Arhiva lunara pentru ianuarie, 2018
| 110 vizite |
Am incercat tot felul de metode, promisiuni si toate cele pentru a scapa de acest viciu (jocurile de noroc, “pacanelele”), orice as face tot acolo ajung chiar si dupa o pauza mai mare. Aacum sunt intr-o oarecare stare de depresie, am pierdut iar salariul de nimic pe care muncesc in nici juma de ora, in cazinou.
Se poate să scapi de această problemă. E nevoie să ştii două lucruri: dacă vrei cu adevărat să ieşi din ciclul joc-vină-depresie-joc… şi dacă doreşti să investeşti timp şi bani în a lucra pe această problemă.2
Puteți apela la serviciile ORGANIZAȚIEI ALIAT care se ocupa cu problemele de adictie. Succes
Esti intr-o relatie cu dependenta ta, ii oferi toata atentia ta, de ea depinde starea ta bine si satisfacerea nevoilor tale. In terapie poti descoperi ce nevoii acopera aceasta dependenta. Ne nastem dependenti si ne nastem in relatie, tu ai ales sa ai o relatie de lunga durata (12-13 ani) cu jocurile de noroc. O terapie personala te poate ajuta sa constientizezi tiparele relationale.
Cauta un inlocuitor care nu consuma asa multi bani.Pariuri sportive, poker pe bani cu prieteni, sunt si aplicatii de mobil cu pacanele)
)De la ultima postare, episoadele descrise mai jos, cand incep sa plang in fata calculatorului, s-au repetat si au devenit din ce in ce mai accentuate, am ajuns si la 2 – 3 episoade pe zi.
UPDATE 08.01.2018
De la ultima postare, aceste episoade descrise mai jos cand incep sa plang in fata calculatorului s-au repetat si au devenit din ce in ce mai accentuate, am ajuns si la 2 – 3 episoade pe zi. Initial nu am stiut care este cauza. Am analizat toate posibilitatile, mi-am analizat trecutul si cred ca in cele din urma am reusit sa aflu care este de fapt problema. Nu vreau sa mai plec. Vreau sa stau acasa, vreau sa-mi cladesc o viata, sa am si eu pe cineva alaturi, sa iubesc, sa simt ca sunt iubit. Chiar daca nu ma simt pregatit sa intemeiez o familie (in prima faza am crezut ca asta este problema, imi doresc prea mult o familie si copii), chiar daca asta imi doresc, faptul ca as avea pe cineva alaturi m-ar ajuta mult. Ce am trait pana acum in ultimii 15 ani nu a fost o viata. am devenit sclavul banilor, imi irosesc viata pentru bani.
In prima faza am negat ca asta este problema dar dupa multe episoade am realizat ca asta este adevarata problema. Nu pot sa adorm, ma trezesc noaptea si incep sa plang. Ma trezesc speriat cu gandul ca la un moment dat iar va trebui sa plec. Imi este teama ca nu voi gasi niciodata pe cineva care sa ma accepte asa plecat de acasa, Imi este teama ca daca totusi voi gasi o persoana deosebita care sa imi fie alaturi, sa ma inteleaga si sa accepte plecarile mele, imi este teama ca pana la urma o voi pierde. Imi este teama ca daca la un moment dat voi avea si copii, ii voi vedea crescand pe facebook si whatsapp, asa cum ii vad crescand multi soferi de tir. Simt ca nu am un loc al meu. Cand vin acasa dupa 3 luni de comunitate ma simt ca la hotel. Dupa 3 luni de dormit in masina, masina este casa mea. Ajung acasa si stau 2 – 3 saptamani, ma obisnuiesc acasa si se transforma “dintr-o camera de hotel” in acasa. Cand plec, primele 2 saptamani masina ramane masina apoi incepe iar sa se transforme in casa mea. Cred ca pe mine schimbarile astea ma termina (de aici poate si starile de nervozitate care apar cam cu o saptamana inainte sa plec spre casa,) pe langa faptul ca nu am pe cineva care sa-mi fie alaturi. Poate este si faptul ca nu am avut pana acum nici o prezenta feminina in viata mea, nu am avut niciodata o relatie cu o fata si poate tanjesc dupa afectiune.
Dupa cum am spus mai jos, imi place mult ceea ce fac dar nu mai vreau sa plec. De 14 ani sunt tot pe drumuri.
Nu stiu ce sa fac. Mi-am cumparat o masina noua in leasing pentru care mai am de platit vreo 4 ani si jumatate. Jumatate din mine vrea sa renunt, jumatate vrea sa merg mai departe. Daca stiam acum 6 luni ce stiu acum, nu mi-as mai fi luat alta masina, m-as si oprit. A fost o mare greseala ca m-am decis sa continui cu transportul pentru a-mi cumpara un apartament al meu. Simt ca daca mai continui mult asa o sa cedez si nu stiu ce as putea face. Eu de mic am fost o fire mai sensibila desi pana acum 2 luni nu am avut astfel de probleme.. As vrea sa mai am puterea sa fac transport inca 3 ani sa-mi cumpar apartamentul mult visat apoi sa renunt dar nu cred ca mai pot, nu mai am putere.
