consiliere psihologica gratuita

Login

Cursuri de psihologie | NLP | Consiliere | Dezvoltare personală

Cursuri gratuite

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Implant dentar Dental Premier

Implant dentar Dental PremierProbleme cu dantura? Implantul dentar este o piesa de titan, zirconiu sau alte materiale biocompatibile, care tine loc de radacina a dintelui, fiind cea mai buna metoda de a inlocui un dinte pierdut pentru obtinerea unui zambet perfect!

Arhiva lunara pentru iulie, 2019

  69 vizite
Pagina 2 din 212

Am picat a doua oara examenul practic pentru obtinerea permisului de conducere categoria B, din cauza emotiilor puternice. Nu am avut emotii doar in timpul examenului, ci si inainte cu doua-trei zile si dupa, inca vreo doua zile, am tremurat din cauza lui, simteam ca nu ma mai pot opri.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Am 32de ani ,sunt casnica si de curand am sustinut examenul practic pentru obtinerea permisului de conducere categoria b, pe care l-am picat din cauza emotiilor puternice.Nu am avut emotii doar in timpul examenului ci si inainte cu doua-trei zile si dupa,inca vreo doua zile am tremurat din cauza lor,simteam ca nu ma mai pot opri.Problema persista inca din trecut pentru ca sunt deja la al doilea dosar,primul finalizandu-se cu acelasi rezultat tot din cauza emotiilor.In momentul in care politistul se urca in dreapta deja nu mai vad si nu mai aud nimic,exact ca si cum cineva mi-a sters memoria.Ma pierd,nu mai reactionez la comenzi.Am incercat si cu instructoarea sa simulez un fel de examen dar la fel mi s-a intamplat.In momentul in care ea devine serioasa si face pe politistul la fel patesc.Familia mi-a recomandat sa merg la psiholog.Ma puteti ajuta in vreun fel cu un sfat?Va multumesc din suflet!
  • Sotir Elena Adriana
    Sotir Elena Adriana Recomand psiholog.Asa eram eu vis a vis de un examen,nu reușeam din cauza emoțiilor.Am făcut câteva ședințe și am deblocat acea parte emoțională.Asa că din experiența va spun că terapia ajută
  • Ana Anna
    Ana Anna La alte examene pateati la fel? Poate fi vorba de faptul ca nu ati facut inca suficiente ore pentru a va simti stapana pe dvs.?
  • Constantin Marius Hrabonschi
    Constantin Marius Hrabonschi Incercati exersati la oglinda, ca si actorii.. cum va asezati pe scaun, reglati scaunul, oginda retrovizoare interioara, apoi coborati geamul si o reglati pe cea exterioara sofer, apoi, daca e cazul si cea din dreapta, reglati inclinarea spatarului, verificati ca schimbatorul de viteze sa fie la punctul mort.. faceti asta de n ori, si o sa va simtiti mult mai sigura.. dar trebuie sa stapaniti si partea de teorie foarte bine! Calm si succes!
Cabinet de inchiriat – Bucuresti (zona Stefan cel Mare)

Cabinet de inchiriat – Bucuresti (zona Stefan cel Mare)

Ofer spatiu pentru inchiriere/colaborare intr-un centru de terapii corporale si psihologice. Camera este versatilă şi spaţioasă, destinata terapiilor individuale sau de grup, activităţilor recreative, educaţionale sau de relaxare. Aceasta oferă şi un colţ de joacă pentru copii, cu măsuţă de lucru şi jucării.

De asemenea, oferim un spaţiu special destinat evenimentelor în scop recreativ, educativ şi de relaxare. Sunt alocate flipchart, proiector, masă, scaune de lucru si, optional, spaţiu pentru pregătirea de mici gustări şi răcoritare.

Inchirierea poate fi realizata atat pe ora, cat si pe zi, respectiv pe luna.

Contact:

