în funcție de suprafața cabinetului)

Tel.: 0766.241.334

Inchiriere spatiu psihoterapie – Bucuresti (zona Piata Romana)

Dacă ești în căutarea unui spațiu liniștit, confortabil, în care să îți desfășori activitatea, subînchiriez o cameră într-un apartament cu două camere (în vilă) în zona Piața Romană – Tunari. Pentru mai multe informații ne putem auzi la telefon: 0725.941.553, Anca Hodorogea.

Prietenul meu are un copil dintr-o relatie anterioara si doreste ca pe viitor sa-si ia copilul langa el. Copilul este autist si nu poate vorbi. Ce mi-a zis nu mi-a picat deloc bine. Este un copil ce necesita ingrijire 24/24 si nu vreau sa am o asemenea responsabilitate. Copilul are crize, se enerveaza si nu ma simt pregatita sa trec prin asa ceva.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
A, 27 ani.
Nu stiu cum sa procedez cu prietenul meu care are un copil dintr-o relatie anterioara. Suntem impreuna de o luna si acum 2 zile mi-a zis ca isi doreste ca pe viitor sa-si ia copilul langa el, in casa lui. Copilul este autist si nu poate vorbi.
Desi avem doar o luna impreuna si este devreme sa pot spune ce va fi in viitor, ce mi-a zis nu mi-a picat deloc bine. Este un copil ce necesita ingrijire 24/24 si nu vreau sa am o asemenea responsabilitate, ma sperie asta. Copilul are crize, se enerveaza si nu ma simt pregatita sa trec prin asa ceva.
Nu stiu cum sa-i spun asta prietenului meu fara sa-l jignesc si daca este bine sa port de acum discutia asta cu el sau mai tarziu.
Nu vreau nici sa ajung in viitor si sa-mi reproseze ca din vina mea nu si-a luat copilul langa el….
  • Lucia A. Anghel
    Lucia A. Anghel Buna ziua. De dvs depinde decizia daca vreti sa continuati sau nu, dupa ce reflectati asupra situației si discutați cu partenerul dvs cele scrise aici.
  • Elizabeth Ely
    Elizabeth Ely Va pot spune din prisma unei femeii care a fost in aceeasi situatie precum dvs. Autismul are diverse forme, nu e vina lui ca s-a nascut asa iar tatal este absolut normal să-l vrea in preajma fiindcă este copilul sau. Intrebarea este cat de mult puteti sacrifica pentru aceasta relatie in ideea ca este nevoie de foarte multa rabdare si atentie. Nu ati mentionat nimic de mama copilului, daca cumva aceasta l-a parasit pe copil sau Doamne fereste a murit, atunci partenerul dvs cauta pe cineva care să-i fie si mama copilului, daca insa aceasta trăiește si are o relatie buna cu fiiul sau atunci rolul dvs va fi de a-l intelege si ai fi alaturi in momentele dificile. Sunt foarte multe cărți pe care le puteti citi pe aceasta tema unde veti gasi info utile. Nu e un capat de lume trebuie doar multa răbdare. Daca insa decideti sa puneti punct si considerati ca nu faceti fata, atunci faceti aceasta într-un mod cat mai sensibil cu putinta, e foarte greu sa ai un copil bolnav si sa ti sa spună,,nu te vreau din cauza copilului,, este foarte traumatizant. Succes
    • Tina Florea
      Tina Florea Elizabeth Ely Se vede ca ea empatizează destul cu partenerul ei și situația lui, “faceti intr-un mod cât mai sensibil” tinde sa ii inducă un simt de vinovatie. Nu știu da sunteți sau nu psiholog, dar asemenea afirmații trebuie făcute cu grija, chiar dacă, social, ceea ce ați spus e agreabil și arata nobil, dar când vine vorba de o persoana vie, nobletea duce după ea un simt foarte arzător ca vina.
      Ar trebui sa vadă de ce și-o ales așa partener, ce ii da relația data.
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, este o decizie pe care dumneavoastra va trebui sa o luati. Inteleg ca sunteti speriata de acest copil si responsabilitatea pe care o presupune. Este de inteles sa va faceti griji, si chiar este de inteles daca ati decide sa rupeti relatia din aceasta cauza. Este inca o relatie la inceput, asa ca intr-un fel, daca decideti ca nu puteti accepta asta, este mai bine mai devreme decat mai tarziu. V-as sfatui sa ii dati o sansa copilului, sa petreceti ceva timp (o zi, un weekend) cu el si cu actualul partener, ca sa intelegei la ce anume v-ati inhama in aceasta relatie, ca sa fiti in cunostinta de cauza. Numai bine!
  • Elena Petrone
    Elena Petrone Bună, Dacă îți dorești să fii cu el, va trebui sa ii accepți și copilul. Dacă însă îți dai seama ca nu e ceea ce îți dorești tu, cel mai bine e sa nu amâni sa ii spui. Sunteți în etapa de cunoaștere și e bine sa fiți sinceri unul cu celalalt pentru a ști cum sa va raportați la viitor, și cel mai important sa vedeți dacă poate fi vorba despre un viitor împreună.

