Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua, sunt Ana, am 18 ani si sunt dependenta de afectiune. In urma cu un an de zile eu si prietenul meu ne-am mutat impreuna, dar si cu familia lui. Pentru o perioada va trebuii sa stam separati, eventual sa ne vedem de 2 ori pe saptamana iar pentru mine este destul de dificil. Nu prea stiu cum sa primesc situatia asta, am constant o stare destul de proasta, involuntar sunt iritata si caut subiect de cearta din absolut orice. Imi este greu sa ma acomodez si nu imi gasesc locul. Ce as putea face?

ai putea sa explorezi impreuna cu un psiholog aceasta parte a persoanei tale si sa vezi ce descoperi. Cunoasterea aduce dupa sine si linisterea anxietatii . Succes!

Uneori dependenta de afetiune poate proveni din neincredere in sine si de aici teama de a nu-l pierde pe celalalt care se poate transforma in nevoia de a-l controla. Geneza are multiple cauze incepand cu prima copilarie iar descoperirea lor rapida o poti face prin explorare cu o persoana specializata, care te poate ajuta si la elaborarea lor pentru a le integra armonios in propria personalitate.

cat priveste comportamentul agesiv fara motiv in AT exista o expresie “Bad stroke is better than no stroke” (stroke-urile negative sunt mai bune decat nimic) dar pentru a intelege mai bine comportamentul generat de foamea de atentie citeste

http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/sa-nu-facem-economie-despre-a-da-si-a-primi-i/comment-page-1/

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna,am 20 ani si sunt intr-o relatie de 2,5 ani,si am ajuns in moment unde ma intreb daca mai vreau sa fiu imreuna,il iubesc si tin mult la el,dar uneori comportamentul lui nu e ceea ce imi doresc.Exemplu:locuim impreuna,suntem studenti,de o luna numai eu fac curatenie,desi i-am zis sa ma ajute,mereu gaseste scuze sau amana,isi lasa hainele mereu imprastiate prin casa.Si mai ales in ultimul timp is si deranjeaza ca umblu dezbracata prin casa,sau ca dorm dezbracata,zice nu ii mai trezeste atat de mult interesu(am un corp ft ok),saruturi imi da de alea care si parintii,trebuie sa il rog sa fie unul pasional.Asta a aparut acum vre-o 2 sapt,de cand a inceut sa lucreze,merge dimineata si vine seara,vb putin la telefon si mai ales ca vine uneori acasa si imi zice de o colega de la lucru ca e o tipa ft ok,vesela si ca isi face bine treaba la munca.Am incercat sa schimb,sai ofer sprijin cand lucra,masaje,il sunam si-l intrebam daca a mancat toata ziua ceva(fiindca chiar imi pasa),nu ii ziceam nimic de curatenie sau haine,le strangeam eu,imi faceam bucle si ma machiam ca asa ii placea,dar mare complimente nu sunt.Nu vreau sa par geloasa(desi el mi-a zis ca sunt,cand am zis ca nu imi place ca vb atat despre fata aia,si isi mai batea capul de ia daca va merge in oras cu toata echipa,bine,a insistat sa merg si eu),si mereu imi zice ca deja nu mai poate atat,ca s-a saturat de atata suparare din partea mea(cum pot sa nu ma supar cand il rog ceva si nu face,mereu gaseste scuze),cai tin morala si chestii.
Sincer nu stiu la ce sa ma gandesc si ce sa fac.Sa mai cred ca mai e viitor?fiindca eu deja ma obosesc sa fac tot efort si sa tot il rog de parca.
Sper sa nu va obositi citind toata scrisoarea asta.
Merci.

senzatia mea este ca va purtati la 20 ani ca un cuplu de 30+, casatoriti… etc. Poate ca ar fi o idee sa faci un pas in lateral si sa reevaluezi relatia si ce iti doresti tu pt viitorul tau. Succes!

Ca in orice cuplu, a ajuns si la voi perioada de monotonie si blazare in cuplu. Multe cupluri intampina aceasta perioada, fiind accentuata de suparari, nemultumiri, certuri, reprosuri, critici etc. Toate acestea duc la diminuarea pasiunii si a romantismului in cuplu. Marea arta consta in a avea o relatie de iubire unde exista stabilitate, siguranta, dar si pasiune, romantism, spontaneitate, inedit, nou etc. Intelegi ideea? )))))) Stiu ca este mai usor sa se priveasca in alta directie cand apar aceste momente, insa un test al iubirii este tocmai acesta, de a depasi momentul cu succes, pana la urmatorul test. )))) NU, nu te mira, credeai ca este usor? Iubirea este calea cea mai transformatoare,cea mai grea catre DUMNEZEU, dar cea mai minunata. IUBIRE MAXIMA!

