Arhiva lunara pentru iulie, 2018
| 30 vizite |
Știu pe cineva care ia medicamente pentru uz veterinar periodic, crezând ca ii fac bine. Cum pot sa fac sa înțeleagă ca nu e in regula?
Buna ziua! Știu pe cineva care ia medicamente pentru uz veterinar periodic, crezând ca ii fac bine. Cum pot sa fac sa înțeleagă ca nu e in regula?
Daca ati avea capacitatea de a convinge toti oamenii care isi fac rau cu buna stiinta… Nu puteti face nimic, doar sa atrageti atentia persoanei, fara sa puteti salva pe cineva cu forta.2
Sunt însărcinată în 7 luni, iar de câteva luni soțul meu pleaca in fiecare seara de acasa, cheltuie foarte multi bani si m-a înșelat. Tatăl meu nu ar fi de acord sa ma primească acasa…
Bună. Sunt o tânără viitoare mămică, sunt căsătorită de 2 ani totul bine si frumos pana aici ..problema este ca de câteva luni soțul meu pleaca in fiecare seara de acasa , cheltuie foarte multi bani stiu ca ma si înșelat..eu in momentul de față m-am săturat de tot nu mai vreau nimic cu el dar unde sa ma duc cu “burta la gură” ( sunt însărcinată în 7 luni) , el mereu imi spune ca abia așteaptă să vină băiatul ( o sa avem un băiețel) ..mie imi spune ca ma iubeste dar nu simt ce sa fac unde sa ma duc vreau sa precizez ca sunt plecată din țară iar părinți mei sunt in Romania …iar tatăl meu e foarte exigent când vine vorba de căsătoria mea si cred ca nu ar fii de acord sa ma primească acasa sau daca ar face o Mi ar “scoate ochii” ca el mi am spus de la început să mă gândesc bine daca fac un copil. Ce pot sa fac ajutati-ma va rog sunt disperată
Poate ca v-ar ajuta pe amandoi o terapie de cuplu. E normal sa fiti stresati inainte de aparitia copilului, multe se schimba, apar provocari noi. Despartirea este o solutie daca aceste neintelegeri sunt ireconciliabile. In cadrul unei terapii puteti discuta nemultumirile fiecaruia si le puteti gasi solutii. Va tin pumnii si va doresc o nastere usoara!
Felicitari pentru sarcina. Pentru o mama sarcina este o perioada importanta. Incercati sa rezolvati lucrurile pe rand. Sarcina, atentia pentru sanatatea dumneavoastra, relatia de cuplu, relatia cu parintii. Succes!
E posibil ca aceasta perioada sa fie foarte stresanta pentru sotul dvs care nu stie sa gestioneze acest stres si posibil temeri, si asta sa il faca sa caute placere in diverse activitati compulsive. Ma gandesc ca nu este foarte pregatit pentru rolul de tata care il asteapta si daca aceasta nesiguranta nu e diminuata el cauta tot felul de modalitati sa uite de griji. Si eu cred ca terapia de cuplu este de ajutor in aceasta perioada, mai ales ca si dvs sunteti mai sensibila iar stresul legat de relatia de cuplu va influenteaza starea si automat si starea copilului. Incercati sa vorbiti cu cineva, sa va descarcati. Numai bine!
Copilul tău trebuie sa fie pe primul loc.ai răbdare sa naști și sa mai crească puțin sa îl poți duce la o creșă sa te poți angaja și dacă e nevoie sa cauți pe altcineva.
Din cate stiu, statul ajuta mamicile in alte tari. Nu-ti pot oferi o chirie?
Din punct de vedere psihologic/moral, compromisul este daunator sau nu? Cand devine el nociv in viata noastra? Cred ca viata mea e 80% un compromis.
Buna !
Dpdv psihologic / moral, compromisul este daunator sau nu ? Cand devine compromisul o problema, nociv in viata noastra ?
Nu stiu de ce, dar in ultimul timp mi-am dat seama sau cred ca viata mea e 80% un compromis.
