Arhiva lunara pentru august, 2015
| 187 vizite |
Am fost cu cineva 2 ani. De curand, am aflat ca se intalneste si cu altcineva, iar cand l-am confruntat, m-a lovit, provancandu-mi o fisura de coaste. Mi-a spus ca nu valorez nimic, ca nu sunt buna de nimic, ca o sa mor singura si ca doar a vrut sa ma foloseasca.
Am fost cu cineva 2 ani de zile. De curand, am aflat ca vorbea cu o terta persoana. Cand l-am confruntat, m-a lovit (fisura de coaste). Si-a cerut apoi iertare si eram dispusa sa il iert, dar isi schimbase complet atitudinea. In plus, nu aveam certitudinea ca o taiase complet cu terta persoana, desi imi jura ca a facut-o (asta dupa ce a numit-o de fata cu mine in toate felurile posibile si imposibile). La un moment dat am decis ca e cazul sa luam o pauza, pentru ca nu mai puteam duce psihic tot calvarul. A venit plangand la mine, spunandu-mi sa ma gandesc la relatia noastra, la faptul ca ne vom muta impreuna, ca vom avea copii, ca ma iubeste. Nu am cedat, pentru ca simteam ca ceva nu e in ordine. Post-factum am aflat ca el de fapt era cu terta persoana intr-o relatie de cateva luni bune si ii mintea pe prietenii nostri comuni cum ca el de fapt nu mai este cu mine. Cand l-am sunat sa il confrunt, mi-a aruncat in fata ca nu valorez nimic, ca nu sunt buna de nimic, ca o sa mor singura pentru ca nimeni nu ma suporta si nimeni nu ma iubeste si ca doar a vrut sa ma foloseasca lunile acestea.
Sunt complet la pamant si nu pot sa imi revin, mai ales ca totul s-a intamplat intr-o perioada cu incarcatura emotionala foarte puternica pentru mine (moartea bunicii mele, examenul de licenta – pe care a trebuit sa il aman). Nu mai inteleg nimic, ma poate ajuta cineva? Va multumesc in avans si imi cer iertare daca am deranjat.
in primul rand condoleante! In al doilea rand as dori sa iti atrag atentia asupra faptul ca, asa cum l-ai descris, acest individ are niste probleme destul de semnificative si ar fi de dorit sa se ocupe de ele. Mi se pare ca ai instincte foarte bune si ca daca le asculti si pe viitor (poate mai des) si o sa te gandesti la binele si siguranta ta, totul o sa fie asa cum iti doresti. Daca simti ca ai nevoie de sa te descarci si ai posibilitatea, poate ar fi o idee sa vorbesti cu un psihoterapeut… macar pt o vreme in care sa te reasezi pe picioare. Se poate, succes!
2
Buna ziua ! Atâta timp cat a putut sa te lovească si atat de grav , nu mai are rost sa îi mai dai nici o șansa . E oribil sa lovești o femeie si apoi sa vrei sa te ierte si sa te iubească ! Șterge-l din minte si caută ceva mai bun !!!Imi pare foarte rau pentru toate lucrurile pe care le petreci in acest moment. Intr-adevar ai parte de o incarcatura emotionala foarte puternica si greu de gestionat de una singura. Cred ca in acest moment ai nevoie sa stai de vorba cu cineva despre toata aceste lucruri pe care le petreci si sa ai putin grija de tine. Traversezi o perioada dificila, iar faptul ca ai apelat la noi imi transmite ca iti doresti sa discuti cu cineva si ca ai nevoie de suport. Daca esti din Bucuresti si daca doresti, ma poti contacta in privat.Asa cum au spus si colegii mai sus, important este ca ai cerut ajutorul macar in felul acesta. Nu te opri aici, fa ceva pentru tine si intra intr-un proces terapeutic. Ceea ce ti se intampla acum, probabil ca ti s-a mai intamplat, altfel nu ai fi fost dispusa sa accepti o bruta si un om fara scrupule in preajma ta. Investeste in tine, in educatia ta emotionala, vezi ce probleme din istoricul tau de viata te fac sa te invarti in cerc si sa faci alegeri atat de toxice pentru tine. Priveste spre tine si vezi ce meriti. Actioneaza in consecinta!Divorț fără discuții. Ala nu e bărbat ce da într-o femeie.Poate ne auzim în privat, trec prin ceva asemănător și eu…….Fii fericita, te-a ajutat Dumnezeu la timp, si ti-a deschis ochii. Un om violent care te loveste atat de puternic, nu te respecta, si te ignora, este o pacoste. Insa problema e si la tine, ce te face sa iti mai doresti sa fii atrasa de un astfel de individ, care te mnte, te foloseste, si te loveste? Esti masochista?
