Arhiva lunara pentru iulie, 2018
Beneficiile beta-carotenului de la juniorat la seniorat
Autor articol: Delia Peteu, (in)FERTILITY Empowerment Coach
“Mamă, mănâncă-ți morcovii că să vezi bine”! Cam asta a intrat la juniorat beta carotenul în viața mea. Acest simplu îndemn a fost unul din laitmotivurile copilăriei mele, bineînțeles împreună cu “hai înghite odată uleiul ăsta de pește. Vă dau cuvântul de onoare că nu voi putea uita în viața mea nici morcovii cu care mă urmărea prin casă bunică-mea Nona și nici argintiul linguriței cu ulei de peste. În copilărie nu înțelegeam deloc de ce trebuia să mă chinui să înghit chestii care nu îmi plăceau dar astăzi, la maturitate, îi mulțumesc din suflet bunicii mele pentru că a introdus noțiunea de prevenție în viața mea. În ziua de azi nu mănânc morcovi (în continuare nu îmi plac) dar sunt fată deșteaptă și înlocuiesc beta-carotenul din morcovi cu beta-carotenul din suplimente și alte alimente. Acum nu mai este nevoie să mă alerge Nona, mă autoalerg, nu de alta, dar văd din ce în ce mai bine… cu ochelari.
Ce este beta-carotenul și care sunt sursele naturale
Beta-carotenul este o carotenoidă. El aparţine unui grup de coloranţi vegetali galbeni-roşii şi este cel care dă morcovilor culoarea portocalie. Beta-carotenul este şi o pro-vitamină şi poate fi convertit în vitamina A atunci când organismul are nevoie. În anumite zone de pe glob, beta-carotenul este singura sursă de vitamina A a locuitorilor. Vitamina A contribuie şi la procesul de diferenţiere celulară din organism şi la funcţionarea normală a sistemului imunitar. Corpul uman convertește beta-carotenul în vitamina A(retinol). Beta-carotenul produce colorarea în portocaliu și galben a unor fructe și legume, dar se găsește și în vegetale de culoare verde sau roșie și în anumite cereale și uleiuri. Mai ales legumele și fructele de culoare portocalie conțin beta-caroten. Morcovii au o concentrație foarte mare. Alte legume și fructe care îl conțin sunt dovleacul, ardeii grași portocalii, cartofii dulci, caisele, pepenele galben și papaya. Se găsește și în alimente de culoare galbenă, cum ar fi mango, porumb, ardei grași galbeni. Și roșiile conțin beta-caroten, împreună cu ardeii capia, ridichile, sfecla sau pepenele roșu.
Menținerea sănătății pielii și menținerea sănătății membranelor mucoase
Când vorbim de sănătatea pielii și beta-caroten vorbim de fapt de cum ne protejează beta-carotenul de efectul razelor UV. Până acum circa 25 de ani, când am ieșit la plajă cu mustață proaspăt epilată, nu am știut prea multe despre razele UV. După ce pielea de deasupra buzei s-a colorat într -un maro închis închis și superb am încercat să înțeleg care este treaba cu soarele și razele UV. Din nefericire, pe vremea aceea stăteam la soare zi lumina și nici nu foloseam protecție solară. O greșeală uriașă pentru care plătesc până în zilele noastre. Între timp m-am documentat să înțeleg care este treaba cu razele UV așa că vă împărtășesc și vouă ce sunt și care este diferența între UVA și UVB și vă spun și despre razele UVC de care sunt convinsă că nu prea ați auzit. Razele ultraviolete (UV) sunt radiații magnetice care au o lungime de undă mai mică decât cea perceptibilă de ochiul uman. Razele UV sunt un tip de radiații electromagnetice emanate de soare. Razele UV pot fi, în funcție de lungimea de undă măsurată în nanometri, UV Vacuum (lungime de 100-200 nm), UVC (lungime de 200-290 