Adica ce imi doresc sa fac, nu pot face, si fac altceva.
Depinde in ce scop il faci! Focul e bun cand vrei sa gatesti o friptura, dar e daunator si nociv daca te arzi!Poate ca ai niste motive pentru care nu poti face altceva. Odata ce esti/devii constient/a de aceste motive, vei sti ce ai de facut ca sa reusesti sa obtii ceea ce-ti doresti. Totul e ca dorinta ta sa fie mai tare decat motivele! Succes!
Poate ca ai niste motive pentru care nu poti face altceva. Odata ce esti/devii constient/a de aceste motive, vei sti ce ai de facut ca sa reusesti sa obtii ceea ce-ti doresti. Totul e ca dorinta ta sa fie mai tare decat motivele! Succes!Sa faceti o analiza a vietii. Munca, prieteni, dorinte, pasiuni, familie,s.md. Vedeti care sunt gandurile care va preocupa, energia dvs.unde se canalizeaza? Focusati gandurile de ex spre dorintele dvs. Cateva sedinte de coaching v.ar ajuta si cei 80%se transforma in 20%.
Exemplele in care ma vad compromis. 1. imi doresc foarte mult sa ies cu anumite persoane sau doresc sa fac parte din anumite grupuri, dar nu pot iesi cu acestea sau sa fac parte din grupurile respective, asa ca ma orientez spre alte persoane/grupuri cu care nu prea vreau sa ies sau sa fac parte. Inseamna ca m-am compromis ? 2. Sa presupunem ca imi doresc sa am o iubita super frumoasa, inteligenta ca in dorintele mele, dar nu am aceasta sansa, aleg una mai ,,uratica”. E compromis ? 3. In prezent sunt in cautare de prieteni, grupuri noi, eu nu am prea avut prieteni, socializare. Mi s-a propus de catre familie si altii sa fac parte dintr-un grup al parohiei de tineret, de care apartin. O sa merg sa vad cum este desi nu as prea vrea, ceva ma tine, inseamna ca m-am compromis ? 4. Ultim exemplu imi doresc sa am anumiti prieteni dar sunt compromis, ma compromit, daca aleg prieteni,persoane ce nu-mi prea plac ? Sau de exemplu cand cineva ma invita undeva si eu nu vreau sa merg, inseamna ca ma compromit ? Adica intr-un fel ies si cu cine imi place ma simt bine, si cu cine nu imi place.
E adevarat ca in viata trebuie sa facem si compromisuri ? Familia mea imi zice ca in viata sa nu fac ce vreau , ci CE TREBUIE, asa sa-mi intre bine-n cap !
E adevarat ca oamenii nu pot face doar ce le place. Dar tu confunzi 2 termeni: “a te compromite” si “a face un compromis”. Cand “te compromiti”, nu inseamna ca faci ceva impotriva vointei tale, ci inseamna ceva cu o conotatie negativa legata de imaginea ta in ochii celorlalti, de a face ceva neacceptat social in grupul din care faci parte. A face un compromis, inseamna sa accepti si lucruri care nu iti plac, dar care nu te lezeaza pe tine ca fiinta, intr-un mod agresiv neaparat. Un compromis e un soi de negociere cu tine insuti, cand iti spui ca nu iti place sa faci/accepti/etc x, y, z lucru, dar pe o durata scurta si cu un motiv bine intemeiat, poti face o exceptie de la normele proprii, fara ca asta sa te incurce grav. Cand compromisul apare des, cand impactul asupra ta e unul puternic si simti ca nu iti aduce avantaje, doar pierderi, ai evident alegerea sa nu il mai faci acel compromis. Dar va trebui sa iti asumi si tot ce aduce la pachet schimbarea asta, pt ca tu ai ales si cand ai facut compromisul, dar si cand l-ai intrerupt. Omul cand nu mai are avantajele unei actiuni, nu o mai face. Daca totusi persevereaza in acea actiune/compromis, desi obtine dezavantaje, atunci omul se afla intr-un cerc vicios si patologic si isi poate rezolva problema cu ajutor specializat – psihoterapeut.
