Mesaj:
Buna ziua,
am o fetita de 6.5 ani(clasa 0) care refuza de o luna mersul la scoala.Primele 6 luni fiind fara probleme de acest gen,din contra nu dorea vacanta sau weekend.Totul s-a declansat din momentul repetitiilor pentru 8 martie,nu-i plac cantecele,ii este dor de mama,nu vrea la serbare.
Nu am insistat si am vrut sa reincepem scoala dupa 8 martie,nu vrea.Raspusul este ca ii este dor de mama,de tata,de oricine din fam si ca nu poate sa se abtina sa nu planga.
Este un copil emotiv.Nu a fost lasat la bunici peste week,in fiecare zi ne petrecem timpul impreuna(dupa orele de munca),concediile sunt impreuna cu ea.
Am vb cu invatoarea,nu s-a intamplat nimic la scoala care sa-i atraga atentia.
Nu stim cum sa procedam…mers cu forta la scoala(metoda cu care nu sunt de acord,pt ca imi dau seama ca plasul este unul suferind si nu de rasfat) sau lasata sa decida cand vrea ea…o ajuta terapia cu un psiholog?
Acasa am discutat de cateva ori despre acest subiect,dar nu am reusit sa gasim problema.
Multumesc anticipat pentru raspuns!!

Probabil ar ajuta interventia unui psiholog.

si eu ma gandesc ca daca ati merge toti 3 sa discutati cu un psihoterapeut specializat pe acea categorie de varsta ati putea gasi solutii. Succes!

Eu i-am spus băiatului meu, când avea aceeaşi problemă, acum câteva luni, că îl ţin acasă, nu mai merg la serviciu, dar nu vom mai avea bani de distracţii, de dulciuri, vacanţe, jucării. Plus că voi primi amendă că nu îl trimit la şcoală. A mers, în cazul lui. Trebuie să îi găseşti "butonul", tu o cunoşti cel mai bine. ( noi tot la pregătitoare suntem, şi tot numai cu mami am stat)

copiii mici au o mare frica de abandon. unii o exprima altii nu, dar o au. copilul trebuie pregatit cu discutii detaliate despre faptul ca va fi dus la scoala, despre faptul ca mama vine intotdeauna sa il ia acasa, ora la care veniti, etc. cat mai in detaliu, pentru ca sa aiba de ce sa se agate atunci cand ii e dor. de asemenea puteti sa ii dati un obiect de al dvs. la care sa se uite sau sa il tina in pumn cand ii e dor si cereti si dvs. de la el un obiect pentru acelasi scop. important e sa discutati si sa ii creati speranta ca veniti intotdeauna dupa ea sa o aduceti acasa si ca va ganditi la ea in timpul zilei si va e dor de ea. numai bine!

Poate sa fie o reactie intarziata la integrare- cu temere de abandon matern daca a fost si in preajma zilei de 8 Martie. Desi e destul de tarziu dupa atatea luni…..dar nu imposibil. Poate a fost consum foarte mare sa reziste in primele luni. O alta posibilitate este sa fie ceva ce s-a intamplat si nu va povesteste ca nu stie, ca ii e rusine sau teama..sau ..etc. E bine sa aflati si apoi sa gasiti si rezolvarea. Are doar 6 ani, nu e chiar asa usor psihologic sa faci fata unui grup de scoala!

Mesaj:
Buna ziua,
Am o mare problema: Urmeaza sa ma casatoresc dar ma simt foarte anxioasa datorita acestui lucru. Am un gol continuu in stomac si ma gandesc ca se va intampla ceva rau. Mama mea nu prea e de acord cu acesta casatorie. Spune ca nu e potrivita pt mine si sa mai astept, lucru care ma nelinisteste mai mult. Faptul ca viitorul sot are o religie diferita de a mea reprezinta pt mama mea o problema. In plus ea imi aminteste de momemtele cand eu am fost nemultumita de ceva la viitorul sot – de ex: mai demult am spus despre el ca e imatur. Sunt intr-o relatie cu el de 6 ani. In acesti ani a fost si mai bine si mai rau. In ultima perioada e cel mai bine.
Probleme:
- stari anxioase profunde, plus ma nelinisteste si mai mult faptul ca nu pot sa-mi dau seama daca aceste stari anxioase au un motiv real sau nu.
- vinovatia fata de mama si fata de Dumnezeu.
- nehotararea cu privirea la casatorie.
- neincrederea in propria persoana si lipsa curajului
Evenimete negative din copilarie: unul din parinti mai violent iar altul indisponibil emotional.
Va multumesc anticipat pentru ajutor!

