Arhiva lunara pentru august, 2015
| 98 vizite |
4 luni am vorbit cu un baiat, insa din motive de distanta nu ne-am putut vedea si am intrerupt comunicarea. Dar acum mereu ma gandesc la el, plang in fiecare seara, pofta de mancare nu am deloc, fara pastile nu pot adormi.
Olga Gâdea
:
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
cu ajutorul unui psihiatru (macar o evaluare initiala) dupa care (sau in paralel) poate ar fi de dorit sa discuti cu un psihoterapeut despre ce se intampla in tine…. nu pare sa fie ceva simplu! Se poate, succes!2
Raluca Mihai
:
V-ar putea fi utila consultarea unui psiholog. Este posibil sa aveti mai multe sentimente si trairi neexprimate care sa cauzeze aceste stari, iar eliberarea lor poate insemna si o mai buna stare de spirit a dvs.Psihologul Va Raspunde
:
Ajutorul onine, prin raspunsuri, nu cred ca va fi suficient pentru problema ta. Ai de invatat cum sa o gestionezi, si un simplu raspuns nu poate cuprinde totul…
Copilul din prima casatorie a sotului a inceput sa locuiasca cu mine, sotul meu si copilul nostru. Am devenit foarte nervoasa de cand am grija de ambii copii, sotul nu se prea ocupa de ei. Intre noi nu mergea extraordinar de bine nici inainte, dar acum merge si mai prost.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna ziua problema mea e urmatoarea sunt casatorita de 6 ani avem un copil de 4 ani sotul a mai fost casatorit odata si in urma cu un an si jumatate si.a adus copilul din prima casatorie la noi.Intre noi nu mergea extraordinar de Bine nici inainte dar acum merge si mai prost.Locuim in afara tarii si problema e ca eu merg la scoala merg si la munca si am grija si de ambii copii el doar munceste si de copiii nu se prea ocupa. In Ultima vreme sunt foarte nervoasa nu ma pot controla plang f mult in Ultima vreme si toate acestea se revarsa asupra copilului meu ceea ce nu vreau.Ma gandesc sa ne separam dar nu stiu daca e ce.a mai buna decizie,dar nu imi doresc nici sa ajung mai rau de atat va multumesc si astept cu nerabdare raspunsul
|
||
|
|
|||
|
|
ma gandesc ca intrebarea ar fi: sa ma separ sau nu? In acest caz nu pot decat sa va incurajez sa faceti ce credeti ca este mai bine pt Dvs. si copilul Dvs…
|
||
|
|
|||
|
|
se vede ca esti asa de nerabdatoare sa primesti un raspuns incat ai omis sa formulezi intrebarea… am inteles ca mergi la scoala, la serviciu si te ocupi de doi copii; care aspect te enerveaza? cum de nu iti indrepti furia pe aspectul problematic si te descarci pe copil? De fapt, descarcarea ta inseamna incarcarea lui. Crezi ca el poate duce in spate problemele tale? sau ale cuplului? sau ale familiei? Apoi… n-am inteles ce stie sotul tau referitor la problema ta. Si daca te gandesti sa te separi si tu nu stii daca e cea mai buna decizie, crezi ca stim mai bine noi? Nici noi nu putem citi in stele daca tu vei ajunge mai rau sau mai bine. Insa tu detii multe informatii despre viata ta, informatii care pot fi factori predictivi. Pe baza lor se iau deciziile, astfel incat consecintele negative sa fie minime si riscul de a ajunge mai rau sa fie minim. Nimeni nu iti poate spune ce sa alegi faci sau sa nu faci. Din postarea ta, am impresia ca ne ceri consimtamantul de a te separa si garantia ca nu vei ajunge mai rau. Pot sa-mi imaginez ca esti foarte confuza, dar din cateva randuri insirate aici, nu reiese clar problema ta, factorii predictivi de care iti spuneam adineaori si nici circumstantele tale de viata. Daca cineva iti va da un sfat, sa stii ca el va fi congruent cu circumstantele lui de viata, care nu se vor suprapune peste ale tale. Nu vreau sa te descurajez si nici sa iti dau impresia ca te afli intr-o situatie fara scapare, sau singura in fata taifunului… ci vreau sa iti pui corect problema: psihologul este o persoana care sta in spatele tau cu un felinar care iti lumineaza calea in intunecimea unei paduri. Astfel, vazand clar cararile, TU vei sti care e cea buna. In plus vei avea si mai mult curaj sa mergi inainte, stiind ca nu esti singura. Intelegi acum de ce noi nu-ti putem da consimtamanturi sau sfaturi???