Poti sa o iei ca pe o experienta, ai doar 20 de ani si multi ani inainte! Stiu ca nu este usor, aveti deja o perioada de cand sunteti impreuna, dar nicio persoana nu trebuie sa ramana intr-o relatie unde nu este iubita sau unde numai una “trage” ca sa mentina relatia. Cam repede a trecut “pelteaua” la voi! Este bine ca s-a intamplat acum cand nu ati hotarat clar ca vreti sa va casatoriti sau sa aveti copiii. Vad ca ai incredere in tine, esti ok, deci poti sa te focusezi pe tine si pe devenirea ta. Nu ramane acolo unde nu captezi total atentia!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Salutare!
Îmi dați și mie sfaturi despre centrele de voluntariat din Constanța și nu știu unde să mă înscriu, vă rog.
Uitați ce am gasit pe net:
http://sosisesa.ro/voluntariat/?gclid=CPf2xMn26cUCFarpwgod4DsAGw – Fundația Cultural Umanitară „Sociabilitate. Simpatie. Servire. Salvare” ( http://sosisesa.ro/despre-noi )
http://www.centras-constanta.ro/index.php?option=com_contact&Itemid=3 – CENTRAS Constanța ( http://www.centras-constanta.ro/component/option,com_frontpage/Itemid,1/ )
http://www.crucearosie.ro/activitati/voluntariat/cum-pot-deveni-voluntar.html – Societatea Națională de Cruce Roșie din România ( http://www.crucearosie.ro/despre-noi.html )
http://www.imparte.ro/Voluntariat/Vreau-sa-fiu-voluntar – http://www.imparte.ro/Despre-noi
http://www.salvaticopiii.ro/?id2=00040001 – Salvați Copiii România ( http://www.salvaticopiii.ro/?id2=00000001#Despre noi.html )
https://ongmarenostrum.wordpress.com/fii-voluntar/ – ONG Mare Nostrum ( https://ongmarenostrum.wordpress.com/despre-noi/ )
Aș vrea ajutor și seriozitatea din partea dumneavoastră, vă rog. Doresc să fiu voluntar.
Vă mulțumesc!

Buna, in primul rand tu ar trebui sa stabilesti in ce domeniu vrei sa faci voluntariat: protectia mediului, protectia animalelor, asistenta sociala (iar aici exista mai multe variante: copii institutionalizati, varstnici, persoane fara adapost etc.). Daca nu stii ce vrei, cauta informatii despre activitatea/proiectele fiecaruia dintre ONG-urile alese si poate ceva te va atrage in mod deosebit. In al doilea rand, tine cont de faptul ca fiecare ONG are propria politica de voluntariat: poate ca tu vrei sa faci diverse activitati in aer liber cu copiii dintr-un centru rezidential, dar cei de acolo au nevoie de voluntari doar pentru teme. Informeaza-te inainte de a semna contractul de voluntariat.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna am o problema "reala" am avut o relatie de 2 ani cu o fata mai mica ca si mine cu 4 ani au fost toate bune si frumoase parinti mai ascultau de rude si mai erau mici certuri din cauza parintilor ei pe urma intr-o zi mi-a spus ca ea nu mai vrea sa fie cu mine si nici nu mi-a mai vorbit nu mi-a raspuns dupa o saptamana mi-a trimis niste mesaje urate cu injuraturi si a zis sa-i dau pace ca e mai bine fara mine si i-am dat pace nu am vorbit m-a durut ca mi-a facut niste "povesti" oribile ingrozitoare sa ma injoseasca eu am spus ca-s copilari ce face si a injurat si toate astea le-a "dublat" faza e ca pe mine ma doare foarte tare uneori mi dor de ea mi-a pierdut increderea de sine am incercat sa vorbesc cu alte fete dar am cam fost "refuzat" pentru ca nu sunt un print si atunci mereu imi era dor de ea si vreau un sfat cum sa fac sa scap de asta precizez ea dupa 4 luni nu a dat nici un semn doar mesajele alea pe urma am aflat ca e cu altcineva deja..eu am suferit mult si am pus suflet faza e ca nu stiu cum sa ma controlez sa scap de dor si de tot vreau ajutor multumesc

inteleg ca inca mai suferi… poate din cauza ca inca nu ai depasit faza de doliu a separarii, care dureaza diferit pt fiecare dintre noi. Ma gandesc ca s-ar putea sa mai ai nevoie de ceva timp pana te adaptezi si pana finalizezi ruptura… in ritmul tau. Daca vrei sa aprofundezi, sunt sigur ca orice psiholog te-ar putea insoti. Succes si capul sus !