nm) – blocate de stratul de ozon – și raze UVA (lungime de 315-380 nm) sau UVB (lungime de 290-315 nm) – care ajung pe pământ și afectează corpul uman, dar și obiectele de pe pământ. Razele UVA pot afecta ADN-ul celulelor pielii, fiind asociate cu daunele aduse acesteia pe termen lung – apariția ridurilor și îmbătrânirea pielii. Totodată, aceste raze au un rol important și în apariția unor tipuri de cancer de piele. Razele UVB sunt mai puternice decât razele UVA. Acestea pot afecta ADN-ul celular al pielii, însă totodată sunt responsabile și pentru arsurile solare. Mai mult decât atât, ele pot cauza și cancer de piele. Razele UVC sunt cele mai puternice radiații ultraviolete, însă din fericire acestea nu pătrund prin atmosferă și nu fac parte din lumina soarelui. Drept urmare, razele UVC nu afectează pielea în niciun fel. Sper că nu v-am complicat prea tare dar cred că este extrem de important să înțelegem cum să facem ca razele astea să ne fie prieteni și nu dușmani. Beta-carotenul este un ingredient esențial în procesul de imprietenire pentru că ajută pielea să fie mai puțin sensibilă și chiar maximizează efectul cremelor de protecție solară. În plus, contribuie la vindecarea pielii afectate de soare și a eczemelor, pielii uscate sau psoriazisului. Eu personal, începând cu luna martie, iau suplimente cu beta-caroten tocmai că să fiu sigură că fac tot ce este posibil să mă protejez de efectele nocive ale razelor UV. Sezonul acesta a debutat pe scena suplimentelor din viața mea Bio-Caroten+E de la Pharma Nord, pe care vi-l recomand și vouă. Eu sunt mare fan al produselor de la Pharma Nord pentru că sunt testate și super testate și conțin ingrediente de cea mai bună calitate. Am dezbătut mai mult acest subiect pentru că sunt “obsedată”, la modul bun, zic eu, de protecția solară, ținând cont de faptul că sunt pistruiată, fac foarte ușor pete pigmentare și am o puzderie de alunițe. Și cel mai important, observ cu tristețe că numărul persoanelor cu cancer de piele este în creștere și vă împărtășesc câteva date statistice din SUA. Unul din 5 americani vor fi diagnosticați cu o formă de cancer de piele până la vârsta de 70 de ani. Mai mult de 2 persoane mor de cancer de piele în fiecare oră. Dacă ai peste 5 arsuri solare se dublează riscul de cancer.
Menținerea vederii de vultur
Ce dreptate avea Nona mea când eram mică! Și ce dreptate are și acum când sunt senioară, ba pardon, “seniorita”, și vederea de vultur se transformă ușor-ușor în vedere de vultur în ceață densă! Când eram mică mâncam morcov de prevenție, acum iau beta-caroten sub formă de supliment. Beta-carotenul protejează vederea și previne degenerescența maculară. Degenerescența maculară afectează atât vederea la distanță, cât și pe cea de aproape. În general, se instalează la pacienții în vârstă , fiind o afecțiune specifică procesului de îmbătrânire. Potrivit studiilor făcute în ultimii ani, beta-carotenul, alături de vitamina C, Zinc, vitamina E și Cupru, poate reduce riscul de degenerescență maculară cu până la 25%.
Scade incidența cancerului, contribuie chiar la procesul de remisie în anumite tipuri de cancer și ajută la prelungirea vieții în cazurile de stadii avansate.
Beta-carotenul este un excelent antioxidant, care împiedică oxidarea celulelor şi protejează organismul de radicalii liberi. Conform studiilor, cele mai bune rezultate se obțin din asocierea beta carotenului cu coenzima Q10 și acizi grași.