religia : Dumnezeu l este unu l singur toti vom merge in acelasi loc indiferet de limba vorbita diferenta asta e uni spun God alti Allah , …… si cu casatoria trebuie sa sti ce vrei cu adevarat poate ca nu il iubesti indeajuns incat sa te casatoresti cu el gandestete foarte bn inainte de a face acest pas poate ca nu esti pregatita , nu te forta sa faci ceea , ce nu vrei vei regreta enorm dupa lasa timpu l sa decida

Nu exista temeri fara cauza, chiar daca nu le constientizezi. De fapt ti-ai impus impingerea in subconstient a nemultumirilor. “O parte ” din tine se opune si este vorba de un “psiholog” mai fin decat constientul, un psiholog ce contine depozitata intreaga ta experienta de viata si care se numeste subconstient. In extremis acesta va genera ceeace in psihanaiza se numesc acte ratate. De ex: i-am promis ca ma intalnesc la ora… si tocmai eu am uitat, sau exact in ziua nuntii nu mai stiu unde am pus inelul… Nu lasa obisnuinta sau false obligatii sociale si morale, gen si-a pierdut atat timp cu mine, sau l-am dat sperante si acum trebuie… NU TREBUIE NIMIC, TOCMAI DE ACEIA AI AMANAT ATATA, altfel erati de mult impreuna. S-ar putea ca si subconstientul lui, sa inteleaga din comportamentul tau nonverbal situatia si de aici sa fi schimbat comportamentul spre bine, iar dupa casatorie, cand “scopul” a fost atins sa cunosti o cu totul alta fata. (altfel spus, 80% din ceeace comunicam se transmite inconstient prin ton, mimica, gesturi imperceptibile, etc, si doar 20% din ceea ce ni se comunica verbal intregeste adevarul comunicarii, asadar atentie la “semne”)Trebuie sa stii ca un ultim mare adevar, ca in genere, casatoriile mixte au de suportat pe langa dezamagirile curente si socul diferentelor culturale, educationale si mai ales al diferendelor de ordin religios. Pe laga asta ai omis un factor foarte important. Un barbat imatur este inca dependent de propria familie si de aici multe din relele sau bunele ce vor urma. Neincrederea in tine provine de la indisponimilitatea emotioana a propriilor parintilor, de ati transmite un sentiment de securitate in coplarie, caci ceece “vezi” in afara este o proectie a ceeace este inauntru. Ceeace ti se intampla se datoreaza in parte celor descrise mai sus si se numeste scenariu inconstient de viata si care in famiiile traumatice se formeaza pana in varsta de 4 ani. Adica inca inainte de a invata bine sa vorbesti. Urmarile in genere (caci sunt multe alte lucruri ce pot determina modificari in comportamentul unui om) sunt in genere ca vei alege inconstient la fel ca si mama ta, adica un sot violent sau care nu-ti asigura nevoia de secutitete emotionala sau daca, ai avea un temperament puternic, vei incerca sa alegi un sot exact opusut tatalui tau, adica un sot mult prea docil. Dumezeu este unul singur insa caile prin care se ajunge la el difera de la o cultura la alta. De exemplu Isus a murit pe cruce in numele iubirii de oameni pe cand Mahomed este la propriu un mare razboinic, unificator de triburi. De aceia in cultura musulmana este mult mai onorabil sa te razbuni pentru raul facut de altul decat sa intorci si obrazul celalalt in numele iubirii de oameni, desi aceleasi percepte religioase morale sunt stipulate si in Coran: sa nu miti, furi, ucizi, etc. Sau un caine l-a muscat pe Mahomed, deci este un animal spurcat. De aici, arabii otraveau cainii din coloniile romanilor in siria sau taiau urechile puisorilor ce pareau ca au niste gauri in cap si aratau ca niste mici dracusori, iar romanii se straduiau sa le dea lapte si sa-i salveze. Pe de alta parte, daca vei trai aici, va mai fi cum va mai fi, dar daca vei plecaca in alta tara (nu cunosc adevarul), s-ar putea sa vezi ce inseamna forta religiei si a traditiei acolo. In 11 luni de stat in siria nu am cunoscut musulman sa aiba sub 11 copii, crestinii in genere avand 5-6…. Mers in spate sotului, giurumea pe fata daca este gelos, nu ai voie sa cunosti sau sa stai de vorba cu musafirii sau strainii… Sunt deosebiri si in cadrul aceleiasi culturi si/sau religii, de la tara la tara. Sirienii erau volubili te abordau pe strada dar spuneau de iranieni sau irakieni ca sunt din cei cu voalul pe fata, adica inflxibili, greu abordabili…. asta insa intre noi barbatii…. in rest, in privinta femeilor “no comment”. Te insurai daca aveai 2 kg de aur sau serviciu. Tatal lua toti banii copiilor si ii redistribuia fiecaria dupa cum considera ca este corect, … Chestia cu vinovatia fata de mama si Dumnezeu poate fi un mecanism de aparare ce doreste sa-ti traga un semnal de alarma in privinta unor nemultumiri bine ascunse, insa nici influenta familiei in care te-ai format nu este de negijat in privinta modului ezitant de a fi. Adica se poate repeta scenariul si cu un roman sau crestin de aici. Nimeni nu poate hotara in locul tau, iar eu ti-am descris doar ce cunosc din propria experienta de viata. Care este situatia ta cu adevarat doar tu o cunoasti, ceeace nu ai dezvaluit public doar tu cunosti, iar consecintele a ceeace va urma tot tu esti cea care poate intui cel mai bine. Priveste in tine, constientizeaza si invata sa-ti asumi cu curaj responabilitatea propriilor decizii.

