consiliere psihologica gratuita

Login

Cursuri de psihologie | NLP | Consiliere | Dezvoltare personală

Cursuri gratuite

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Implant dentar Dental Premier

implant dentar Dental PremierProbleme cu dantura? Implantul dentar este o piesa de titan, zirconiu sau alte materiale biocompatibile, care tine loc de radacina a dintelui, fiind cea mai buna metoda de a inlocui un dinte pierdut pentru obtinerea unui zambet perfect!

Arhiva lunara pentru iulie, 2019

  27 vizite
Pagina 1 din 212

Sunt socat, revoltat de oribila crima din Caracal. Nu se poate face ceva astfel incat aceste specimene sa fie date in vileag de cetateni si duse la psihiatrie?

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Buna ziua ! La fel ca toti, sunt socat, revoltat de oribila crima din Caracal. De cate ori vad asemenea cazuri, ma revolta si ma tot intreb : oare chiar nu se poate face ceva ca aceste specimene sa fie date-n vileag de cetateni, duse la psihiatrie ? Sincer sa fiu, cunosc si eu de-a lungul existentei mele, destui oameni pe care-i vad, simt ca fiind nebuni, psihopati, ceva in neregula cu ei : de la cadre didactice, profesori universitari, oameni cunoscuti sau chiar de pe strada necunoscuti ! Sincer daca as avea aceasta putere, pe toti i-as lua la puricat mai ceva ca pe vremea Securitatii. Degeaba mai spun si eu cateodata ca X-ulescu e nebun, ca nu mi se pare normal, cred ca are probleme psihice ca NU ma baga nimeni in seama. Eu cred ca noi societatea civila avem o grava problema, problema de mentalitate in sensul ca nu actionam, lasam totul asa la voia intamplarii ,,da-i pace ca-i nebun, asa e el”. Eu nu cred ca asemenea specimene nu pot fi date-n vileag, deoarece sunt extrem de multe. Chiar asa nu-ti poti da seama ca o persoana are probleme ? Cat de idiot, handicapat poti sa fii ? Ma revolta oamenii care spun acum ca il cunosteau ca fiind retras, violent, ciudat, avea o privire de diavol si….. nu au actionat in nici un fel ! DE CE ?? Ar trebui si ca voi psihologii/psihiatrii sa faceti ceva, sa obligati la controale psihologice/psihiatrice pe toti, faceti acest efort !!! Ar trebui sa urmeze o perioada in care sub anonimat oamenii sa denunte posibile persoane pe care le vad/considera ca fiind nebune, psihopate, cu probleme psihice doarece POATE ca chiar au probleme grave ! Sincer eu as fii primul care as face acest lucru, in cazul ca se va da o asemenea lege, ordonanta. Credeti ca daca o sa fie asa, se va rezolva ceva?
Am dreptate in tot ce am spus ?