Contribuie la încetinirea degradării funcțiilor plămânilor
Sinceră să fiu, habar nu am avut de acest beneficiu pentru plămânii mei de sector 1. Ați citit bine, da: plămâni de sector 1. La ultima radiografie pulmonară, doctorița m-a întrebat dacă stau în sector 1. Nedumerită , i-am răspuns că da și am întrebat-o ce legătură au capra cu varza? Răspunsul m-a nedumerit și mai mult: în sectorul 1 ar fi cea mai mare rată de poluare și plămânii mei oglindesc această situație… din păcate. Și mi-a recomandat printre alte suplimente și beta-carotenul. Apropo de medici, îmi doresc să subliniez că toate recomandările mele sunt din proprie experiență și au la bază credințele și valorile personale. Înainte de a lua orice supliment, vă rog să va sfătuiți cu doctorul vostru.
Bio-Caroten+E se prezintă sub forma unor mici capsule care conțin echivalentul a 1000 µg de vitamina A. Această doză este aproape 125% din valoarea nutrițională de referință pentru beta-caroten și este doza zilnică recomandată.
Am 29 de ani si o perioada de cațiva ani nu am avut un job, iar acum cred că am intrat într-un fel de blocaj. Am si depresie din cauza asta, nu mai am chef de aproape nimic, am tot felul de ganduri negre. Locuiesc cu parinții de cand am terminat facultatea.
Bună ziua
Sunt Radu si am 29 de ani
O perioada de cațiva ani nu am avut un job ,în timpul ăsta m-am ocupat de activități mai puțin productive din punct de vedere financiar.
Acum mi-am dat seama de greșeală si trebuie să îmi caut un job si nu știu ce să fac,unde sa mă duc,cred că am intrat într-un fel de blocaj.
Am si depresie din cauza asta,nu mai am chef de aproape nimic,am tot felul de ganduri negre,nu stiu ce se poate face în cazul meu.
Locuiesc cu parinții de cand am terminat facultatea.
Am avut cațiva ani de servici dupa care cațiva nu am mai avut.
Locuiesc într-un oras cu puține oferte de locuri de muncă.
Regret tot timpul ca nu am ramas cu colegii mei in orașul unde am terminat școala,unde sunt șanse mult mai bune,numai ca acum mi se pare ca sunt cheltuieli mult mai mari decăt atunci ,mai ales ca trebuie sa plătesc singur tot și ma gandesc ca nu voi rămane cu prea mult.
Am și impresia ca se folosesc toți de mine familia si cunoscuții.
Mă gandesc că dacă era să locuiesc singur eram alt om acum,preocupat de lucruri mai importante,fiind mai responsabil.
Ce aș putea să fac ? Dați-mi un sfat!
Mulțumesc anticipat!!
Buna ziua! Parerea mea este ca solutia care te poate scoate din aceasta situatie este la tine.In viata sunt oameni slabi si oameni puternici,oameni care vor fi dezamagiti din orice si oameni care vor depasi orice dezamagire.Avand in vedere varsta si pregatirea pe care o ai poti sa-ti gasesti un loc de munca cu siguranta,dar asta depinde de tine si de standardul propus.Tot ce vei construi in viata sa incepi de jos in sus si cu siguranta va fi ceva durabil.Este timpul sa te ridici si sa pleci de langa parinti si sa fii responsabil de viata ta.”Ce nu te omoara te intareste”.Viata e frumoasa .Mult succes!!1
Zilnic, vad peste tot oameni impreuna, cupluri. Vad postari pe Facebook despre iubire si familie si relatii. Acestea imi provoaca o stare de disconfort, deoarece eu nu pot sa constientizez sau sa inteleg importanta familiei sau a relatiilor amoroase in societate.