De la inceputul relatiei partenerul meu mi-a zis ca viciul lui este sa vorbeasca cu alte femei pe internet. Cand si cand apare aceasta problema intre noi. Oare cum ar trebui sa il ajut sa scape de asta? Nu vrea sa mearga la psiholog.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
33 ani, sex F
De aproximativ 6 luni am inceput o relatie cu un barbat de 36 de ani. Exista chimie intre noi din toate punctele de vedere insa inca de la inceputul relatiei mi-a zis ca viciul lui este sa vorbeasca cu alte femei pe internet. Cand si cand apare aceasta problema intre noi. Oare cum ar trebui sa il ajut sa scape de asta? Nu vrea sa mearga la psiholog.
  • Psiholog Cristina Constantin
    Psiholog Cristina Constantin Buna ziua! Din pacate, oricât va doriti dvs ca el sa faca o schimbare in comportament, acest lucru nu se va intampla, pentru că cel mai probabil partenerul dvs nu vede nicio problemă în acest viciu. In schimb, puteti sa va întrebați ce anune v-a atras la parteneri, ce anume va aduce bun aceasta relatie, ce va face sa continuati, ținând cont de faptul ca el nu dorește să renunțe la acel comportament. Mult succes!
  • Lucia A. Anghel
    Lucia A. Anghel Buna ziua. Dvs nu aveti cum sa il ajutați, iar dansul nu vede o probelma in asta. Ceea ce a si facut: v-a adus la cunostinta faptul ca el o sa mai vorbească si cu alte femei. Acum de dvs tine decizia daca vreti sa continuati asa sau nu si daca raspunsul este da, ca vreți sa continuati, va recomand dvs consiliere pt a vedea de ce acceptați modalitatea aceasta de “contact”, ci nu cu altcineva care nu are acest “viciu”.
  • Psiholog Iuliana Doroftei
    Psiholog Iuliana Doroftei Din pacate sustin opinia colegelor de breasla.
    Doar dvs v-ati exprimat ca ar avea nevoie de ajutor domnul, nu si el. Ceea ce el face este un obicei, nu o problema, intrucat daca o considera o problema era deja in lucru cu ea.
    In general in situatiile astea apar conflictele pentru ca partenerul salvator insista sa rezolve ceva ce celalalt nu vede ca fiind o problema, apar sentimente de respingere si inutilitate, ca sa nu mai vorbim despre anulare ca femeie etc.
    Eu cred ca domnul v-a informat despre persoana care el este, cu care intrati in relatie si este important sa intelegeti ca relatia o veti avea cu intreaga lui personalitate, implicit cu discutii cu alte femei.
    Imi pare rau.
  • Georgia Georgia
    Georgia Georgia Am trăit o astfel de experiență și pot spune că e Groaznic dar în același timp poate fi o lecție. Multi ani am incercat sa ii aduc la vedere părerile mele sau felul în care acțiunile lui mă făceau să mă simt ,efectele asupra noastră ,au fost și pierderi financiare multe ,și timp dat doar in acea direcție ,a ținut ani de zile ,timp puțin sau deloc pt noi ,nepăsare ,distanțare etc . El a rămas același și niciodată nu a considerat că undeva era o problema . După ce am terminat relația eram un om răvășit ,obosit ,fara încredere în sine dar nici în ceilalți ..am reușit să mă restabilesc cu ajutorul unor ședințe psihologice ,dar a durat câțiva ani. Cel mai indicat ar fi că fiecare sa și rezolve problemele înainte de a forma un cuplu .
Pagina 1 din 41234

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19371 raspunsuri primite pentru 4124 intrebari | Vezi toate intrebarile
implant dentar fast and fixed