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu va inteleg furia si sunt sigur ca si altii simt acelasi lucru. Din punctul meu de vedere este o problema a statului, carae sta. Pana nu ne trezim din propria indolenta si alte trasaturi de ‘calitate’ nu o sa se intample nimic. Va spun din experienta concreta ca sanatatea mintala NU este o prioritate pt “Statul Roman”. Noi, specialistii in sanatate mintala, incercam sa ridicam nivelul de constientizare al populatiei insa fara un efort sustinut pe termen lung si dublat de autoritati, efectele sunt aleatoare. Noi inca, la nivel de populatie, mai spunem: ‘cum sa merg eu la psihiatri/psiholog?! Ce? Sunt nebun?!’. Eu inteleg ca este si o defensa naturala insa cu cat lasi mai mult anumite probleme psihice sa continue, cu atat se agraveaza si au consecinte din ce in ce mai severe. Trebuie sa ne educam in privinta igienei mintale si sa o punem in practica; se poate!
    • Mercean Elena Roxana
      Mercean Elena Roxana Eu vb din experienta proprie lumea in ro te blameaza….Iti este rusine sa spui ca ai o boala de natura psihiatrica. Esti arătat cu degetul . Nu p0ti spune ca mergi la psiholog, dapai la psihiatru. Cu toate ca avem acelasi randament ca ceilalti. Eu una sunt un astfel de caz. Am un job full time imi fac treaba foarte bine am o căsnicie reusita si totusi nu pot vb cu cei din jur despre cum sunt eu uneori. Sunt arătată cu degetul chiar de prieteni si toți cred ca e un moft starea mea. Nu nu este un moft este o boala ca oricare alta. Însă statul nu vine in ajutorul sub nici un fel pt integrare. Am norocul ca imi pot permite să merg la un psihoterapeut am norocul ca am un soț care ma susține. Însă statul imi pune numai piedici. Legile Sunt de asa natura incat statul protejează angajatorul si ajung sa muncesc pana la epuizare pt ca nu sunt protejată de stat. Eu recunosc ca sunt ca m-am nascut intr-o societate greșită.. parca locul meu nu e aici. Sunt sătulă de mentalitatea oamenilor comunistă. Sunt socata ca cei de varsta mea sau mai mici traiesc cu mentalitate de comuniști. Nu vreau sa arat pe degetul pe nimeni dar uneori simt ca ma sufoc si lupt cu morile de vânt.
  • Psihoterapeut Mihaela Luncasu
    Psihoterapeut Mihaela Luncasu Legea pedepseste fapte, nu capacitati de a face fapte ilegale. Un psihopat nu e lipsit de discernamant. Poate alege sa nu faca lucrurile pe care legea le pedepseste. Dar se pot face multe lucruri la nivel de comunitate, la nivel de societate privind comportamentele si atitudinile care intr-un mod indirect sustin astfel de acte : prejudecati, misoginism, lasitate, oportunism, etc.
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Vă înțeleg revolta, dar ceea ce spuneti dvs nu doar ca nu este etic dar este și periculos. Nu poți denunța pe cineva pentru ca ți se pare nebun sau ciudat, dacă acel om nu a făcut ceva care sa încalce legea. Faptul ca o persoană e retrasă sau mai excentrică nu îl face automat vinovat de ceva. Politia, are și ea nevoie de fapte și dovezi care sa justifice masurile luate. Ce credeți ca s-ar întâmpla dacă oamenii ar începe sa denunțe pe cei pe care îi consideră ei dubioși? În plus, sunt persoane care reușesc sa se ascundă foarte bine astfel încât sa nu pară deloc periculoși. Ceea ce putem face noi este sa avem grija în primul rand de propria persoană și de cei apropiați nouă, să avem o gândire critică și să anticipam pericolele atât cât se poate.

