Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

-Buna!Ma cheama Yalda si am 14 ani.Problema mea este una familiala.totul a inceput de mica cand aveam 3 ani si m-am ars pe picioare.Am stat acolo aprx. o luna si am trecut prin lucruri pe care doar mama mi-lea spus.Imi scoteam perfuziile si ma taiau mereu cand imi scoteau pansamentul care imi acoperea tot piciorul.Mi-au luat piele din alta parte si mi-au pus o plasa de aceea acum pielea mea arata ca niste solzi.La inceput nu am putut sa stau fara strampi deoarece imi afecta pielea dar si pentru ca nu vroiam sa fiu judecata pentru felul in care arat.Apoi problemele au inceput sa creasca cand am avut o profesoara careisi batea joc de mine in fata clasei.Odata a ras de mine pentruca mi-am uitat ghiozdanul in masina tatei pentru ca eu trebuia sa fac naveta.Nici cand am fost batjocorita de coleg nimeni nu a facut ceva in legatura cu asta, problema pe care o am de la gradinitasi care m-a facut mai agresiva cu colegii pe care ii am in acest moment. mereu m-am simtit in plus,ca a 5 ea roata in propria familie.Parintii mei au divortat si am stat cu mama si 2 suror din partea mamei*mama s-a intalnit cu tata cand avea un copil si tata trei*mi-a fost greu sa aleg ,eu vraand sa stau cu amandoi sau cel putin o saptamana la fiecare,dar a fost imposibil.Acum sunt legata de acelasi probleme din trecut care ma macina pe interior.Mama mea vrea sa plece in Anglia dar nu se gandeste la pericolele pe care le poate avea in strainatate.Eu stiu ca ma iubeste ca mama dar ma raneste si se chinuie singura incercand sa ma faca pe mine sa sufar. Tata imi spune ca a divortat din cauza unui baiat tanar pe care l-a intalnit pe internet.Iar mama spune ca a divortat pentru ca tata a accesat saituri pornografice pe care le-a gasit in istoricul lui si pe care le-am vazut si eu.dar am vazut si cum mama timp de sase luni ii spunea baiatului ala ca il iubeste.De atunci urasc facebook-ul.Cand a inceput divortul mama a incepu sa iasa cu tot felul de dubiosi unul din ei fiind John *dac a asta era numele lui* motivul pentru care surorole mele au plecat.sora mai mica s-a dus la tata si cea de 18 ani s-a dus la iubitul ei care a stat cu noi pt ca mami a fost de acord.De atunci de abia daca am vorbit cu fratii si surorile mele. John is batea joc de mine si de mami apoi a plecat cu 2000 de euro,bani cu care a pacalit-o pe mama ca imi va face mie operatie la picioare in strainatate.Cand am intrebat-o pe sora mea mai mare de ce a plecat la tati a spus ca mami a ales intre ea si John.momentele acelea n-am sa le uit niciodata.Stiu ca nimeni nu se gandeste la mine ca la cineva important,nimeni nu ma intelege,sunt in plus in viata ,ma simt ca o carpa pe care du pa ce o folosesti si o arunci,toata lumea ma uraste de la colegi pana la familie,toata lumea ma judeca!!Notele mele au scazut de la 9-10 pana la 8-7 si m-am ingrasat. Stau cu noptiile si ma gandesc mereu cum ar fi daca as pleca si nu asi depinde de nimeni.STIU ca daca plec nimeni n-o sa observe.Toata lumea imi spune ca sunt cu capul in nori si ca m-am schimbat.M-am saturat sa zambesc fals prefacandu-ma ca totul e bine.Acum sant cu mama si stau intr-o gasoniera amarata cu baie in hol intrun cartier raufamat si nu mai suport stresul.Ma gandesc s-o las cumva pe mama sa plece si sa-si dea seama ca nu e totul roz.Cu tata stiu ca voi avea onditii sa cresc cu o munca buna si la casa mea unde vreau sa fiu singura.Nu mai vreau oameni falsi si sperante false .Am plans prea mul !Nu mai vreau decat singuratatea care nu ma face sa sufar dar care imi aduce frica.AM NEVOIE DE UN SFAT!!Cred ca sufar de depresie si anxietate. Am facut si un test care mi-a dat un rez. pozitiv. Astept ca de curand un raspuns si va multumesc pentru momentul acordat.:(((((((((