Telefon: 0728.060.518

Soțul meu este în depresie. Este nefericit, nimic nu îl mai bucură. Vrea să plece să stea singur, să nu mai știe de nimeni. Să fie liber. Are 53 de ani, suntem căsătoriți de 24 de ani.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
Bună ziua, soțul meu este în depresie de cca. o lună. Este nefericit, nimic nu îl mai bucură. Vrea să plece să stea singur, să nu mai știe de nimeni. Să fie liber. Are 53 de ani, suntem căsătoriți de 24 de ani. Avem o situație financiară stabilă, nu avem copii. Spune că este nefericit și nu își mai dorește nimic. Am făcut programare la psiholog, dar nu am reușit să îl conving să meargă. Cum îl pot convinge ??? Răspunsul lui a fost – ” Nu îmi poate schimba psihologul ce simt și ce gândesc” . Vă rog să mă ajutați cu un sfat
  • Mihaela Munteanu
    Mihaela Munteanu Din nefericire o terapie fara acordul si implicarea clientului nu are success iar decizia trebuie sa vina de la el.De obicei un barbat intra intr-o astfel de depresie cand are probleme pe partea sexuala sau in planul carierei.S-a intamplat ceva cu el in ultima vreme?Poti incerca sa lasi la o parte subiectul pentru cateva zile si sa incerci sa ii pregatesti o cina cu mancarea lui preferata si ceva alcool,sa il intrebi cum i-a fost ziua in timp ce ii umplii si al doilea pahar si sa investighezi ce anume il supara.Ii poti face si un masaj la umeri in timp ce povesteste.Odata ce se deschide catre tine incearca sa ii oferi o perspectiva realista asupra situatiei,sa ii spui ca esti sigura ca ve-ti gasi impreuna o solutie,si sa ii sugerezi diferite optiuni.Asigura-l ca il vei sprijini cu tot ce poti si ca ai incredere ca el insusi va gasi o solutie.
    Varsta de 53 de ani este de obicei varsta cand barbatul intra in andropauza. Idea de a nu mai fi la fel de vigurosi si performanti in pat ii fac sa se simta nesiguri pe masculinitatea lor,si uneori apar depresiile.Daca acesta este cazul, incearca sa il asiguri ca este ceva absolut normal,ca problema poate fi ameliorata la medic -poate are si alte afectiuni cum sunt cele cu prostata,ca tu il vezi tot ca pe cel mai bun amant ever si ca oricum dupa o anumita varsta nici apetitul tau sexual nu mai este ca la 20 de ani.Incurajeaza-l sa aiba grija de dieta lui,sa faca sport,sa doarma 8 ore pe noapte si sa nu isi chinuie mintea tot intorcand pe toate partile problema pentru ca stresul nu il ajuta. Success!
  • Botezat-Antonescu Radu primul pas ar fi sa spuna ce il nemultumeste, in clar. In functie de problema va puteti orienta catre specialistul corespunzator. Poate are legatura cu andropauza, sau poate are o criza existentiala, nu avem de unde sa stim daca nu ne spune exact ce este in mintea lui. Poate un medic psihiatru are mai multe autoritate decat un psiholog? Trebuie discutat in detaliu. Succes!
    • Frank Marcon
      Frank Marcon Condiția pentru diagnosticul de depresie este de minim 2 săptămâni, 5 criterii din 8 specificate în DSM V, iar unul din ele este obligatoriu, stare depresivă sau pierderea interesului sau a plăcerii, nu 3 luni nu 6 luni.

Sunt in Germania, am o fetita de 10 ani si am fost diagnosticata cu cancer la san. Fetita mea este singura care imi este alaturi. In timpul chimioterapiei aratam oribil si ea ma vedea foarte frumoasa. Mi-a dat putere. Partenerul meu… plimbari, nepasare, nici macar bunul-simt sa intretina curatenia care o faceam singura in casa, faptul ca faceam mancare proaspata zilnic… la el nimic nu e bine…