Am nunta luna urmatoare si nu este deloc cum am visat-o eu, ci dupa cum au vrut altii: mama, soacra, nasa, prietenele, viitorul sot. Ma simt coplesita si ma urasc pentru ca nu am fost in stare sa ma tin tare pentru deciziile mele. Pana si rochia de mireasa am luat-o diferita de ce am visat. Toata lumea cere si toata lumea se supara daca nu fac ca ei.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
Buna ziua, femeie, 28 de ani, functionar public.
Am mai multe probleme pe care nu stiu cum sa le gestionez, dar cea mai importanta este dependenta mea de ce cred oamenii, ce spun oamenii. Ma consum foarte tare pentru parerea oamenilor apropiati. Iau decizii in fumctie de ce zic altii dupa care le regret amarnic, insa nu am cum sa le mai schimb. Desi incerc sa vorbesc cu despre asta cu prietena mea cea mai buna sau cu mama, ele imi spun ca sa fiu eu tare si mai hotarata sa nu imi dacida altii viata. Asta stiu si eu ca trebuie sa fac dar nu stiu cum. Chiar si ele mama si prietena se folosesc de faptul ca sunt slaba si nu ma impun si ma fac sa iau decizi bune pt ele care pt mine nu sunt.
Stiu ca trebuie sa ma schimb vreau din suflet dar nu stiu cum. Am nunta luna urmatoare si toata lumea a facut ce a vrut la pregatiri, nunta asta nu este deloc cum am visat-o eu este dupa cum au vrut altii. Ma simt coplesita si ma urasc pentru ca nu am fost in stare sa ma tin tare pentru deciziile mele. Plang intr-una, ma simt coplesita, bu stiu de ce sunt asa proastra si nu sunt capabila sa imi traiesc si eu viata cum imi doresc. Sunt o papusa, fac numai ce vor atii cum si cand vor. Pana si rochia de mireasa am luat-o diferita de ceea ce am visat pt ca nasei nu ii placea modelul meu. Am schimbat aranjamentele la redtaurant pt ca nu ii placea soacrei ce an ales, am facut aranjamentele masunilor dupa cum a vrut mama desi eu aveam alta propunere, am pus domnisoare de onoare 2 fete ale unei prietene de a mamei pe care nici nu le cunosc bine si nici nu mi le doresc domnisoare cu prietenele mele si mi se pare ca nici ele nu vor…dar le am pus de gura mamei si regret, regret nespus pt ca se poarta ca si cum imi fac un favor acum…si eu nici nu le vreu dar le-am facut rochitele si nu mai pot sa dau inapoi plus ca mama ma ameninta ca nu vine la nunta daca nu fac unele lucruri cum vrea ea. E mama pe de-o parte, soacra pe alta, nasa pe de-o parte, prietenele pe alta, viitorul meu sot pe alta parte. Toata lumea cere si toata lumea se supara daca nu fac ca eu. Un cuvant nu am de spus.
Asa e toata viata mea, dar nunta m-a afectat cel mai tare pt ca e un eveniment unic si am visat mult la el dar toata viata mea asa a fost cum au vrut altii, educatie, job, felul cum ma imbrac, cum ma port, totul trebuie sa fie aprobat de multi si eu am obosit, am obosit sa ii multumesc pe toti, nu mai pot, nu mai rezist.
Stiu ca e timpul scurt si nunta nu o pot modifica dupa gustul meu pt ca e deja totul aproape pregatit si nu as avea timp si bani da fac iar tot si da noi ne platim nunta singuri.
Dar pt viitor va rog din suflet, cum pot sa nu mai fiu asa proasta, asa usor influentabila, cum sa fac sa nu imi mai pese de lume si de ce crede ea. Sa nu ma afecteze ca se supara. Imi e tare frica, ca o sa raman singura si decaia fac ca ei doar oare nu e mai bine singura?
Stiu ca am o viata si trebuie sa o trauesc cum imi doresc si ca gura lumii nu o asrupa nimeni, stiu in teorie dar cum fac asta si in practica.
Va rog din suflet sa ma ajutati, sunt coplesita, va rog !
Cu respect,
S
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu incepe o psihoterapie cat mai curand. Cauza structurii tale trebuie identificata, analizata, inteleasa si acceptate dupa care poti lua decizii cu adevarat libere. O viata de om nu poate fi indreptata in alta directie ‘peste noapte’ insa merita efortul mai ales cand asta inseamna o directionare buna. Curaj, se poate!
  • Trandafir Mioara Psihoterapeut
    Trandafir Mioara Psihoterapeut Curaj,e un început bun ca ai scris aici,poate ti ai clarificat anumite aspecte,cred ca niste ședințe de psihoterapie ,chiar si on line daca nu ai timp,te ar putea ajuta.Referitor la nunta,da,e un eveniment important ,dar raportează te intr un alt mod la situație,bucura te sa fii mireasă,restul detaliilor lasa le pe mai tarziu,te inteleg ca nu ai nevoie in acest moment de discuții cu mama,cu soacra,cu nasa,bucura te de soțul tău si nu le mai lasa sa te necajeasca.Fii fericita,fii bucuroasă,fii TU.
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu Te inteleg perfect pentru ca am trait aceste momente. Imi doream din suflet sa ii vad pe toti din jurul meu fericiți încât uitam de fericirea mea. Pana intr-o zi cand mi-am găsit curajul de a ma revolta. Cand mi-am dat seama ca asa cum eu ii iubeam si ii respectam tot asa trebuiau si ei sa ma iubească si sa ma respecte. Si am spus primul NU din viata mea. Bineinteles ca imediat au apărut și reacțiile celor din jur, reproșuri sau șantaj emoțional, dar în timp s-au obișnuit. Acum eu sunt cea căreia i se cere mereu părerea. Stiu ca pare greu, dar cum nu ii poti schimba pe cei din jurul tău, schimba-te pe tine.
  • Muscuri Odette
    Muscuri Odette daca nu ai bani pentru terapie mergi la medicul de familie si urgent incepe la un psiholog care are contract cu CAS, s-ar putea sa fie vorba de o tulburare de personalitate dependenta, …fara consult la psiholog clinician si fara terapie, raman doar vorbe si stres , neliniste, nemultumire