Olga Gâdea
:
niciun beneficiu. Ba chiar mai mult, un partener si poate si un copil sau doi, ar sta in calea dezvoltarii mele personale. Singurul motiv care ma face sa inteleg oarecum relatiile romantice este acela ca dragostea este un sentiment puternic si placut, dar avand in vedere faptul ca “honeymoon phase” sau faza aceasta de dragoste deplina dureaza undeva intre 6 luni si 3 ani, ma intreb care este motivul pentru care oamenii inca raman impreuna dupa ce acest sentiment a disparut. M-am gandit si la faptul ca oamenii intra in relatii sau se casatoresc pentru ca isi doresc copii, si asta le aduce satisfactie personala…categorie unde, eu iar raman pe dinafara. Eu sunt studenta la litere in ultimul an, si frecventez in mod regulat o scoala generala unde efectuez practica pedagogica necesara, si nu am avut nicioata probleme cu copiii. Imi place sa le predau, sa comunic cu ei, si imi sunt dragi, chiar imi place sa lucrez cu prichindeii. Imi e de ajuns sa interactionez cu copiii altora, fara sa imi doresc sa am eu un copil al meu. M-am gandit si m-am intrebat multa vreme care sunt motivele pentru care alti oameni vad familia ca pe cel mai important obiectiv in viata, si de ce pentru mine nu inseamna nimic, dar nu am gasit un raspuns.
Dupa cum spuneam, nu am nimic cu familia, cu relatiile si cu copiii. Dar faptul ca sunt asa de diferita de restul lumii ma face sa ma simt exclusa, sa simt ca nu imi gasesc locul in lume, in societate. Nu am atitudinea asta fata de relatii pentru ca as fi o persoana rece…nu sunt asa. Indraznesc sa spun ca sunt o persoana iubitoare, insa iubesc in alte feluri. Ma deranjeaza cand oamenii ma intreaba de ce sunt mereu single, de parca nu as avea sentimente si emotii, pentru ca oamenii ajung la aceasta concluzie pornind doar de la faptul ca nu imi doresc o relatie. Sunt capabila sa simt afectiune si iubire, de exemplu fata de parinti. Si nu doar. Ma atasez foarte tare de lucruri marunte, cum ar fi un obiect care are o valoare personala considerabila pentru mine. Ma atasez de personaje din carti si filme. Ma indragostesc teribil de tare de artisti muzicali, pentru ca ii vad ca pe niste oameni speciali, niste “genii torturati” care de multe ori se sacrifica pentru arta lor. Ma rog, aici
cred ca am o mica problema pe plan emotional, pentru ca tind sa ma atasez foarte tare de artisti care s-au sinucis, in mare parte pentru ca simt mila si empatie fata de ei si pentru ca si eu am suferit de depresie si anxietate si stiu cum e sa iti doresti sa mori, deci ma atasez de aceste persoane celebre pentru ca oarecum pot sa empatizez cu ele si sa le inteleg durerea care au simtit-o de-a lungul vietii si care i-a determinat sa isi puna capat vietii.
Credeti ca as putea suferi de o trauma “ascunsa” in subconstient, fara sa realizez asta in mod constient? Motive nu simt ca am, deoarece nu am trecut prin evenimente traumatice in viata, am avut o copilarie frumoasa, si parintii au grija de mine, chiar daca ne certam des. Cu toate astea, am suferit si inca sufar de anxietate si depresie, fara sa inteleg de ce ma simt in felul in care ma simt. Presupun ca e pe baza de stres, pentru ca in urma cu cativa ani, am trecut prin perioade de stres intense, in principal datorita scolii si a relatiei cu parintii, si inca am perioade in care abia pot sa imi controlez respiratia din cauza stresului. Dar simt ca toata instrainarea fata de lume, pe care am mentionat-o si am explicat-o mai sus, datorita faptului ca sunt atat de diferita, ma afecteaza si ea intr-un mod negativ si contribuie la starea mea psihica deplorabila. Imi puteti da un sfat? Ce as putea sa fac ca sa ma simt mai “la locul meu” in lume si sa accept cum sunt?
Elena Savu
:
Ai putea, daca iti doresti, sa afli mai multe despre tine intr-o terapie individuala.