Ati putea apela la un terapeut cu care sa exporati aceste probleme care nu la “lasa” sa va bucurati de evenimentul in sine.

eu cred, ca nici o religie nu invata pe nimeni sa fie rau si doar bun , uni crdd k Isus e fiul lui dumneze si ca a venit pe pamint… alti k nu inc il mai astept , uni ca nu exista alti ca este un profet …. caile da sunt diferite pet a ajunge la dumnezeu dar sa nu uitam ca si acolo sunt decat 2 cai , iadul si raiul . oameni folosesc religia pet a -si atige scopurile lor nenorocite uni fara cunostinta de cauza vb car si cum ar fi trait si de unde vb aiure de prin auzite , eu respect pe fiecare om fiecare fiinta pet mine conteaza caracterul unui om , sufletul , in rest ….

G G, nu conteaza ce cred eu sau tu, ci doar ea, el si eventual familiile lor vis a vis de acest subiect, Acesta este singurul adevar ce va conta in viata lor, dar la fel cum in cazul ei poate fi vorba doar de un mecanism inconstient de aparare pt a impiedica un demers pe care nu si-l mai doreste sau de care-i este teama iar asta poate avea alte cauze, la fel s-ar putea sa fie folosit de toti ceilalti memebrii ai familiei extinse, pentru asi defula nemultumirile ascunse… Se vor defula nemultumirile si intr-o familie de aceiasi religie insa se vor inventa alte motivatii… “viata este complicata si are multipe aspecte” ca sa dau un citat devenit antologic, dintr-un film facut dupa revolutie