Am doua fiice (gemene) de 17.5 ani. Sunt divortata de tatal lor de 8 ani, iar de 3 sunt recasatorita. Una din fiice nu il accepta pe actualul sot si imi cere sa divortez, imi spune sa fac o alegere intre ea si acesta.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Buna ziua,
Am doua fiice (gemene) de 17.5 ani. Sunt divortata de tatal lor de 8 ani iar de 3 ani sunt recasatorita. Una din fiicele mele nu il accepta pe actualul sot si imi cere sa divortez, imi spune sa fac o alegere intre ea si sot, desi eu i am explicat ca nu ” concureaza” pentru acelasi loc in sufletul meu. Momentan este plecata la tatal ei( in alta localitate) dar pe mine ma ingrijoreaza comportamentul ei si faptul ca va incepe in toamna clasa a xii a si are nevoie sa fie linistita. Va rog, un sfat, o intalnire, ajutati-ma intr-un fel!
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, atitudinea dumneavoastră mi se pare corectă in ceea ce priveste limitele pe care i le-ati pus fiicei dumneavoastră. In mod normal ar recomanda ca fiica dumneavoastră sa urmeze o terapie, insa este genul de demers care nu se poate iniția impotriva voinei pacientului. Puteti incerca o consiliere de familie sau sa mergeti dumneavoastră la consiliere individuala pentru a intelege si gestiona dinamica din familia dumneavoastră mai bine. Din putinul pe care l-ati expus aici e greu de construit o ipoteza in legatura cu cauzele care ar fi putut genera situatia aceasta. Ma puteti contacta in privat daca nu doriti si faceti publice mai multe detalii.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu si eu va incurajez la consiliere de familie (daca se poate sa participe ambii tati si sora ar fi ideal). Este posibil ca ea sa fie foarte atasata de tatal natural si sa il respinga pe actualul dvs partener, in mod firesc. Erau totusi mari cand v-ati separat si ma gandesc ca legatura dintre tata si fete a avut suficient timp pt a se solidifica. Este de explorat. Succes!
  • Muscuri Odette
    Muscuri Odette Ar trebui sa fii atenta de ce il respinge, sa fii mai apropiata de ea, ceva nu este bine…ai grija si de comportamentul sotului. Nu este rau sa mergi cu ea la un psiholog, sa faca consiliere individuala