) si o sa te gandesti la binele si siguranta ta, totul o sa fie asa cum iti doresti. Daca simti ca ai nevoie de sa te descarci si ai posibilitatea, poate ar fi o idee sa vorbesti cu un psihoterapeut… macar pt o vreme in care sa te reasezi pe picioare. Se poate, succes! 
Sunt femeie si un consumator de tip ALFA: beau bere in fiecare seara, pentru relaxare, destresare. Parintii mei au lucrat in comert, mama a vandut in crasma si m-au invatat cu acest gust inca de mica. Au murit amandoi de ciroza hepatica.
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:
Buna dimineata! Dupa mai multe cautari in lumea internetului, am ajuns la o concluzie desigur, neprofesionista si neavizata dar destul de certa. Sunt un consumator de tip ALFA, dupa clasificarea facuta de prof. E.M.Jellinek. Adica beau alcool pentru relaxare si destresare. Si asta in fiecare seara in general dupa Ora 22. Sotul nu cunoaste cantitatile reale si nici frecventa cu care se intampla asta pentru ca ascund. Specific faptul ca singurul alcool preferat este berea. Motivul? Simplu si interesant totodata. Parintii mei au lucrat in comert, mama a vandut bere la halba in crasma si m-au invatat cu acest gust inca de mica. Specific ca au murit amandoi de ciroza hepatica. Tot ce indraznesc sa cer azi, acum este AJUTOR in a-mi invinge aceasta boala. O recunosc, o constientizez si mai presus de toate o urasc. Mi-e frica mai ales de ravagiile fizice, psihice si sociale pe care le poate face alcoolismul. Va implor asadar, dati-mi VOINTA sa-l inving si promit ca voi urma cu sfint
enie orice sfat ajutator in acest sens. Va multumesc.
Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
exista psihoterapeuti spcializati pe adictii care va pot fi de ajutor, Dvs. nu trebuie decat sa alegeti unul si sa mergeti la el! Se poate, succes!:
RASPUNS: “Bună ziua. Azi am avut un sentiment puternic de neputință. După mesajul expus pe acest site, am fost sfătuită să contactez un psihoterapeut specializat în adicție ceea ce am și făcut. Marea problema ar fi prețul exorbitant a unei singure consultații. Aș zice clar ca a te face bine psihic nu este pentru orice buzunar. Sincer, mi se pare imposibil în ce ma privește. Întrebarea se pune, am eu șanse să mă tratez? Aici aș putea face asta? Simț o nevoie acută de a scăpa de viciul alcoolismului care îmi face viață din ce în ce mai adâncită în stări de anxietate și tristețe. Va rog așadar încă o dată. Ajutor!!!”:
Buna ziua. Contactati-i, va rog, pe cei de la Asociatia Aliat. Au avut (nu stiu daca inca mai au) programe de consiliere gratuita, iar pe site-ul lor sunt informatii si despre posibilitatea decontarii tratamentului. aliat-ong.ro/Botezat-Antonescu Radu Andrei
:
exista tarife si tarife pt sedintele de psihoterapie dar sunt si programe speciale. Succes!Fanache A. Remus
:
Claudia Pricop primul pas este sa vrei sa scapi de aceasta problema, urmatorul pas este sa apelezi la ajutor specializat, sa participi la sedintele individuale si de grup, si desigur, sa ai suportul familiei in aceasta lupta (pentru ca va fi o lupta toata viata, cu urcusuri si coborasuri, cu recidive si momente bune, dar important e sa ai sustinerea familiei si sa nu renunti). Mai multe lucruri despre asta le vei afla de la grupul sau terapeutul care te va ajuta, cauta in orasul tau astfel de grupuri (poti incepe de pe google) si vezi si ALIAT daca au filiale in orasul tau si daca te pot ajuta.Psihologul Va Raspunde
:
Frica ta accentueaza dependenta ta. Cu cat creste frica ta, cu atat vei fugi de ea. Ai de rezolvat o problema sufleteasca, o frica, si abia dupa aceea vei resui sa iti impui vointa. Vointa e ceva RATIONAL, frica e ceva EMOTIONAL, adica e mult mai puternica. Rezolva situatia pe plan emotional, si lucrurile se vor rezolva de la sine. Sau amana rezolvarea, si traieste tiparul parintilor tai. Tu alegi. Sa nu uit, o problema emotionala nu se rezolva nici prin vointa, si nici de una singura. De aia exista specialisti in dependente.
