Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna,Sunt un baiat simplu de 15 ani , voios, haios, niciodata pesimist, intotdeauna cu zambetul pe buze, insa am o problema.
Problema mea este un vis; Un vis ce ma bantuie de mai multi ani incoace,
Problema acestui vis este ca , se repeta, pe fiecare an, aproximativ in aceasi luna ( undeva iunie , iulie,)..si mai rau este ca visul este de fapt un cosmar,
Visul este cam asa: Stau linistit ma joc in curtea casei, cand deodata cineva ,,ma trimite" catre poarta casei, iesind la poarta, vad in departare, un ,,om" Negru, negru complet, nu are fata, nu are haine , nu are nimic, pur si simplu e doar forma de om si e complet negru,de frica , ma bag inapoi in curte, dar si din curiozitate ma mai uit o data, insa el este mai aproape, si fac aceasi procedura, pana el se ,,teleporteaza" in spatele meu si ma omoara..
In primul an nu mi.am dat seama de vis.. l-am lasat , am zis ca este un simplu cosmar, urmatorul an, acelasi vis aceeasi procedura, acelasi sfarsit, mi-am dat seama abia dupa ce m-am trezit ca a fost acelasi vis, insa in al 3-lea an, mi-am dat seama cum a inceput visul, insa, nu il puteam schimba, pur si simplu , faceam aceleasi chestii , involuntar, Daca cineva m-ar putea ajuta, as fi foarte recunoscator

Visul este un mesaj de la inconstientul tau. Chiar este imposibil sa "ghicim" aici despre ce e. Insa, poti sa te bazezi pe intuitia ta. Ce s-a intamplat in data in care se repeta visul? Un eveniment marcant? Probabil ca are legatura cu acesta. Este necesar sa faci terapie, deoarece, daca s-a intamplat ceva ce nu iti mai aduci minte, ai nevoie de ajutor specializat care sa te ajute in procesul prelucrarii acestui eveniment. Vorbeste cu o persoana de incredere si roag-o sa te duca la un psihoterapeut specializat pe tineri/copii. Succes!

Incearca sa-ti amintesti cand a aparut acel vis prima data si daca il poti asocia cu un eveniment neplacut sau o situatie de primejdie traita atunci. Este posibil ca evenimentul sa avut loc ciar in acea perioada a anului in care iti reapare anual visul. alege un moment linistit al zilei cand esti singur, apoifara a gandi la ceva anume, scrie pe o hartie primele 4-5 cuvinte, adjective, etc ce-ti vin in minte legat de imaginea om negru apoi om fara fata. Incearca, stand tot asa, linistit si fara a gandi la ceva anume, sa scrii primele cuvinte vis a vis de persoana care te trimite catre poarta casei…. Incearca sa-ti amintesti ce s-a intamplat in viata ta, a familiei tale, in viata de elev scoala, etc in acea perioada a anului, atunci cand ti-a aparut prima data acest vis sau daca perioada are vre-o semnificatie dinani anterior cu ceva legat de viata famililiei tale. In functie de raspunsurile pe care le vei trimite mai vorbim…

Probabil ca in acea perioada a avut loc un eveniment pe care l-ai perceput foarte intens. Poate fi ceva negativ dar poate fi si un lucru pe care tu l-ai perceput ca pe ceva periculos la o varsta mica. Subscriu la recomandarea colegilor mei de a face cateva sedinte de terapie -vorbeste cu parintii-pentru a identifica evenimentul si pentru a scapa de teama acestui vis.

Hipnoza ca tehnica de psihoterapie te-ar putea ajuta. Apeleaza la un psihoterapeut. Daca visul se tot repeta sigur inseamna ceva important pentru evolutia ta.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