Liliana Popa
:
Buna ziua! Din fericire, suntem diferiti, la fel ca toti ceilalti
Tatal meu a decedat, sora mea mi-a adresat o gramada de cuvinte care m-au durut enorm, mama mea imi reproseaza ca din vina mea s-au intamplat toate, iar sotul meu este in spital, destul de grav bolnav. Plang tot timpul si ma gandesc la ce e mai rau.
buna,am nevoie de un sfat din partea dvs pentru ca simit ca sunt intr o situatie disperata..totul a inceput acum 5 luni odata cu decesul tatalui meu.dupa deces trebuia sa aiba loc o succesiune intre mine si sora mea.in dimineata cand trebuia sa ne prezentam la notar eu am intarziat doua ore din cauza unor probleme de sanatate.de aici sa dezlantuit furtuna.sora mea s a suparat foarte tare si mi a adresat o gramada de cuvinte jignitoare care m au durut enorm.pe urma au continuat problemele si cu mama mea care imi reproseaza ca din vina mea s au intamplat toate astea.bun.pe langa toate astea il am si pe sot in spital de o luna de zile destul de grav bolnav.,mentionez ca am si trei copilas destul de mici carora nu le pot explica ce s intampla cu tatal lor.efectiv simt ca am ajuns la capatul puterilor,plang tot timpul si ma gandesc la ce e mai rau,un sfat din partea dvs cred ca m ar ajuta,multumesc anticipat
Condoleante! Imi imaginez ca trebuie sa fie foarte dificil cu atatea si asemenea probleme pe cap in acelasi timp. Incercati sa le rezolvati cu rabdare cate una la rand incepand cu cele care chiar au solutie mergand spre cele mai greu de rezolvat sau care ar dura mai mult. Daca nu faceti fata, puteti discuta cu un psihiatru intr-o prima faza, pt ca se poate transforma foarte usor intr-o problema medicala. Tineti-va tare! Succes!
Am fost crescut de un tata narcisist. Imi doresc sa nu il mai vad niciodata, dar ma simt vinovat si pana la urma tot ajungem sa ne vedem.
M-a pus serios pe ganduri in ultimul timp ideea ca am fost crescut de un tata narcisist. Si asta mi-e si intrebarea.
Sincer sa fiu, mi-e greu sa disting realitatea: cat la suta sunt laudele lui despre cat de bine m-a crescut si cat de mult e pornirea / “ura” mea fata de el.
Din exterior – toata lumea e de acord ca am fost tinut “din scurt”, respectiv ca a fost sever. Si is constient ca is inca anxios social – lucrez la asta.
Ce trasaturi ale lui m-au pus pe ganduri au fost:
* reactii foarte violente/intense la cea mai mica parere in contradictoriu – la nivelul absurd
* faptul ca niciodata nu m-a ascultat (maxim, 5 secunde – apoi se pierdea in televizor, sau incepea doar el sa povesteasca)
* competitie intensa vis-a-vis de mine, in special in prezenta altora – in care el iesea foarte bine, iar eu ma simteam umilit
* o efort/dorinta de a domina – a fi el primul/cel destept, cel diferit
* cand vorbeste (in general in prezenta altor persoane) – nu imi dau seama ce e real din ce zice – i-am surpins diverse contradictii (versiuni opuse ale aceleiasi povesti)
* mi-e jena sa fiu cu prietenii in prezenta lui – pentru ca monopolizeaza toata discutia, vorbeste doar el, da sfaturi si se lauda cu ce a facut + pozari in si despre talentele si reusitele lui – si cum le stie pe toate.
* in afara de discutii lungi si sfaturi date de sus, senzatii de umilire/luat peste picior constant, certuri/urlat si cateva batai – mi-e greu sa-mi amintesc altceva vis-a-vis de el.