imi pare nespus de rau ca esti supusa acestei suferinte pe care nu o meriti si vreau sa iti spun ca cel putin pt mine viata ta (ca orice viata) este foarte importanta si cred ca este o sansa pt fiecare dintre noi sa facem ceva bun cu ea! Spui ca te poate ajuta tatal tau sa ai o viata mai buna… atunci nu mai sta pe ganduri! Probleme emotionale/psihice ale mamei tale nu trebuie sa devina si ale tale! Imi dai impresia unei fete care gandeste foarte matur si care ar putea sa faca alegerile cele mai bune atat pt ea, cat si pt cei apropiati ei. Daca ai la scoala psiholog… discuta si cu el… nu ramane singura cu gandurile tale. Solutii exista… curaj!

Draga mea, muuuulta suferinta ai indurat…. Oamenii tind sa evite alti oameni care nu sunt ca ei sau care nu arata ca ei. Asta este o greseala din partea lor, din pacate. Faptul ca te simti neglijata de catre familia ta, din nou, e trist. Ce mesaj iti transmit cei din familie? De exemplu, din ce ai relatat, eu inteleg ca viata lor e cea mai importanta. Asta nu inseamna ca tu nu ai fi importanta pentru ei. E normal ca pentru fiecare om, viata lui sa fie cea mai importanta. ce ar fi sa gandesti si tu la fel ca ei si viata ta sa fie cea mai importanta pentru tine, inaintea celorlalti? ce ar fi daca ai gandi ceva mai egoist? Sa te pui pe primul loc in gandurile tale? Prea mult timp dedici analizei relatiei parintilor tai… acestea sunt problemele lor, in afara controlului tau. Tu ai problemele tale, pe care ei nu le au si nu le inteleg si nici nu se chinuie sa le inteleaga sa sa le afle. Mama ta este adult si de aceea, pentru absolut tot ce face este responsabila ea singura. Ea isi asuma pericolele care o pasc in strainatate. Important este ca daca nu va rezista sau nu se va adapta acolo, are unde sa se intoarca. deci, poate repara greseala. Dar aceasta este tot problema ei pe care ea trebuie sa o cantareasca, nu tu. Treaba ta este sa iti vezi de viata ta, sa inveti pentru viata ta, si sa vorbesti cu persoane care iti inteleg problemele, de exemplu psihologul scolii. E important si sa-ti cunosti drepturile si sa ceri ajutor atunci cand iti sunt incalcate. Unul dintre drepturile tale este cel referitor la integritatea personala. Atunci cand un profesor te abuzeaza chiar si emotional, du-te la directiune si spune tot ce s-a intamplat si cum te simti ca urmare. Intreaba-l pe director daca acel comportament al respectivului profesor este compatibil cu profesia pe care singur si-a ales-o. Poti sa-i faci si plangere scrisa la inspectorat. Fii proactiva si lupata-te pentru drepturile tale, nu te mai lasa doborata de familie sau scoala. Tu esti cea mai importanta pentru tine!!! Numai bine iti doresc.