|
||
|
|
|||
|
|
Daca pomenesti de separare, e evident ca vrei sa o faci… insa iti lipseste curajul sa discuti cu sotul… Solutia unei decizii corecte se intrevede numai dupa un DIALOG. Decizia ta se va lua in functie de cum se comporta el, si cum reusiti VOI sa comunicati.
|
||
Am aproape 19 ani si sunt o persoana foarte superficiala la capitolul ”iubire”, impun criterii, fac selectii, am rezerve, nu ma atasez niciodata, ma plictisesc ingrozitor de repede.
Olga Gâdea
:
Cum să întâlnesc un om care a făcut tot timpul sacrificii pentru mine iar eu să nu simt nimic? Mă simt vinovată şi nu reuşesc să mă înţeleg..
Caius Ionescu
:
Ma gandesc ca un “mascul alfa” cum ii zici tu nu isi doreste o familie, cel putin la prima vedere. Oamenii nu stiu intotdeauna ce isi doresc. Poate te-a speriat ideea de relatie serioasa? Sa ne dam seama ce ne dorim de fapt poate fi un proces lung si anevoios. Dar poate pentru tine asta poate fi un inceput in a descoperi ce iti doresti de fapt.Raluca Mihai
:
Poate fi vorba despre atractia lucrurlui pe care nu il poti avea. Daca iti doresti sa te cunosti mai bine si sa te descoperi (asumandu-ti riscul de a nu-ti placea mereu ce vei afla despre tine), poti apela la un psiholog pentru sedinte individuale sau la un grup de dezvoltare personala.
Am 15 ani si sufar mult dupa un baiat de 13 ani. Mai e si o fata care apare in relatia noastra, se crede buna in toate, dar ma copiaza. Nu am incredere in mine, o consider mai buna, cu toate ca la scoala am note mai mari. Mai am si niste surori mai mici care ma mananca de zile si niste parinti insuportabili. Imi vine sa ma tai pe maini si sa iau pastile.
Buna am 15 ani si de cateva zile se intampla ceva ciudat sufăr mult dupa un băiat de 13 ani cu, care m-am cunoscut acum cateva saptamani mai bine dar ca prieteni suntem de 5 ani. INFine nu sta treaba doar asa asta e doar o problema ca sufăr dar mai am si o fata care apare in relatia noastra fata e colega mea de şcoala cu care nu ma inteleg prea bine mai deloc se crede buna in toate dar ea ma copiaza pe mine dar totusi nu am incredere in mine.. tot o consider mai buna cu toate ca la şcoala am note mai mari si sunt inaintea ei si arat mai bine ceva ma face sa cred ca e mai buna dar nu stiu ce … mai am si niste surori mai mici care ma mananca de zile si nu mai pot si niste parinti insuportabili de iubit m-am despărţit acum cateva saptamani….. si faza e ca sunt multe la mijloc.. si nu mai suport chiar nu mai pot de asta si in ultimul timp mi se intampla chestii de exemplu uit amintiri imi vine sa ma tai pe la mâini imi vine sa iau pastile plang.. nu stiu ce e cu mine…nu mai pot lupta… nu mai pot… 
(( nu stiu ce sa mai fac.. :-/ va multumesc de raspunsuri si îndrumări. Sunt demoralizata complet.