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
44 ani, feminin
Ma consider o persoana puternica….dar simt ca nu mai pot. Poate imi puteti da un sfat.
Sunt divortata de 8 ani, am o fetita de 10 ani, este sufletul meu. Foarte cuminte, invata foarte bine. Am incercat sa-mi refac viata, din pacate un esec total. Pentru mine, personal, nu s-a numit relatie. Degeaba stam impreuna, in casa fac totul singura, nu am sprijin de nici un fel din partea lui. Problema cea mai grava a aparut in urma cu un an jumate, cand am fost diagnosticata cu cancer la san. Am trecut peste chimioterapie, chiar nu aveam alta alternativa. Tot ce imi doream era liniste. Fetita mea a fost singura care mi-a fost alaturi. Aratam oribil si ea ma vedea foarte frumoasa. Mi-a dat putere. El….plimbari, nepasare, nici macar bunul simt sa intretina curatenia care o faceam singura in casa,faptul ca faceam mancare proaspata zilnic, la el nimic nu e bine…
Problema este ca sunt in Germania, este foarte greu sa gasesc o chirie, ma chinui de ceva timp si nu gasesc nimic. Am ajuns sa nu-l mai suport, nu am liniste, imi provoaca doar stres, comenteaza mereu….am ajuns sa-mi ies din fire la orice chestie minora, am ajuns sa ridic vocea la fiica mea, care chiar este un copil deosebit si cuminte.
Poate ma puteti sfatui ce as putea face pentru a ignora toate rautatile, sa nu mai pun la suflet….ma simt neputincioasa.
Va multumesc pentru sfaturi, anticipat!
  • Corcoveanu Bettina
    Corcoveanu Bettina Buna.. ai lucrat in germania? Daca ai lucrat in germania sau ai asigurare medicala doar. Nu stiu 100 la 100.. dar stiu ca poti cere ajutor statului sa va deie locuinta… nu stiu multe detali. Eu sunt in austria si de aici am primit locuinta in 2 luni.. cert este ca nu trebuie sa ii spuneti partenerului. Sau poti apela la jugendamt( asciatui care se ocupa de cazuri ca ale dumneavoastra) sa mergeti la o casa de mame singure…
    • RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Buna, Bettina! Da, am lucrat in Germania, sunt si asigurata. Am depus cerere la stat, din luna ianuarie, insa sunt tot pe lista de asteptare. Aici este groaznic de greu cu locuintele. Am incercat toate variantele posibile, cunosc care sunt drepturile mele. Abia am terminat cu terapiile, mai astept o operatie si dupa aceea urmeaza recuperarea. Insa am nevoie de liniste, ca sa imi pot reveni cat se poate. Multumesc mult pentru raspuns! ☺️
    • Corcoveanu Bettina
      Corcoveanu Bettina Camelia Cami te cred.. multa sanatate si mai dute pe capul lor.. spunele ca te-ai certat cu concubinul tau si nu o sa mai ai unde sa locuiesti.. nu stiu ☹ chiar imi pare rau pentru tine si eu sunt divortata cam stiu cum este.. multumesc lui dumnezeu ca sunt sanatoasa pentru fetitele mele..
  • RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Nu stiu de ce nu pot vedea celelalte comentarii. Stiu doar ca o doamna ma intreba de ce nu ma intorc in tara. Raspunsul meu este…..pentru ca vreau sa traiesc! Stie toata lumea cum este sistemul sanitar in Romania. In situatia mea, chiar nu as avea nici o sansa.
  • Sotir Elena Adriana
    Sotir Elena Adriana Nu trăiesc în Germania,dar știu că poți merge la politie sa ii faci reclamație pentru abuz psihic.Incearca și asta,poate reușești să te muți mai rpd sa scapi de stres
    • RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Multumesc pentru sfat, Elena. Din pacate este foarte greu, politia se baga daca este vorba de abuz fizic, ceea ce, multumesc lui Dumnezeu, nu este cazul. Toata lumea spune ca ai multe drepturi, dar toti dau din colt in colt.(poate pentru faptul ca nu sunt nemtoaica).
    • Sotir Elena Adriana
      Sotir Elena Adriana Camelia Cami mai mult ca sigur este această discriminare,dar ești cetățean european și îți dă aceleași drepturi că unui neamț
  • Arina Anghel
    Arina Anghel Bună să-ţi fie clipa, Camelia. Îmi pare tare rău pentru situația prin care treci. Am divorţat când copiii erau mici, 6 ani şi 8 luni şi am luat-o de la capăt, reconstruindu-mă. A fost greu dar a fost cea mai sănătoasă decizie.
    Îţi las un link cu un material edificator despre ceea ce se-ntâmplă cu noi în situații de stress major şi cum corpul ajunge să spună NU în locul nostru:https://youtu.be/c6IL8WVyMMs
    When the Body Says No — Caring for ourselves while caring for others. Dr.…