Cand aveam vreo 8 ani am masturbat un baiat, eu fiind tot baiat. Acum, dupa mai multi ani, imi aduc aminte si ma simt foarte prost.
|
|
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Cand aveam vreo 8 ani am facut ( va rog sa imi scuza-ti expresia ) ” laba” unui baiat , eu fiind tot baiat …( cred ca am facut doar 5-6 secunde nimic mai mult ). Acum dupa mai multi ani imi aduc aminte si ma simt foarte prost . Ce pot sa fac sa trec peste si sa uit de aceasta experienta
|
||
|
|
|||
|
|
Ce anume te face sa te “simti prost” gandindu-te la asta?
|
||
|
|
|||
|
|
ai putea sa discuti despre acest lucru cu un sexolog, de exemplu. Ma gandesc ca acum esti intr-o perioada mai dificila (poate adolescenta? nu ai mentionat) in care iti pui intrebari despre sexualitate. Nu lasa situatia nelamurita. Succes!
|
||
|
|
|||
|
|
Nu ai spus cati ani ai. Apoi, ce anume te face sa te simti prost din experienta trecuta? Gandeste-te la asta si vezi.
|
||
Am 19 ani, sunt intr-o relatie de 4 ani si am o fetita de 2 ani. Partenerul meu are 35 de ani, nu ne mai intelegem si ma neglijeaza. In plus, am vazut in telefonul lui un numar al unei fete care frecventeaza aceleasi cafenele ca el.
Bună ziua! Am 19 ani sunt intr-o relatie de 4 ani am o fetita de 2 ani. Stau impreuna cu partenerul (35 ani) si fetita noastra. In urma cu un an au aparut certuri din ce in ce mai dese si nu ne mai intelegem. El sta mai tot timpul plecat , ma neglijează atat pe mine cat si fata. Acum cateva zile am vazut un numar de telefon al unei fete care frecventează aceleasi cafenele ca partenerul meu. As vrea un sfat in legatura cu situatia mea . Sa incerc sa mai trec cu vederea sau sa incerc sa pun capat acestei relatii din care mâine poimâine poate avea de suferit atat eu cat si fata mea?
tu ce crezi ca ar fi cel mai bine de facut pt copilul tau?La o astfel de intrebare multe femei raspund: Cel mai bine este copilul sa aibe tata, de aceea ma sacrific, raman in relatie, pana copilul este major apoi imi vad de viata mea. Trist, dar foarte adevarat.Ai gasit doar doua variante si amamdoua duc spre suferinta. Crezi ca poti gasi o a treia cale? De exemplu sa porti o discutie civilizata cu partenerul tau?Niciodata nu este prea tarziu, cred insa ca o femeie care reuseste sa fie libera si independenta din mai toate punctele de vedere este mult mai fericita si apreciata. Te-ai gandit sa iti finalizezi scoala, iar in caz de e finalizata sa iti alegi un job care iti aduce implinire sufleteasca?Asta numai e relatie tu 19 si el 35sa inteleg ca el la 31 ani ii place sa corupa minore (tu avand 15 in acel moment), iar acum cand ai devenit prea matura pentru el nu ii mai place de tine. Ce relatie vrei sa ai cu un astfel de om? Si mai ales, cand fata ta se va face mai mare, cu ce ochi crezi ca se va uita el la ea tinand cont ca nu i-a pasat cand tu aveai 15? Ar trebui sa te gandesti serios la viitorul tau si al copilului tau, mai ales ca el dupa cum vezi, nu te considera prioritatea lui in viata si deja se uita dupa altele iar in timp iti spun, va fi si mai rau.In situatii limita eu incerc sa analizez toate variantele si in timp o aleg pe cea care o consider mai buna. Poti sa te gandesti ce optiuni ai: sa discuti si sa ajungi la intelegere cu partenerul tau, sa ii spui nevoile tale si ale fetitei, sa vezi unde ai putea pleca cu fetita daca situatia devine mai rea si cum v-ati descurca. Eu iti recomand sa nu te grabesti cu decizia caci de obicei in timp lucrurile devin mai clare.viata e prea scurta ca sa sa ne lamentam co fi co pati, mai bine fiecare pe drumul lui, sa nu-ti fie teama, ai viata inainteDaca fiica ta te-ar intreba acest lucru, ce i-ai spune? Gandeste-te ca exemplul ei in viata esti tu. Ce va vedea in relatia de cuplu a parintilor sai, va face si ea pentru ca noi, oamenii, avem tendinta de a cauta familiaritate in vietile noastre, deci parteneri care sa semene cu parintii nostri.Daca vederea unui simplu numar de telefon te face deja banuitoare, exista o problema si la tine. Asa ca relatia sufera din cauza ambilor, si e nevoie de un specialist din exterior pentru a va ghida spre o comunicare eficienta.