De cateva luni sant in depresie si nu pot iesi nicidecum din starea asta, am pierdut din greutate, nu pot dormi, nu ma pot concentra… ajutati-ma va rog sa ies din starea asta!!! Totul a inceput in noiembrie anul trecut, cand din respect pentru logodnicul meu am primit la apartamentul pe care il inchiriam impreuna pe o colega de scoala din copilarie! Am primit-o ca pe o vitoare prietena dar de la o zi la alta am inceput sa o gelozez la prietenul meu, umbla in lengerie intima prin apartament fara sa se rusineze de prezenta lui, petreceau mult timp impreuna, mesaje si telefoane care ma facea sa imi pun semne de intrebare! S-a ajuns la onflict cand am ridicat intrebarea ca ea sa plece din apartament, la care logodnicul meu mi-a raspuns ca fac scandal pe motive nefondate! In seara aceia a vrut sa plece , eu nu l-am lasat! Au mai urmat alte scene, pina cand s-a ajuns la politie, am fost arestata pentru o noapte! Am primit interdictie sa marg la apartament, timp de 3 zile, timp in care ei aveau sa-si adune lucrurile si sa plece, am primit interdictie sa ii mai contactez pe careva dintre ei, desi am fost umilita am continuat sa il sun si sa il caut pe el pina in prezent! cum sa scap de dependenta asta fata de el? Relatia cu el incepuse acum un an si jumatate cand mi-am schimbat job-ul, acolo l-am cunoscut pe el, peste 4 luni am inceput sa locuim impreuna, timp de un an am reusit multe sa facem impreuna, ne luasem fiecare masina lui, am mers in 3 vacante, au reusit sa vina parintii in ospetie la noi, deja faceam planuri de nunta, m-a cerut de sotie dupa 6 luni de cand ne cunosteam, si intr-o zi am pierdut totul!Desi sant o luptatoare si puternica de fire de data asta am cazut si nu ma mai pot ridica, de fiecare data cand incerc sa vorbesc cu el, ma umileste si e rece, imi zice deschis ca nu ii mai pasa de mine, si ca sa dispar din viata lui!Dar totusi dupa lungi insistente au fost 3-4 nopti care le-am petrecut impreuna dupa cearta, cel mai rau din toata istoria asta, ca nu il urasc de loc, din contra ma simt eu vinovata de tot ce s-a intamplat! Copilaria mea a sfarsit repede, mama a plecat din tara cand eram clasa 7-a si mai aveam in grija mea 2 surori mai mici, in familie parintii se certau mereu din cauza banilor, de asta mama a si plecat, desi putine ori i-am vazut pe parintii mei fericiti, mama nu a divortat pentru noi! La scoala am fost mereu exemplu, cele mai bune rezultate au fost intotdeauna scopul meu, crezand ca acestea vor fi motive de mandrie pentru parintii mei.Nu pot zice ca am multi prieteni, nu imi plac oamenii falsi sau profitori, si de cand sant cu logodnicul meu, m-am cam indepartat de toti. Viata intima nu mergea bine, daca aveam o data in saptamana relatii, era bine, de multe ori am deschis aceasta tema , am primit raspunsuri care m-au jignit, mi-a raspuns ca e problema in mine, si nu ca nu as arata bine, am 48 de kg, si multi mi-ar invidia aspectul fizic, dar sant mult prea timida si neincrezuta se trage poate de la neexperienta mea, el e al 2-lea barbat in viata mea! Desi am 28 de ani imediat, nu am fost casatorita, e a doua mea relatie care a ajuns la logodna si cu care nu s-a ajuns la nunta. Sant studenta ultimul an la master si muncesc la 2 job-uri, imi merge in domeniul profesional, la cei 28 ani am reusit sa finisez 3 universitati la fara taxa si sa ajung la pozitia de manager intr-un hotel.La politie am ajuns din motiv ca logodnincul meu a sunat, eu nu l-am lasat sa plece, am incuiat usa de la casa, el a sunat si a zis ca sant agresiva si el s-a inchis in baie ca sa nu ii fac vre-un rau.Nu imi imaginez cum as putea trai fara el, si care ar fi sensul vietii mele mai departe.

Apeleaza la un terapeut pentru a iesi din aceasta stare si a pune ordine in viata ta. S-au intamplat multe lucruri intr-un interval scurt de timp care au afectat o relatie importanta pentru tine. Acorda-ti timpul sa intelegi lucrurile.