De cele mai multe ori imi doresc sa nu-l mai vad niciodata, dar cand ma contacteaza ma simt vinovat, probabil caut afectiunea neoferita vreodata si simt ca ar trebui sa am grija de el si sa nu il supar – si pana la urma o data pe saptamana tot ajungem sa ne vedem..
E important cum il etichetezi pe tatal tau sau ce poti face tu pentru a avea o relatie hranitoare afectiv cu parintele tau?
Bună dimineaţa. Ai încredere în intuiţia ta, ai identificat cu claritate trăsăturile care l-au împiedicat pe tatăl tău să-ţi împlinească nevoile de bază şi să îţi ofere o conexiune emoţională sănătoasă, de-a lungul copilăriei. Din păcate, părintele narcisic tratează copilul ca o extensie proprie şi nu ca pe o persoană, ceea ce înseamnă că nu vei primi mai multă hrană emoţională de la el niciodată. Eu am mama cu această tulburare şi sunt de câţiva ani în procesul terapeutic personal, pentru a vindeca tot ce s-a strâns. Îţi recomand călduros o psihoterapie, este un drum anevoios dar rezultatele vor fi binefăcătoare
Traieste-ti viata prezentul, sport, psihoterapie.
E observabil ca il caracterizeaza niste trasaturi narcisistice. Se poate ca acest comportament sa derive din faptul ca a provenit dintr–o familie, dintr-un mediu in care s-a pus presiune asupra lui si care i-a minimizat orice reusita(de aici nevoia de a iesi invingator din orice disputa, si de-aici nevoia de a se lauda). Asadar ,imprejurarile in care a crescut, coroborat cu gestionarea deficitara a emotiilor, i-au sadit niste complexe, frutrari, care l-au facut sa-si modeleze o astfel de personalitate. Plecand de la aceste lucruri, tu trebuie sa intelegi ca el e o persoana cu probleme, e posibil sa nu realizeze ca afecteaza persoanele care tin la el si la care tine. Atitudinea lui dictatoriala ,egocentrica si obsesiv impulsiva il fac sa fie repulsiv pentru ceilalti,iar faptul ca se crede special este un mecanism de aparare pentru faptul ca si el observa persoane care se simt deranjate de modul sau de exprimare. Solutia ar fi sa constientizeze situatia in care se afla, dar e greu.
Mult mult curaj! Asa cum s-a scris mai sus un proces terapeutic te-ar ajuta. Mai mult, iti recomand cartea- Simbioza si autonomia-; vei reusi sa intelegi anumite aspecte, care sper….te vor ajuta! Numai bine!
Simbioză și autonomie. Traumă și iubire dincolo de complicațiile simbiotice
Se pare ca cel mai des se intampla ca cei care nu se pot separa emotional de parintii lor, sunt acei copii care nu au primit de la acestia afectiunea de care aveau nevoie ca si copii. Nu este de mirare ca intampini dificultati in a te separa de tatal tau care are certe caracteristici narcisice si care pare a fi in competitie cu toata lumea. Iti recomand, ca si colegii mei, sa apelezi cu incredere la psihoterapie si sa citesti cartea “Plecarea de acasa”, de la E.Trei.
Angajez insotitor pentru fetita diagnosticata cu autism – Bucuresti (cartierul Militari)
Cautam persoana rabdatoare, iubitoare, cu intelegere fata de copiii cu nevoi speciale cu/fara experienta in lucrul cu copiiii (care vrea sa invete si sa se formeze), pentru a insoti o fetita de 7 ani jumatate diagnosticata cu autism. Se asigura informare si suport in lucrul cu copilul. Constituie un avantaj studiile de specialitate, dar nu sunt obligatorii.
Lucrul se va face la domiciliu: sector 6, Bucuresti, cartierul Militari.
Program zilnic: orele 12.00-16.00.
Contact: 0724.29.59.56
Va multumim!