In 2017 mi-am incept asa-zisa calatorie spre un mod de viata mai sanatos. Pe parcurs am devenit obsedata de cantar, apoi am trecut de la anorexie la ortorexie si, in final, bulimie. Am recapatat toata greutatea la loc, chiar peste ce aveam inainte. Nu mai reusesc sa ma controlez. Cum am capatat atatea kg in plus imi e rusine sa ies din casa. Am renuntat la job, am renuntat la facultate si cand trebuie sa ies in oras fac un atac de panica.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Buna! Sunt Ioana, am 19 ani. In 2017 mi-am incept asa zisa calatorie spre un mod de viata mai sanatos in gandul ca pe parcurs voi reusi sa pierd cateva kg, desi la inceput a fost pentru alimente cat mai sanatoase si ma focusam pe ce mananc si nu pe greutatea pierduta, pe parcurs am prins o obsesie de nr de pe cantar si nu ce mancam. In mai putin de 3 luni, am ajuns la o greutate de 47de kg la 1.68. Mi-am dat seama pe parcurs ca nu e ok ce fac si am inceput sa incerc sa schimb ce faceam. Am trecut de la anorexie la ortorexie si in final bulimie cu tulburare alimentara. Am recapatat toata greutatea la loc, chiar peste ce aveam inainte. Nu mai reusesc sa ma controlez.Am citit o multime de carti spre o recuperare dar desi stiu ce se intampla in capul meu, imi este greu sa actionez. Cum am capatat atatea kg in plus imi e rusine sa ies din casa. Pur si simplu am renuntat la job, am renuntat la facultate si cand trebuie sa ies in oras pentru orice pur si simplu fac un atac de panica
…Mi-e atat de rusine de cum am ajuns dar nici nu pot lasa lucrurile in felul acesta. Vreau sa ma intorc la facultate, sa o iau de la capat. Incerc sa imi spun ca o iau de la 0 dar o iau de la 0 spre bine. Voi incepe treptat, chiar de imi ia un an sa scap de cateva kg, va fi chiar perfect dar vreau sa vad o diferenta. Nu vreau sa pun presiune dar totusi vreau o schimbare si psihica si fizica. M-am saturat de obsesia asta. Ma gandesc ca orice inceput e greu dar trebuie sa imi fac curaj sa fac acest lucru.
  • Dan Cârlea
    Dan Cârlea Inteleg ca ti-e greu sa te suporti oricum ai fi: si slaba, si plinuta, si grasa, si cu obsesie, si “fara curaj”.
    Poate prima etapa ar fi sa arunci cantarul in fundul debaralei si sa lasi pupitrul de comanda al corpului in pace. Si sa vorbesti cu psihoterapeutul despre orice. Poate si despre groaza de a nu fi perfect.
    Ai tai cum sunt?
    • Rusu Ioana
      Rusu Ioana Desi constientizez ca nu exista perfectiune, de mica incercam sa fac totul cat mai bine. Ai mei au fost plecati, la inceput taicamiu, acum maicamea, mai am si un frate si o ora, eu fiind cea mare, am incercam mereu sa le arat ca pot mai mult, mereu au avut incredere in mine si am avut libertatea de care am avut nevoie,niciodata nu am abuzat de ea, am folosit-o in mod constient. Dintotdeauna am vrut sa plec cat mai departe de casa si chiar si atunci cand am facut-o, mi-a fost greu sa plec stiind ca ii las singuri. Obsesia pentru fizic a fost dintotdeauna desi acum e accentuata si nu pot sa cred ca asta e slabiciunea mea si totodata motivul care ma face sa pierd o multime de lucruri.
    • Dan Cârlea
      Dan Cârlea Da. Iata ca doritul “cat mai departe de casa” generator de vinovatie s-a transformat in “numai in casa”. :(
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Tulburarile alimentare, in special anorexia, sunt expresiile unei angoase psihice profunde . Din punctul meu de vedere, ofera iluzia ca aveti control asupra propriului corp, si cumva aceasta senzatie iluzorie de control s-ar putea extinde asupra lumii inconjuratoare intr-un mod omnipotent. Este o modalitate de a va retrage in sine si va da senzatia, cel putin pentru moment, ca sunteti la cârmă, ca va controlati viata, corpul, si implicit tot ceea ce este in jur. Dupa cum ati vazut deja, acest control este iluzoriu si niciodata nimnic nu este suficient. Dar aceasta preocupare continua va tine departe de lumea exterioara, are rolul sa va izoleze si sa va puna la adapost de niste pericole inchipuite care vin din exterior. In cautarea continua a corpului perfect, santatii ideale, etc. va puneti bariera la a trai, caci viata pare insuportabila daca nu sunteti “perfecta”. Din punctul meu de vedere a va concentra in continuare pe greutate nu este decat o continuare a ceea ce ati facut pana acum, doar psihoterapia va poate ajuta sa va clarificati cauzele si nevoile care v-au adus aici si sa iesiti din acest cerc vicios.
  • Cristina Tacaciu
    Cristina Tacaciu Chiar daca tulburarile de comportament alimentar sunt ft prevalente si dureroase/neplacute, sa stii ca au o rata de vindecare si ameliorare ft mare. Incepe prin a merge la medicul psihiatru apoi la psihoterapie. Eu am binge eating/bulimie, acum sunt in remisie, adica nu am mai avut un episod serios de multe luni, chiar de un an as spune. Este ft importanta partea psihica si emotionala, daca te ajuti pe tine pe partea asta, vei vedea ca incet, iti vei putea construi o relatie sanatoasa cu sportul si cu alimentatia. Fundatia Estuar ofera servicii de consiliere gratuite
  • Mihaela Lavanda-mihaela
    Mihaela Lavanda-mihaela Încearcă fix la fix, e un grup
    • Rusu Ioana
      Rusu Ioana Ce e mai frustrant e ca am terminat un curs de nutritie plus studiam nutritia, deci stiu cum sta treaba cu slabitul doar psihic nu pot sa o fac
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Un stil de viață sănătos nu poate sa pornească decât de la aprecierea propriei ființe, de la a te accepta așa cum ești. Tot restul încercărilor, dietelor, regimurilor și controlului obsesiv, deghizate sub masca sănătății vin din nemulțumirea de sine. Undeva este un conflict intre nevoia de control și nevoia de libertate, pe care ai amintit-o tu. Spui ca ți s-a oferit libertatea, încrederea…și totuși numai liberă nu pari. Spui ca ai vrea sa pleci cât mai departe de casă, dar te simți totodată vinovată sa-i lași pe ai tai singuri. Și pare că a nu ieși din casa de rușine e tot o formă de a nu fi liberă și poate, de a nu-ti părăsi părinții. Cred că te-ar ajuta foarte mult să discuți cu un psihoterapeut. Curaj!

Cum să-mi continuu viața fără cea care mi-a fost cu adevărat mamă? Am fost crescută de la 3 săptămâni de către bunicii din partea mamei, mama intrând în depresie post-natală, iar după o perioadă de timp părinții mei și-au stabilit domiciliul în străinătate. Fără bunica nu puteam ajunge unde am ajuns (am fost o elevă olimpică și premiantă).