Vezi tu, multi trec prin astfel de situatii , e normal sa-ti scada increderea in tine pentru ca te gandesti ca poate nu e ceva in regula cu tine, desi poate fi gresit.Gandeste-te ca ea probabil la varsta ei nu este indeajuns de matura sa inteleaga ce inseamna o relatie cum vrei tu sa ai.Posibil ca are alte planuri, si este una dintre adolescentele careia azi ii place ceva, iar maine fara nici un motiv detesta acel lucru.Este bine sa iei aceasta intamplare a vietii tale drept o experienta din care sa inveti si care sa te faca mai in masura sa stii ce vrei de la fata ce va urma, sa stii s-o alegi si sa stii ce vrei de la relatie incat sa fi fericit.asa este in viata, trebuie sa ne "antrenam" pentru a fi mai in masura pentru a obtine ce vrem, iar cel mai bun antrenor este experienta!baga la cap ce am scris aici si incepe de acum sa faci ceva constructiv!

Sigur iti doresti ceva bun pentru tine! De ce sa ramai crampoat intr-o relatie in care nu esti dorit, nu esti respectat, esti jignit si unde se deformeaza realitatea??? Fii multumit ca ea a pus punct, ti-a facut un serviciu pentru ca tu avand o natura dependenta nu ai fi putut sa o faci! Aduna-te, ridica fruntea si mergi inainte, deschide bine ochii cand faci o noua alegere sa nu mai cazi in aceasi capcana. Cui pe cui se scoate!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună… Am o "relatie" de a aproximativ 5 ani cu un bărbat care este însurat. Cand m-am implicat în această relatie eram mai naivă si nu am constientizat în ce ma bag. Realizez ca am gresit… Problema este ca il iubesc enorm dar asta nu mai poate continua asa… Ma jicneste
Ori de câte ori are ocazia… Ma domina . Stie ca il iubesc mult si profita de asta. Pana acum am tot zis ca ne despartim de sute de ori si eu si el.. insa el l-am cautat mereu ca sa ne împacam. Nu am puterea sa il las. Este si diferenta mare de varsta… Ce sa fac? Ma consum, plâng si nimănui nu ii pasa… Ajutor…

ati incercat sa discutati cu un psihoterapeut despre aceasta relatie de dependenta? Ma gandesc ca v-ar fi de folos in ideea de a ajunge la ‘radacina problemei’ si a o inlatura. Se poate, succes!

Vad ca aveti determinarea si constientizati situatia in care va aflati. Cu putin ajutor si cu un plan pe care-l veti face in cabinetul de psihoterapie alaturi de un psiholog veti intelege in primul rand alegerile pe care le-ati facut pana acum si veti putea sa luptati cu dependenta dvs. Nu lasati sa va strice viata o relatie toxica si care nu duce nicaieri.

Pe el il iubiti, dar pe dumneavoastra ?

Deci ai o relatie cu un barbat insurat…himm, oare cum crezi ca se simte cealalta? Pentru ca si tu esti o cealalta pentru ea…si de 5 ani, oare te-ai gandit vreodata de ce mai este inca in "casnicie" cu aceea persoana si nu a lasat-o pentru tine?! Si este de 5 ani cu tine si de 5 +++ cu cea care ii este sotie! Scuza-ma ca te intreb ai un pic de orgoliu, te iubesti putin, ai respect fata de tine, te complaci in situatia asta? Nu am nimic cu faza ca am o relatie cu un barbat insurat…dar totusi de 5 ani…si el nu a divortat, despre ce vorbim?! Eu cunosc relatii care da frate, el insurat, a divortat si s-a luat cu cealalta…dar la tine sorry ma bate tare!

Si scuze daca am fost prea dura! Dar gandeste-te la tine! Si pune in balanta tot!! Ce e bine si ce e rau si apoi tragi linie. Iti doresc bafta, iubire si intelepciune!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna seara,eu in tineretea mea am iubit un baiat ,nu m-am casatorit cu el ,dar oricum nu l-am uitat,intre timp m-am casatorit cu un barbat frumos si foarte bun,de 15 ani de casatorie nu m-a jignit odata,e un sot si tata model ,daca ar trebui sa-i caracterizez calitatile as scrie pana maine .am o casnicie si o familie frumoasa ,copii buni,dar de cate ori il vad pe fostul prieten imi tresare inima ,am vorbit cu el si eu as fi vrut sa ne intilnim sa stam de vorba sa ne mai povestim despre noi si de viata noastra ,dar el vrea dar nu numai pt a povesti …..el ar vrea sa mergem mai departe ,eu refuzindu-l normal.Acum ma intreb cum as putea sa-l uit ,sa-mi vad linistita de viata mea .?si el e casatorit ,nu cred ca o iubeste ,cum ar trebui ,eu de sotul meu sint tratata ca o regina ,dar am ajuns sa iubesc 2 oameni pe fiecare in felul lui.e normal??