ia-ti un moment sa te linistesti si spune-le parintilor tai ca ai nevoie sa stai de vorba cu un psiholog pt ca treci printr-o perioada mai dificila si ai nevoie de sustinere si indrumare profesionista. Se poate, succes!Imi imaginez ca traversezi un moment incarcat din viata ta, iar in astfel de momente tuturor ne prinde bine un sprijin. Cineva cu care sa putem vorbi deschis despre tot ce traim, simtim, ne dorim etc. In cazul in care crezi ca nu ai o astfel de persoana langa tine (o prietena, parintii sau o alta ruda), ai putea apela la psihologul scolar. Uneori, chiar si simplul fapt de a vorbi despre viata sentimentele tale si de a te simti ascultat poate conta enorm!
Prietena mea mi-a spus ca vrea sa se desparta de mine pe motiv ca nu corespund cerintelor ei: rationament, logica, masculinitate, copilarism. Nu ne-am inceput viata sexuala, iar daca discut cu ea pe seama acestui subiect, imi spune ca doar pe mine ma poate dori.
Buna ziua! Sunt in relatie de 9 luni de zile cu o fata de varsta apropiata cu a mea.De aproximativ 1 luna jumatate este plecata in Anglia unde va mai sta 2 luni jumatate.Zilele trecute mi-a spus ca vrea sa se desparta de mine pe motiv ca nu corespund cerintelor ei : rationament , logica, masculinitate, copilarism ( cat timp a fost cu mine in Romania nu a spus nimic despre ele – ci le-a acceptat asa cum erau). I-am spus ca pot incerca sa le schimb dar nu vrea sa auda nicicum de asa ceva , nu doreste sa ma schimb , imi spune ca nu ma mai vrea, nici nu doreste sa discutam despre asa ceva, de fiecare data inchide subiectul si se supara..Tot imi spune ca nu mai vorbeste cu mine pana se intoarce inapoi in Romania dar de fiecare data cand ii scriu ea vorbeste cu mine.A spus ca nu mai doreste nimic de la mine nici cand se intoarce.Amandoi nu ne-am inceput viata sexuala,dar daca discut cu ea pe seama acestui subiect, imi spune ca doar pe mine ma poate dori si ca ar vrea sa facem dragoste.Am impresia ca isi neaga sentimentele de dragoste ce le are fata de mine.Ce sfaturi imi dati in acest caz?imi spune ca nu mai doreste nimic de la mine dar eu cred ca inca ma iubeste doar ca vrea sa fie detasata de mine cat timp e pe acolo ( e de felul ei mai libertina dar in limita responsabilitatii).Eu vreau sa o recuceresc dar ea nu vrea sa se lase nicicum.Astept cu mare interes solutii din partea dumneavoastra.Va multumesc frumos!
Este posibil ca ceea ce presupuneti dvs sa fie adevarat, sau este posibil sa va fie greu sa acceptati adevarul si atunci sa cautati explicatii de genul, sau alte variante posibile… Eu m-as intreba, ce anume va determina sa cautati astfel de explicatii? Cu alte cuvinte, ce va face sa credeti ca va minte si nu ca va spune adevarul? O relatie ar trebui sa fie bazata pe sinceritate, mai ales cand vine vorba despre lucruri atat de importante precum ce simtim unul fata de altul si viitorul relatiei noastre. Acestea fiind spuse, cum ati caracteriza relatia dvs?ma gandesc ca este posibil ca prin atitudinea afisata ea sa iti ‘testeze’ loialitatea… poate exista in ea si dorinta de a nu te pierde? Incearca sa discutati despre aceste subiecte… daca se poate. In rest, rabdare… distanta este o problema in relatii. Succes!
Insotitor la scoala – Bucuresti
Caut insotitor la scoala pentru baiat de 7 ani cu dificultati de socializare si intarziere in dezvolarea comunicarii spontane. Scoala se afla in zona Piata Alba Iulia (Bucuresti), program 9-15/16. Pentru mai multe detalii si CV-uri: artc208@gmail.com.