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
Bună ziua!
19 de ani, feminin, studentă.
Am fost crescută de la 3 săptămâni de către bunicii din partea mamei, mama intrând în depresie post-natală, iar după o perioadă de timp părinții mei și-au stabilit domiciliul în străinătate, pe mine lăsându-mă în țară. Pot afirma faptul că, pentru mine, a fost benefic să rămân cu bunicii, deși nu de puține ori mai ales în perioada pubertății simțeam lipsa părinților. Erau perioade lungi de timp în care nu vorbeam, dar, cu toate acestea, bunicii au compensat lipsa lor mai bine decât se putea.
Cu bunica am avut o relație aparte, a fost mai mult decât o mamă, decât o prietenă, decât un sprijin, a fost cea care a avut oricând încredere în mine, cea fără de care nu puteam ajunge unde am ajuns (am fost o elevă olimpică și premiantă, am avut media 9,80 la BAC), doar că într-o fracțiune de secundă totul s-a temrinat… a făcut un infarct, deși nu o știam bolnavă și a plecat…. (au trecut aproape 2 luni de atunci)
Conștientizez că nu mai pot face nimic, că nu o pot aduce înapoi, dar totuși, involuntar mai ales înainte de a adormi îmi apar imaginii cu momentele cele mai dureroase: atunci când am aflat că nu mai e, atunci când am văzut-o…., înmormântarea și astfel de momente îmi dereglează toate activitățile…. nu mă mai pot concentra, aproape că nu mai pot continua un dialog. Mi-a fost recomandat să iau extraveral și magneziu, dat fiind în sesiune nu pot lua extraveral doarece îmi creează stări de somnolență.
Dacă vă rog, îmi puteți recomanda ceva, sfătuiți-mă cum să gestionez situația și cum să-mi continui viața fără cea care mi-a fost cu adevărat mamă.
Vă mulțumesc anticipat! O zi frumoasă!
  • Cristina Tacaciu
    Cristina Tacaciu Imi pare rau pt pierderea ta, condoleante! Ar fi foarte indicat sa mergi la cateva sedinte de psihoterapie, care sa te ajute sa te linistesti si sa iti pui ordine in ganduri. E absolut normal sa ai asemenea ganduri si stari, dat fiind faptul ca ai fost atata de atasata de bunica ta. Si eu imi ingrijesc bunica batrana si bolnava si ma gandesc cu inima grea la momentele ce vor urma. Calduros iti recomand sa mergi la psihoterapie, poate exista un cabinet in cadrul facultatii. Sunt unele platform online dar si face to face care ofera sedinte gratuite sau preturi preferentiale pt studenti ex PAXonline si Fundatia Estuar. Daca starile se inrautatesc ar fi ok sa mergi sa vorbesti cu un medic psihiatru care sa iti prescrie , daca e cazul, un medicament pt anxietate ce se ia pe scurta durata, in cazuri de decese in familie, evenimente de astea neprevazute si care cauzeaza un dezechilibru temporar. Sanatate si bafta la examene!
  • Bety Anghel
    Bety Anghel Buna ziua !
    Deplang pierderea ta și iți spun ca este absolut normal sa nu te simți prea bine și sa nu te poți concentra, ținand cont ca ești prea de curand in perioada de doliu.
    Te-ar ajuta macar cateva ședințe de psihoterapie, daca ai putea sa le faci. Și o prietena sau un prieten ar putea fi de folos, care sa- ți ofere suport afectiv și emoțional.
    Apoi, daca te- ai mobiliza un pic pe structurarea materiei de examen, planificarea ei pe zile/ ore, avute la dispozitie, ar putea fi o metoda constructiva ptr. gestionarea momentului greu de viața. Practic, prin deturnarea atenției ai putea ieși din contextul apasator de care vorbești. Pana la urma, sunt sigura ca bunica ta ar dori sa continui sa inveti. Gandește- te ca de fapt a plecat intr- o lume mai buna și ca acolo este fericita pe deplin.
    Dumnezeu sa te ajute !

Inchiriere cabinet pentru masaj si terapii holistice – Bucuresti (zona Universitate)

Ofer spre inchiriere, partial (cate 3 zile/saptamana si 2 zile dimineata, pana la ora 14.00), cabinet mobilat si amenajat pentru masaj si terapii holistice. Cabinetul se afla intr-o casa coheta din perioda interbelica + loc de parcare, intr-o zona ultracentrala, Universitate, la 5 minute de statia de metrou.