Îmi pare rău să aud ca la o vârstă atât de frageda ai trecut deja prin atâtea, dar subscriu – viața ta e importantă, iar tu ești în măsura sa o valorifici cum poți mai bine. Dacă crezi ca e posibil, schimba mediul – apelează la tatăl tău. Totodată, apelează la psihologul din școala ta, și poate, chiar la un psihoterapeut – cu acordul părinților. Fruntea sus!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna! Ma numesc Roxana si am 23 de ani. am avut o copilărie grea, tatăl meu bun a murit când aveam 10 ani ,iar tatăl meu vitreg ma bătea mereu si ma scotea pe afara si pe mine si pe mama , nu conta dacă era frig sau cald afara , in fiecare săptămana eram bătuta , de la vârsta de 16 ani mi-am luat viața in mâini ,am plecat de lângă mama deoarece si cel de al doilea tata vitreg ma bătea si ma înjura mereu fără motiv ,iar mama nici nu se baga , nu prea ținea cu mine , când am hotărât sa plec am întrebat-o pe mama ori eu ori bărbatul ei ,la ales pe bărbat ,si a preferat sa plec eu între străini la vârsta de 16 ani .La școala am făcut doar 3 clase, prieteni nu am avut si nuci acum nu am ,sunt singura intr-o țara straina am avut un prieten timp de un an dar am fost doar folosită ,sunt singura cu problemele vieții ,Singurătatea ma omoară nu mai suport,chiar anul trecut am fost foarte la pământ psihic,eram hotărâtă sa îmi închei socotelile cu viața dar mi-a fost prea frica sa merg pana la capăt . Am o sora la cămin care ma roagă mereu sa o iau cu mine dar nu am posibilitatea si ma doare sufletul de ia dar nu am putere sa o ajut ,am un frate dar nu vorbește deloc cu mine nici un buna ziua nu îmi spune .Nu am nimic chiar nimic , trec printr-o perioada foarte dificila si sunt in situația asta de la 16 ani si nu pot trece peste , am avut o scurta perioada in care credeam ca totul e frumos in viața dar asta a fost ca si o clipa , ma simt exclusă,neînțeleasă ,singura ,nu am chef nici sa fac baie ,sau sa ma aranjez si de ieșit in oraș nici gând ,mie frica de privirile oamenilor ,ma simt pierdută va rog dacă se poate sa ma ajutați sa ies din acest coșmar in care ma simt prinsă ,mi-aș dori sa ma pot bucura de cea ce sunt si sa îmi acept viața asa cum e . Va rog sa îmi dați un sfat . Chiar nu are cine sa îmi ofere măcar un sfat ,nu am pe nimeni .

Eu as zice ca un prim pas ar fi sa-ti continui scoala.Te pot ajuta in acest sens ONG-uri, probabil.Cauta si informeaza-te in acest sens.Cu o meserie,poti duce un trai mai usor.Cauta apoi ajutorul unui terapeut

Daca ai reusit sa-ti iei viata in maini de la 16 ani si din cate spui sa te aflii intr-o tara straina, deci ai putut sa te adaptezi la alt sistem si sa inveti alta limba, daca ai ajuns la 23 de ani trecand prin atatea experiente, esti un om care are mult potential, ca sa nu mai pomenesc de tineretea care te poate ajuta sa faci tot ce-ti propui. Cauta proximitatea oamenilor, cere ajutor oricaru-i crezi ca poate sa ti-l da, cel putin in prima faza, putin cate putin propune-ti sa faci cate ceva din lucrurile care-ti faceau placere inainte, oricat de putin ar fi, iesi din casa, plimba-te in locuri care sa-ti bucure ochiul, bucura-te de orice ti se pare frumos (o floare, cerul senin, o vrabiuta, un animalut, un copil, o melodie, etc.). Ca sa iesi din starea asta ai nevoie sa-ti aduci aminte de perioadele cand ai reusit, cand ai fost tu si ai vazut ca te descurci (chiar daca acum ti se par putine si nesemnificative!). Nu uita de citit, citeste orice tine de dezvoltare personala, orice articol care simti ca te poate incuraja si care sa-ti arate o cale. Dupa ce te pui pe picioare, apuca-te de scoala. Lasa trecutul trecutului, oricum nu-l mai poti schimba, vezi ce poti face azi pentru tine! Tineretea ta te va ajuta.