Cel mai important este ceea ce vrei tu. Dumnezeu nu e un personaj imaginar care se supăra pe tine, religia este mai mult o filozofie de viata, dacă se poate spune asa. Tu ești cea care a fost în relație 6 ani si tot tu ești cea care alege sa își petreacă restul vieții alături de acest om, nu mama ta, deci ești cea mai în măsură să cântărești lucrurile și sa iei o decizie. Cel mai bine este sa mergi sa vorbești cu un psiholog, sa te ajute sa îți clarifici lucrurile, și asta înainte de nunta, mai ales dacă ai îndoieli. Mama, sora, prietena, etc. nu pot fi obiective și sfaturile, deși cu cele mai bune intenții, nu sunt întotdeauna cele mai potrivite.

Mesaj:
Buna ziua,sunt intr-o relatie de 15 ani.De 5 ani sotul meu ma tot minte ca o sa facem cununia religioasa.Acum5 ani m-a facut sa vin in tara eu lucrând cu contract in afara ca sa facem nunta dar când am ajuns mi-a spus ca illasa pa fratele lui ca fata care urma sa o ia de sotie vroia sa intre domnisoara in biserica.Am acceptat cu toate ca m-a durut ingrozitor si de atunci ma tot duce cu vb.Acum am venit in tara ca sa facem demersurile pt nunta dar mi-a spus ca nu poata sa piarda atatia bani si ca fratele lui este in puscarie si ca vrea sa il ajute.In acesti 15 ani au fost nenumarate certuri batai,chemari de politie,etc.Ne iubim dar eu sunt in pragul depresiei iar acum urmam sa depnem actele de divort motivul fiind renuntarea facerii unei nunti cu mine in favoarea familiei lui.Ce as putea face?Sunt o persoana impulsifa si foarte nervoasa.Nu imi mai gasesc un motiv sa ma mobilizez.Credeti ca un psiholog ma poate ajuta?

personal sunt foarte convins ca v-ar fi de folos un psihoterapeut. Dezvoltarea personala pare sa fie ‘la fix’ pt o perioada cum este cea prin care treceti in acest moment. Se poate, succes!

Subscriu la cele scride de colegul meu. Daca doriti sa depasiti aceste “probleme” dezvoltarea personala/terapia v-ar fi de mare folos.

Cu siguranță v-ar fi de mare ajutor sa mergeti la psiholog. Pe de o parte sa lucrați la impulsivitate și la lipsa “mobilizarii”, și pe de alta parte sa clarificati situația cu soțul.

Mesaj:
Buna seara. Sunt intr-o relatie cu un baiat de aproape 4 ani .. Dar acum ceva timp am cunoscut un alt baiat si l-am inselat pe actualtul .El a vazut doar niste mesaje nu stie ca l-am inselat , stie ca sunt doar amica cu acel baiat . Acum , dupa ce am facut mi-am dat seama cat de mult tin la el si nu as vrea sa ne despartim , acum am "remuscari" , nu pot dormi noaptea, am incercat sa ma sinucid .. . Ce sa fac ?

Daca ai realizat cat de mult inseamna, n-are de ce sa ai remuscari. Poate asa se va prinde. Tocmai, ar trebui sa fii fericita ca ti-ai dat seama cat de important e actualul si ca stii ca il poti face fericit. Iesiti impreuna si vei uita

Cum sa te sinucizi? sa-i nefericesti pe amandoi? E clar ca trebuie sa dai pagina in romanul vietii tale si sa vezi ce urmeaza

eu ti-as recomanda sa iti faci mai intai timp si sa explorezi impreuna cu un psihoterapeut aceasta situatie. Este posibil ca sentimentele tale sa fie amplificate de situatia in care te afli si asta poate fi coplesitor. Curaj si succes!

Apleaza de urgenta la un terapeut pentru a iesi din starea in care te afli.