Inchiriere spatiu cabinet psihologic – Bucuresti (Piata Romana)
Ofer spre inchiriere spatiu mobilat si amenajat in cladire de birouri, ultracentral, in zona Piata Romana, ideal pentru cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere. Detalii la tel.: 0722.296.162.
Nu am curajul sa merg la cabinetul unui psiholog. Cred ca sufar de depresie. Am atacuri de panica, simt o frica foarte mare, inexplicabila, in capul meu rasuna numai cuvinte si imagini urate, pe care nu le pot controla. Sotul meu zice ca sunt nebuna.
Buna ziua!
Apelez la dvs. pentru ca nu am curajul sa merg la cabinetul unui psiholog. Am 24 ani si am probleme. Cred ca sufar de depresie. Sunt nelinistita, am atacuri de panica,simt o frica foarte mare inexplicabila, nu ma odihnesc cum trebuie. In capul meu rasuna numai cuvinte si imagini urate pe care nu le pot controla. Incerc sa ma conving ca este numai imaginatia mea dar nu reusesc. Ma simt neputincioasa, slaba, descurajata. In sinea mea imi spun mereu ca pot trece peste, ca pot fi puternica si pot pune stop la toate dar ceva ma trage in jos. Ceva inchide persoana aia curajoasa si optimista intr-un loc intunecat si uitat de lume. Cei din jur nu ma asculta,sotul nu ma crede si imi spune ca sunt nebuna. Ce pot face? In septembrie am fost diagnosticata cu tuberculoza. A fost un soc! Timp de 2 luni,in fiecare zi am luat 11 pastile. Am suportat tratamentul acesta, nu ma simteam asa. De 1 luna tratamentul s-a schimbat si tot de atunci am si starile astea. Acum iau doar 4 pastile pe zi. Sunt in concediu medical,stau acasa. Incerc sa ies, sa ma plimb, sa ma deconectez de starea asta dar si dupa ce fac lucruri care ma mai ajuta sa ies din starile astea tot acolo revin.
Am mai avut acum cativa ani perioade asa urate, cand eram la fel, noaptea aveam vise ffff urate dar dupa o perioada imi reveneam. Ce pot sa fac?
Buna ziua! Faptul de a recunoaste ca aveti o problema este un pas inainte. Va recomand sa lasati toate prejudecatile la o parte si sa mergeti la un psihoterapeut. Sfaturile noastre, aici, din pacate nu va pot ajuta. Specialistul este cel care va poate indruma si insoti pe drumul catre vindecare. Va doresc multa sanatate si curaj!
Mergi la un specialist , nu te mai chinui.
Din păcate la nivel național nu se face o informare corectă când trebuie să mergem la psiholog și când trebuie să mergem la psihiatru. Și sufletul poate fi afectat, la fel care orice alt organ al corpului nostru. Diferența este că sufletul se tratează la psiholog prin „terapia prin cuvinte” . Dacă neglijăm tratarea lui, afecțiunea se poate agrava și poate să ajungă să fie nevoie de intervenția medicului psihiatru prin tratament medicamentos. Așa că nu mai stați pe gânduri, din moment ce ați recunoscut că aveți o problemă, faceți următorul pas către un specialist. Curaj! Se poate!
Tu stii deja ce ai putea face în situația asta însă înțeleg ca ceva te împiedică. Care sunt gândurile, temerile tale referitoare la mersul la psiholog? Ce crezi ca presupune asta și de ce ai avea nevoie ca sa ai curajul de a merge la psiholog?
Deja ai trecut primul pas.esti constienta ca ai o problema.de aici e mai simplu.de obicei sa ajungi aici e cel mai greu.pasul doi.SPECIALIST.nu e alta solutie pt vindecarea ta absoluta.CURAJ SI MULT SUCCES.astept sa vad rezultatele peste cateva saptamani…
Cand i-am spus prietenului meu ca vreau sa ne despartim, 3 ore m-a bătut incontinuu (nu am mai avut putere sa ma ridic de jos). Am vrut sa depun plângere, dar nu ii făcea nimeni nimic.