Imi este teama sa cunosc pe cineva. Am cunoscut o fata in varsta de 30 de ani pe un site de dating. Nu am vorbit fata in fata, am vorbit doar pe whatsapp. A fost cu cineva in Italia timp de 9 ani si datorita faptului ca persoana cu care era nu isi dorea o familie, a luat decizia sa puna punct si sa o ia de la capat dar in Romania. Mi-a spus ca pe ea nu ar deranja-o faptul ca as pleca cate o luna, o luna si un pic si mi-a propus sa ne intalnim ca sa ne cunoastem. Am spus ca ma mai gandesc si cand m-a contactat iar peste cateva zile am inceput sa-i spun probleme mele. Am inceput sa-i spun problemele mele sperand ca se va speria si nu va mai dori sa ne vedem. Ea si-a dat seama ca am nevoie de o prezenta feminina in viata mea (mi-a spus asta si a spus ca ma poate ajuta) si dupa tot ce i-am povestit tot a vrut sa ne cunoastem. Sincer ca si fizic nu ma atrage desi pare o femeie de treaba si care stie ce vrea de la viata dar am scris toata povestea asta pentru ca si daca ar fi fost o femeie foarte frumoasa si m-ar fi atras fizic tot as fi cautat motive sa nu ne intalnim. am mai avut ocazii sa cunosc diverse femei de pe site-uri de profil si cand s-a ajuns la partea cu intalnirea FACE TO FACE m-am speriat si am schimbat subiectul. Imi este frica sa cunosc pe cineva. Imi este teama ca daca voi cunoaste o femeie, o voi pierde pana la urma.
Am scris update-ul la postare la ora 4 dimineata cu lacrimi in ochi.
Nu stiu ce sa fac, nu mai rezist, simt ca incep sa cedez.
—————————————————————————————–
Am mai scris pe acest grup acum 2 – 3 saptamani dar sub protectia anonimatului. Am 33 ani, sunt sofer de camion, mai exact am camionul meu, firma si toate cele. Eu lucrez pe masina si plec pe comunitate cate 2 – 3 luni. In ultimele 2 – 3 luni, de multe ori cand stateam in parcare ma cuprindea o tristele profunda. Imi doresc o familie si copii dar in ultima saptamana am inceput sa ma indoiesc ca acesta ar fi singurul motiv. Acum vreo 3 saptamani, undeva prin germania, venind spre casa m-a cuprins o tristele profunda. Conduceam pe autostrada si aproape ca plangeam. Eram foarte trist. Simteam tristete, o ura (dar nu indreptata spre cineva sau ceva anume, o ura generala) resemnare iar spre finalul acestui episod ma simteam liber, parca nu mai aveam nici o grija. Poate pare haios dar sentimentul acesta de “liber” l-am mai simtit doar cand imi dadeam demisia de la cate o firma.. Atunci sincer ma gandeam si la sinucidere. Prima data in viata mea cand m-am gandit la asta. In timp ce conduceam imi faceam tot felul de scenarii in cap. Cred ca undeva la vreo 2 ore m-am gandit la asta, mai exact drumuri nationale, cap de pod si THE END. Imi este greu sa spun daca as fi fost in stare sa fac asta sau erau doar niste ganduri. Conduceam regulamentar, acea stare nu mi-a afectat modul de a conduce (gen viteza mare, depasiri periculoase sau altceva). Dupa cum spuneam in articolul anterior, fiind obosit, in cele din urma am oprit in parcare pt. ca eram obosit, am plans, am baut destul de mult apoi m-am culcat. A doua zi eram destul de calm.
Eu am crezut ca aceste episoade le am si datorita faptului ca am fost plecat de acasa de vreo 3 luni. Problema este ca am ajuns acasa si episoadele au continuat, in special seara cand eram in fata calculatorului, singur in camera mea. Cand incepeau aceste episoade, incepeam sa beau destul de mult. De obicei consum alcool in cantitati moderate, 1 bere la 0,5 litri pe zi. Am presupus ca poate si datorita faptului ca nu am o viata prea interesanta si imi petrec aproape toata ziua singur in camera.
Sarbatorile de Craciun (3 zile) le-am petrecut alaturi de parintii mei, sora mea si cu sotul ei si cu cei 2 copii ai lor, de 2 si 4 ani. Niste copii minunati. M-am simtit foarte bine alaturi de ei si m-am jucat cu copiii, nu am mai avut niste sarbatori asa de fericite de mult timp.
Cu toate acestea, in fiecare seara si uneori dimineata tot continuam sa plang in camera mea. De ce anume nici eu nu stiu. Ma tot chinui sa-mi dau seama care ar fi cauza. De multe ori cand ma plictisesc, mai stau pe facebook. Ma uit la pozele postate de diferiti oameni (oameni pe care nu ii cunosc). Vad poze din vacante, poze cu familia, poze cu copiii. Ca sa-l citez pe un prieten de-al meu, ma apasa fericirea lor. Ceva lipseste in viata mea dar nu imi dau seama. Am ajuns sa cred ca nu lipsa familiei si copiilor ar fi singura cauza. Ceva ma macina din interior dar nu reusesc sa imi dau seama ce anume. In ultima vreme mi-am cam pierdut interesul pentru orice. Am un instrument muzical la care cantam destul de mult cand eram acasa, imi placea sa repar ceasuri ( o pasiune din copilarie). Instrumentul muzical nu l-am mai atins de luni bune, am ceasuri demontate de mai bine de un an, desi nu mi-ar lua mai mult de 2 ore sa le curat si sa le montez la loc. Exista vreo boala psihica care se manifesta in acest fel? De fiecare data dupa un astfel de episod imi tremura mainile .Imi tremura si vocea cand incerc sa vorbesc cu cineva. 2 – 3 ore evit sa vorbesc cu cineva.