Detalii la tel.: 0722.907.110

Tatal meu a fost diagnosticat cu cancer în gat. Dupa chimioterapie i s-a recomandat radioterapie si operație. Nu dorește sa o faca. Starea lui psihica e groaznica. Probabil a intrat in depresie si refuza ajutorul unui specialist.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Bună ziua. Am varsta de 19 ani, sunt studenta si recent, tatal meu a fost diagnosticat cu cancer în gat. Genetic sau nu( deoarece tatal sau a murit tot de cancer, dar in altă regiunw), favorizat de tutun, cancerul exista si ne termina pe toti. I s a recomandat radioterapie, dupa ce a incheiat 4 luni de chimioterapie si o operație. Nu dorește sa o faca, eu ii susțin ideea insa restul familiei nu. Starea lui psihica e groaznica. Probabil a intrat intr o depresie si refuza ajutorul unui specialist. A mea e la fel. Plâng seara de seara, ma gândesc, caut metode de a l ajuta.. Dar ma simt neputincioasa. Tata e exemplul meu, puterea si toata dragostea mea. Nu as putea accepta ideea ca s ar putea sa se întâmple ceva. Cel putin nu acum.. Nu știu cum sa trec peste asta, cum sa il ajut..
  • Dan Cârlea
    Dan Cârlea Intr-o situatie atat de grea nici nu ai cum, ca om normal, sa te simti decat neputincios si in mare suferinta reala, consecinta a faptului ca fiecare om pe care il iubim are dreptul la deciziile sale, chiar si gresite, fiecare are dreptul la propria sa suferinta. Deja il ajutati, atata cat poate el primi, dorindu-va asta. Cu cat inaintam in varsta si parintii “devin copii”, intalnindu-se cu situatii care ii depasesc, simtim si noi ce au trait ei cand eram foarte mici si in suferinta. Ne durea burtica si urlam, iar ei nu puteau face nimic rapid, erau neputinciosi. Astfel, urcam alaturi de parinti, pe piedestalul pe care, odinioara, erau doar ei. Si ne iubim de acolo, in fiecare felie de realitate.
  • Nela Chirila
    Nela Chirila Iubita el are nevoie de dragostea ta nu de grijile tale ,iubirea poate vindeca.
    Emotia din spatele cancerului e frica de moarte ,cineva din familie a suferit de aceasta frica ,poate fi cineva din timpul razboiului .
    Pe mine si multe cliente de a mele ne au ajuta facand o constelatie familiala ,adica a descoperi emotia si de a o vindeca.
    Apeleaza sa faci o constelatie sunt multi psiholigi care aplica aceasta minunata metoda care este descoperita dupa lungi ani de cercetari ale psihologilor.
    Important este sa crezi si poate fi posibil eu am cunoscut persoane vindecate de cancer
    Apoi metoda dr.Gerson de alimentatie special pt.cancer.
    Cautati cai alternative si multa credinta.
    Dar nu uita iubirea vindeca
    Grija atrage ,griji.
    Ceea ce gandesti aia atragi.
  • Veta Breban
    Veta Breban Cunosc pe cineva care a avut cancer la gat a fost operat de vreo 25 de ani este adevarat ca nu poate vorbi dar in rest este bine mai bea si palinca.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu imi pare rau pt suferinta voastra si sper ca totul sa fie bine cat mai curand. Ce poti face tu este sa insisti cat mai iubitor posibil ca el sa se ingrijeasca si de starea emotionala. Exista consiliere speciala pt persoane care se lupta cu aceasta boala, decontata de asigurarea de sanatatea chiar; depresia ar fi normala in situatia lui si ar fi bine sa consulte un medic psihiatru si sa urmeze un tratament. Este de inteles ca sufera dar nu se ajuta nici pe sine nici pe cei din jur cu o atitudine rigida. Curaj si succes!
  • Mercean Elena Roxana
    Mercean Elena Roxana Imi pare rau de suferință prin care treceți. Nu sunt specialist pot doar sa iti povestesc experienta familiei mele. Tatăl meu in 2013 a făcut cancer faringo laringeal. A facut chimoterapie apoi radioterapie si avea nevoue de operație si a refuzat. Asa e cu operatia viata lui va deveni dificilă. Va vorbi foarte greu însă se va adapta. Pentru ca iti zic si nu ca sa te sperii dar va urma o luptă dificilă si o perioadă grea. Pentru toti. Nu stiu cat am permisiunea administratorului sa povestesc tot insa iti pot zice lupta e la început acum. Veti trece voi ca familie prin toate stările posibile stări de care nu știați. Si durerile lui vor fi mari. Si acum nu doare abia mai încolo. Nu stiu din ce oras esti dar exista o organizație hospice casa speranței. E specializată pe bolnavi cu cancer. Ai si specialisti pe psihoterapie si ei va pot îndruma. Ei pe mine m-au anunțat pas cu pas cum se va desfășura starea tatălui si cumva am trecut peste
    • Botezat-Antonescu Radu
      Botezat-Antonescu Radu este permis atat cat permiteti dvs. sa impartasiti cu noi
    • Cristina Tacaciu
      Cristina Tacaciu HOSPICE Casa Sperantei sunt o organizatie ft fain, cred ca au sediu in Brasov dar lucreaza in toata taraA
    • Mercean Elena Roxana
      Mercean Elena Roxana Cristina Tacaciu au puncte in mai multe județe. Acum depinde de unde este. Exista pe internet nr de telefon si de acolo poate discuta cu un reprezentat si sunt foarte drăguți si amabili si ajuta. Tu il poti ajuta sustinandu-l pe tatăl tau. Eu una de fata cu el niciodată nu am plâns. Stii de ce? Pentru ca el suferea tare. Si chiar daca nu a fost genul care sa se plângă era mereu abătut si dispăruse fericirea de pe fața lui. Atunci am zis sa nu plateasca gem nici unul de fata cu el. Incercam sa il încurajez…ii ziceam” motane va fi bine trebuie sa manânci trebuie sa bei apa sa bei sucuri de legume ca sa te faci bine” . Cu cat avansează cancerul la gât ii va fi mai greu să mănânce din cauza dureri . Eu de asta zic ca operatia il va ajuta chiar daca ii va fi mai greu să vb durerea va fi mai mica si creste riscul de vindecare substanțial. Si dr au zis ca e mai bine. Dar el refuza categoric (asta regret ca nu am acționat conform impulsului