Caut pentru angajare/colaborare consilieri psihologici/psihoterapeuti cu experienta practica si portofoliu de clienti activ – Bucuresti
Clinica de servicii psihologice People Develop Center cauta pentru angajare/colaborare part time sau full time psihoterapeut sau consilieri psihologici cu atestate de libera practica eliberate de Colegiu si portofoliu de clienti activ. Cei interesati va rog sa trimiteti CV-ul pe adresa: office@peopledevelop.ro
Ofer spre inchiriere cabinet pentru psihoterapie sau consiliere psihologica – Bucuresti
Ofer spre inchiriere cabinet pentru consiliere psihologica sau psihoterapie copii, adolescenti sau adulti. Tariful este de 20 lei/ora sau 50lei/zi. Oferta este valabila in perioada 5 august-5 septembrie 2015.
Cei interesati ma pot contacta la tel: 0724.813.112
Imi trosneste un umar odata cu fiecare rotatie interna, externa, abductie, aductie, ridicare de brat, fiecare trosnitura fiind insotita de durere.
Buna ziua!Am 21 de ani si de 2 zile, imi trosneste umarul drept odata cu fiecare rotatie interna, externa, abductie ,adductie, ridicare de brat, fiecarele trosnitura fiind insotita de durere. In momentul in care umarul este in repaus, nu simt nicio durere. Simptomele au inceput intr-o dimineata, brusc, fara sa fac nimic iesit din comun. Doar cu o zi inainte, am carat un rucsac, am tras de o valiza si am facut curatenie prin casa, dar nimic din ce nu mai facusem de obicei. Desi sunt studenta la medicina, nu stiu ce diagnostic as putea sa-mi pun, mi se pare neobisnuit ce mi se intampla dat fiind faptul ca repet, nu am facut nimic din ce nu mai facusem de obicei. Multumesc anticipat!
Intrebarea mea este cine te impiedica sa iti faci niste investgatii suplimentare la medic? Studentii la medicina, si chiar medicii, sunt tot fiinte umane, si sunt si ei potentiali pacienti…de acord… tocmai pt ca esti studenta la medicina ar trebui sa stii ca este nevoie de ‘ochiul si mana’ specialistulProbabil contractii ale zonei scapulohumerale. Mergeti la masaj terapeutic.
Am avut o relatie de aproape 2 ani si ne-am despartit in ianuarie. Il iubesc foarte mult si inca nu m-am obisnuit cu ideea asta. Nu mai pot fi cu el, din cauza faptului ca el a inceput sa imi implice familia in certurile noastre, spunand doar vorbe urate despre mine. Si de atunci ai mei nu il mai accepta.
Buna ziua…. Am 20 de ani, sunt studenta… Am avut o relatie de aproape2 ani cu un baiat de 24 de ani. Ne-am despartit in ianuarie si de atunci am continuat sa ne mai vedem pana acum o luna… Il iubesc foarte mult, si inca nu m-am obisnuit cu ideea asta… Simt ca nu mai pot trai fara el, imi fac rau zi de zi gandindu-ma la el., nu dorm noptiile, plang si multe altele… Zi de zi ma prefac ca sunt bine dar eu defapt sufar… Din pacate nu mai pot fi cu el, din cauza faptului ca el la un moment dat a inceput sa imi implice familia in certurile noastre, spunand doar vorbe urate despre mine… Si de atunci ai mei nu il mai accepta. Nu stiu ce sa fac, daca ar fi fost ai mei de acord acum eram cu el. . Dar asa sunt obligata si pusa in situatia de a trai fara el. Am momente cand mi-as dori pur si simplu sa mor, momente cand mi as fi dorit sa nu ma fi nascut… Am incercat sa il uit, am vorbit si cu altii baieti… dar nu ma pot lipi de nici unul. Refuz absolut totul! Acum cateva zile am primit un mesaj de la cineva necunoscut care mi a spus… Ca daca nu fac ceva acum repede, il voi