Ar trebui să nu te grăbești in alegerea cuiva, dacă nu simti ca aceea e persoana pe care o doresti lângă tine si cu care să simti o legătură afectivă. Relațiile sunt dificile și mai mult decât singuratatea e un chin o relație nefericită. In plus, faptul că două persoane sunt fizic alături zi de zi nu înseamnă că ele nu se pot despărți, plictisi unul de altul, simti o singurătate in doi, poate interveni rutina etc. Si persoana cu care iti împarți viața poate fi foarte ocupata și atunci totul ar fi ok, ar conta timpul de calitate petrecut împreună. O relație se construiește în timp. Si se poate menține în diverse condiții. Doar există și relații la distanță care se mențin.
Buna. Am urmarit cu atentie povestea ta in care, intr-un fel, m-am recunoscut si eu. Eu am renuntat la un job destul de bun tocmai pt ca frustrarile legate de lipsa aproape totala a unei vieti personale ma adusesera in pragul nevrozei plus ca fizic aveam o stare generala foarte proasta. Am stat cam doua luni asa sa ma adun apoi, in final, mi-am gasit un job de care sunt multumita cat de cat, dar pt mine banii nu mai conteaza decat in masura in care imi asigura o existenta in limite decente. Dupa ce m-am asezat, am intalnit pe cineva intr-un mod neasteptat care isi doreste la fel ca mine o viata de familie. Eu nu te-as sfatui sa intri deodata intr-o relatie ce implica obligatii, ci sa iesi din starea in care te afli, sa te consolidezi mai intai emotional. Nu intra intr-o relatie de teama singuratatii. Stabileste-ti prioritatile fara sa pui carul inaintea oistii. Iti doresc mult noroc si sa auzim de bine! P.S. Daca vrei, poti sa-mi scrii in privat sa mai discutam.
Buna Marius! In primul rand, te felicit pentru constientizarea la care ai ajuns si pentru ca ai reusit sa analizezi cu obiectivitate situatia! Te simt coplesit si epuizat, cred ca toate temerile pe care le ai te consuma foarte tare. In primul rand te incurajez sa mergi la psihiatru pentru o evaluare si posibil tratament pentru ca se vede ca esti destul de afectat in aceasta perioada si ca nu te poti odihni. In al doilea rand, incearca macar cateva sedinte de terapie care sa te ajute sa iti clarifici ce vrei sa faci si ce decizii sa iei pentru tine. Cred ca de aici vine o mare parte din stres, si anume ca nu ai inca o rezolvare la problemele care te framanta. De asemenea, daca as fi in locul tau, as incerca sa abordez in terapie tema relatiilor si comunicarea cu cineva de care as fi interesata, pentru a capata mai mult curaj, pentru ca tie asta iti lipseste. Pe de o parte vrei o relatie, pe de alta parte te auto-sabotezi astfel incat sa nu ai una…merita explorate motivele pentru care fugi de ceea ce iti doresti. Curaj si numai bine!
Felicitari Marius, ai un nivel de constientizare si auto-cunoastere foarte bun. Gandeste-te cand ai ales acest job, de ce ai fugit? Sunt convinsa ca poti gasi contracte si nationale ca sa nu renunti la jobul tau, chiar daca nu se platesc la fel de bine, ai fi mai aproape de casa si ai putea urma terapia. Relatia teraputica iti va dezvalui tiparul comportamental si vei intelege mult mai multe lucruri despre tine. Felicitari, esti pe drumul cel bun!
Am mai reusit sa-mi dau seama ca eu plecam atat de mult de acasa pentru ca ma simteam neimplinit, poate ca vroiam sa ma izolez. In anul 2017, in interval de 6 luni am stat acasa decat vreo 5 zile. 5 zile la o jumatate de an? Poate simteam ca nu merit sa am pe nimeni alaturi, poate mi-a fost teama ca daca voi avea pe cineva alaturi va exista riscul sa ranesc acea persoana si am ales sa ma izolez in mine. As putea spune ca simteam ce simt cand ascult aceasta melodie superba dar care totusi imi provoaca foarte multa tristete. Poate nu e cel mai potrivit loc sa postez un link cu o melodie dar am sa o fac totusi www.youtube.com/watch?v=Yj0I7dCIXlU Sper sa am puterea sa ma schimb iar viata mea sa se schimbe precum finalul acestei melodii.