meu si am ascultat de el refuzând operatia-am zis sa aleaga el însă acum nu as mai face asta) după sunt tot mai multe etape prin care e posibil sa treaca-nu zic ca e regula dar cam astea sunt etapele – după radioterapie daca sunt multe sedinte -tata a trecut in prima faza prin 30 de sedinte- i se băgat de efectiv gâtul de la radioterapie. Efectiv ei acționează cu raze si ard celule sângeroasă dar faza e că langa celule canceroase sunt si cele bine si atunci si ele se ard. Însă depinde de agresivitatea cancerului ca tata a rezistat eroic prime 20 sedinte de radioterapie probleme au aparut dupa. El a rezistat 30 ca ajunsese să nu mai mănânce nimic efectiv ca avea totul ars si a slăbit vreo 15 kg. Faza a fost ca el nu a făcut in bv radioterapie ci la galați ca bv are doar cu plata si nu aveam bani la privat si acolo el a fost singur si poate si de aia a slăbit ca nu eram lângă el sa tragem sa mănânce. A ajuns acasă după o lună jumătate si se plângea mereu ca numai poate mânca si il doare. Am inceput sa băgăm carnea oul si brânză la blânder si sa ii dam mâncarea plasată. Supa crema de legume. Ajuta mult sucul de sfeclă la cancer. Si el refuza sa bea si ca sa il convingem sa bea si eu si mama si soramea beam o dată cu el si ii ziceam ca uite ce bun e. Recunosc nu mai vreau sa vad sfeclă in fata ochilor de atunci caci am băut un an de zile minim un litru pe zi ca sa bea si el. Cat a mai stat acasa s-a îngrășat vreo 10 kg deci revenise cat de cat. Apoi a făcut in paralel chimoterapie dar avea nevoue de radioterapie. A mers iarăși dar după 15 sedinte a venit acasa iarăși slab ca nu putea sa mănânce. Cancerul devenise agresiv. Asta s-a intamplat in vreo 2 ani. Între timp el mai făcuse si hepatita-o luase din spital din urmă unor transmiși se pare. Atunci totul s-a îngreunat. Tratamentele de hepatită sunt dificile si daca mai ai si cancer e groaznic. El deja nu mai vroia sa lupte trăgeam de el ne rugam toata ziua doar ca sa mănânce si el 2 linguri de mâncare. Ba făcut apoi si 6 luni tratament interferon. Venea o prietena si ii făcea injectiile. Începuse să fie mai bine. Dar nemaifacand radioterapie s-a extins cancerul s-a dus la plămâni la cap. Au început durerile. Atunci abia am luat legatura cu cei de la hospice. El nu voia să audă de ei cu toate că în bv chiar langa spitalul de oncologie au clinica lor. A zis ca acolo se duc cei care mor. Între timp a făcut pneumonie racea si din ianuarie până pe 28 martie tot in spital. A venit momentul in care ne rugam sa moara. Stiu poate părea o răutate si un lucru macabru pt cei din exterior. Dar tipa într-una de durere se tavalea pe jos avea halucinații . Totul de la durere. Acasa nu iti da nimeni morfină doar cat esti in spital. Si cu o săptămână în mai te sa moare s-a simțit bine si a zis ca vrea sa joace cărți. Ne-am jucat si eram fericita dar nu stiam ca asta prevestesc moartea. După luni a devenit semilucid. Doar plângea si era transpirat. Si daca nu il.pazeai trăgea efectiv de carnea lui ca sa moara vroia si el. Se dădea cu capul de calorifer tipa într-una. După am luat legatura cu o prietena dr si mi-a dat un antipsihotic puternic sa il tina sedat. După a primit la final toate medicamentele puternice pt durere si mult haluperidol. Doar gemea. Stiam ca moare. Dar ma rugam moara. Noaptea stăteam cu rândul la el. Ba eu ba mama ba sora mea. În spital nimeni nu ia dat o cana de apa. Cand a fost ultima oara si ne-a povestit că a băut apa din wc-ul pt ca nu putea deschide robinetul. Atunci am rămas nonstop in spital. După a ajuns acasă ti-am zis bine 2 zile si dupa a ven8t calvarul. Da eu suferea emotional dar el avea dureri groaznice . El știa că moare si 8n fata morti te speri era epuizat psih8c si durerile erau de calvar. Nu am plâns o dată de fata cu el însă plângeam acasa la prietenul meu-care între timp a devenit soțul meu- acolo era refugiul meu. Noaptea cand nu eram de gardă incercam sa dorm si in loc sa dorm eu păzea telefonul la 20-30 de minute ma trezeam si ziceam a murit a murit. Asteptam sa ma sune cineva de acasa. După soțul meu a zis sa dorm ca va păzi el telefonul . Eu aveam multe nopți nedormite. Si ziua lucram si eu am avut de la nesomn o depresie ceva tentative de suicid. În urma cu multi ani inainte sa fie tata bolnav dar urmam tratament. Si știa si soțul meu ca somnul imi va face bine. Ei in ultima lui noapte din viata am dormit fix 12 ore fără să mă trezesc. M-am trezit ieșise mama pe hol si avea lumânare în fața. Am luat telefonul si am sunat la salvare . Stiam ca murise. Nici nu vb cu mama stiam. Am sunat am spus tot ce era de spus. În 10 minute venise salvare. Am refuzat resuscitarea ..El era încă cald. Si dupa efectiv m-am dus la biserica si am vb cu preotul. Apoi nu ma9 stiu mare lucru. Stiu doar momentul cand l-am vazut ultima oara.  Nu stiu ce sfat sa iti dau. Nu am . Am doar povestea mea si cum am trait-o. Nu e regula sa fie asa. Si nu ii arata lui acest mesaj. Nu cred ca ii va face bine. Dar sa vb cu psiholog specializat pe partea asta da. Si cu dr care asta fac. Si nu dr de la spital. Cei de la hospice casa speranței fac minuni cand vb cu ei. Ajuta moral. Tu sa nu plângi de fata cu el ca ii va face rau. Tu sa ii fi alături oricand are nevoie. Sa asculti si de el. Si daca mesajul e prea dureros nu e problema daca e sters . Oricum aici e mult prea putin din toata povestea. Eu sper cand e va face bine si are o formă mai puțin agresivă. Cancerul se vindeca dar contează forma lui si tratamentul. De asta zic comunicatii cu medicul si dvs. Sanatate
  • Marilena Nicola
    Marilena Nicola Sustine-l sa isi termine tratamentul recomandat de medici
Sfatul nutriționistului: Ține la distanță pofta de dulce, ai grijă la glicemie!