pierde pentru totdeauna…. Pt ca pleaca in Uk. Ma doare foarte tare, cand am auzit ca pleaca parca a cazut cerul peste mine… L-as opri, dar nu pot pentru ca nu mai pot sa ma impac cu el… Al mei nu il mai accepta. Sunt pusa sa aleg intre el si parintii. Vreau un sfat. Vreau sa il uit. Imi fac rau singura, el crede ca eu sunt bine , ca nu l-am iubit niciodata. Am mai avut inainte o relatie… Dar nu am simtit ce simt acum pt el. Nu mi-a fost asa greu! Cand eram cu el, eram cea mai fericita … Niciodata nu am fost nevoita sa apelez la terapeuti. Dar sincer acum chiar am nevoie. Nu fac fata singura… Pentru ca nu am cu cine vorbi. Pentru ca toti spun ca o sa treaca, ca sunt tanara, ca am toata viata inainte… Acum sunt la facultate, la medicina si simt ca nu mai pot face fata… Imi vine sa renunt la tot. Nu ma pot concentra. Please help
E o simpla dependenta. Unii fumeaza, altii beau, altii joaca jocuri si pariaza. Partea comuna este ca nu se pot opri. Exista o cauza profunda, care te face sa actionezi IMPOTRIVA TA. Sa actionezi adesea irational. Ai de lucru asupra ei, insotita, ghidata de un specialist. Altfel, ca orice dependenta, refuza sa cedeze, si chiar se poate agrava.Motivul pentru care relatia nu a mai continuat sunt doar parintii tai sau mai exista si alte motive care tin de relatia dintre voi doi? El cunoaste aceste motive? El cum vede relatia si despartirea voastra? Imi imaginez ca motivul pentru care parintii tai il resping acum este pentru a te proteja. O reactie, de altfel, sanatoasa si care denota grija si iubire din partea lor. Eu as sta de vorba cu ei mai serios si le-as spune ce simt, prin ce trec, care sunt nevoile si dorintele mele. Si as vorbi si cu el. Intr-o relatie de cuplu trebuie sa tii cont si de rudele partenerului, pt ca vine la pachet cu ele.Din cele scrise de dv. reiese ca motivul pentru care nu aveti o relatie de cuplu cu aceasta persoana este ca familia nu este de acord. Nu ati specificat motivele pentru care ei sunt impotriva. Puteti sa analizati situatia si sa decideti ce anume doriti de fapt. Daca nu reusiti sa faceti acest lucru singura va sfatuiesc sa apelati la un terapeut cu ajutorul caruia sa puteti privi situatia in mod obiectiv si sa luati cele mai bune decizii pentru dvs. Succes!Eu ti-as indica sa discuti deschis cu el, sa ii marturisesti ceea ce simti, si sa ii spui si problemele care au aparut cu ai tai, ca ei nu il mai accepta pt ca el a vorbit urat despre tine de fata cu ei. Poate si el te iubeste la fel de mult, dar se teme sa iti arate acest lucru crezand ca tu nu mai simti la fel.. Eventual deliberati amandoi ca, daca va doriti sa fiti din nou un cuplu, ar fi sanatos ca el sa nu isi mai arate laturile negative in fata parintilor tai; acelea pot fi prelucrate si discutate doar in cadrul relatiei voastre. In orice caz, daca nu ii marturisesti ceea ce simti, e posibil sa ramai cu sentimentul ca povestea nu s-a incheiat de fapt, si cu regretul ca poate ati pierdut amandoi o mare iubire din simplul motiv ca nu ati avut curajul sa comunicati deschis unul cu celalalt.Cum ne spui mult prea putine lucruri despre relatia voastra o sa ma rezum la un indemn ce poate fi oricum folositor. Bucura-te de viata si de clipele petrecute impreuna pana acum. Oricat de frumoase ar fi fost aceste clipe, nu fi amarat/a ca s-au terminat…fii bucuroasa ca s-au intamplat Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