Mi-e frica de barbati. Am 27 de ani si nu am avut nici o relatie. Cand capat incredere sa povestesc cuiva (femeie, nu barbat) ma cuprinde teama si nu reusesc sa vorbesc.
Ti-a fost vreodata frica de barbati? Ti-a fost vreoadata frica sa ai o relatie cu vreun barbat (nu musai intima)? Mie da. Trezesc suspiciuni pt ca am 27ani si nu am avut nici o relatie. Spun ca:asa imi e bine. Nu, nu imi este dar imi e greu sa vorbesc cuiva despre fricile mele. Ma simt vinovata si cand vorbeste gura fara mine. Mai am momente cand mai spun (uneori fara sa vreau) ce ma mai apasa…ulterior ma simt vinovata si imi este frica. Nu stiu; nu stiu spre ce ma indrept. Cand scriu; cand nu stau fata-n fata cu omul nu trec prin aceeasi teama, nu trec prin acelasi sentiment de vinovatie ca am vrobit. Am o usoara teama de a nu fi descoperita si sa nu mi se intample nimic rau. E ca si cum as evita asumarea oricarei responsabilitati… Mi-as dori sa-mi pot depasi teama, mi-as dori sa pot avea o viata normala, insa atunci cand capat incredere sa povestesc cuiva (femeie; nu barbat) imediat ma cuprinde teama…si nu reusesc.
imi imaginez ca este foarte neplacuta aceasta frica si sper ca imi poti accepta sugestiile (chiar daca vin din partea unui barbat). Ma gandesc ca aceasta frica pleaca dintr-un loc greu accesibil pt tine, poate o trauma, poate o lipsa? Incearca sa iti faci curaj si sa incepi un proces de dezvoltare personala cu un psihoterapeut… cauta sursa si depaseste-o. Se poate, succes!Nu este nimic gresit in a a decide sa iti traiesti viata pe cont propriu fara a fi implicata intr-o relatie. Daca nu simti nevoia unui partner, nu te implica intr-o relatie doar pentru ca cei din jur se asteapta sa o faci. O relatie implica responsabilitati pe care nu esti obligata sa le accepti daca nu doresti asta. Atata cat esti pe picioarele tale si esti satisfacuta de stilul de viata avut – care nu implica o relatie, este in regula. Cand vei dori mai mult de atat, vei gasi o cale sa o faci.Internetul pare sa fie un mediu in care te simti mai in siguranta. Poti incerca sa scrii lucrurile astea prin email unui terapeut. Sunt sigur ca unul cu o pregatire adecvata va intelege.Ar trebui sa te autoanalizezi (daca nu vrei sa mergi la un psihoterapeut) si sa vezi ce anume declanseaza aceasta teama a ta, cand a aparut prima data si in ce situati, si ce anume crezi ca se poate intampla daca iti asumi anumite responsabilitati? Iti este frica sa nu fi ranita sufleteste sau e ceva mult mai profund, ceva din copilaria ta sau ceva ce are legaura cu familia ta? Analizeaza ce am zis, si daca vrei sa vorbim (de la distanta, fara sa ne vedem, online) sunt prin zona. Problema ta se poate rezolva in timp, cu putina rabdare si incredere si cu ajutorul cuiva care stie sa te ghideze si sa iti redea increderea in tine, trebuie doar tu sa vrei sa faci primul pas.Este important sa afli ce anume genereaza aceasta teama. Schimbarea se poate produce numai daca intelegi si integrezi in tine factorul declansator. Poti apela la serviciile unui psiholog pentru sprijin si indrumari.Teama asta e o afectiune, nu un simplu moft, si doar un specialist te poate ghida catre eliminarea ei. O vei face cand te vei simti pregatita. Cand vei considera ca da, ai suferit destul.