Cu “Trebuie” imperativ sunt numai cele necesare supravietuirii, deci in esenta, “trebuie” sa respiri, sa mananci, sa dormi si sa ai un acoperis deasupra capului, si sa stai departe de pericole! In rest… poate ca “vrei” anumite lucruri, si atunci faci tot ce tine de tine sa le obtii: prietenii pe care ii vrei, iubita pe care o vrei, etc. Pana cand nu incepi sa faci ce vrei tu, vor decide altii pentru tine! In esenta… vorbim despre “ce e mai rau?” Sa fii vinovat fata de altii care nu sunt de acord cu ce vrei tu? Sau fata de tine insuti ca nu te iei in serios suficient incat sa faci ce vrei tu? Cand vei putea alege, vei iesi din “compromisuri”. Daca nu poti singur, psihoterapia te poate ajuta! Succes!
La service-ul unde imi repar masina, ma simt atrasa de unul dintre acesti baieti. Mie mi se pare ca si el este atras de mine, doar ca nu se intampla nimic.
Buna ziua,
la service-ul unde imi repar masina, din cartierul unde locuiesc lucreaza mai multi baieti. Ma simt atrasa de unul dintre acesti baieti. Mie mi se pare ca si el este atras de mine, doar ca nu se intampla nimic. Doar mi se pare? De ce ma simt asa? Pe mine ma deranjeaza foarte mult ceea ce simt si faptul ca nu pot sa opresc acele sentimente. De ce? Sunt extrem de suparata pe mine ca fac astfel de lucruri, deoarece oricum este in zadar atata vreme cat el nu spune si nu face nimic. Probabil ca doar mi se pare. Oricum eu vn dintr-o relatie sentimentala un pic mai complicata. Daca as accepta, foarte greu. Ar trebui sa am foarte multa incredere ca sa accept.
Mi-as dori sa aflu raspunsul la intrebarea de unde vine aceea atractie? Doar mi se pare?
Oricum in ceea ce il priveste pe acel baiat, imi zburda imaginatia de nu-i adevarat.
Probabil ca doar mi se pare.
Am avut o copilarie cu abuzuri fizice si chiar mai mult, doar ca imi este foarte rusine sa vorbesc de acest lucru. Din cauza acestui lucru tot timpul mi-am cautat un prieten/iubit care sa ma scoata din acel mediu, care sa ma vindece, ca un fel de salvator.
Olga Gâdea
:
am 33 de ani si pot spune ca nu am avut o copilarie fericita, ci mai degraba una cu abuzuri fizice si chiar mai mult, doar ca imi este foarte rusine ca sa vorbesc de acest lucru. Din cauza acestui lucru tot timpul mi-am cautat un prieten/iubit care sa ma scoata din acel mediu, care sa ma vindece, ca un fel de salvator. Aceasta cautare proprie s-a intamplat mai ales in perioada studentiei si in cele din urma am gasit pe cineva. Relatia pe care am avut-o cu aceasta persoana a avut la baza 100% interesul meu de a scapa de acasa, de a avea siguranta financiara si acel cineva care poate sa imi rezolve anumite probleme. El era ca un fel de scut, adica nu mai simteam frica. A existat si atractie fizica, el aratand bine, am avut chiar si sentimente, doar ca la un moment dat am vrut ca sa ii spun ceea ce mi s-a intamplat si m-am lovit de un zid de indiferenta, ceea ce m-a durut extrem de tare si am renuntat la aceea relatie. Acum simt din nou foarte multa frica si nu stiu cum sa ii fac fata.
Mi-as dori sa ma simt fericita si atat! Ma simt foarte dezamagita de ceea ce s-a intamplat, am avut foarte multa incredere si nu credeam ca vreodata mi se va intampla ceva atat de crud. In prezent sunt singura si as vrea sa depasesc momentele cand resimt foarte multa frica si nu mai pot sa-l sun, as vrea sa ma vindec de frica ce sa fac?