Cabinet de psihoterapie din pune la dispoziție spațiu pentru birou – Iași

Cabinet de psihoterapie din Iași închiriază birou complet mobilat și utilat. Recent renovat și amenajat, cabinetul îți oferă un spațiu plăcut și liniștit, în care îți vei desfășura cu drag activitatea.

În plus, îți oferim acces la recepție și sala de primire a cabinetului. Spațiul este situat în zona Străpungere Silvestru, Iasi.

Dacă ești interesat, pentru a primi mai multe detalii, poți trimite un mesaj la nr. de telefon 0742 45 75 59.

Fiica mea de 42 de ani a facut in viata ei numai alegeri proaste in privinta barbatilor… Acum vrea sa paraseasca SUA pentru un barbat care nu a primit viza de sedere acolo. Nu o intereseaza de copii, ca raman acolo singuri (nepotica mea are 20 de ani si nepotelul 18).

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
Buna ziua,ma numesc Paula,am 64 de ani,pensionara…am o problema cu fiica mea care are 42 de ani si a facut in viata ei numai alegeri proaste in privinta barbatilor…e in alta tara,are 2 copii pe care i-am crescut tot eu,acum eu sunt in tara fara posibilitatea de ma intoarce in SUA(nepotica mea are 20 si nepotelul 18,deci in SUA sunt minori)si fiica mea vrea sa paraseasca SUA pentru un barbat care nu este tatal nepotilor mei si nu a primit viza de sedere in SUA.Nu asculta ce o sfatuim noi cei apropiati din familie si nici de copii n-o intereseaza ca raman in USA singuri si minori.Nu stiu cum sa ies din aceasta problema,chiar am mare nevoie de un sfat va rog.Multumesc.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu pare sa fie vorba mai de graba de un caz social. Daca sunt cetateni americani atunci autoritatile trebuiesc sesizate. Tatal lor nu exista?
  • Marilena Popa
    Marilena Popa In SUA nepotii dumneavoastră sunt majori, doar anumite drepturi se obtin la 21 de ani, dar varsta majoratlui este 18 ani.
  • Dan Cârlea
    Dan Cârlea Varsta e o chestie…foarte relativa. Unii pusti au lasat studiile pt a face ce le tuna prin cap. Cum ar fi Bill Gates si multi altii. Adica varsta nu e un indiciu clar ca oamenii nu se vor descurca. Pe de alta parte, in ceea ce va priveste pe dvs., este o sarcina dificila a impaca iubirea pt cei apropiati cu capacitatea de a-i lasa liberi, cu optiunile lor. Pt ca va doare ce decizii ia fata dvs de peste 40 de ani poate o terapie pt dvs, ar fi buna.
  • Andi Miana
    Andi Miana Buna ziua! Sfaturi nu va dau, pt ca nu este treaba psihologului sa dea sfaturi. Dar pot sa va spun ca din ce vad eu, nu fiica are o problema cu deciziile ei, ci dvs cu ce decide ea despre viata ei. Banuiesc ca v ati imaginat un fel de viata pentru ea, pe care o considerati dvs buna, iar ce a facut pana acum, nu se inscrie. Asta nu inseamna ca nu ii e ei buna. Nepotii sunt majori in orice sfera pamanteana, dar daca au nevoie de ajutor pot cere si dvs daca vei dori il puteti da. Singuri si minori in sensul de neputinciosi sunt undeva lintre 0 ani si 15 sa zicem, de acolo adolescentii se cam descurca. La 18 20 de ani ar trebui sa ti poti intretine singur viata. Adica esti capabil, ai toate prerechizitele, tot ce ai nevoie. Dar numai pt ca nu sunteti de acord cu ce decide fiica, aici deja nu mai e treaba dvs, stiu ca suna …neplacut si indezirabil. Nu avem putere si nici drept asupra a ce gandeste, simte si face o alta persoana in afara noastra. Daca e de facut ceva, e in atitudinea dvs. In a fiicei…doar daca ea cere ajutor. Dvs puteti face ceva pentru propria dvs atitudine vis a vis de respectarea deciziilor celrolalti, chiar daca nu le considerati bune. Cu respect!
Bolile psihosomatice | Despre cum mintea influenteaza corpul si corpul influenteaza mintea

Bolile psihosomatice | Despre cum mintea influenteaza corpul si corpul influenteaza mintea

Psiholog, psihoterapeut Gabriela Tudor (Popescu), din Brasov, despre bolile psihosomatice

Parerea mea este ca mintea influenteaza corpul, corpul influenteaza mintea. Cand o persoana are o minte puternica si nu este conectata cu corpul ei, atunci ii va fi dificil sa inteleaga reactiile corpului. Daca mult timp o persoana isi ignora corpul, ignora reactiile corpului, senzatiile corporala, intr-o zi este posibil sa fie pusa fata in fata cu o boala fizica, care pare ca a aparut asa de nicaieri, brusc. Parerea mea este ca boala fizica apare ca o reactie de disperare a corpului la lipsa de atentie fata de corp. De asemenea, boala fizica poate fi un raspuns la suferintele netratate ale sufletului.

“Daca nu poti sa spui nu atunci cand ai de spus nu, corpul tau va spune nu prin intermediul unei boli” (Gabor Mate)

Ti s-a intamplat sa suferi de colon iritabil si, desi faci tratamente medicamentoase, si nu iti treaca? Este posibil sa treci printr-o perioada de stres, anxietate si modul in care acestea influenteaza corpul este exprimat prin colon iritabil.

Sau poate ca suferi de migrene puternice, ai fost la medic si, medical vorbind, nu ai nimic. Poate treci printr-o perioada cu foarte mare stres, poate ai multa furie reprimata sau pui multa presiune pe tine si de aici poate migrenele de care suferi.