pare sa fie vorba despre o ‘datorie’ emotionala care ‘trebuie’ achitata… toti avem sau am avut asemenea datorii . Daca nu este loc de discutii fara complicatii atunci v-as sugera sa ii scrieti o scrisoare, fie ca i-o trimiteti sau nu… si daca ati putea, va sugerez sa o discutati impreuna cu sotul Dvs. in care aveti incredere si stiti ca va sustine la bine si la greu. Succes!

Da, e perfect normal. Inima unui om poate iubi multe persoane, intr-un mod diferit. Intrebarea ta este: daca este normal si moral sa iubesti 2 barbati? )))))))))))))))))) Asa cum fac majoritatea fiintelor umane leaga iubirea de o relatie si de o fiinta, de sex opus. Si tu faci la fel, legi iubirea pe care o simti fata de iubitul din tinerete de o relatie. Facand asta, in mintea ta se bat cap in cap cele 2 relatii de iubire. Ce zici sa iubesti acel barbat fara prea multe ganduri si asteptari. Traieste iubirea ce o ai in suflet, oricum acesta nu iti apartine, ea vine de la Dumnezeu, daca crezi in El, daca nu atunci din Univers. Nu are rost sa judeci iubirea lui pentru sotia lui, nimeni nu are acest drept de a judeca iubirea. Asa ca fii o adevarata regina, traind iubirea ce o ai in inima, asa cum este ea. ))))

stiu ce zici… nu inteleg de ce cand ne gandim la fostul ne aducem aminte doar momentele frumoase ) nu si motivele pentru care e fostul.. in astfel de momente cred ca ar trebui sa ne gandim cat de rar se gaseste un barbat ca sotul si ce gol imens ar crea pierderea lui. oricum, parerea mea este ca fantezia noastra cu fostul nu ar fi asa placuta daca am transforma-o in realitatea, frumoasa e doar in mintea noastra.