Mai am totusi o dilema. Am cunoscut o fata din Iasi pe sentimente.ro . Am vorbit cu ea pe facebook putin mai mult de o saptamana. Am vorbit cu ea zilnic cu orele. Prima oara cand am vorbit cu ea pe facebook i-am cerut numarul de telefon. Mi-a spus ca inca nu se simte pregatita si sa mai asteptam pt. ca este inca prea devreme. I-am spus ca ii respect decizia si ca vom vorbi la telefon cand va decide ea ca este pregatita. Am discutat cu orele in fiecare zi pe facebook si din acele discutii se aseamana foarte mult cu mine ca si personalitate, timiditate si toate cele. Stie cu ce ma ocup si toate cele si nu a parut deranjata. Si ea isi doreste o familie si copii. Eu nu am mai avut curajul sa-i cer numarul de telefon si a doua oara. poate mi l-ar fi dat pentru ca totusi am vorbit destul de mult pe facebook. Are 27 ani si este profesoara de engleza si la fel ca si mine, nu a interactionat prea mult, la petreceri statea ce statea si nu stia cum sa o taie mai repede. Ca si personalitate ne asemanam foarte mult si este ok ca si fizic. Imediat dupa ce a vorbit cu mine pe sentimente.ro si-a sters contul pt. ca a spus ca o contacteaza tot felul de obsedati si oricum nu avea mari sperante ca va gasi pe cineva pe aceste aplicatii dar a spus ca merita sa incerce, lucru care m-a facut sa cred ca mari sperante nu avea in aceste aplicatii. Eu in viata am foarte multe regrete, regret multe lucruri pe care le-am facut, regret multe lucruri pe care nu le-am facut. Cel mai mult regret ceea ce nu am facut. Am avut multe oportunitati (si pe plan financiar si personal) si de fiecare data am dat cu piciorul. Ca o intamplare, undeva spre vineri as avea drum undeva aproape de Iasi (m-a sunat un client mai vechi ca are un transport cu niste utilaje agricole spre sfarsitul saptamanii, nu mi-a spus exact in ce zi dar vroia sa stie daca se bazeaza pe mine pentru transport saptamana asta). Vreau sa ii cer nr. de telefon iar in cele din urma sa ii propun sa ne vedem face to face. Nu stiu ce sa fac, este prea devreme sa ii propun sa ne vedem fata in fata dupa nici 2 saptamani? din discutiile pe care le-am avut cu ea pare o persoana deosebita. Daca ne-am vedea odata si atat nu mi-ar parea rau pentru ca stiu ca am incercat si plus ca as fi vrut sa o cunosc ca persoana chiar daca nu ne-am mai vedea si a doua oara, dar daca nu as avea curajul sa ii propun sa ne vedem simt ca as regreta toata viata aceasta decizie. Este diferita fata de celelalte fete cu care am mai vorbit pe aceste aplicatii in ultimii ani, are ceva aparte. .Nu stiu ce sa fac. Este prea devreme sa ii propun sa ne vedem? Imi este teama sa nu o sperii. Evident, nu fac planuri de nunta s-au dastea dar as vrea totusi sa o cunosc pentru ca poate in felul asta as trece si peste blocajul pe care i-l am la partea cu intalnirea face to face si ne-am cunoaste mai bine. Alta ocazie sa ajung la Iasi nu prea ar mai fi, un drum dus-intors ar fi 800 km ar fi destul de costisitor si plus ca peste 1 – 2 luni, daca imi mai revin, este posibilitatea sa plec iar dar pe perioade de maxim 4 saptamani (pt. ca am decis sa o las mai moale). Sa mai astept vreo 2 – 3 saptamani sau sa ii propun sa ne vedem saptamana asta?
Buna, Marius! Am citit mesajele tale si am auzit strigatul tau de ajutor! Singuratatea poate fi dureroasa uneori . Cred ca un demers psihoterapeutic te-ar ajuta sa-ti restabilesti echilibrul si sa iei deciziile cele mai potrivite. Succes!
Oferta job terapeut ABA in clinica medicala specializata in psihiatria si psihologia copilului si adolescentului – Bucuresti
Clinica medicala Dr. Potoroacă si Dr. Stingescu doreste colaborare cu un terapeut cu formare certificata in ABA si alte terapii dedicate TSA, dispus sa lucreze intr-un program de lunga durata cu micutii pacienti ai clinicii, sub supervizarea unui coordonator din clinica. Programul de lucru se va desfasura dimineata. Terapeutul trebuie sa aiba formare de psiholog, cabinet individual de psihologie si PFA.
Cerințe:
- Seriozitate, drag de copii, buna cooperare cu coordonatorul si medicul curant, disponibilitate, onestitate.
Va rugam sa trimiteti CV-urile dvs. pe adresa de e-mail: c.m.p.s.medicalclinic@gmail.com.
Dupa ce a consumat marijuana si s-a lasat brusc de ea, sotul meu a facut o psihoza (halucinatii, idei delirante) si a devenit extrem de anxios si depresiv.
Buna ziua,
In Aprilie 2017 sotul meu, dupa ce a consumat marijuana si s-a lasat brusc de ea, a facut o psihoza( halucinatii, idei delirante). Dupa cca. o luna de zile a inceput cu tratament. Doamna psihiatru care il monitorizeaza de atunci a spus ca este bipolar insa pe parcurs a spus ca nu poate pune un diagnostic cert, insa dansa crede ca tot ce s-a intamplat a fost din cauza substantelor.
Acum, dupa atatea luni el este din nou ca inainte si este inca pe tratament . Are seara zyprexa2.5, cipralex 1buc, orfiril jumatate de plic.
El acum este cel de dinainte, insa este extrem de anxios si depresiv. L-a speriat foarte mult diagnostitcul. Are cosmaruri in fiecare noapte. Dorme, mananca normal, insa repet, pe timp de zi este extrem de anxios si deprimat, iar noaptea are cosmaruri.
Singurele momente in care zambeste este atunci cand invatam impreunta , cand ma vede pe mine sau pe fetita noastra.
Orice sfat, parere, sunt binevenite!
Multumesc anticipat!
Fiti aproape de el in tot. Incurajati.l sa ia medicatia si evitati sa il lasati sa mai intre in contact cu oamenii care au asemenea vicii. In situatia acctuala e usor de corupt..
Mai cereți o opinie medicală. Stătea de anxietate este întreținută de gânduri negre. Ar fi util să înceapă și o terapie pentru gestionarea acestor gânduri.
Din păcate un diagnostic suna ca o eticheta și este greu de gestionat acest aspect. Dar în primul rand este o persoana care are nevoie de incurajare, susținere atat de la cei din jur dar și de la un psihoterapeut. Un proces terapeutic îl ajuta sa se regăsească, să-și descopere puterile, potențialul, să-și găsească un scop constructiv în viata alături de cei dragi. Sa înțeleg ca problema de sănătate a soțului a avut un impact și asupra relației de cuplu? Puteți să-i fiți alături eventual într-o psihoterapie de cuplu. Ar fi un prim pas util pt amândoi.Curaj și succes!
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Multumesc pentru raspunsuri!
