Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Salutare. Am 20 de ani si incep sa ma simt foarte rau in aceasta perioada.Pe langa faptul ca sunt in sesiune si sunt foarte stresat,am intrat intr-o stare de depresie si nu numai.M-am luptat si inainte cu o depresie,am luat tratament,,a disparut o vreme, dar vad ca zilele astea si-a facut din nou simtita prezenta.Am devenit foarte nervos,injur in continu, mananc foarte multa mancare mai ales dulciuri.Stau si mananc incontinuu,am dureri in piept,am senzatia ca ma sufoc,ca am ceva pe creier, ma simt obosit tot timpul si am o continua pofta de sex.Nu ma pot concentra deloc la invatat,nu am rabdare,nu retin nimic…Si daca ar fi doar atat…mi se potrivest toate aceste sintome:
fara energie, letargie, oboseala
moliciune a bratelor, picioarelor, muschilor
disconfort sau durere in piept
- ingrijorare din cauza inimii
- simti ca si cum te-ai forta sa respiri
- iti este greu sa respiri, simti ca te asfixiezi, respiratie scurta
senzatie de a voma
foame de ceva dulce, sau nevoia de zahar
senzatia ca ceva iti va ramane in gat
ametela,
- dureri de cap, migrene
- ca si cum ceva ti-ar strange capul, presiune
- dispozitie dramatica
tristete
- teama constanta de a fi coplesit de …
- frica de moarte
- frica de a innebuni
- dificultati cu concentrarea
suparare; blocaj al intelegerii
fara sentimente fata de lucrurile uzuale
- dificultati in a adormi sau a dormi
- visuri bizare, ciudate
Ca o completare la aceste simptome, iti faci griji in mod excesiv si:
ca vei avea un atac de cord
- ca ai o boala care nu ti-a fost detectata
- ca vei muri prematur
- ca vei innebuni sau ca-ti vei pierde mintile
ca nu respiri corect
- ca te vei ineca sau ca te vei sufoca
- ca vei ramane singur/-a

Nu sunt impacat nici cu mine, ma urasc ca persoana, simt ca nu imi pasa de nimic,nici macar de familia mea, pe prietena si prietenii ii tratez urat, sunt tot timpul sarcastic si imi bat joc de ei.Din cauza nervilor incep sa ma contrez si cu colegu de apartament,mai sa ne luam la bataie.Am fost sportiv 10 ani de zile,iar de cand am inceput facultatea am pus 10 kilograme,ma uit in oglinda si mie jena de ce vad…Acum tot ce as vrea e sa umblu bat vreo cateva zile,dar mie frica de atacurile de panica care le fac din cauza durerilor din piept…
Parintii sunt obisnuiti cu dezamagirile , Am doua surori care nu s-au realizat cum doreau parintii mei, iar eu sunt singurul baiat,tata trage incontinu de mine,dar incontinul l-am dezamagit,iar cand il vad ca mai crede in mine…Eu niciodata nu am crezut in mine,au crzut si cred alti mai mult..Sunt un pesimist convins si de parca imi mai trebuia ceva pe cap…imi pun si probleme existentiale,legate de Dumnezeu,pana acum eram credincios cu frica de El…dar am intrat in grupul de la facultate,studiez Fizica ,iar acolo majoritatea nu cred si ma influenteaza si pe mine.

pare sa fie o perioada foarte dificila pt tine si iti recomand sa canalizezi o parte din resursele pt dulciuri intr-un proces psihoterapeutic. Este foarte posibil sa fie nevoie de reluarea tratamentului (consulta medicul psihiatru) insa lamurirea situatiei tale existentiale (care este normala varstei) se face impreuna cu un psihoterapeut. Se poate, succes!

Salut ! Ca să ieşi din cercul ăsta vicios, trebuie să dai din coate să asiguri cel puțin dzr-ul de magneziu în fiecare zi, dar chiar şi mai mult de atât. Plus surse de omega 3 cu mai multa vit E. Adică nuci şi semințe crude, şi mai multe verdețuri. Iar dacă elimini dulciurile şi reduci carbo în general, în mod inevitabil faci loc mai multor grăsimi sănătoase (cocos, avocado) şi proteine. Soia, pâinea şi lactatele sunt nişte aberații nutriționale, şi ar fi o idee bună să mergi la laborator să vezi care îți fac rău, totul determinat cu anticorpi. Aici sunt mai multe studii de caz, aratând foarte clar ce înseamnă o terapie inteligentă. http://wp.me/p48646-1v2 Ar trebui să investeşti 300 lei /3 luni pt câteva suplimente esențiale.

Poți încerca şi interviurile de aici, un psihoterapeut care a mai ajutat şi pe alții să iasă din telenovelă. merită urmărit fiecare minut https://wp.me/p48646-8p

Foarte interesanta postarea ta.Reprezinta chiar un caz pe care as vrea sa-l studiez mai indeaproape.De ce spun asta?Am fost si eu student la Fizica si m-am confruntat cu astfel de lucruri, mai putin faza cu simptomele aferenta atacurilor de panica(dureri in piept, greutate in a respira etc).In rest le-am experimentat pe toate, si culmea ca exact la varsta ta.Dar trebuie sa mentionez faptul ca datorita acestor stari am spus ca e cazul sa ma apuc de facultatea de psihologie, apoi toate au disparut.Nu spun sa faci exact la fel, ca poate nu ti-o place domeniul acesta, dar constatand din felul in care scrii, si de cum iti descrii starile(esti constient de tot ceea ce simti si ai si-o oarecare inteligenta ), iti recomand sa te inscri la niste cursuri de dezvoltare personala.Este o stare foarte des intalnita la studenti in special celor cu veleitati spre stiintele umaniste, dar care s-au ‘pierdut’ prin facultatile de inginerii aplicate:)