Nu cred ca vorbim de o iubire adevarata in asemenea conditii, ci mai degraba de o forma accentuata de atasament. Cand iubesti, nu inseli, cand iubesti, comunici deschis cu partenerul, cand iubesti, relatia din voi este una speciala. Dar a gresi, e omeneste, incearca sa-ti indrepti greseala, si cauta in interiorul sufletului tau, daca ceea ce traiesti tu acum e iubire sau obsesie. Accepta sentimentul, oricare ar fi el, caci astfel vei gasi si rezolvareaa problemei. Iubirea, niciodata nu te duce cu gandul la sinucidere, ci te invata ca, intotdeauna, in ciuda a ceea ce a fost, viata isi urmeaza cursul, iar tu devii mai puternica.

Mergi la psiholog neapărat. Suferința ta nu este cauzata de incidentul povestit, ai mult de lucru cu tine în primul rand, dacă toți care își "inseala" partenerul(a) s-ar sinucide, s-ar depopula planeta .

Mesaj:
Am 14 ani și mă simt foarte singură, inutilă și am impresia că nimeni nu vrea să mă asculte, chiar dacă asta e cea mai mare dorință a mea. Plâng foarte des, în special noaptea. Sunt foarte sensibilă și plâng de fiecare dată când sunt criticată sau mi se atrage atenția asupra defectelor mele. În ultimele luni m-am îngrășat destul de mult, în jur de 7-8 kg, de care nu reușesc să scap cu toate că ma chinui. Am o soră mai mare cu un an, în umbra căreia ar părea că am trăit toată viața. Ea arată mult mai bine, toată lumea a spus asta, până și mama. E mai bună decât mine la matematică și mereu ma descurajează spunând că ea a luat nota 9 la Evaluarea Națională, iar nivelul meu este de nota 3. Întotdeauna e mai apreciată decât mine. Am încercat să vorbesc cu o prietenă despre problemele pe care le am , însă dădea de înțeles că nu o interesează. Am încercat sa vorbesc și cu mama, însă am impresia că nu mă înțelege.
Nimeni nu ma înțelege, nici chiar eu. Sunt supărată mai tot timpul și de multe ori aș vrea să dispar de pe fața pământului. Unul dintre motive este felul în care arăt. Ar mai fi și faptul că nimeni nu mă vrea alături. Niciodată nu am fost alegerea preferată a cuiva. Am nevoie de un sfat și nimeni nu mi-l dă. Sper ca ma puteți ajuta voi să scap de despresie și sensibilitate și să-mi găsesc un rost în viață. Probleme mele sunt foarte multe. Am enumerat doar o parte mică dintre ele, dar sper ca vă vor fi de folos pentru a mă ajuta.

Daca vrei sa vorbesti cu cineva, contacteaza-ma pe chat.

Salut! Incep prin a spune ca nu trebuie sa fii ca sora ta. Trebuie sa fii tu insati! Esti unica in felul tau. Nu trebuie sa fii ca cineva ci trebuie sa fii ca tine! Esti atat de tanara incat nu ar trebui sa ai astfel de griji. A fi bun la matematica nu este cel mai important lucru din viata unei tinere. Poti fi buna la literatura, psihologie sau alte obiecte. Nu inseamna ca daca nu te pricepi la matematica, esti mai prejos decat sora ta. Nici pe departe! Cauta acel obiect care iti place si fii buna acolo. Atunci ii vei spune si tu la fel. Nu trebuie sa fii suparata si sa traiesti cu impresia ca cei din jur nu te vor in viata lor. Parintii tai te iubesc, fara indoiala dar ,poate nu stiu sa o arate. Esti in locul si timpul potrivit! Esti unica si poti face lucruri pe care sora ta nu le poate face! Gaseste-le! Perfectioneaza-le! Vorbeste cu mama ta si explica-i ce simti! Daca nu intelege de prima oara, explica-i din nou. Pana intelege ca ai nevoie de atentia si dragostea cuvenita! Mai presus de toate, ai rabdare! Cu tine si cu cei din jurul tau! Ai sa vezi ca totul va fi bine! Iti doresc somn usor!!!