El in momentul de fata constientizeaza cauza problemelor lui, uraste din suflet substantele si cei ce le vand. Norocul nostru, si mai ales al lui este faptul ca este o persoana foarte inteligenta si ca relatia noastra a fost una construita pe iubire si respect. I-am fost alaturi, ii sunt alaturi si ii voi fi mereu. Nu a afectat relatia noastra de cuplu, ne iubim mult, ne apreciem si mai mult. Avem si o fetita de 2 ani. Singurul lucru rau pentru mine este ca a fost si este o perioada destul de grea din punct de vedere psihic ( el in starea lui, facultate, copil, casa, job, factorii vietii tuturor), iar acum sunt apatica, depresiva uneori. Insa forta si dorinta de a continua nu mi-am pierdut-o. Am speranta incontinuare, chiar mare. El in schimb, nu. Are chiar si ganduri de sinucidere. Imi doresc mult sa-l ajut sa se ajute, daca pot sa ma exprim asa. . Momentan o terapie nu accepta pentru ca e de parere ca nu il poate ajuta cu nimic, deoarece este constient de ce s-a intamplat care sunt cauzele si ca trebuie sa-si revina putin si totul va fi bine.
Am citit enorm de mult despre bipolaritate, schizofrenie. Nu sunt medic, dar sunt de parere ca nu se incadreaza acolo. Este depresiv pe baza unor motive reale si este anxios in urma gandirii excesive asupra acelor motive.”.
Apreciez susținerea, devotamentul și curajul dumneavoastră dar sunt situații în care un ajutor specializat este util. De multe ori când vorbim de o situație sau vorbim de,, cauza”ne referim la factori externi și mai puțin luam în calcul credințele și convingerile noastre pe care le avem , ele rămân neconstiente dar ne influențeaza f mult . De multe ori consideram ca eliminand,,, cauza” externa, lucrurile se așază. Dar tot de atâtea ori ne inselam. Când putem înțelege ce anume din modul nostru de a gândi si de a ne vedea pe noi, pe ceilalți sau viata este distorsionat, greșit, diminuat sau accentuat putem schimba ceva. O terapie înseamnă și autocunoastere, dezvoltare personala. Toate cele bune!
Din pacate afirmatia dvs “este constient de ce s-a intamplat care sunt cauzele si ca trebuie sa-si revina putin si totul va fi bine” pare destul de departe de adevar. Dupa cum spunea si colega Olimpia, in absenta unei interventii psihoterapeutice, e mult mai probabil ca reactia lui la obstacolele actuale sa se repete…si poate chiar sa se amplifice. Va sugerez sa-l incurajati sa incerce cel putin 4-5 sesiuni de psihoterapie, pentru a-si da seama daca il pot ajuta cu ceva pe termen lung.
Dupa ce fac sex cu iubitul meu simt nevoia sa ma masturbez, desi el isi face foarte bine treaba. Fac acest lucru uneori dimineata, cand ma trezesc, seara, noaptea, cand nu pot dormi…
Salutare! Am si eu o problema. Dupa ce fac sex cu iubitul meu,simt nevoia dupa sex sa ma masturbez,desibel isi face foarte bine treaba. Am momente in care dimineata cand ma trezesc,sa ma masturbez,sau seara,la fel,uneori cand ma trezesc peste noapte,de nu pot dormi,de asemeni simt nevoia sa ma masturbez. De ce? Ce se intampla? Vreau sa ma abtin de multe ori dar nu pot,simt nevoia sa simt acea placere. Ajutati.ma va, rog!
Pot fi mai multe cauze la mijloc. Va recomand sa apelati la psiholog pentru a descoperi motivul. Curaj!
Bună. Ce simţi că primeşti atunci când te masturbezi? Când anume, în trecut, poate chiar în copilărie, recurgeai la acest obicei? Ce se întâmpla înainte de a simţi nevoia de masturbare? Cum te simţeai?
Masturbarea e problematica odata ce devine mai frecventa sau mai placuta decat interactiunea intima cu persoana de langa tine. Cand masturbarea devine un obicei ce consuma multe resurse…cand persoana ajunge sa nu mai simta nevoia de interactiona si emotional cu persoana de langa el/ea…cand persoana consuma compulsiv, cu preponderenta materiale pornografice, e cazul sa se apeleze la sexolog. In cabinetul de psihosexologie sunt disponibile teste specifice ce evalueaza cat de problematic este acest obicei.
Este vorba despre soțul meu. În urma cu 3 ani a fost la un tăiat de porc și acolo s-a simțit obosit, iar noaptea a făcut un puseu de tensiune. De atunci ii tot este frica si face dese atacuri de panica.
Bună ziua, este vorba despre soțul meu. În urma cu 3 ani, a fost la un tăiat de porc și acolo, s-a simțit obosit, și după degustare gras, Sărat, și bând o bere Ciuc la sfârșit, noaptea, a făcut un puseu de tensiune 183 cu 103.De atunci, ii este tot frica, are tratament cu Nebilet și Extravalerianic. Dar face dese atacuri de panica. Cu rău, stări de greata, transpirații în palmi, și tălpile picioarelor. Ma puteți ajuta cu un sfat, are nevoie de psiholog, sau Psihiatru. Am uitat sa specific, de 7 luni are 2 joburi, epuizante.
un consult psihiatric ar fi foarte indicat si preferabil sa reduca din stres. Succes!
Bună ziua. Ce vârstă are soțul dvs? În primul rând ar fi de folos o vizită la psihiatru. De asemenea putina mișcare, ieșiri în aer liber și timp pentru relaxare și odihnă. Altfel, banii pe care îi câștigă din cele doua joburi stresante le da pe medicamente și doctori. Se merită oare?