Ce sunt bolile psihosomatice? 

Bolile psihosomatice sunt acele suferinte care au manifestari organice si care sunt cauzate de stres sau de probleme psihice. Organele corpului omenesc pot fi afectate de starile emotionale.

Bolile psihosomatice sunt acele afectiuni medicale a caror aparitie si evolutie este cauzata de factori psihologici.

,,Functionari defectuoase ale sufletului pot duce la importante tulburari ale corpului, dupa cum, in mod reciproc, o afectiune fizica poate antrena o suferinta a sufletului“ spunea C.G. Jung

Perceptia bolii si influenta acesteia

Manifestarea unei boli este influentata de felul de a fi al persoanei, de structura sa de  personalitate, de psihicul ei.

Factorii psihici pot sa duca la o serie de modificari fiziologice. Unele pot fi reversibile altele nu.

Daca, de exemplu, o persoana trece printr-un stres foarte mare sau printr-o anxietate foarte mare o perioada lunga de timp, acestea pot sa duca la simptome fiziologice sau chiar boala.

Psihiatrul Lipowski (1987) identifica cateva semnificatii atribuite bolii de catre o persoana (Baban, 2002):

  1. Boala ca  experienta umana fireascapersoana accepta boala ca o experienta de viata prin care trebuie sa treci si sa faci fata; in general, o astfel de interpretare duce la ajustari active, flexibile, rationale.
  2. Boala ca inamicpersoana percepe boala ca pe o „invazie”, ca pe o forta inamica care a „cucerit” organismul. O astfel de interpretare poate declansa fie frica si anxietate fie furie si revolta. In primul caz, atitudinea copilului poate fi de resemnare si capitulare, iar in cel de-al doilea, de mobilizare a resurselor pentru a lupta cu boala.
  3. Boala ca pedeapsapersoana poate fi perceputa ca fiind o pedeapsa dreapta, meritata datorita faptului ca nu a fost cuminte. Persoana poate adopta o atitudine plina de stoicism, chiar de umilinta. Daca boala este perceputa ca o pedeapsa nemeritata, furia si revolta pot sa devina trairile emotionale preponderente si sa complice lupta impotriva bolii.
  4. Boala ca esecunii pacienti percep boala ca un semn de slabiciune personala, de care se simt jenati. Prin urmare vor incerca sa ascunda boala. Pentru acestia, confruntarea cu situatia de „slabiciune” este atât de dureroasa incat, uneori isi neaga boala. In consecinta, se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
  5. Boala ca eliberareboala poate fi si o solutie la unele probleme cu care se confrunta copilul (de ex. nemultumire de sine pentru neimpliniri educationale). Pentru a evita confruntarea cu situatia conflictuala, persoana se refugiaza in rolul de bolnav. Acesta ii ofera posibilitatea de a rationaliza situatia: „nu am putut sa invat mai mult deoarece m-am imbolnavit” sau de a se sustrage unor sarcini si responsabilitati care ii revin. Discutiile unui astfel de pacient vor fi centrate pe boala sa, pe diagnostic, pe restrictiile pe care i le impune boala.
  6. Boala ca strategieboala poate avea o serie de beneficii secundare; copilul bolnav obtine mai multa atentie din partea familiei, ramâne acasa si nu merge la scoala. Boala poate fi utilizata ca strategie si pentru a obtine avantaje materiale.
  7. Boala ca pierdere iremediabilaunii vad boala ca o catastrofa, ca ceva ce nu mai poate fi recuperat. Convingerea ca viata nu mai merita a fi traita este relativ frecventa la persoanele care percep boala ca o pierdere iremediabila. Aceste persoane au un risc crescut pentru suicid, mai ales daca boala este mai serioasa.
  8. Boala ca valoareboala poate deveni o situatie de invatare – te invata sa pretuiesti ceea ce este cu adevarat important in viata. Boala determina la unii oameni o reevaluare a valorilor personale, o noua imagine asupra vietii. Orgoliile marunte, sunt inlocuite cu valori spirituale, estetice, afective.  Nu de putine ori pacientii spun „boala m-a invatat cat de importanta este familia sau micile bucurii ale vietii”. 