Pentru inceput ai nevpoie sa te aduni putin si sa te deizi ce vrei sa faci mai departe: Vrei sa-ti plangi de mila la nesfarsit? sau vrei sa te vindeci si sa-ti vezi mai departe de viata? Dupa mine ai toata viata inainte si toate atuurile sunt de partea ta: job, cariera etc, Daca ai nevoie putem incepe un program de psihoterapie in care te voi ajuta sa-ti revii: 0724.813.112

Draga mea, esti tanara, realizata si probabil si frumoasa (48 kg e wow Problema e ca ai dezvoltat o dependenta de acest barbat. Un motiv, dar de care inca nu esti constienta, poate fi legat de relatia de atasament cu parintii si lumea in general. Acest aspect poate fi explorat in terapie. Aici intra felul cum au fost ingrijita, iubita, apreciata. Undeva s-a gresit si acum se vad efectele. Alege-ti un terapeut pe sufletul tau si investeste intr-o terapie. Esti un om extraordinar. Chiar nu meriti sa te invinovatesti. Din punctul meu de vedere barbatul cu care esti e un fraier. Adevarata iubire rabda, ajuta, plange si rade, face de toate dar, prin cum se simte, iti confera bucurie si confort. Nu am regasit asta in cuvintele tale, deci nu stiu daca se merita suferinta ta. Capul sus, n-ai nevoie de nimeni sa te faca sa traiesti atata timp cat esti tu ! Dar ca sa fii tu trageti o terapie klumea si inainte-i drumul tau

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Tatal meu a murit ars cand aveam sase ani. Mama s-a imbolnavit de schizofrenie paranoida cand eu eram de 13 ani, acum am 33. Am doua facultati si masterat,sunt profesoara suplinitoare. Am putine prietene. Sunt casatorita de un an si cateva luni, dar viata sexuala este f rara, asa a fost de la inceput o data la 1-2 luni si atunci la initiativa mea, sotul meu are 40 ani. Am un bebelus de zece luni. Pana la 30 ani eu am locuit int-o garsoniera cu matusa care m-a crescut. Mama a fost internata de 2 ori acum 20 ani intr-un spital de psihiatrie, apoi a primit pensie de boala. De atunci locuieste la tara cu bunica, vine la oras o saptamana pe luna. La 30 ani m-am mutat cu actualul meu sot in apartamentul cu 3 camere al mamei, unde si eu coproprietara (detin jumatate de apartament).Am locuit aici timp de 2 ani, nu i-am spus sotului despre problema mamei, e a fost pasnica. Acum cateva luni am auzit-o vorbind singura si i-am spus sotului meu despre diagnosticul mamei. Sotul nu a mai vrut sa stea in apartament, spunand ca mama este un pericol pt copil, dar nu i-a facut nimic. Mama trata cu indiferenta bebelusul. Mama nu isi ia tratamentul, nu se spala, mananca excesiv, fiind obeza si vorbeste mult singura in camera ei. Nu vrea sa se interneze. Ne-am mutat apoi la socrii, dar aici nu ma simt eu bine pt ca m-au jignit de multe ori. Au spus ca apartamentl meu este fara conditii, sa-l vand, daca mama nu vrea sa o dau in judecata si sa le dau lor banii ca si zestre pt ca au nevoie de bani sa-si platesca datoriile la banca facute pt achizitiobarea unei vile. I aceasta vila sta si cumnatul care nu ma saluta. mi-au spus ca sunt prea slaba, ca am haine vechi de aruncat (majoritatea sunt cumparate anul trecut). Inainte sa am copil imi ziceau sa nu fac copii pt ca nu am serviciu stabil pt ca sunt profesor suplinitor, nu titular- dar am avut mereu serviciu.Imi fac program imi spun cat sa stau cu copilul in parc. Mi-au spus ca isi doreu o nora mai bogata, nu una ca min
e care nu are nimic. Sotul nu imi ia apararea niciodata. Sotul nu vrea sa ne mutam in chirie, spune ca nu ne permitem. Credit nu poate face pt ca a facut unul pt vila tatalui sau, iar eu nu pot, avand serviciu pe perioada determinata. Va rog ajutati-ma cu un sfat, imi recomandati sa divortez? Sa locuiesc in continuare cu socrii, chiar daca nu ma simt bine? Sa insist sa ne mutam cu mama schizofrenica, care intentioneaza sa se mute in apartament dupa moartea bunicii?