Apeleaza la un terapeut (cu acordul parintilor). Pe de alta parte incerca sa nu mai generalizezi:"mai tot timpul", nimeni,mereu, intotdeauna. Exista cu siguranta si lucruri pozitive in viata ta pe care pare ca nu le vezi pentru ca te concentrezi asupra aspectelor negative.

Sa nu alegi niciodata sa stai in umbra surorii tale, tu trebuie sa faci intotdeauna un pas in fata, sa-ti spui durerea, si sa mergi mai departe. Cauta in adancul sufletului tau pentru a intelege ca tu, tu esti cea cu adevarat placuta, cea buna, cea minunata, in ciuda a ceea ce se spune, se crede sau se vede. Cu siguranta, va fi un moment in viata mamei tale cand va realiza ca a iubi, in aceeasi masura, ambii copii e cel mai de pret lucru existent in viata sa, insa pana atunci ganduri bune si mai multa incredere in tine si rabdare.

Cauta sa vorbești cu un terapeut, consilier, etc. Ma poți contacta pe chat sa încerc sa te îndrum undeva. Din ce oraș ești? Teci printr-o perioada dificila și e foarte bine sa cauți ajutor și îndrumare.

Mesaj:
am 25 de ani,sunt inalta slaba…pot sa spun ca atrag atentia la barbati dar sunt casatorita si nu mar interesa o relatie extraconjugala.insa poate modul meu de comportament barbatii il inteleg gresit,spunind k gindesc prea tinar,is verde la minte….sunt o fire sensibila si chiar de am incercat sa nu trag atentia la asa comentarii oricum emotiile ma delud,se vede liber pa fata mea ca ma enervez si ma rosesc asa k continua mai departe sa faca glume proaste. sa dau exemplu de un caz: la munca noul responsabil care a venit are 34 ani si nu este casatorit…evident k eu sunt gentila cu toti,zimbeam ca sa fac o impresie buna,insa cred k el a inteles totul gresit si a inceput sa ma salute in fiecare zi,chiar mai des vedea si se uita pe fereastra la mine si-mi zimbea,uneori imi facea di ochi,eventual ii zimbeam si eu dar cu nici o intetie….sa intimplat sa fac turnul de noapte…si nu neam vazut 4 zile…a 5 noapte sa prezentat la lucru…zicindumi "5 zile sa nu te vad e prea mult
"eu am ramas surprinsa si nam spus nimic…apoi el pe facebook mia cerut nr de telefon eu i lam dat cu gindul sa ma anunte de lucru…insa dupa o zi ma gasesc cu un sms "odihna placuta".dupa 2 zile era cina de craciun care evident ne-am intilnit cu totii.si au inceut sms…eram la masa si ne scriam…dar eu cu nici un gind rau…vroiam sa vad pin unde o sa ajunga k de sigur nu stia cas casatorita…apoi iam spus….dar a doua zi ma gasesc cu "buna ziua" si de aici am inceput sa vb mai des….ba chiar mia scris k se gindeste la mine…si cas frumoasa foc…la sa complimente un barbat are intentii doar la pat…am inceput sa ne auzim pe telefon si el deja cu glume "esti in pijama sau goala","sati sarut spatele foarte umed","ai un comportament sexi…buna de mincat"…acuma ma obosit de toate acestea…chiar si la lucru undeori glumeste astfle….nustiu cum sa reactionez…chiar si alta seara am iesti cu o colega si el la o cafea….desigur k nu stie nimeni de noi ca ne scrim,acolo neam comportat foarte reci,a doua zi ne-am itilnit si am spus k a fost foarte amuzant serata de ieri si distractiv insa el a raspuns "nu stiu de ce toate femeile ma gasesc foarte amuzant si distractiv mai ales cind sunt gol"…asta ma pus la pamint….nu accept k cineva sa-mi vorbeasca asa…chiar sunt atit de naiva si poasta…ma demoralizez si ma subapreciez….ce sa fac…am nevoie de un sfat…desigur k sotul nu stie nimic din aceasta poveste…

Sfatul meu este sa fii in fiecare moment TU! Adica sa nu fii excesiv de gentila ca sa dai bine….sa fii acceptata etc. Sa stii sa spui NU frumos, delicat, dar ferm, astfel incat oamenii sa nu simta ca-si pot permite sa intinda coarda prea mult. Mai concret : cand seful tau spune lucruri care-ti displac, spune-i acest lucru cu calm, dar ferm. Este mai important sa te respecti tu pe tine decat sa faci pe plac altora, calcandu-te pe tine in picioare.