Partea pozitiva a uitarii este aceea ca uitam lucrurile neplacute, Tot ceeace simtiti ca este si a fost, se afla in mintea dvs, si cu siguranta nu in aceiasi forma in cea a fostului prieten. Cauzele incep cu cele de natura biologica pana la cele ce tin de psihologia sexelor, modelului parental si propriile experiente de viata prin a caror prisma vedeti acum "realitatea". Din aceleasi cauze, daca va-ti fi casatorit cu fostul prieten, ati fi avut acum toate sansele ca acesta sa aiba fata de dvs un comportament asemanator cu cel avut fata de actuala sotie, iar aceasta ar fi avut sansa sa fie in locul dvs, adica, ar fi aceea de la care si-ar fi dorit " mai mult". Evident lucrurile ar putea fi si altfel, dar cu mult mai putine posibile argumente pro, deoarece faptele tradeaza adevarul mai mult decat cuvintele.
Evident nu este in joc doar relatia neimplinita cu acesta, ci si relatia cu actualul sot dar si relatia cu sufletul copilor dumneavoastra care nu prea vor inghiti usor situatia.
Mai bine priviti in dumneavoastra si intreabati-va cu sinceritate ce anume va starneste ? Variantele pot fi numeroase: de la simpla atractia fizica, pana la dorinta de variatie si/sau de putina aventura, si pana la un "doliu neincheiat" vis a vis de acea relatie neimplinita, pana la nevoia de satisfacere a amorului propriu ranit, deoarece sunteti mai valorizata acum ca inainte, mai valorizata ca fosta concurenta, sau pt ca va simtiti mai realizata ca acest fost pe care l-ati valorizat atat de mult, etc, etc, etc… Poate una din ele , poate cate un pic din fiecare… adevarul il stiti doar dumneavoastra , toti cei carora le cereti sfatul nu pot decat specula. Acestea sunt umbrele dumneavoastra pe care trebie sa le recunoaste-ti si sa vi le asumati pentru a va impaca cu ele, inclusiv ideea ca lucrurile nu stau chiar atat de perfect in relatia cu actualul sot. A discuta cu actualul sot pt a fi ajutata mi se pare riscant, caci nu este indicat a te juca cu orgoliile masculine sau desi poate va va ajuta s-ar putea sa nu poata uita. Trebuie sa fie cu adevarat un om deosebit iar dumneavoastra sa-l cunoasteti foarte profunzimile. Dumneavoastra ati putea uita in locul sau ? Evident ati puteti primi anumite indicatii tehnice, insa aceastea ca si medicamentele au efect doar in functie de situatia concreta in care va aflati si de intensitatea dorintei de a pune capat cu adevarat cestei situatii, Ori tot ce se poate cunoaste de o cam data este doar propria dumneavoastra viziune asupra acestei realitati.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna seara. Numele meu este Alina si am 28 de ani si locuiesc in afara tarii de foarte mult timp. Acum 4 ani am cunoscut un grup de romani in scotia si m-am indragostit de unul dintre ei pe nume M. Acest M era intr-o relatie cu altcineva avand si o fetita si eu intr-o relatie cu altcineva si l-am iubit in secret fara ca el sa stie. Dupa 4 ani am revenit in aceeasi locatie in vacanta si ne-am reintalnit amandoi fiind singuri de data asta el fiind intr-o mare depresie ca nu a putut trai cu mama copilului sau si ca simtea ca a abandonat-o. Cu toate astea am acceptat situatia si am inceput sa fim impreuna indragostindu-ne nebuneste( sau cel putin asa credeam eu). Totul era minunat si imi spunea CA AM FOST TRIMISA DE D-ZEU, si ca CE SIMTE CU MINE NU A MAI SIMTIT NICIODATA. Mi-am lasat afacerea si comfortul ca sa ma mut cu el intr-o casa in care nu avea nimic. Am luat-o de la inceput si ne-am luat o casa in chirie si mobila noua, totul parea perfect. Mentionez ca tot timpul imi spunea ca ma iubeste si ca sunt frumoasa lui. Acum 2 luni s-a schimbat brusc totul. Mi-a spus ca nu e pregatit sa intre intr-o relatie serioasa si ca nu mai simte ce simtea la inceput pentru mine ( am inceput sa plang scriind aceste randuri) si ca cel mai bine ar fi sa ramanem prieteni. Intrebarea mea este : cum poate cineva sa iti vorbeasca si sa te iubeasca asa si apoi dintr-o data sa zica nu? Oare m-a iubit vreodata? I-am cerut sa nu dea cu piciorul la tot acest timp si sa incercam sa ne salvam relatia? Oare am facut bine? De ce simt ca imi bat joc de mine? Cum pot sa accept sa imi spuna cineva ca nu ma mai iubeste si eu sa ii spun te iubesc si nu cred ca e adevarat ce imi spui? Va rog si va implor sa ma ajuatti cu niste sfaturi ca eu deja nu mai am putere sa fac nimic si trebuie sa revin ceea ce am fost odata!!!! Oare ce s a intamplat?

Din cate scrieti acest barbat este confuz si intr-un fel v-a atras si pe dvs. in confuzia lui. Ati acceptat datorita sentimentelor pe care le aveati fata de el. Ati acceptat sa va lasati pe dvs. pentru el si ati investit foarte mult in relatie. Ce v-a daruit el? V-ati simtit iubita. Pentru asta ati facut multe sacrificii. Acum el s-a schimbat. Va recomand sa apelati la un terapeut cu ajutorul caruia sa explorati aceasta nevoie de iubire pentru care sunteti dispusa sa faceti sacrificii si pentru a invata sa va iubiti pe dvs. mai intai. Succes!

as adauga o impresie: pare ca iubirea lui a durat doar pe perioada depresiei… si a trecut o data cu ea…

Stiu ca ti este foarte greu dar situatii de genul se întâmplă multora dintre noi nu avem ce sa facem decât sa ne revenim,sa intelem ca nu putem fi undeva unde nu suntem doriti si sa incercam sa mergem mai departe,data viitoare s ar putea cu voia sau fără voia noastră sa fim noi cei care vom face exact ceeace nu vom crede ca am fi făcut cuiva.

Ati fost manta de vreme rea de buna voie. Faptul ca nu a putut trai cu mama copilului sau ar fi trebuit sa va dea de gandit. V-ati intrebat daca nu cumva depresia era provocata de constientizarea incapacitatii lui de a avea o relatie responsabila? Evident ca mintea vede doar ce vrea si de aceia se spune ca ceilalat sunt oglinda noastra. Exista un principiu in drept "asculta si cealalta parte", apoi decide. Ca vina pt asta s-o afla undeva in copilarie sau nu este alta discutie, insa asa ceva nu se "vindeca" peste noapte si probabil de loc daca nu va actiona in acest sens. Pe de alta parte si nevoia dumnevoatra de sacrificiu si/sau iubire are niste cauze interioare ce ar merita descoperite, acceptate si elaborate pt a nu mai lua decizii dependente de ele. Putem gasi multe justificari pertinenete ale gestului dumneavoastra vis a vis de conjunctura in care traiti dar ca linie generala de a actiona incercati atat in ce va priveste cat si in ce priveste relatia cu ceilalati sa abordati lucrurile asertiv.
https://www.facebook.com/notes/marlena-psiho-spiritualitate/asertivitatea-implic%C4%83-ap%C4%83rarea-drepturilor-personale-%C5%9Fi-exprimarea-g%C3%AEndurilor-se/308275309258922