Am 25 de ani, sunt introvertit si am o problema cu sociabilitatea. Pur si simplu ma plictiseste de moarte sa socializez cu semenii, iar atunci cand sunt nevoit sa socializez un timp mai indelungat (fortat de anumite imprejurari), simt ca acest lucru ma oboseste psihic.
Salutari. Numele meu este Ovidiu, am 25 de ani, sunt introvertit si am o problema cu insociabilitatea. Pur si simplu ma plictiseste de moarte sa socializez cu semenii, iar atunci cand sunt nevoit sa socializez un timp mai indelungat (fortat de anumite imprejurari), simt ca acest lucru ma oboseste psihic.
Inca din scoala generala si liceu am fost un baiat retras si timid, care nu socializa decat cu putine persoane, si asta mai mult din cauza fricii de a nu parea penibil in ochii celorlalti.
Timpul insa a trecut, mi-am terminat studiile (facultate + masterat) am mai lucrat la dezvoltarea mea pe diverse planuri (personala, intelectuala, sportiva), am trecut prin diverse situatii de viata si cred ca am scapat de cea mai mare parte a timiditatii, insa de cativa ani buni am ajuns sa simt dispret pt semeni, precum si plictiseala in prezenta lor, iar asta cred ca ma afecteaza negativ.
O problema e ca nici nu sunt prea motivat sau interesat sa-mi dezvolt competentele sociale fata de semeni, placandu-mi mai mult singuratatea, cand stau pur si simplu singur cuc fie acasa, fie in mijlocul naturii si meditez indelung la chestii precum sensul vietii sau sa cuget la diverse idei si precepte citite prin cartile de filosofie ale diversilor autori. Tot in singuratate imi mai place de asemenea sa citesc carti din diverse domenii care ma pasioneaza, in stil autodidact. Citesc cam orice, de la literatura la istorie, de la filosofie la psihologie, de la stiinta la istoria artei si de la teologie la istoria religiilor. Prieteni adevarati nu am decat foarte putini (vreo 3) si ma intalnesc cam rar cu ei, deoarece momentan sunt plecati in zone diferite ale tarii.
Chestia e ca atitudinea mea fata de viata si societate parca ca imi reduce competentele sociale si de multe ori ma simt ca un salbatic in societate.
Nu ma mai motiveaza aproape nimic din ceea ce ma motiva in trecut: nu mai dau doi bani pe a avea o “cariera” la locul de munca (o consider un fel de sclavie moderna)- de altfel mi-am si dat demisia de la job, nu ma mai intereseaza atat de mult banii (desi am o situatie materiala destul de buna), nici posesiunile materiale si nici statutul social sau pozitia in ierarhia de la job. Efectiv mi se par “desertaciuni” si imi vine sa mictionez pe toate acestea cu jet.
De asemenea, nici cu tinerii de varsta mea nu am nicio treaba, fie fete, fie baieti. Numai cand aud pe strada sau cand stau la vreo terasa despre ce platitudini discuta tinerii si tinerele de varsta mea (barfe, discutii despre alte persoane, discutii despre cum ar vrea ei sau ele sa urce in ierarhia sociala, meciuri de fotbal, bauturi alcoolice, discoteci, “peripetii” din cluburile de noapte, rujuri, creme, machiaje, unghii, rochii etc), efectiv mi se face greata.
Tin sa precizez ca sunt cat de cat umblat prin lume (atat prin tara cat si prin strainatate), am studii superioare finalizate (facultate + masterat), sunt vaccinat, am toate analizele in regula, practic sport regulat si am un stil de viata sanatos.
Ce spuneti, este indreptatita sau nu atitudinea aceasta pe care o am fata de semeni si societate? Eu cred ca fie ea indreptatita sau nu, cert e ca simt ca-mi dauneaza. Ce sa fac?
Precizez ca in cadrul lecturilor mele autodidacte citit (printre altele) si multe carti de psihologie si psihanaliza, in special de Freud, precum si o mare parte din colectia de “Psihologie practica” de la editura Trei. La inceput am simtit ca ma ajuta si chiar m-au ajutat sa constientizez anumite trairi si emotii pe care le aveam, insa cred eu ca dupa ce atingi un anumit nivel de cunostinte, aceste carti incep din ce in ce mai mult sa devina banale, continand chestii care se repeta pana la plictiseala. Adica sunt foarte bune pt cei mai putin initiati intr-ale psihologiei, insa devin cam banale pt cei care-s ceva mai avansati.