Sa renunte la unul dintre joburi. Starea de sanatate nu e prea buna. Macar pana isi revine, ar fi minunat daca ar merge si la un psihiatru.
Am muncit ani buni intr-un colectiv toxic. Abuzurile, jignirile si frustrarile altora varsate pe mine erau periodice. Stresul era foarte mare. Terapeutul mi-a recomandat sa pastrez locul de munca pentru ca din acel mediu toxic sa pot invata ceva. Din cauza multiplelor simptome neuro-vegetative si a stresului, am fost diagnosticata cu “tulburare de adaptare nespecificata”.
Din cauza multiplelor “simptome nero-vegetative” sau a “stresului”, la inceputul anului 2016 am fost diagnosticata de catre un psihiatru din Sibiu cu “tulburare de adaptare nespecificata” si am inceput pe langa un tratament medicamentos cu escitalopram si un an de zile psihoterapie cu un psihoterapeut clinician, asa numita psihoterapie ericsoniana. Nu am simtit progrese deloc, ci stagnare, simteam ca arunc banii pe fereastra. Aveam terapie o data la 2 saptamani.
Povestea mea suna ca asa:
Munceam la acel moment de ani buni intr-un colectiv toxic, unde nu exista coordonare, sefi, organizare sau comunicare eficienta. Abuzurile, jignirile si frustrarile altora varsate pe mine erau periodice. Chiar si intre ei, colegii se suspectau de tot felul, fara includerea mea in vreun fel in conflicte. Colectivul era mic. Stresul foarte mare si invidia a doua colege maxima. Terapeutul mi-a recomandat sa pastrez locul de munca pentru ca din acel mediu toxic eu sa pot invata. Am invatat cateva scheme prin care sa ma pot apara de atacurile verbale ale colegelor, de frustrarile lor gratuite pe care incercam sa le alin, dar la un moment dat am simtit ca mi s-a umplut paharul si am demisionat. Am intrerupt psihoterapia pe lipsa de fonduri, dar si fiindca nu simteam progrese. Ma simt pierduta. Nu ma pot motiva si mobiliza sa fac ceva cu viata mea.
Prezentare succinta conform detaliilor solicitate:
Varsta 31 ani, studii postuniversitare, am 2 prietene apropriate si multi alti prieteni, am relatii sexuale normale in cadrul unei relatii amoroase stabile de 2 ani, necasatorita, fara copii, fara ocupatie momentan din 08.12.2017, nu am nici o problema cu politia/alte organe de ordine publica, nu am istoric de afectiuni psihice in familie, relatie normala cu parintii, relatii reci cu sora
Ce ma sfatuiti sa fac? Imi puteti recomanda un terapeut?
Pornește un demers pentru a căuta un nou loc de muncă diferit sau începe o nouă specializare, altceva ce visai să faci/ să înveți. Oameni toxici sunt peste tot, dar soluția la problema ta (diagnosticul care ți s-a pus) este să te expui la realitatea lucrurilor și să dezvolti imunitate. Psihoterapia are efecte, trebuie doar să găsești terapeutul cu care te simți ok. Referitor la chestia asta, mă întreb și altfel: oare nepotrivirea cu terapeutul (“așa numita terapie ericksoniana”) nu este tot un mod al tău de a te autosabota? Uneori menținem o problema în viața noastră fără să ne dăm seama; prin ceea ce facem ne autosabotam de fapt..și motivele sunt care mai de care mai incredibile. Resurse observ că sunt în viața ta, rămâne să realizezi unde există blocajul.
Cat timp ati facut terapie? Care au fost obiectivele terapiei? Ce asteptari aveati de la terapie, in ce fel sperati sa va ajute, concret? Ce nevoi aveti in momentul de fata?
Acum ceva timp am gasit pe cineva pe internet din alta tara, mai exact din Dubai. Totul parea destul de frumos, faceam schimb de idei… Greseala pe care am facut-o este aceea ca el mi-a cerut niste poze cu mine goala si niste clipuri unde sa apar goala si sa ma misc, eu am acceptat si i-am trimis…
Buna ziua! Va implor sa ma ajutati,sunt foarte disperata si nu stiu cum sa depasesc o situatie. Simt ca imi pierd mintile si ma gandesc sa imi pun capat zilelor sa scap de aceasta framantare.De ceva timp am o mare problema, am facut o greseala cumplita si imi este foarte rusine si frica. Acuum ceva timp am gasit pe cineva pe internet din alta tara, mai exact din Dubai si am inceput sa vorbim. Totul parea destul de frumos, faceam schimb de idei, eu descopeream mai multe lucruri despre traditiile musulmanilor, el de asemenea invata despre ale noastre.. Am vorbit cu el cam un an, aveam discutii din ce in ce mai profunde si ne faceam planuri. Greseala pe care am facut-o este aceea ca el mi-a cerut niste poze cu mine goala si niste clipuri unde sa apar goala si sa ma misc, eu am acceptat si i-am trimis. In vara el mi-a spus ca tot ce voia de la mine era doar sex si daca ajungeam in Dubai pentru asta m-ar fi folosit, am fost foarte nervoasa atunci. El a spus ca toate romancele sunt femei usoare si ca avem un scop ascuns, dar eu tot ce imi doream era sa fiu linistita si ma simteam in regula pentru ca stiam ca el e acolo sa ma asculte mereu. Problema este ca el mi-a copiat toata lista de prieteni de pe facebook si instagram si m-a amenintat in vara ca o sa trimita acele clipuri tuturor cunoscutilor mei ca sa ma distruga, mi-a spus ca vrea un ultim clip cu mine erotic si o sa dispara din viata mea definitiv, nu am acceptat si in timp ce vorbeam cu el video pe whatsapp am luat un pumn de pastile sa ma omor. A fost o perioada grea si reusisem sa trec peste…pana in octombrie pe 21 cand a cautat-o pe prietena mea cea mai buna noaptea si i-a dat mesaj sa imi spuna sa il deblochez pe de whatsapp sau altfel o sa posteze toate acele clipuri cu mine. L-am deblocat, si mi-a spus ca daca nu vreau sa imi distruga viata si viitorul sa ii mai trimit un clip cu mine si o sa ma lase in pace definitiv, am acceptat de frica si dupa mi-a spus ca o sa dispara din viata mea si sa nu ma mai gandesc la ce a fost ca nu o sa se intample nimic si ca ii pare foarte rau. Mi-am dezactivat vechiul cont de fb si mi-am facut altul nou unde l-am blocat direct ca sa nu ma gaseasca. Ideea e ca sunt ingrozita, nu pot sa dorm nu pot sa mananc el are toti prietenii mei si oricand poate trimite acele clipuri. Nu am cum sa ma duc la politie sa spun acest lucru pentru ca stau la tara si stiu ca nimic nu se poate rezolva si nu vreau ca ai mei sa afle. Imi e frica sa imi fac o relatie pentru ca el se poate intoarce din nou in viata mea si intr-o secunda poate distruge tot. Ce pot sa fac in caz ca mai revine si ma mai ameninta? Cum pot trece peste aceasta etapa, jur ca imi este foarte frica si ma tot gandesc sa imi pun capat zilelor. Va implor sa ma ajutati!