Terapeut/insotitor copil cu TSA – Bucuresti (sector 1)
Caut absolventa sau studenta an terminal la Psihopedagogie speciala/Psihologie ca terapeut/insotitor gradinita al unui baietel de 5 ani si jumatete, diagnosticat cu TSA.
Programul este de 3 zile/saptamana, 4 h/zi, in intervalul 9:00-13:00, iar directiile de lucru cu copilul vor fi trasate de un coordonator cu experienta internationala in terapia copilului cu nevoi speciale.
CV-ul si eventualele intrebari se trimit pe adresa anunt.terapeut@gmail.com. Detaliile financiare se vor discuta ulterior, in cadrul interviului, cu parintii copilului, fiind conditionate de experienta fiecarui candidat.
Asociatia Mai Aproape selecteaza absolventi de psihologie interesati sa lucreze cu copii cu TSA – com. Chiajna
Asociatia Mai Aproape (com. Chiajna) selecteaza, in vederea angajarii, absolventi de psihologie interesati sa lucreze cu copii diagnosticati cu TSA. Daca esti o persoana dinamica si esti interesat de domeniul analizei comportamentale aplicate, trimite-ne un CV si o scrisoare de intentie la adresa info@mai-aproape.ro.
Cerinte si responsabilitati:
- aplicarea principiilor ABA si implementarea obiectivelor urmarind recomandarile consultantului, dar si progresul copiilor;
- colectarea si inregistrarea datelor sub atenta supervizare a coordonatorului;
- oferirea unui feedback zilnic parintilor;
- participarea la workshop-urile si conferintele de specialitate; Programul este 9:00-18:00.
- Se asigura transport Pacii-Chiajna-Pacii (cu microbuzul asociatiei)
2 posturi disponibile!!!
Am 20 de ani și de 2 ani jumatate sunt intr-o relație cu un bărbat cu 30 de ani mai mare. Problema este ca de ceva timp libidoul meu este la pământ …
Buna ziua! Am și eu o problema de cuplu pe care as vrea sa o remediez . Am 20 de ani și ma aflu de 2 ani jumate intr-o relație stabilă cu un bărbat cu 30 de ani mai mare. El ma iubește foarte mult și chiar încearcă sa îmi arate asta . Problema este ca de ceva timp libidoul meu este la pământ … încerc sa nu ii arat asta ca sa nu evidențiez o problema însă chiar ma îngrijorează asta mai ales ca i-am fost fidela tot timpul nu as vrea sa se ajunga la despărțire . As vrea sa ma ajutați va rog cu un sfat și sa rezolv problema asta intr-un fel.
poti incerca un control ginecologic, endocrinologic (analize de sange). Nu prea putem ghici de ce ti-a scazut libidoul in ultima vreme. Este vorba despre o problema emotionala? Nu va intelegeti? Ai dubii in ceea ce priveste relatia aceasta? Puteti incerca consiliere de cuplu. Succes!
Faptul ca tu nu vrei sa evidentiezi o problema, nu inseamna ca ea nu exista! Inteleg ca el are 50+ de ani, iar tu la 20. Nevoile voastre sunt foarte diferite, iar ceea ce numiti voi iubire s-ar putea sa fie cu totul altceva (din punctul fiecaruia de vedere). Psihanalitic vorbind, el este o “figura paterna” pentru tine si in conditiile astea, scaderea libidoului tau este naturala si previzibila. Tu, peste inca 20 de ani vei fi o femeie inca atractiva si activa sexual in timp ce el va avea 70. Asta e o realitate a vietii pe care nu o poti nega. Un proces psihoterapeutic individual te-ar putea ajuta sa intelegi mecanismele inconstiente prin care corpul tau refuza ceea ce mintea ta sustine ca vrea! Succes!