Fa ce este mai bine pentru tine. Copilul are nevoie de o mama echilibrata si fericita. Felicitari pentru toate realizarile.

in asemenea situatii principalii protagonisti sunt copilul si mama. Daca mediul din partea sotului nu este ok atunci nu am cum sa te incurajez sa continui in acea directie. Pe partea ta de familie, inteleg ca esti coproprietara ceea ce este un mare lucru. Mama ta, daca nu isi ia tratamentul si se neglijeaza autodistructiv poate fi scoasa din drepturi, urmand ca tu sa ai tutela asupra ei (te poti interesa despre detalii)…. poate fi internata… etc… legea spune ca daca prezinta un pericol pt sine sau cei din jur, se poate interveni ‘in forta’. Ai optiuni! Curaj si succes!

Muta- te inapoi in casa ta. Nu sta sa suporti mizeriile socrilor si in nici un caz nu iti vinde casa. Pe mama ta o poti interna intr- un azil. Daca sotul tau te iubeste te va urma oriunde.

Nu te lasa influentata de parerile socrilor si cantareste foarte bine deciziile pe care le iei. Vezi cum poti rezolva problema cu mama-colegul meu ti-a oferit deja o posibila solutie- si nu in ultimul rand ai grija de tine si de copilul tau. Sunt multe lucruri de rezolvat, dar nu depune armele.

Fii tare. Pune in prim plan viata ta si bunastarea copilului. Socrii tai joaca rol de gazda, insa chiria lor e excesiv de scumpa, platesti cu sanatatea ta. Mai ieftin iesi daca stai la hotel decat sa locuiesti cu ei. Iar sotul poate sa aleaga, familia lui, sau mama.

Poți deschide în instanta acțiune pentru a deveni tutorele mamei. În nici un caz sa nu vinzi sa dai socrilor bani, sub nici o forma, pentru nici un motiv! Pentru familia voastră e bine sa locuiți singuri, dacă nu se poate singuri, varianta cea mai puțin rea. Copilul tău are nevoie de o mama sanatoasa și disponibilă psihic, nu tracasata. Soțul tău dacă te iubește te va susține și va veni după tine.

nu mama nu socrii!!!!!! eu asa vad lucrurile. Si eu am stat o iarna cu soacra mea si crede-ma e de treaba ca nu mi-a zis nimic toata iarna si ma ajutat la multe lucruri dar eu mi-am dorit fff mult sa stau doar cu al meu prieten,si acum stam doar noi doi si eu ma simt perfect. Tinand cont de ce socrii ai crede-ma e bine departe de ei apoi tinand cont ca mama ta nu vrea sa urmeze tratament psihiatric nu e sub control si ar dauna enorm de mult sanatatii voastre psihice.deci nu. chirie daaaaaaaaaaa…… vb cu sotul tau si il pui sa aleaga parintii lui versus tu si copilul…… Sincer tu ai nevoie sa fi sanatoasa din toate punctele de vedere ca sa iti cresti minunea de ingeras. El e cel mai important lucru acum. Eu zic sa alegi sanatatea psihica a ta si a copilului prima oara si abia apoi sotul…. daca el vrea sa ramana cu parintii ghinion…nu e suficient de matur si nu te merita.

Sub nici o forma sa nu îți vinzi casa,socrii te vor da afara din casa mai devreme sau mai târziu,poate sotul nu te va urma si atunci trebuie sa ai un acoperis pentru copil,daca te vei duce cu chirie nu poti sta la nesfarsit,copilul trebuie sa aibe un loc stabil si o mama sănătoasă

Draga mea, imi pare rau ca esti in aceasta situatie. In primul rand, iti spun sa NU VINZI apartamentul, este al tau, adapostul tau, garantia ta. Nu poti avea incredere in familia sotului..te jignesc, nu te respecta, nu te plac, dar..ti.ar lua banii ..!! Si apoi, sa fii la mila lor..Aduna.te si fa.ti ordine in viata. Ca si colegii mei, cred ca meriti o viata decenta, linistita pt tine si copilul tau. Esti o femeie educata, responsabila, nu te lasa pacalita de iluzia de " familie" pr care ti.o ofera sotul tau. Ai primit sfaturi bune, cu mama poti rezolva, legal, in asa fel incat sa fie bine pt amandoua. Curaj..si succes..!! Va fi bine, da ai incredere in tine..