Exemple de boli aflate in stransa legatura cu conflictele generate de ganduri, sentimente si emotii: 

Cosuri - exprima nerabdare, vrea sa meraga inaintea lucrurilor si repede. Daca apare puroiul, exprima furie, fierbe pe dinauntru. Isi refuza emotiile care nu vor decat sa se exprime. Cosurile de pe fata au o legatura cu individualitatea. Se respinge, selecteaza persoanele care trec de „barierele sale”, vrea liniste, fara ca ceilalti sa se apropie de el.

Afectiuni ale ochilor -  o modalitate de a se inchide fata de ceea ce vede. Alege sa ignore ceea ce se intampla in jurul sau, renunta la impresiile vizuale care l-ar determina sa se analizeze mai bine. In loc sa accepte o realitate dureroasa, respingatoare sau confuza, prefera sa inchida ochii.

Cancerul – este legat de emotii refulate, de resentimente profunde, care dateaza de mult timp. Desi cancerul se poate declansa foarte repede in urma unui divort dificil, a unui loc de munca, a pierderii unei fiinte dragi de obicei este rezultatul a mai multor ani de conflict interior, de culpabilitate, de rani, de suparari incontestabile, de ranchiuna, de ura, de confuzie si de tensiune, care il rod. Traieste disperare si respingere de sine. 

Durerile de cap – apar des atunci cand incearca prea tare, pe plan mental, sa indeplineasca ceva.

Ulcerul – un semnal ca trebuie sa constientizeze ca traieste o mare spaima si nesiguranta. Ulcerul este rezultatul focului revoltei, al ranchiunii si al unui resentiment puternic. Ulcerul la stomac indica ca exista un lucru pe care il digera greu.

Tratamentul bolilor psihosomatice

  1.  Tratamentul medicamentos 

Pentru tratament medicamentos apeleaza la medicul de familie.

2. Psihoterapia

Pentru a intelege care sunt gandurile, sentimentele, emotiile inconstiente care se afla la baza suferintelor tale, poti apela la o psihoterapie. 

Obiective psihoterapeutice pot fi:

  1. Reducerea nivelului de anxietate
  2. Iesirea din depresie
  3. Constientizarea si exprimarea emotiilor
  4. Ameliorarea imaginii de sine, a imaginii corporale
  5. Intelegerea profunda a bolii, a mesajelor pe care corpul incearca sa le exprime prin boala
  6. etc.

3. Alte terapii

O multitudine de idei depre vindecare si autovindecare, despre puterea psihicului in ceea ce priveste boala vei gasi cititnd si articolul: Recomandare film: Autovindecare (Heal, 2017) si urmarind filmul documentar.

Autor articol:ianlp-zegel

Psiholog, psihoterapeut Gabriela Tudor (Popescu), Brasov

Tel.:  0724.248.921

www.gabrielapopescu.ro

www.povesteameadeviata.ro

Bibliografie:

Marele dictionar al bolilor si afectiunilor. Cauzele subtile ale imbolnavirii, Jacques Martel

Consilierea copiilor şi adolescenţilor cu tulburări psihosomatice, prof. Chirila

Mama mea nu mai are mult de trait. Cum sa invat sa traiesc fara ea? Cum sa privesc telefonul si sa vad ca nu mai suna?

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:

32 ani ,feminin.
Mama mea nu mai are mult de trait.
Suntem foarte apropiate.
Sacrificiile pe care le a facut de a lungul vietii m_au facut sa fiu o persoana puternica(chiar daca in suflet uneori simt ca nu mai pot)
Cum sa invat sa traiesc fara ea?
Uneoria ma rog din rasputeri sa o tina d_zeu…apoi imi dau seama ca mai bine sa o ierte..sa nu mai chinuie.
Cum sa privesc telefonul si sa vad ca nu mai suna?
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu imi pare sincer rau ca trebuie sa va confruntati cu aceasta situatie si nu imi pot imagina suferinta pe care o traiesti. Din pacate, sau fericire, totul este pasager. Petrece cu ea timpul pe care il mai aveti impreuna si cand va veni momentul mergi mai departe cu ea in suflet, acolo unde este deja si va ramane pana si tu vei trece mai departe si tot asa. Cat esti ea va fi cu tine in alta forma. Este un moment in care nu putem fi la fel de puternici cum suntem in general si este ok asa, doar sa nu ne atasam de suferinta, sa o lasam sa treaca in ritmul ei. Daca simti ca ai nevoie de ajutor in perioada de doliu, cere-l, oricui si lasa-l sa se intample. Puteti apela si la psihoterapie daca sustinerea familiei nu este suficienta. Curaj!
  • Maria Ionescu
    Maria Ionescu E greu tare, iti stiu sentimentul perfect, mama mea am pierdut-o acum un an si 4 luni, e greu, foarte greu, am trecut printr-o depresie urâtă, iar referitor la tel, si acum mai am nr ei in tel meu si îmi vine să o sun, pun mana pe tel si realizez ca nu îmi va răspunde nimeni, sfatul meu e sa mergi la un psiholog pentru inceput!!!

Am 26 de ani si sunt casatorita de 10 ani cu un arab-musulman (sirian). Familia mea nu prea a fost de acord cu el. Fiecare membru al familie ma judeca si jigneste cu orice ocazie, pentru ca ma straduiesc de 8 ani si nu reusesc sa fac copii, in urma a sute, mii de consultatii si analize la diferiti medici si laboratoare.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Buna ziua. Numele meu e Maria,sunt casnica si am 26 de ani. Sunt casatorita de 10 ani cu un arab-musulman (sirian) mai mare ca mine cu 10 ani. Si aceasta este si marea problema. Familia mea nu prea a fost de acord cu EL de la inceput dar mi-au dat liber la alegere. De 10 ani traiesc parca un cosmar fara sfarsit. De 2 ani si ceva am impratisat Islamul in urma catorva ani de studiu si documentare. Fiecare membru al familie incepand de la nepoti (exceptie o nepoata) pana la parinti si invers ma judeca si jigneste cu orice ocazie datorita faptului ca ma straduiesc de 8 ani si nu reusesc aa fac copii,in urma a sute,mii de consultatii si analize la diferiti medici si laboratoare inca nu am un diacnostic fix,doar probabilitate ovalelor polichistice.In 2011 am pierdut unica sarcina la 6 saptamani,extrauterina,de atunci viata imi e un iad. Visele imi sunt cosmaruri traumatizante dar mai rau e ca nu am cui ii spune. Nimeni nu crede ca a existat acea sarcina care m-a marcat. Sa ajuns atat de departe incat propria mama sa imi spuna ca nu e nevoie sa am si eu copii,ma pot bucura de cei ai fratilor si ai nepotilor,ca ce sa fac cu un copil sa il fac musulman…. etc. Daca aceste reactii ar fi fost de cand am intrat in Islam era de inteles si le respectam ,dar ele sunt de 10 ani,de cand l-am cuniscut pe EL si au evoluat dupa casatorie. Le-am explicat de mii de ori ca EL e fericirea mea,ne iubim,respectam si intelegem… daca ei nu ar reactiona asa ar fi totul perfect dar nu intelege. Am facut tot posibilul sa fie bine dar ei vrea sa fac ca ei dar sa fiu si eu fericita in acelasi timp….. Datorita situatiilor stresante de la o vreme si relatia cu sotul incepe sa isi piarda din culoare. Nu e ajuns ca ne e casa goala si sufletele pustii,mai pune si ai mei sare pe rana. Sotul nu suporta sa ma vada suferind (am suferit pre mult de 8 ani din diferite motive dar cel mai mare e lipsa copiilor si parintii mei) si din replici in replici ne certam noi. Care e acela/aceea care sa permita vorbe la adresa familiei sale(gen:nu te las sa mai vorbesti cu ei,din cauza lor plangi mereu,pe baza stresului ai probleme de infertilitate..etc)?! Va rog frumos sa ma sfatuiti ce altceva mai pot face sa fie bine. Sunt dispusa sa fac tot ce imi sta in putinta pentru a fi bine. Nu vreau sa fac un pas care sa il regret mai tarziu. (Ei ma ameninta ca nu mai are deaface cu mine,ma santajeaza emotional..) Multumesc pentru timpul acordat!