Cred ca am probleme cu nervii. Ma enervează sotul cand isi “freaca” picioarele, ma enerveaza cand mananca sau cand soarbe ciorba. Culmea e ca inainte sa ne casatorim am fost atenta la chestiile astea si nu le facea. Cred ca am si tulburare obsesiv-compulsiva. Pe la 11 ani a inceput.
Buna ziua! Cred ca am probleme cu nervii. Ma enervează sotul cand isi “freaca” picioarele, ma enerveaza cand mananca sau cand soarbe ciorba. Parca am pitici pe creier, cand aud imi vine sa il bat. Mereu imi spune ca bag in seama tot ce misca. Saracul nici cum sa manance, nu stie ca oricum ma enerveaza.Chestia cu picioarele si cu mancatul ciorbei cred ca vine de la parintii mei, mereu faceau asa. Culmea e ca inainte sa ne casatorim am fost atenta la chestiile astea si nu le facea. Cel putin cu picioarele, cu mancatul mereu l-am auzit, de fapt daca stau la o masa cu mai multe pers arentia mea se indreapta numai spre asta si ii aud pe toti. Cred ca am si tulburare obsesiv-compulsiva. Cred ca de pe la 11 ani a inceput, acum am 28. Aveam unele ritualuri care trebuia sa le urmez daca nu ori luam note mici ori se intampla alceva. Parintii mei observase ca, comportamentul meu se schimbase si ca e ceva in neregula dar nu au facut nimic, doar ma sacaiau sa nu mai fac asa. Multe ritualuri am avut pana in facultate, in generala deja observase cateva colege cate ceva dar mereu gaseam cate o explicatie. In facultate si la master le-am tinut sub control, adică sa nu ma vada nimeni si nu mai erau asa evidente. Am descoperit cum se numeste ceea ce faceam vazand un film. Nu am diagnostic pus de specialist. De cand sunt mama nu mai am timp de tot felul de ritualuri dar am tot felul de chestii de care tin cont si care le fac intr-un singur fel. Sa aiba legatura una cu alta? Deja m-am saturat sa ii atrag atentia sotului, de schimbat imi dau seama ca nu am cum sa il schimb dar cred cu tarie ca problema e la mine. Cand eram mai tanara sora mea radea de mine zicand ca nu am sa ma marit niciodata din cauza acestor lucruri (si ea avea ticul cu picioarele si cu mancatul si mereu ii spuneam). Ce as putea face? Multumesc!
Bună ziua. Ați intuit f bine ca sensibilitățile acestea s-au conturat in copilărie. Din păcate dacă încercați să-l schimbați pe soțul, e inutil, mai degrabă puteți lucra alături de un psihoterapeut la percepțiile dumneavoastră legate de cei din jur, de viata în general. Înțeleg ca sunteți o perfectionista, asta va poate ajuta în anumite aspecte, dar uneori va creaza și multe dificultăți. Ce s-a schimbat în viata d-voastră la 11 ani?
Si eu aveam aceeasi problema , a fost pe fond nervos, de stres mai mult sau de incomfort ,dar am reușit să găsesc cauza si am indepartat-o. Așa am scăpat si de problema cu mancatul si cu picioarele. Gandeste-te la cauza care iti provoacă starea de stres, indepartraz-o si te vei linisti
Sunt căsătorită de 10 ani, iar sotul meu a început sa ma jignească din ce in ce mai des, de parca eu as fi vinovata de tot ce se intampla. Imi reproșează ca nu fac nimic util, ca nu sunt buna de nimic, ca nu aduc nici o susținere in firma, ca sunt o întreținută,… desi lucrez foarte mult.