Eu zic ca este o forma de santaj, probabil ca nu esti singura fata santajata, in momentul de fata. Cred ca ar trebui sa anunti autoritatile. Cu siguranta o sa-ti raspunda cineva, care o sa te indrume corect cum sa actionezi.
Eu zic sa mergi la politie. Se cheama santaj si poate plati.
Acest barbat este un abuzator care te-a santajat emotional si ti-a indus o stare de teama si vinovatie. In primul rand ceea ce te sfatuiesc este sa salvezi undeva pe calculator, stick toate conversatiile avute cu el si eventual poze, tot ce ai si ar putea sa-l incrimineze intr-un fel. Date despre el, nume, locatie, cont fb, orice. Trebuie sa stii ca nu esti singura in aceasta situatie si chiar pe acest grup au fost cateva tinere care au avut o experienta asemanatoare cu diversi barbati. Este adevarat ca s-a folosit de tine insa ceea ce face el este ilegal si ar trebui denuntat, deoarece este posibil sa fi facut asta si cu alte femei. Ai putea scrie un mesaj pe pagina Politiei Romane pentru a cere sfatul lor cum ar trebui procedat in acest caz. De asemenea, te incurajez sa stai de vorba cu un psiholog, ai nevoie de cineva care sa te asculte fara sa te judece, si in primul rand trebuie sa intelegi ca ai fost o victima si ca acel barbat nu avea niciun drept sa te santajeze si sa te ameninte, precum si sa faca publice acele poze, pentru asta poate fi acuzat si anchetat. Fii tare, si daca simti nevoia sa stai de vorba cu cineva, scrie-mi. Curaj!
Nu negociem cu teroristii, ci ii raportam. Hartuirea e pedepsita conform legii.
Daca raportezi cazul la politie te ajuti pe tine dar si alte fete ce pot ajunge in situatia ta. Curaj! Daca poti, apeleaza si la sprijinul unui psihoterapeut pentru a discuta despre cele intamplate. Te va ajuta sa treci mai usor peste acest obstacol.
Cred ca poți raporta și la FB sa ia masuri în ceea ce-l privește.
Stiu ca acum totul pare ingrozitor si gandindu-te la ce s-ar putea intampla intri in starile astea. Iti pot spune doar cateva lucruri: de teama si rusinea ta s-a folosit el; sunt sigura ca esti doar una dintre cele pe care le-a pacalit asa; nimic din tot ce se crezi ca ar putea sa se intample nu justifica sa pui in balanta cu viata ta; chiar daca s-ar intampla ce te temi, cu toate ca nu e cazul, cei care te iubesc te-ar iubi in continuare si daca te-ar certa cineva ar fi tot pentru ca tine la tine; peste un timp toate o sa para ca un vis urat din care e bine sa inveti si atat! Ia-ti puterea inapoi. Suntem oameni si gresim. Cu totii! Invatam si crestem asa.
Am cautat si exista posibilitatea sa raportezi santajul si hartuirea pe facebook. Ei trateaza serios acest fapt. Uite un link dar te rog sa mai cauti si tu si sa-i contactezi:
m.facebook.com/business/help/community/question/?id=339153993088106
Daca ti-ai sters vechiul cont ai facut bine. O perioada ar fi bine sa nu ii ai in lista ta pe vechii prieteni de pe FB. Scopul lui era sa te santajeze.
Nu stiu cum ai putea sa-l demasti ca e cam greu sa te protejezi asa.
Atata vreme cat nu mai are acces pe FB la informatii despre tine, timpul va face ordine. Acele poze sunt inutile. Daca erai bogata, atunci pentru el erai o sursa de venit. Asa, nu cred ca reprezinti vreo sursa de finantare. E vremea sa- ti gasesti echilibrul interior.