Buna Roxana! Esti foarte puternica, daca ai reusit sa faci fata acestor condiitii grele de viata pentru un copil/adolescent. Daca te hotarasti sa faci terapie, te rog sa ma contactezi pe email cristina.c.anghel@gmail.com. Pot sa iti ofer cateva sedinte pro bono (fara cost). Altfel, mult succes, sunt convinsa ca vei depasi aceste greutati din viata ta!

Situația descrisă de tine pare dureroasă, atât în prezent, cât și în trecut. Ai reușit însă să faci față și să găsești resursele de care aveai nevoie la momentul potrivit. Așa cum ți s-a sugerat, încearcă să te împaci cu trecutul, să te focalizezi asupra prezentului și să creezi legături cu cei pe care îi întâlnești, dar și să transformi situațiile în oportunități. Stabilește-ți scopuri, realiste, astfel încât să ai încotro te îndrepta. Și, atunci când drumul devine greu, alege să nu-l faci singură, Ți s-a oferit sprijin, din partea colegei, acceptă-l.

Ai putea lua contact cu un terapeut cu care sa incepi o terapie sau un ONG care sa iti ofere terapie gratuita.

ROXANA CAUTA MA ….SA VB SI SA FACEM CATEVA SEDINTE DE ECHILIBRARE ENERGETICA…..072.861.1334.IULIAN….(SED..SUNT GRATUITE)…DACA ESTI DIN BUC…

Cauta un ong, o biserica, un grup de suport…orice fel de comunitate. Integreaza-te undeva.

http://floareasoarelui-vers.blogspot.ro/2008/10/pentru-roxana.html

https://www.youtube.com/watch?v=fmPUVkY1GNM

Draga Roxana, daca esti la Milano, contacteaza-ma…vreau sa te ajut!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,sunt casatorita am 2 copii,5 ani rept 1,3 luni si este cand ma enervez pe diferite chestii si ma razbun pe ei .De multe ori cand ma enervez am impresia ca nu mai pot ,parca toate sunt pe mine ,nu mai am scapare.Stiti cumva vreo rezolvare?

pare ca ati adunat multe in Dvs. de nu va mai puteti controla ‘descarcarile’ emotionale. Incercati un proces psihoterapeutic. Se poate, succes!

Apelați la sprijinul unui psihoterapeut care să vă îndrume în gestionarea emoțiilor disfuncționale și a comportamentelor dezadaptative. Delegați din sarcinile care vă copleșesc, atunci când este posibil, soțului.

Apelati la un terapeut impreuna cu care sa intelegeti cauza acestui comportament si sa gasiti modlaitatea de a face fata acestor impulsuri.

Copiii au o minte limpede, simpla, sunt suflete inocente. Ei nu inteleg de ce ne enervam daca au imprastiat punga de orez in toata casa … Ei nu stiu ca lucrurile trebuie sa fie intr-un anumit fel. Intelege ca prioritatile lor sunt altele decat ale tale…fii mai intelegatoare, mai toleranta.

https://www.youtube.com/watch?v=2eK5fGmVl5I

Daca te predispui dinainte e mai usor…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Ma Numesc P. Sorin si sunt din Deva. Sunt un tip de 25 de ani si vreau o parere obiectiva despre prietena mea. Problema mea este ca am nemultumiri legate de trecutul ei. Ea a inceput viata ssexuala la 15 ani doar din curiozitate cu un vecin. Apoi pana la 16 ani si jumatate sa culcat fara sa aiba relatie doar din prostie cu inca 9 baieti. Cand am cunoscut-o la 16 ani si jumatate tot am incercat sa o invat ca nu e voie si nu e frumos ce a facut. Cu toate astea la 17 ani cand am fost plecat m-a inselat iar la 18 ani tot cand am fost plecat iar ma inselat. Acum ea are 22 ani si sa cumintit ( sper). Intrebarea mea este daca prietena mea a fost sau nu curva in trecut. Multumesc anticipat !!!