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua! am prins curaj si eu sa scriu aici, pentru ca..se apropie sesiunea,iar eu incep deja sa fiu din ce in ce mai negativista. Sunt studenta la medicina,in anul 2.. iar volumul, greutatea si numarul mare al examenelor ,ma copleseste. Nu reusesc sa ma "adun", sunt din ce in ce mai neincrezatoare in puterile mele, iar asta ma demoralizeaza de tot. Nu stiu ce pot face sa trec cu bine peste tot (sa invat,e evident)- insa as vrea ceva schimbari din interior… Cum as putea depasi aceasta teama? cum imi pot aduna puterile pentru a da un randament maxim?

Încearcă să gândești pozitiv ! Mai ai acum o luptă mare, foarte importantă, dar, odată ce vei ajunge în anul al treilea, vei simți cu adevărat că ești la medicină, pentru că, vor apărea disciplinele clinice, la patul bolnavului, și nu vei mai avea de făcut față unui efort de memorare fără finalizare. Vei vedea că , învățatul va deveni plăcut și vei ajunge fără efort în anul 6. Crede- mă știu ce spun !
Ca soluție imediată pentru perioada imediat următoare, încearcă să schimbi mediul în care înveți ( dacă stai la cămin e bine să cauți o soluție de locuit provizoriu în altă parte ).
Poate găsești un coleg, o colegă, dispuși să învățați împreună, lucru care ar putea să te ajute.
Dacă simți nevoia, caută un terapeut dispus să te ajute cu niște ședințe de consiliere.
Ca ultimă recomandare, sfat, te rog, pentru binele tău, să nu renunți orice s- ar întâmpla ! Vei vedea, peste un an și ceva, cu ce rezultate vei termina anul 3, și vei vedea că am avut dreptate… Nu ești nici primul, nici ultimul student pe care anii preclinici îl exasperează !…

Incearca sa te raporatezi la toate momentele tale de succes si ai sa capeti treptat incredere in fortele proprii. Este oarecum logic ca daca ai ajuns aici cu bine vei razbate in viata cu brio intrucat Facultatea e medicina este o treapta impotanta de succes fantastic. Multa bafta si spor la invatat!

Inteleg ca simti nevoia unor schimbari si faptul ca ai constientizat asta este foarte bine. Poti apela la un terapeut cu care sa poti discuta despre aceste temeri si pentru a gasi solutiile cele mai potrivite.

Stabileste prioritățile.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna! Am o usoara alergie la produse de curatenie cif, parfum si asa am hotarat ca sotul face in baie cu aceste produse . I-am spus de nenumarate ori doar seara sa foloseasca cand nu mai folosesti baia si pana dimineata se mai duce mirosul, dar de 5 ani acelasi lucru i spun si tot ziua face , ieri m-am infuriat f rau , am zbierat ca apoi sa imi fie rusine de vecini ca strig asa , simt asa o furie inclusiv azi , mereu spune ca uita , in casa eu fac toate lucrurile doar atata face el si ma enerveaza ca nu tine cont de mine . Am si exagerta cred tot cu gura pe el i cer explicatii si nimic zice ca era de noapte si nu avea cand sa faca , dar nimeni nu l-a obligat sa faca atunci , simt asa o furie in acele momente, exagerez? de ce nu pricepe ? apoi l-am jignit continuu , gresesc eu? multumesc

Nu e mai simplu sa schimbi toate produsele de curatat din casa cu unele ne-alergene? Se gasesc la magazinele naturiste.

in plus fata de colega mea ma gandesc ca poate exista o problema de comunicare mai ampla decat cea legata de acest subiect?

Pare ca lucrurile pentru care va certati au o alta cauza. Incercati o terapie de cuplu pentru a identifica problema.

Poate este pasiv agresiv ca nu ii convine ca îl pui sa curețe. Exista produse hypoallergenice, de ce nu ați optat pentru ele?

Poti angaja o firma de curatenie, sa vina doar o ora saptamanal, la 15 lei ora. Insa problema are alte cauze…

Furia provine din revolta generata ca urmare a lipsei de comunicare si colaborare dintre dumneavoastra. asa dar terapie de cuplu, altfel lucrurile se vor agrava cu timpul..