Am avut discutii si cu cativa psihologi, insa si de acestia am cam ramas dezgustat deoarece, nu vreau sa ma laud si nici sa jignesc, insa cel mai probabil ca eu insumi stiam mai multa psihologie decat stiau ei, mai ales cand abordam notiuni si idei despre care habar nu aveau sau stiau doar foarte vag. Astfel mi-am dat seama ca si multi dintre psihologi sunt tributari sistemului execrabil de invatamant de astazi si ca multi l-au imbratisat in facultate pe “sfantul 5″, ceea ce ma face reticent sa ma las pe mainile unui astfel de individ.
Ce-mi recomandati sa fac? Cum sa procedez in continuare?
Interesanta poveste de viata. Din punctul meu de vedere, nu cred ca ai vreo problema, decat, daca se poate numi problema, aceea a unei cunoasteri inalte care te-a determinat sa te indepartezi de oamenii pe care-i vezi plini de patimi si sa aspiri catre un Tel mai Inalt. Spun acest lucru in special datorita cartilor de teologie sau istoria religiilor. Ai vazut desertaciunea vietii si neimportanta unor lucruri prea importante pentru altii. Poate ar trebui sa-l mai citesti si pe Larchet, daca n-ai facut-o deja dupa care, iti recomand din tot sufletul, sa mergi la Manastirea Oasa, unde vei gasi duhovnici foarte buni, cu o cultura si inteligenta peste medie si unde sunt sigura ca vei gasi raspunsurile dorite. Din ce punct de vedere consideri ca ai probleme? Al lumii, al tiparelor lumii in care traim?ai incercat un psihoterapeut ‘de varf’, care este trecut prin viata atat de zi cu zi cat si prin cea profesionala/academic? Te intreb pt ca am senzatia, din ce ai scris, ca ai nevoie de a fi in contact cu persoane evoluate, care sa te scoata din stilul de viata pe care il ai si care a inceput sa te si ingrijoreze, aparent. Sa stii ca noi psihologii suntem tot oameni, cu limitele noastre (mai ales in cunostinte teoretice in primul rand pt ca sunt foooooaaaaarte multe carti de cititMie nu imi este clar in ce fel simti ca iti dauneaza felul tau de a fi. De ce ai vrea sa te schimbi? Ce anume vrei sa obtii? Vrei sa fii altfel decat esti? Eu daca as fi in locul tau mi-as gasi o pasiune sau ceva care sa ma intrige sau sa ma provoace intelectual, astfel incat sa-mi folosesc toate abilitatile intelectuale pe care le am si la care am muncit. Iar in rest eu nu cred in schimbare decat daca asta este ceea ce tu iti doresti cu toata fiinta ta. Viata este prea scurta pentru a fi traita altfel decat iti doresti tu.vreau sa te cunoscDin cele scrise de tine, eu observ o ambivalenta extrema, greu de suportat. Printre randuri vad INFATUARE, insa si DISPERARE, tocmai pt faptul ca esti un tanar inteligent si constientizezi ca, in orice acceptiune, nu te poti simti implinit in singuratate, rupt de oameni, oricat de inferiori iti par. Poate doar, in viata monahala, dar si acolo, iti imparti viata si sufletul cu EL.. Sunt de acord cu colegul care ti-a sugerat un consult psihiatric, ma rezum doar la a considera ca exista o dereglare responsabila pt.acest chaos intelectual, ca sa zic asa, aceasta supra-mega-extra-meta pozitionare fata de semenii tai, viata, societate. Cand incepi sa actionezi in detrimentul calitatii vietii personale, a ceea ce se considera ”normal” prin prisma normelor si conduitelor sociale, tanar, sanatos trupeste fiind, putem lua in considerare o afectiune de natura psihica.Ai o stare de disconfort care nu intelegi de unde ti se trage. Ar putea fi pentru ca nu te simti util? Nu e cam egoist sa studiezi atat fara sa folosesti ce ai studiat pentru a face ceva pentru altii? Daca nu iti place lumea in care traiesti de ce nu faci ceva pentru a o schimba, dupa “puterile” pe care le ai?Eu zic sa continui cautarile, si sa alegi psihologul care ti se potriveste. In relatia client-psiholog, ceea ce conteza foarte mult este COMPATIBILITATEA dintre cei doi, si RELATIA TERAPEUTICA pe care ati reusit sa o stabiliti. E adevarat ca multi pshologi pot fi sub nivelul tau de cultura generala, insa asta conteaza mai putin. Cauta PERSOANA compatibila cu personalitatea ta. Chiar daca pentru asta schimbi 10 persoane. Unii ofera prima sedinta gratuita tocmai pentru a verifica acest nivel de compatibilitate cu clientul.eu stiu un lucru: este foarte important ca orice moment de bucurie sau chiar de tristete sa fie impartasit cu cineva,altfel nu ai nici o satisfactie…degeaba ai studii,averi sau orice altceva…..:)
Am 25 de ani si nu am avut niciodata o relatie serioasa. De curand am cunoscut un barbat cu 10 ani mai in varsta ca mine, pe un site. Poate iesi ceva serios din toata treaba aceasta?