Buna ziua,ma numesc Raissa am 33 de ani,căsătorită și cu un copil minunat.Sunt căsătorită de 10ani,in tot acest timp am încercat sa fiu pe placul familiei mele,ma refer actuala mea familie:soț și copil,nu știu daca am si reusit.Sotul meu deține o afacere in care este foarte implicat,la rândul meu și eu.Eu sunt in țara și ma ocup cu alergătura locală aici ,el plecat,alergând după contracte.In ultima vreme este din ce in ce mai ocupat,nu avem timp sa vorbim de noi,gen mi-e dor de tine,daca ești bine etc.Eu întotdeauna am crezut ca familia trebuie sa fie pe primul loc doar ca el mi-a zis de nenumărate ori ca e foarte prins in munca,ca a-și știe foarte bine treaba și ca nu se poate impartii in doua.Problema mare e ca a început sa ma jignească din ce in ce mai des,sa îmi pună mie și ce-a mai mică problema ca eu as fi vinovata de tot ce se intampla.Imi reproșează ca nu fc nimic util ca nu aunt buna de nimic,ca nu aduc nici o susținere in firma,sunt o întreținută si așa mai departe,multe vorbe de mai e un singur pas spre autodistrugere.Cauta și da toată vina pe mine pentru absolut orice.Nu îmi rămâne decât sa plâng și iar sa plâng.Copilul intelege și de multe ori nu ma pot ferii de el.De fiecare data când ceva nu ai merge bine in afacere cauta sa se golească de nervi cu mine,eu sunt prima și singura vizata.Stiu sigur și simt ca nu mai pot sa mai îndur atat se multe jigniri și vorbe urate ,ca la usa cortului.Mi-a zis ca el drumul și l-a alea in viața și știe ca trebuie sa muncească și din pacate nu poate fi in doua locuri și acolo și in țara.Ce sa fac sa continui sa fiu acea găleata de gunoi ,(așa ma simt in momentele când a-și vărsa veninul) de dragul copilului,nu as vrea sa sufere,nu știu ce sa fac și de multe ori am încercat sa ai dau dreptate .e presionat de timp,foarte multa munca și clachează.Ma doare sa văd ca îl interesează doar imaginea și acea firma,ca familie suntem mult in urma fata de prioritățile lui,societate ,angajați,contracte….Va Multumesc din inima și sper sa nu di deranjat.Deja simt ca cineva m-a ascultat
Multumesc anticipat!!!!
După micile indicii oferite de dvs exista posibilitatea sa aiba alta relatie
V-as spune sa încercați să vorbiti cu el însă stiu ca in asemenea cazuri e ca si cand a-ți încerca să vă luptati cu morile de vânt si asta pentru ca arareori oamenii ce au asemenea porniri au si deschidere către comunicare ,remediere sau chiar soluționare .De fabulat aici am putea mult si bine .In calitate de om si femeie va pot sfătui să încercați să vă detașați cel puțin o perioadă, sa ai comunicati ca puteti înțelege multe dar nu faptul că va discreditează.Valorificati-va investiți în dvs , iubiti-va pe dvs inainte de conceptul familiar pentru ca altfel ai dati acordul sa va distrugă sufletul si sa va rănească fără o bază.Familia nu inseamna lacrimi si durere. Capul sus! Sunteti tânără si inca va asteapta lucruri minunate de trăit.
Este intr-adevar o situatie dificila si inteleg ca exista o incompatibilitate intre dvs si sot, in ceea ce priveste prioritatile fiecaruia. Din pacate, nu putem forta pe nimeni sa aiba aceleasi prioritati ca si noi, sa puna mai multa valoare asupra ceea ce conteaza pentru noi, fiecare e diferit, pentru unii este importanta munca, statutul social, pentru altii imaginea de sine, pentru altii familia, pentru altii experientele cat mai diverse, etc. Cu cat exista o diferenta mai mare cu atat apar mai des resentimente, motive de conflict, nemultumiri si distanta emotionala dintre partenerii de cuplu se mareste tocmai datorita acestor conflicte si a faptului ca nu putem ajunge la un consens, un compromis, intre ceea ce vrea unul si ceea ce vrea celalalt. Recomandarea mea ar fi sa incercati sa abordati aceste dificultati intr-o terapie de cuplu, sa discutati cu calm si sa evitati conflictul, sa va comunicati unul altuia clar nevoile pe care le aveti (fara reprosuri) si sa incercati sa gasiti impreuna o modalitate de a implini atat nevoile dvs cat si ale sotului. Comunicarea pozitiva este foarte importanta pentru a diminua tensiunea care exista acum in relatia dvs.