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Salut am 27 de ani la varsta de 21 tatal meu mia spus ca mam nascut cu hiv la aceea varsta eream deja casatori .. vina o poarta mama mea care imi a si recunoscut din pacate ambi parinti iam pierdut din aceasta boala sunt putin demoralizat ma simnt vinovat fata de sotia mea cu toate daca stiam nu ma casatoream cu ea …. am fost destul de tare pana acum dar incep sa simnt ca mi se duc puterile …

Înțeleg ca o astfel de povara este greu de purtat și ca exista sentimente de vinovăție fata de soție care va apasă. Aveți posibilitatea sa apelați la un terapeut? Acesta v-ar putea oferi suportul necesar pentru a gestiona situația care, de unul singur, poate părea fără speranță.

HIV poate sa nu se manifeste, sa traiesti 100 de ani cu el. La fel s in cazul sotiei. Ingrijorarea ta iti poate slabi sistemul imunitar, si char te poate face mai sensibil la aceasta boala. Asa ca discuta cu un specialist.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna , am 15 ani jumate si ma nunesc Diana . Acum 4 luni aveam o relatie de 2 ani in care au aparut nici certuri.. Mi am inselat iubitul aproximativ 2 luni ,am vazut ca nu mai pot face asta am renuntat la o relatie de 2 ani , si in momentul de fata sunt cu “amantul ” sa zic asa.. La inceput a fost totul frumos dar acum realizez ca il vreau inapoi , a fost primul barbat din viata mea , el are 21 de ani iar eu am fost prima lui iubita , practic ne am dezvirginat amandoi odata. In fiecare seara il visez.. Nu am pofta de mancare iar mama crede ca sunt drogata. Am un nod in gat de care nu pot scapa.. O presiune in tot corpul ma simt sufocata si capul parca mi se invarte.. Ce sa fac?

suferi de anxietate in acest moment pt ca incerci sa traiesti intr-un fel in care (interior) nu iti este bine. Eu in locul tau as discuta cu un psiholog… si mi-as lua timp pt mine sa imi realiniez viata. Succes!

Nu uita ça ai 15 Ani, esti in plina formare/maturizare, ceea ce simti acum sunt doar niste emotii instabile care nu-ti definesc personalitatea si fii sigura ça o sa treaca in maxim 6 luni. Ceea ce simti acum e efectul procese lor de constiinta pe care ti le faci…

Si inca o chestie – uneori e mai bine sa ai remuscari decat regrete…

singurul lucru care imi vine in minte…. nu este unul psihologic. El, 21 ani, tu – 15 ani. Aveai relatia cu el de 2 ani, adica de la 13 ani, iar el avea 19. Undeva intre 13-15 ani ai avut primul contact sexual (eu, la 13 ani inca mai imi admiram papusa Barbie imbracata in roz care imi zambea din raft – era o paralela, stiu ca fiecare persoana se dezvolta diferit). Revin. Baiatul de 19-21 ani poate intra usor la corupere de minori. Si legile astea nu sunt date de capul lor. Au o legatura cu toate abordarile celorlalte discipline. Psihologic, e mult prea timpuriu inceputa viata sexuala. Ar fi un punct bun de pornire sa ne intrebam ce gaseste o fata de 13-15 ani intr-o relatie intima cu un barbat ajuns la majorat, ce anume lipsuri are in familie si in viata personala de cauta refugiu in bratele unui barbat. Nu pot sa orientez un copil abia cu buletin eliberat – despre cum sa trateze relatia cu amantul vs actualul. E mai mult de sapat decat nebunia asta sexuala. Parerea mea, acum psihologic vorbind, este de a va orienta catre psihoterapie de familie: mama, tata, tu si din nou tu – individual.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Sunt un barbat casatorit de 23 de ani cu un copil de 21 de ani,fara evenimente negative in copilarie,cu studii medii,sociabil,cu o viata sexuala normala de familist mai putin in ultima perioada ,fara probleme cu politia,in relatii bune cu parintii,copilul,fratii,cumnatii,fara afectiuni psihice in familie.Problema mea este urmatoarea,legata de relatia mea cu sotia care in ultima perioada a fost mai rece.Ea a ales sa plece cu un alt barbat (sa fuga)lasind in urma toata viata si situatia ei sociala si familiala.A fugit de patru saptamini si a ales sa nu comunice cu familia si mai ales nici cu fata ei.Am primit un telefon anonim si mi-a comunicat ca vrea sa se desparta sa intenteze divort,nu mi-a spus unde se afla,nu vrea sa vorbim sa lamurim problemele,nu vrea sa vorbeasca nici cu fata ei,nici cu familia ei,atunci cind a vorbit era in prezenta acelui barbat.Intradevar intre noi au fost mici certuri si poate unele jigniri ca in orice familie,dar ne iubeam si nu ar fi fost motive pentru aceasta solutie de a fugi pe care a aleaso ea.Am aflat de la cunostinte comune ca ea ar fi avut aceasta relatie cu ceva timp in urma dar relatia noastra mergea bine,ne intelegeam bine fara certuri,si nu -mi pot raspunde la intrebarea de ce a ales sa se desparta intr-un asa mod.Stau si ma gindesc daca acel barbat nu-i ingradeste comunicarea cu fata ei,sa-u o retine contrar vointei ei.Dupa patru saptamini nu cred ca ea nu simte nevoia de a discuta cu familia sa-u macar cu fata ei,va rog ajutati-ma cu un sfat sa-u cu o idee ce sa ma-i fac.Am vorbit cu toti membrii familiei ,cu prietenii comuni si nici ei nu stiu de ea si nu cred nici ei ca e ceva normal ce a facut.Credeti ca se va ma-i intoarce la noi ,credeti ca ii pare rau de ce a facut.Noi o iubim foarte mult,eu as face orice sa vina inapoi,nu i-as reprosa nimic ,in relatia noastra eu am gresit ma-i mult si in ultima perioada m-am schimbat foarte mult(pozitiv).Va rog ajutati-ma.