Daca tu ne intrebi asta,inseamna ca in mintea ta tu te indoiesti deja de ea. Ar trebui sa apreciezi faptul ca a fost sincera cu tine si ti-a marturisit trecutul ei.Asta pe de o parte.Pe de alta parte, adevarata problema sunt infidelitatile ei.Poti sa treci peste ele? Vrea ea sa-si schimbe atitudinea sau va continua asa?astea-s intrebari la care ar trebui sa-ti raspunzi

daca prin termenul ‘curva’ te referi la ‘a lua bani pt relatii sexuale’ atunci nu avem cum sa stim. Daca prin ‘curva’ te referi la faptul ca te-a tot inselat si tu esti inca in aceasta relatie… atunci poate ar fi bine sa incepi sa te intelegi mai mult pe tine decat pe ea. Daca prin ‘curva’ te referi la apetitul sexual ridicat al unei fete/femei… atunci te inseli. Succes!

Tu nu poti pune stapanire pe nimeni, nici pe trecut, nici pe prezent, cu atat mai putin pe viitor. Nu-ti poti impune “moralitatea” ta altei persoane! Fiecare are dreptul sa aiba propria viata (asta presupunad ca nici o persoana nu se naste sa te satisfaca pe tine!). Daca drumurile voastre s-au intersectat, este alegerea amandorura de a ramane impreuna, dar daca ai un cod de conduita si judecati pe masura si alegi sa ramani in relatii care-ti “zdruncina” increderea, este doar pentru ca tu nu ai incredere in tine si in potentialul tau. Acest lucru iti este greu sa-l recunosti si sa-l gestionezi si atunci preferi sa vezi la cel de langa tine ceea ce tu nu ai (neincredere – “m-a inselat!”). Parerea mea este ca ai nevoie de o vizita la psiholog ca sa iti dai seama ce din trecutul tau te-a facut sa nu ai increderea in tine si mai ales de ce ai ales sa stai langa o persoana pe care o judeci si in care nu ai incredere.

Eh! Ma gindesc ca in toata aceasta perioada in care faceai aceasta contabilitate a barbatilor ei tu ai fost sfintul sfintilor!Las o!N o iubesti! Va stricati amindoi viata cu geloziile tale.Unui barbat care iubeste nu i pasa de citi barbati au fost in viata iubitei sale inainte de el.Deci inca odata n o iubesti! Daca asa gindesti nu vei iubi pe nimeni niciodata si e greu de crezut ca te va iubi cineva. Cu o contabilitate sexuala mereu in minte.Asta daca pentru tine e mai important trecutul sexual al fetei decit faptul ca ea, sa zicem ca, te ar iubi azi.Ce te ai fi facut daca prietena ta era dansatoare intr un bar sau vreo vedeta de film porno?Tine minte:rare sunt femeile care sa insele barbatul pe care il iubesc.De obicei il parasesc pur si simplu.Intre iubire si sexualitate e o diferenta foarte mare.Poti iubi fara sa faci sex si poti face sex fara sa iubesti.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Acum cateva luni in urma am inceput meditatia la un profesor universitar si intamplarea a facut sa ma indragostesc de el. Eu sunt majora iar intre noi e o diferenta de 16-17 ani.El nu este casatorit si nici implicat intr-o relatie. Pare o persoana profesionista,e sociabil si foarte deschis fata de noi(suntem mai multi in grupa). Cand se aseaza langa mine devine mai agitat,sunt momente cand alterneaza privitul in ochi fix cu evitarea desi se intampla sa observ o oarecare sclipire in privire (sper sa nu ma insel). Cand sta langa mine se intampla sa ma atinga dar pot fi interpretate si ca atingeri imtamplatoare nu stiu de care sunt. Cand sunt singura la meditatie sta foarte aproape de mine ii simt respiratia si la fel isi cam tine coapsa de se atinge de a mea si chiar m-a atins pe partea posterioara a coapsei cu degetul pentru a-mi arata unde se afla un muschi.Din tot grupul doar mie mi se adreseaza cu un diminutiv al numelui.
As vrea sa stiu daca exista o sansa sa ma placa sau doar isi bate joc de mine.
Am uitat sa spun ca eu sunt mai timida cand raman doar cu el dar fara sa vreau parca ma blochez si am un tremur in voce si putin in maini. Parintii nu stiu ca il iubesc si nici nu as vrea sa afle.
Cred ca e tipul.de barbat care se apreciaza/lauda foarte mult si ii place sa fie apreciat. Cum sa procedez in continuare pentru ca nu mai vreau sa sufar,e o iubire care doare. Imi doresc o relatie cu el foaarte mult si sunt dispusa sa lupt pentru el.Exista atractie?