Va multumesc din suflet tuturor pentru sfaturi dar tot nu inteleg si sunt foarte confuza cu ce ar trebui sa fac?

inteleg ca sunteti confuza… si eu as fi intr-o perioada de acest gen. Ce ati dori sa intelegeti?

Te rog Andrei sa ma aci tu sa inteleg ce se intampla?

Pentru ca eu cred in continuare ca el ma iubeste doar ca ii este frica " de o relatie serioasa" sau de un angajament. Oare ma mint singura?

numele meu este Radu . Nu am cum sa te fac sa intelegi… asta ar inseamna sa iti impun propria mea perceptie. Cred ca mai important este sa iti intelegi propriile trairi. Plus ca ar fi de dorit sa discutam toti 3 la aceeasi masa pt a putea avea toatae partile prezente .

daca el nu iti spune ce se intampla in el… noi nu putem decat sa banuim… ceea ce nu este foarte corect

In cazul acesta, hai sa ne focusam pe tine; nu ne intereseaza ce vrea el, ce simte el, incertitudinile lui, trairile lui pentru ca nu le cunoastem. Ce ne intereseaza este ce simti tu, ce emotii ai tu, ce ganduri ai tu si mai ales ce "macrameuri" faci tu cu gandurile tale, etc.? Intr-o asemenea situatie de cotitura, este imperios necesar sa te gandesti la tine cat poti tu de lucid, legandu-te de fapte concrete nu de "ceea ce crezi ca", fara sa simti vionvatie, fara sa te acuzi. Tu esti "cea mai importanta persoana din viata ta" si daca tu nu iti vrei binele, nimeni nu s-a nascut sa te faca fericita pe tine. Deci, vezi in primul rand ce vrei tu in situatia data, ce este bine pentru tine. Daca vrei sa mai continui relatia, atunci stai la masa cu el si spune-i ce simti si ce vrei. Daca de partea cealalata gasesti posibilitatea unei comunicari si "jocul bunavointei", adica respectul fata de celalat, atunci puneti pe tapet greselile unuia si ale celuilalt, stabiliti amandoi ce trebuie sa faceti pentru a reanoda relatia. Daca nu este posibil, nu pierde timpul, capul sus, aduna-te si mergi mai departe, pentru ca odata inceput un "dans" de acesta cu "te iubesc/nu te iubesc, asumare/neasumare, etc.", asa o va tine si nu ai nevoie de asa ceva! Nu in ultimul rand, apeleaza la o psihoterapie, te va intari ca pe viitor sa faci alegeri bune pentru tine.

De asta ii postasem link-ul despre asertivitate indemand-o sa fie asertiva inclusiv cu ea insasi.

Când o sa lasa-ți bărbații altora și tații de copii în pace o sa fi-ți fericite,dacă si-a bătut joc de mama copilului dc nu si- ar bate joc și de tine sau de Alta????

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua ! De ceva timp am un coleg in scoala care mereu intreba pe ceilalti despre mine , iar eu nu am dat importanta . El a incercat de cateva ori sa se bage in seama , dar l-am tratat cu indiferenta. Dar acum cateva zile mi-am dat seama ca mie chiar imi place de el si vorbind cu el am observat ca acest lucru este inca reciproc, doar ca el are prietena si nu as vrea sa ma bag in relatia lor cu toate ca il plac foarte mult. Ce as putea face in acest caz??

ai putea sa ii spui ceea ce crezi despre situatia prezenta si sa ii comunici direct ce iti doresti si cum iti doresti sa se intemple lucrurile. Succes!

Poti vorbi deschis cu el, sa afli cum stau lucrurile. Daca e doar un mare crai, avand o prietena si interesandu-se si de tine, stai departe.

Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna seara! Problema pe care o am imi creeaza o stare generala de indispozitie. Pana acum vreo 2 ani eram foarte bun la matematica pana s-a intamplat un eveniment care m-a demotivat sa mai invat. Intr-un fel, am pierdut intuitia de a manevra numerele. De ceva timp incerc sa demonstrez chestiuni matematice care (probabil) chiar nu au nicio explicatie. Incerc sa gasesc un sens al notiunilor si nu doar sa le invat si tot timpul imi pun intrebarea “De ce? De ce e asa si nu asa” si chiar daca gasesc o posibila explicatie, nu o accept din cauza nesigurantei. Din fire sunt un tip care doreste performanta (chiar in aceasta latura stiintifica) in ceea ce face. Ce e de facut pentru a-mi reveni intuitia si a scapa de intrebarea “De ce?”? Multumesc! (Uneori nu gasesc sensul nici al altor lucruri din mediul inconjurator si mi-am pierdut totodata si indemanarea in a le folosi. Ma simt aerian.)

Ce anume v-a demotivat? Si de ce? Este adevarat ca intelegem mult mai bine anumite notiuni daca ni le explicam. In matematica acest lucru este posibil. Invatam cum s-a ajuns la o anumita teorema de exemplu. Ar fi o solutie sa abordati acest punct de vedere. Probabil ca tendinta dvs. de a demonstra lucruri care nu au o explicatie vine din nevoia de a intelege. Siguranta de sine este unul dintre factorii care alimenteaza stima de sine. Daca nu reusiti singur sa va regasiti, apelati la un terapeut. Cateva ore de dezvoltare personala va pot ajuta. Succes!

Tinere invata sa socializezi, si nu ma refer la facebook, ci la viata reala…

Merita observat cum atunci cand o celebritate (un savant sau un actor de ex.), acumuleaza cativa zeci de ani de cariera, la un moment dat este intrebat: ce va determinat sa fiti atat de perseverent ? de unde a venit motivatia. Evident ca omul raspunde ca i-a placut foarte mult tot ce facea, ca a fost o pasiune reala etc. Adica in general simtea o satisfactie. Un matematician poate merge inapoi in timp, si isi aduce aminte ca in generala facea teme cu ecuatii, in scoala primara operatii simple cu numere. In ultima instanta chiar si o simpla scadere poate fi disecata pe etape, si se poate observa ca dupa fiecare simpla operatie, creierul primeste o ‘recompensa’. Revin cu un al doilea mesaj

Adica in masura in care creierul si-a primit recompensa, poti trece rapid la faza urmatoare. Tin minte ca acum ca si eu aveam uneori frana de mana trasa, si ma impotmoleam la scaderea unor numere de 3 cifre. Ideea ar fi ca activitatea creierului poate fi optimizata pentru a oferi ‘recompensa’, iar succesul unui examen ar putea insemna sa fi zambit satisfacut de cateva mii de ori in ultimii ani, cand faceai vreo tema, iar de cateva ori poate chiar ai si avut o exclamatie gen Evryka!

Per total, ce am scris mai inante se reduce la activitatea sistemului opioid, daca reusesti sa obtii un echilibru intre stimulii de durere si placere, sau sa elimini factorii care ar putea influenta negativ chiar la nivelul neurotransmisiei (ex facil este alcoolul). CITEZ: "Şobolanii care alternau recompensa cu non-recompensa, învăţau să sară mai repede decât animalele care primeau continuu recompensă sau continuu non-recompensă." Pe langa asta se poate interveni cu antioxidanti gen astaxantin, iar mintea va deveni foarte limpede, rationamentele vor merge ‘ca unse’ https://wp.me/p48646-Cr

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Salutare. Am 20 de ani si incep sa ma simt foarte rau in aceasta perioada.Pe langa faptul ca sunt in sesiune si sunt foarte stresat,am intrat intr-o stare de depresie si nu numai.M-am luptat si inainte cu o depresie,am luat tratament,,a disparut o vreme, dar vad ca zilele astea si-a facut din nou simtita prezenta.Am devenit foarte nervos,injur in continu, mananc foarte multa mancare mai ales dulciuri.Stau si mananc incontinuu,am dureri in piept,am senzatia ca ma sufoc,ca am ceva pe creier, ma simt obosit tot timpul si am o continua pofta de sex.Nu ma pot concentra deloc la invatat,nu am rabdare,nu retin nimic…Si daca ar fi doar atat…mi se potrivest toate aceste sintome:
fara energie, letargie, oboseala
moliciune a bratelor, picioarelor, muschilor
disconfort sau durere in piept
- ingrijorare din cauza inimii
- simti ca si cum te-ai forta sa respiri
- iti este greu sa respiri, simti ca te asfixiezi, respiratie scurta
senzatie de a voma
foame de ceva dulce, sau nevoia de zahar
senzatia ca ceva iti va ramane in gat
ametela,
- dureri de cap, migrene
- ca si cum ceva ti-ar strange capul, presiune
- dispozitie dramatica
tristete
- teama constanta de a fi coplesit de …
- frica de moarte
- frica de a innebuni
- dificultati cu concentrarea
suparare; blocaj al intelegerii
fara sentimente fata de lucrurile uzuale
- dificultati in a adormi sau a dormi
- visuri bizare, ciudate
Ca o completare la aceste simptome, iti faci griji in mod excesiv si:
ca vei avea un atac de cord
- ca ai o boala care nu ti-a fost detectata
- ca vei muri prematur
- ca vei innebuni sau ca-ti vei pierde mintile
ca nu respiri corect
- ca te vei ineca sau ca te vei sufoca
- ca vei ramane singur/-a