Am 25 de ani si nu am avut niciodata o relatie serioasa. De curand am cunoscut un barbat cu 1o ani ma invarsta ca mine, pe un site. O perioada am vorbit acolo, apoi, dupa vreo doua saptamani mi-a cerut numarul de telefon. Mi-a scris, dar eu am fost mai rece, de teama. Am mai spus si unele rautati si nu mi-a mai scris decat sporadic. Apoi, am avut o perioada in care am vorbit zilnic la telefon, o ora, doua. Nu stiu ce sa zic, ma cauta, povestim mult, ca mai apoi sa nu ma mai caute. Dupa ce ii scriu, ma cauta din nou. Cum ma sfatuiti sa procedez? Poate iesi ceva serios din toata treaba aceasta?
tu vrei sa iasa ceva serios din ‘treaba asta’? Daca da, atunci poate este timpul sa schimbi ‘abordarea’. Succes!Ce sa faci..? Pai, sa nu-l mai cauti. Cineva, barbat, sau femeie, daca doreste sa intre in legatura cu altcineva, o face, gaseste timp, chef, mod de abordare. Relatiile la telefon, pe internet, sunt de multe ori, amagitoare, nu cunosti de fapt respectiva persoana. Daca acest barbat te-ar considera importanta pt el, daca si-ar dori sa se apropie de tine, ti-ar arata ca este interesat de tine. Uita-l..:)In prezent retelele de socializare reprezinta o modalitate foarte folosita de intalniri. Aceasta modalitate are avantaje dar si mari dezavantaje. Unul dintre dezavantaje este proiectia. Fiecare partener proiecteaza in celalat ceea ce isi doreste sa vada si sa primeasca. Proiectia apare si in relatiile “face to face” doar ca online este mult accentuata. Am intalnit, mai multi ani in urma, o situatie cu un cuplu. S-au cunoscut pe o retea de socializare, au comunicat online, la telefon, pe skype, jurau ca au intalnit iubirea ideala. Ea din Romania, el din Mexic. Dupa 3 ani s-au hotarat sa se casatorasca, s-au intalnit in Bucuresti, dupa 20 de minute de la intalnire ea a zis ca vrea sa plece, el nu este asa cum si-a imaginat si a plecat, el ramanand singur, pierdut, dezamagit si speriat in Bucuresti.Cauta sa il cunosti mai bine, daca vrei,Ar fi timpul sa-l cunosti” face to face” .Tu ai 25 el are 35 poate nu vrea sa se compromita cu nimica, el e ok asa, dar tu cum esti?Si barbatii au temeri la fel ca si femeile. Precautia e necesara de ambele parti. Poate a fost si el fript si-atunci nu se grabeste sa va cunoasteti. La fel de bine, poate fi un tip NEserios ce doreste o aventura iar tu ai putea fi doar una din multele fete pe care le abordeaza. Nu poti sti decat daca va vedeti fata in fata. Asculta-ti intuitia. Daca simti ca vrei sa-l cunosti, spune-i-o. Daca nu, click “next”.Exista la tine o nehotarare, chiar anxietate, pe care el o simte. Primesti ceea ce oferi… el oglindeste teama ta. Sau are si el temeri? Personal, cred ca ai de INVATAT sa gestionezi mai intai fricile, si abia apoi sa ai asteptari privind relatiile.