BUa , am doua zeci de ani și sunt de doi ani cu un băiat, am fost despartiti o buna perioada de timp din ați doi ani ca el avea aventuri… am trecut peste… am crezut ca ne înțelegem bine… pana când el a început sa se comporte urat și eu sa ajung sa i spun ca vreau sa ne despartim definitiv, el când a auzit asta, a venit după mine sus ( nu era nimeni acasa) și a început sa ma lovească, 3 ore m a bătut continuu( nu am mai avut putere sa ma ridic de jos) De ce am vrut sa ne despartim. nu știu ce sa fac.. de câte ori ma uit la el imi aduc aminte cum ma lovea… ma uit cu scârbă la el… dar in adâncul sufletului as vrea sa îl iert… nu știu ce sa fac, simt ca nu pot…. ma roaga și ma implora sa vorbesc cu el și sa îl iert( nu vorbesc cu el deloc) am vrut sa ii depun plângere… dar nu ii făcea nimeni nimic( cei din familia mea ma roaga sa îl părăsesc) și Menționez ca in familia lui tatăl lui nu este sau nu a fost agresiv niciodată cu mama lui.. va
rog ajutați-mă cu un sfat cât de mic, contează, plang într-una.. va mulțumesc
Draga mea, imi pare tare rau ca ai trecut prin aceasta situatie extrem de dureroasa. Nici nu pot sa imi imaginez cum ai rezistat in acele 3 ore de tortura efectiva, la fel cum nu pot sa imi imaginez cum vei mai trece prin asa ceva data viitoare cand tu “o sa ii gresesti”, pentru ca da, atata timp cat el ti-a facut o data asa ceva, sunt toate sansele ca acest comportament sa se repete. Cu atat mai mult cu cat nu ai depus o plangere, nu e vorba de ce i-ar fi putut face politia, e vorba ce ce i-ai transmis tu prin faptul ca l-ai iertat. Esti sigura ca iti doresti o asemenea viata? O viata in care vei fi nevoita sa te izolezi in casa pana iti trec vanataile, de rusinea celor din jur? O viata in care tu nu o sa ai nici un cuvant de spus? O sa stai non-stop cu frica sa nu gresesti ca e posibil sa sfarsesti pe podea? Esti sigura ca aceasta e viitorul tau? E clar ca el are o problema, dar nu tu esti responsabila de acest lucru! Cere ajutorul familiei tale si spre binele tau, ia urgent masuri. Sunt atatea cazuri in Romania de femei maltratate de partenerii lor, chiar vrei sa fii una dintre ele? Stiu ca iti este foarte greu, dar te rog constientizeaza pericolul in care te gasesti, pana mai poti….
Asta este o situatie fe reclamat. Cu tot riscul. Te vezi langa el o viata Asa?
Fii puternica si nu da inapoi! Doare o lună, doare doua, doare nouă, dar nu va durea o viață !
rupe relatia si denunta l asa vei salva alte fete sau femei care vor fi in viata lui -nu le condamna si pe ele la un asa tratament sau poate mai rau-e normal sa ti se faca rau cind il vezi sau te gindesti la el este raul care sta la pinda
Trebuie sa pui punct acestei relatii deoarece e evident ca el are probleme emotionale si tulburare de comportament. Un om impulsiv, cu agresivitate, toleranta scazuta la frustrare nu poate fi schimbat decat poate cu tratament si terapie in paralel pe care el trebuie sa o urmeze strict. Din pacate acest precedent inseamna ca o poate face din nou oricand nu ii convine ceva sau se simte amenintat, respins, etc. Daca alegi sa continui relatia, vei trai mereu cu frica ca poate reactiona din nou la fel. Iertarea despre care vorbesti, nu inseamna ca n-o s-o mai faca…si tu stii deja ce este mai bine pentru tine.