indiferent de ce credem noi, va aflati cu siguranta intr-o situatie delicata in care si eu mi-as face griji pt siguranta dansei. Eu as discuta cu un avocat si cu politia intr-o situatie de acest gen, macar pt a elimina orice dubiu. Daca nu este in pericol, nu ramane decat sa incercati sa discutati amiabil cu ea situatia… dar pt aceasta este nevoie de cooperarea ei (poate cu ajutorul unui psihoterapeut de familie?). Succes!

Imi pare rau de cele intamplate, cred ca au fost un soc pentru dvs. Subscriu parerii colegului. Daca ati exclus varianta rapirii, atunci trebuie sa ii acordati timp. Probabil ca din punctul ei de vedere, lucrurile nu erau atat de roz, pe cat erau pentru dvs. Probabil ca si-a reprimat multe nevoi, iar acum simte ca isi traieste cu adevarat viata. E neobisnuit sa nu vrea sa vorbeasca cu fiica, dar aceasta este adulta, nu prezinta un pericol pentru ea faptul ca nu vorbeste cu mama. Revenind la intrebarea dvs.: daca o vreti inapoi, va trebui sa aveti foarte multa rabdare, sa ii intelegeti motivele si sa o convingeti sa faceti terapie de cuplu. Toate acestea, daca dupa o anumita perioada de timp va dori sa revina. Altfel, terapie pentru dvs. si incercati sa depasiti situatia. Va doresc succes si va tin pumnii!