Legat de comportamentul sau nu putem face decât supoziții, acestea putând sau nu fi adevărate. Îți sugerez sa investighezi sentimentele pe care le ai legate de el alături de un terapeut. De multe ori, interpretam mediul (în situația ta, reacțiile profesorului) prin prisma propriilor convingeri.

o sustin pe colega mea in cele spuse mai sus. Din experienta mea suna a ‘indragosteala’ (pe care o poti explora cu un terapeut)… poate o infatuare… ma gandesc ca esti atrasa de acest personaj, poate intr-un mod coplesitor? Pe de alta parte… relatiile dintre profesori si elevi studenti… nu prea ies bine. Succes si intelepciune!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Sunt o femeie de 32 ani si sunt insarcinata. Acest lucru ma face sa ma simt cea mai fericita persoana din lume. Insa, datorita anumitor factori adunati, imi este umbrita deseori fericirea de certurile repetate pe care le am cu tatal copilului.. Este alaturi de mine fizic, ma ajuta cu toate treburile, dar ne certam aproape zilnic si, pe langa faptul ca plang des, am si mustrari de constiinta caci ma gandesc sa nu resimta copilul meu cumva.. Am incercat sa discut cu sotul meu, sa ii spun ca, chiar daca poate sunt mai nervoasa din cauza hormonilor, ar trebui sa fie mai intelegator si sa nu mai dea curs atator certuri.. care la baza au de fapt doar teme fara fond si neajunsuri normale… Imi este greu psihic pentru ca ma asteptam sa fim fericiti si de fapt ne certam continuu.. Ma puteti sfatui.. nu stiu nici eu cu ce.. dar stiu ca ii doresc copilului meu tot binele din lume.. Multumesc.

Apariția unui copil este un moment de cumpăna care pune la încercare multe cupluri, așa ca va recomand sa începeți un demers terapeutic împreună. Dacă tatăl nu este însă dispus sa investească, consider ca dvs. puteți cere sprijinul unui terapeut care sa va asiste în gestionarea emoțiilor și comportamentelor în relație, pregătindu-va pentru schimbarea care urmează.

Din pacate orice cearta, care are impact asupra dvs, orice sentiment trait mai intens de dvs (pozitiv sau negativ) are impact asupra copilului. Nu va spun asta ca sa va sperii ci ca sa va responsabilizez, ca depinde de dvs ce permiteti in aceasta perioada… si mult mai incolo pana pe la 7 -8 anisori cand datorita scolii isi va mai lua PUTIN zborul puiul.Se va detasa putin de dvs, va avea si alte orizonturi de cercetat Pana atunci il vor afecta toate trairile dvs…dar mai ales acum. La nivel subconstient el, va incerca sa va protejeze, de ce va dauneaza, ceea ce ii vor genera lui traume. Singura solutie ar fi sa va creati dvs un mediu ” De a va fi bine”. Daca certurile cu sotul sunt doar superficiale, intre voi existand iubire… nu le mai luati in direct, in personal. Gandindu-va ca va poate afecta copilul – ca protectie pentru el – atunci mergeti udati flori – iubiti-le… jucati-va cu un animalut… uitati-va la ceva ce va incanta, pana trece criza… apoi spuneti sotului ce doriti cand sunteti calmi – intr-o singura fraza fara sa continuati in cearta. Folositi multa muzica, muzica destinde; si tot ce e frumos, inconjurati-va de frumos… va va ajuta emotional infinit si pe dvs si pe pui…Mult succes