Aveti o relatie distanta în acest moment cu soțul dvs. Sa inteleg ca este mai mult plecat si nu aveti ocazia sa petreceți timp împreună. De unde a pornit aceasta distantare? Durează de mult timp? Dvs considerați că sunteti pe locul 2, iar pe primul loc este afacerea soțului la care contribuiti si dvs. Sa inteleg ca dumnealui acum a facut o obsesie din a avea succes pe plan profesional și financiar, iar aceasta afacere uneori nu se ridica la nivelul așteptărilor, moment în care își aruncă frustrările asupra dvs. De ce dvs îi permiteți să vă adreseze injurii? E necesar sa stabiliti o limita a relației si sa spuneti stop atunci când se întrece aceasta limita, altminteri el va trece mereu la următorul nivel. Aveti nevoie sa discutați cu el pe seama acestor jigniri si sa nu mai permiteți pe viitor sa fiti jignită pt ca din încărcătură emoțională a mesajului dvs exista si mici probleme de incredere in sine. Mult succes!
Eu as investi foarte mult spiritual in mine si in copil. Indiferent dr deznodamant,este foarte important sa reinvatati sa va descoperiti. Apoi veti stii cat valorati ca om si sunt sigura ca,odata cu increderea in sine,veti stii mai bine sa gestionati situatia si va va fi mult mai usor sa stabiliti niste limite. Niciun om de pe planeta nu merita sa fie sacul de box sau cosul de gunoi al nimanui. Oamenii se schimba si unele persoane efectiv nu stiu sa gestioneze succesul/insuccesul. Posibil ca domnul sa aiba din partea dvs si o siguranta ca veti fi mereu acolo si de aici escaladarea aceasta. Va sfatuiesc sa ii dati motive sa lupte,nu doar siguranta ca nu veti pleca indiferent de ceea ce va face. Abordati un pic altfel situatia. Si,la orice va spune pt a va jigni,intrebati-va pe dvs si raspundeti-va…”oare asa e?”. Daca raspunsul este nu,nu puneti la suflet. Invatati sa va iubiti mai mult,sa va evaluati mai bine. Viata noastra este viata noastra,nu este legata de un partener intotdeauna. Nu spun sa va separati,spun sa nu ii mai dati senzatia de dependenta care ii da siguranta.
Si neaparat:nu ii raspundeti jignirilor si nici certurilor Pur si simplu va faceti de lucru pt a evita un nou pretext de cearta
Personal văd două căi: 1. Terapie de cuplu, dacă și soțul dorește să salveze această căsnicie. 2. Câteva ședințe de consiliere cu un specialist, care să vă ajute să întocmiți o listă de plusuri și minusuri ale acestei relații și apoi, în cunoștiință de cauză, să puteți lua o decizie. Personal vă îndrum spre această ultimă cale. Este nevoie să vă conștientizați propriile nevoi. Nu trebuie să rămâneți într-o relație toxică, doar pentru că vă gândiți la „suferința copilului”. Pentru ca lui să-i fie bine, mai întâi de toate are nevoie de liniște, stabilitate, armonie. Nu știu ce vârstă are copilul, dar nu este recomandat ca el să devină „confidentul” Dvs. Apoi vorbim de modele parentale. Ce credeți că va copia el în viața lui de adult? Agresivitatea tatălui sau victimizarea mamei? Iertați-mă dacă am fost prea directă. Regret momentele prin care sunteți nevoită să treceți. Oricât de greu ar fi vă rog să vă gândiți și la Dvs. Sunteți cea mai importantă persoană din viața Dvs și singura care prin deciziile pe care trebuie să le luați, să revigorați respectul care vi se cuvine ca ființă umană. Curaj ! Ați făcut primul pas, împărtășindu-ne durearea Dvs. mai faceți unul mic și apelați la un specialist.
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