Sfatul nutriționistului: Ține la distanță pofta de dulce, ai grijă la glicemie!

Cromul a fost descoperit în anul 1790, dar importanța lui pentru sănătatea umană a fost cercetată mult mai târziu, în anul 1950, când a fost studiat efectul său asupra nivelului de glucoză din sânge. Chiar și în zilele noastre, efectele lui complexe asupra organismului sunt încă în curs de cercetare.

În corp cromul se găsește în cantități mici, dar esențiale pentru buna funcționare a organismului.

Implicat în metabolismul carbohidraților și lipidelor, cromul intervine și în reglarea secreției de insulină, fiind benefic atât pentru persoanele care suferă de diabet zaharat, cât și în prevenirea acestei boli.

Insulina este un hormon produs de pancreas care ajută organismul să utilizeze glucoza (zahărul) din carbohidrați. Când mâncăm mult prea multe alimente bogate în zahăr, nivelul de glucoză din sânge este prea ridicat și se secretă insulină, în scopul transportării glucozei la celule și al convertirii excesului în grăsime. Evident că secreția de insulină în acest scop este un proces firesc, dar atunci când se întâmplă prea des, celulele dezvoltă o rezistență la acțiunea repetată a hormonului. Astfel, apare rezistența la insulină. Micile gustări dulci, nevinovate, dar dese, pe fondul unui nivel nepotrivit de glucoză în sânge favorizează creșterea în greutate dar și rezistență la insulină.

Cromul – soluția pentru pentru pofta de dulce?

Să rezistăm la o gustare dulce poate fi greu de gestionat în zilele noastre, când avem la tot pasul dulciuri de toate formele și pentru toate gusturile. Peste tot întâlnim reclame cu deserturi apetisante, care nu ajută pofticioșii care se luptă să își mențină greutatea corporală și apetitul în frâu.

Există cazuri demonstrate în care pacienți cu diabet de tip 2 aveau în organism nivele de crom scăzute. Cromul poate favoriza acțiunea insulinei și poate reduce rezistența ei. Toate aceste efecte sunt încă cercetate la nivel mondial.

Aportul optim de crom în dietă

Odată cu vârsta rezervele de crom din organism încep să scadă, făcându-și apariția și efectele adverse.

Surse alimentare de crom sunt: broccoli, cartofii, sucul de portocale, lintea etc. Foarte important de știut că vitaminele B și C pot ajuta rata de absorbție a cromului în organism.

Din păcate alimentația noastră este dezechilibrată și de foarte puține ori reușim să ne atingem necesarul zilnic de vitamine și minerale.

De aceea suplimentarea este o metodă sigură, care poate face diferența în menținerea unei bune sănătăți.

Bio-Chrom de la Pharma Nord conține drojdia ChromoPrecise, aceasta fiind singura drojdie organică cu crom din Uniunea Europeană aprobată de EFSA pentru a fi utilizată în suplimentele alimentare pentru controlul glicemiei.

Autor articol:

Liana Conțiu, nutriționist-dietetician clinic, specialist în nutriție clinică și comunitară   

Liana Conțiu,nutriționist-dietetician, specialist în nutriție clinică și comunitară

 

Ce schimba casatoria in viata unui cuplu?

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapie online:
Ce schimba casatoria in viata unui cuplu?