Nu sunt impacat nici cu mine, ma urasc ca persoana, simt ca nu imi pasa de nimic,nici macar de familia mea, pe prietena si prietenii ii tratez urat, sunt tot timpul sarcastic si imi bat joc de ei.Din cauza nervilor incep sa ma contrez si cu colegu de apartament,mai sa ne luam la bataie.Am fost sportiv 10 ani de zile,iar de cand am inceput facultatea am pus 10 kilograme,ma uit in oglinda si mie jena de ce vad…Acum tot ce as vrea e sa umblu bat vreo cateva zile,dar mie frica de atacurile de panica care le fac din cauza durerilor din piept…
Parintii sunt obisnuiti cu dezamagirile , Am doua surori care nu s-au realizat cum doreau parintii mei, iar eu sunt singurul baiat,tata trage incontinu de mine,dar incontinul l-am dezamagit,iar cand il vad ca mai crede in mine…Eu niciodata nu am crezut in mine,au crzut si cred alti mai mult..Sunt un pesimist convins si de parca imi mai trebuia ceva pe cap…imi pun si probleme existentiale,legate de Dumnezeu,pana acum eram credincios cu frica de El…dar am intrat in grupul de la facultate,studiez Fizica ,iar acolo majoritatea nu cred si ma influenteaza si pe mine.

pare sa fie o perioada foarte dificila pt tine si iti recomand sa canalizezi o parte din resursele pt dulciuri intr-un proces psihoterapeutic. Este foarte posibil sa fie nevoie de reluarea tratamentului (consulta medicul psihiatru) insa lamurirea situatiei tale existentiale (care este normala varstei) se face impreuna cu un psihoterapeut. Se poate, succes!

Salut ! Ca să ieşi din cercul ăsta vicios, trebuie să dai din coate să asiguri cel puțin dzr-ul de magneziu în fiecare zi, dar chiar şi mai mult de atât. Plus surse de omega 3 cu mai multa vit E. Adică nuci şi semințe crude, şi mai multe verdețuri. Iar dacă elimini dulciurile şi reduci carbo în general, în mod inevitabil faci loc mai multor grăsimi sănătoase (cocos, avocado) şi proteine. Soia, pâinea şi lactatele sunt nişte aberații nutriționale, şi ar fi o idee bună să mergi la laborator să vezi care îți fac rău, totul determinat cu anticorpi. Aici sunt mai multe studii de caz, aratând foarte clar ce înseamnă o terapie inteligentă. http://wp.me/p48646-1v2 Ar trebui să investeşti 300 lei /3 luni pt câteva suplimente esențiale.

Poți încerca şi interviurile de aici, un psihoterapeut care a mai ajutat şi pe alții să iasă din telenovelă. merită urmărit fiecare minut https://wp.me/p48646-8p

Foarte interesanta postarea ta.Reprezinta chiar un caz pe care as vrea sa-l studiez mai indeaproape.De ce spun asta?Am fost si eu student la Fizica si m-am confruntat cu astfel de lucruri, mai putin faza cu simptomele aferenta atacurilor de panica(dureri in piept, greutate in a respira etc).In rest le-am experimentat pe toate, si culmea ca exact la varsta ta.Dar trebuie sa mentionez faptul ca datorita acestor stari am spus ca e cazul sa ma apuc de facultatea de psihologie, apoi toate au disparut.Nu spun sa faci exact la fel, ca poate nu ti-o place domeniul acesta, dar constatand din felul in care scrii, si de cum iti descrii starile(esti constient de tot ceea ce simti si ai si-o oarecare inteligenta ), iti recomand sa te inscri la niste cursuri de dezvoltare personala.Este o stare foarte des intalnita la studenti in special celor cu veleitati spre stiintele umaniste, dar care s-au ‘pierdut’ prin facultatile de inginerii aplicate:)