Iin ultima perioada cand sotia Dvs a fost mai rece, poate ati omis sa discutati problemele aparute, deoarece in perceptia Dvs totul parea sa fie in regula, “normala ca in orice familie”.In orice relatie despartirea are loc din vina ambelor parti. Incercati sa fiti cat mai obiectiv si verificati: unde, cand, cum ati gresit?Fiecare trebuie sa-si asume propriile greseli.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am 39 de ani, sunt impreuna cu sotia mea de 15 ani, casatoriti de 7 ani. A fost si este prima si singura iubire din viata mea, nu mi-am vazut niciodata viata alaturi de altcineva decat alaturi de ea.
Recent mi-a spus ca vrea sa ne despartim,fiindca nu e fericita cu mine si nici nu se mai vede alaturi de mine.
Nu este prima data cand imi spune asta, au mai fost momente, dar care au trecut, de data asta insa simt ca nu mai pot face nimic, nu vrea sa ma mai asculte.
Nu pot sa nu ii dau dreptate ca poate in timp am devenit mai putin atent cu ea, dand vina pe oboseala si rutina, si ea schimbandu-se in acest timp, poate din cauza mea.
Dar nu am incetat niciodata sa o iubesc si sa ii acord atentie, poate din comoditate nu am mai fost 100% alaturi de ea.
Ea este o persoana speciala, cum rar poti intalni, frumoasa din toate punctele de vedere, si care imi cerea toata atentia si iubirea mea.
Nu am fost din pacate tot timpul cum isi dorea de la mine si nu i-am luat in serios intotdeauna nevoia de atentie si dovezile de iubire, considerand ca daca o iubesc doar pe ea si ca sunt langa ea cand are nevoie ii demonstrez astfel iubirea mea.
Acum doreste sa ne despartim si simt ca nu mai am nimic frumos in viata, simt cum ma cuprinde disperarea ca nu o voi mai avea langa mine.
Ii spun acum ca fac orice si ca o sa fiu tot ceea ce si-a dorit de la mine, insa ea imi spune ca nu mai crede in asta si ca s-a sfarsit.
Nu mai gandesc clar, nu stiu ce sa fac, simt ca am nevoie de ajutor…

incercati sa mergeti la un psihoterapeut. Sfaturile online sunt insuficiente!

Terapie de cuplu ati incercat?

Discutati intrebarile pe care vi le puneti impreuna cu un specialist(psihoterapeut) pentru a intelege mai bine cum doriti sa fie relatia dumneavoastra cu partenerul de cuplu, cu profesia si familia extinsa.Puteti gasi noi forme de relationare utile unei vieti implinite.

Ar trebui sa te comporti cu ea ca in prima zi , dar exact ca in prima zi, adui aminte de prima intalnire , sarut-o sau imbratiseaz-o prin surprindere

Apelati la terapie de cuplu, iar daca sotia nu doreste, mergeti dvs. Pentru ca astfel veti putea identifica lucrurile care au condus relatia in acest punct lucru care va poate ajuta in relatia prezenta sau poate cea viitoare.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am cunoscut un baiat care m.a convins sa fac o poza .Acum ma santajaza.Daca ma. Despat de el va arata poza la toti mai am si alte probleme!Dar asta e mai grava !Ma puteti ajuta?Am nevoie de ajutor.Nu pot spune nimanui!Acum regret ce am facut.Ma puteti ajuta

faptul ca tu ai facut o poza (banuiesc compromitatoare) este mai putin grav ca santajul lui, care este in afara LEGII! Vorbeste cu familia sau direct cu politia. Nu te lasa prada santajului pt nimic in lume! Curaj!

SUNA LA POLITIE ! ASTA ESTEVSANTAJ SI SE PEDEPSESTE !!! NU AI DC SA ITI FIE TEAMA ! CURAJ !

La politie…..

Singura solutie politia, pentru inregistrarea santajului la telefoni sau a netului, etc, adica un un flagrant, de fapt prin lege toate comunicatiile tel, net, mail, etc, trebuesc pastrate 6 luni de catre provideri, iar pe viitor cat mai multe astfel de poze cu cati mai multi iubiti, caci numai cei care te respecta isi doresc sa aiba si o poza cu tine goala, asa in loc de bani in portofel, asa cum probabil si tu tot din iubire te-ai sacrificat…

offfffffffffffffffffffffffffffff, inregistreaza l cum te santajeaza si reclama l,…. n ai incotro, doar no sa te lasi santajata, sa intri si in alte…probleme, curaj

O simplă declarație la poliție ,,dacă o va da pe net poate să facă închisoare și 10 ani fiindcă nu are acordul tau.
Și alta data nu mai crede toți p…..tii

Da. Santajul se pedepseste cu ani grei de inchisoare, daca il poti dovedi. Ai de cerut ajutorul politiei. Sau poti alege sa suferi.

de dovedirea santajului se ocupa politia nu incerca sa te descurci singura pt ca instatnta sunt recunoscute doar anumite tipuri de inregistratoare sigilate precum este camera video de la radar. Tot sub indrumarea politiei poti pune telefonul sub urmarie dar ar trebui sa existe si inregistrarile pe ultimile 6 luni la furnizorul te telefonie…