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua, va scriu în legătură cu atacurile mele de panică, sunt din ce în ce mai dese și îmi foarte greu, sunt constinent ca ele există doar în mintea mea, dar nu le pot controla, mai explicit simț ca.mă.sufoc la cea mai mică durere întru în panică , îmi doresc enorm sa.mi revin din această problemă, dar nu pot merge la un cabinet din cauza problemelor financiare , mă puteți ajuta? Va mulțumesc?

În cazul în care sunteți asigurat/ă, puteți beneficia de tratament psihiatric gratuit. Totodată, există posibilitatea de a beneficia de psihoterapie în aceeași manieră. De asemenea, există programe gratuite, cum ar fi participarea în studii, dacă îndepliniți criteriile de eligibilitate. Un astfel de studiu online, al cărei criterii cred că le-ați putea îndeplini din cele descrise, este http://studiu.paxonline.ro/index.php?id=inscriere-studiu. Alte cercetări se desfășoară în cadrul clinicii universitare de psihologie din Cluj-Napoca (http://clinicadepsihologie.ro/) sau în cadrul Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. O altă posibilitate, este contactarea unui psihoterapeut – unii sunt dispuși să preia cazuri pro-bono. Dacă însă, dintr-un motiv anume, variantele propuse mai sus nu sunt fezabile, vă recomand totuși să investiți într-un demers terapeutic – merită!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!

Am 30 de ani,casatorita de 4.Avem o relatie armonioasa. Totusi, nu pot sa scap de un obicei din copilarie: imi smulg parul din cap.
Acasa am avut o situatie conflictuala, cu un tata agresor si o mama pasiv-agresiva, un frate prins ca si mine la mijloc si depasit de situatie.
As vrea sa depasesc acest obicei insa n -am avut curaj sa vb cu terapeutul despre asta. Am inca multe resentimente legate de mama, care pana intr-un punct m-a facut sa traiesc viata asa cum ar fi vrut-o pe a ei: virgina pana la casatorie. Virginitatea a insemnat si un mare blocaj pe care am reusit partial sa-l depasesc cu ajutorul terapeutului si al sotului: cosmaruri noaptea cu mama ca ma strange de gat si alte asemenea. Dati-mi un sfat va rog

incearca sa ai mai mult incredere in terapeutul si sotul tau… inteleg ca ei sunt alaturi de tine cu bune si rele… ei nu sunt parintii tai… esti libera sa fii tu. Curaj!

Subscriu. Dacă deja vă aflați într-un demers terapeutic, deschideți-vă față de terapeut și soț. Dacă însă, dintr-un motiv anume, terapeutul nu vă inspiră încredere, puteți oricând să apelați la altcineva. Important este însă ca în terapie să fiți sinceră, eficiența ei depinde și de acest aspect.

Discuta cu terapeutul si despre acest aspect. Curaj! El este acolo sa te asculte si sa te ajute sa depasesti si aceasta problema!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua Am si eu nevoie de o specialist (psihopedagog) care sa se ocupe specific de un copil in varsta de 12 ani care are diagnostic tulburari emotionale reactive si un QI 65, Are nevoie de sprijin pe latura emotionala cat si pe aceea de a face achizitii scolare, deoarece are dificultati de invatare.
Sorana Oprisan