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Va multumesc din suflet pentru sfaturi. Sunt constienta ca ar trebui sa discut cu autoritatile dar nu vreau ca ai mei sa afle, ei nu m-ar intelege. Ultima data, in octombrie cand m-a cautat dupa ce i-am trimis clipul mi-a spus:” Nu iti face griji ca niciodata nu o sa iti fac rau, nu te mai gandi la asta, concentreaza-te pe lucrurile frumoase din viata ta si fii fericita. Imi pare foarte rau si sper sa ma ierti”. L-am blocat si dupa contul catorva prieteni si am vazut ca are o relatie, imi este teama ca dupa cr nu o sa mai fie impreuna cu femeia aia o sa ma caute iar. Vreau sa imi fac o relatie dar imi este frica. Ce i-as putea spune in caz ca o sa revina? Pana acum l-am tot implorat sa ma lase in pace si sa isi traiasca viata frumos si sa incerce sa isi faca o familie. Din vara si pana acum cand m-a cautat ultima data mi-a fost foarte greu, imi este frica… stiu ca am gresit si imi pare foarte rau… Stiu ca voi fi judecata foarte aspru si lumea nu va uita foarte usor, lucrurile astea nu se uita. Imi este rusine sa ma privesc, am moralul la pamant.. “.
Sunt major, iar mama vrea sa divorteze de tata din motivele ei, mie chiar nu imi pasa daca divorteaza, dar tata nu e de acord si imi face capul calendar zilnic, ca trebuie sa o conving sa vina acasa.
Buna,sunt major iar mama vrea sa divorteze de tata din motivele ei,mie chiar nu imi pasa daca divorteaza dar tata nu e de acord si imi face capul calendar zilnic,ca trebuie sa o conving sa vina acasa, ca alti copii ar lu.o la ,,suturi” ca de ce a plecat,ca o sa crape si ea si noi ca fara el noi nu ne descurcam si ca nu facem nimic fara el etc.si vorbeste de mine ca si cum as avea 2 ani, ca am nevoie ai de mama ,sa.mi faca mancare blabla. Eu orcum am de gand sa ma mut singur asa ca nu.mi pasa dar ce ar trebui sa fac, sa o conving sa se impace sau e treaba ei? Eu o inteleg de ce a plecat, nici mie nu.mi place sa stau cu tata in casa.
Suna a santaj emotional ceea ce incearca sa faca tatal tau .
Se întâmplă des ca în cazul despărțirii părinților, copiii sa fie prinși la mijloc, fiecare părinte incercand sa îl aibă aliat. Decizia și motivele despartirii sau împăcării aparțin părinților . Cred ca ai luat decizia cea mai buna în a nu interveni în,, repararea”relatiei. Tu trebuie sa ai o relație buna cu fiecare părinte, să-i iubești și să-i respecți. Am înțeles ca ești major și ai în plan sa fii pe picioarele tale, să-ți faci drumul tău.
Buna! Relatia parintilor tai e treaba lor! Ceea CE face tatal tau e o dovada de lipsa de asumare. In plus Il deranjeaza faptul ca nu sunteti dependenti de el ASA cum pribabil Si.ar dori pt a va putea manipula. Ii poti comunica ferm Si politicos ca e o problems pe care tb sa o rezolve singur! Tu dai dovada de mai multa maturitate de cat el. Success pe drumul tau!
Sunt divorțat si am un copil de 10 ani care locuiește cu mama lui. Suntem toți în altă țară, dar locuim aproape si îmi văd destul de des copilul. Insa eu si prietena mea am vrea să ne întoarcem în țară, doar că nu știu cum sa procedez cu băiatul meu, ca sa nu creadă că o sa il uit sau că îl abandonez.
Bună ziua. As avea nevoie de niște sfaturi pentru că sunt într-o situație complicată și nu știu cum să procedez. Sunt un bărbat divorțat de 5 ani, am un copil de 10 ani care locuiește cu mama lui, suntem toți în altă țară dar locuim la 20 de km distanță, ceea ce îmi permite să îmi văd destul de des copilul adică în fiecare weekend, cu care am o relație foarte bună și apropiată.Actualmente sunt într-o relație de aproximativ 3 ani cu o femeie pe care o iubesc foarte mult și cu care vreau sa întemeiez o familie. Am vrea să ne întoarcem în țară din mai multe motive, doar că nu știu cum sa procedez cu băiatul meu, nu știu cum sa ii spun că vreau să plec, nu știu cum va reacționa sau cum voi reacționa eu. Am o legătura strânsă cu el chiar dacă ne vedem o dată pe săptămână ne înțelegem foarte bine și mi e frică că o sa fie foarte greu sa ne despărțim. Încet, încet, îi tot zic că dacă eu o plec , sa nu creadă că o sa il
uit sau că îl abandonez ci doar că aici nu prea se mai poate și că într-o zi tata o sa plece in Romania, și că aș vrea că în vacanțe sa vină în România să-și vadă și bunicii, o să își facă prieteni noi, și că dacă noi o sa fim departe fizic sa incercam sa fim aproape sufletește. Îmi este greu tare și nu știu cum va fi. Am vorbit cu un prieten care a fost în aceeași situație și mi a dat câteva sfaturi ( dar cum a spus si el “fiecare face cum simte și cum crede” ) sì mi a zis că ar fi bine sa vorbesc cu un psiholog sau că fac o întrebare și în altă parte, cum ar fi aici pe site ul acesta.
Nici un doctor nu iti poate vindeca inima frânta.
La 10 ani un copil intelege tot cum vrea el
Pentru copil imi fac griji si inainte de despartire ar fi bine sa il pregatesti .
Zici ca te vezi saptamanal cu el.
Incearca sa nu mergi doua saptamani la el sa vezi cum reactioneaza.
Daca sunt probleme ar fi bine sa cauti un ajutor de specialitate.