Am observat ca mesajele incitante au inceput dupa ce i-ai spus ca esti casatorita. Aici poate fi vorba despre invidie, gelozie sau pur si simplu o fortare a notei stiind ca nu mai are ce sa piarda. Nu-i este usor femeii puse in acesta situatie, "vecina" cu hartuirea. Explicandu-i situatie, ar fi indicat sa te rezumi cu el doar la discutii profesionale, astfel interzicandu-i accesul in viata ta privata. Nu este exclus sa mai fi avut un astfel de comportament si cu alte colege.

Dupa ce el ti-a transmis clar intentiile…”5 zile sa nu te vad e prea mult….”si tu le-ai inteles ai acceptat totusi sa-i dai nr.de telefon …..?!!Cred ca ai nevoie de o analiza personala,o discutie cu un psiholog sa-ti dai seama mai bine de ceea ce vrei,ceea ce-ti place….Doamna Gabriela are mare dreptate,respectul ptr.tine este cel mai important,mai important decat a fi gentila excesiv etc……Succes!

Lumea nu-i asa cum este ci asa cum o vedem noi. Asadar el vede o femeie tanara, casatorita deci o relatie pt el fara obligatii in caz de "accident", Vede ca te rosesti si deci te impresioneaza "gesturile" lui de "Gica virilu" si mai vede ca facand presiuni, obtine incet, incet rezultate in directia dorita. Aha, deci merge…. caci uite-o cum cedeaza putin cate putin. o faci asa…., ca sa vezi doar pana unde poate sa mearga el… ai idee cum s-a nascut expresia "drumul spre Iad este pavat numai cu intentii bune ? ". Stii pana unde poate sa mearga in afara de o relatie intima ? Imi amintesti de urmatoarea intamplare. "Ctina. tu nu ai vazut ca fratiorul tau mai mic a inceput sa arunce toate lucrurile de pe balcon in afara ? Ba da mami, DAR, am fost curioasa sa vad pana unde poate sa ajunga". Pt mine, pur si simplu ai un comportament duplicitar si apoi stai si te intrebi de unde ti se trage. De fapt iti este clar ce este cu tine si cu dorintele tale ascunse ? De ce te rosesti si totusi cedezi mergand inainte ? i-ai dat telefonul. Din simpla curiozitate doar ? pana unde crezi ca se poate merge ? S-ati faca cadou o masina si un castel in Spania doar asa de galant ce este? Una este sa-ti fie clar ce vrei ca in Decameronul, cand tipa isi spune:’ este singura data cand imi pot insela barbatul caci tipul asta pleaca si nu-l mai vad nici o data. Daca nu o fac voi regreta. Daca o fac si ma prinde din nou voi regreta. Asa dar, daca si intr-un caz si in altul voi regreta mai bine sa stiu de ce regret". Macar stia clar ce si-a dorit sa vada din acea ralitate si si-a asumat consienta riscul. In cazul tau, tipul nu pleaca si-ti este coleg. Deci, presiunile vor continua. Cu cat mai multe greseli vei face cu atat mai multe dovezi pentru el ca este pe drumul cel bun caci el asta doreste sa vada si tot o data mijloace de presiune puse la dispozitie de tine, caci doar nu ti-a smuls el telefonul si nu si-a trimis singur sms-uri din partea ta. astea da dovezi palpabile pentru un posibil santaj….S-ar pute sa nu fie chiar cum iti voi spune in acest final, oricum nu esti decat un caz din multe altele la fel. Deci, sa te fereasca Dumnezeu sa te aiba la mana cu pre amulte, ca atunci vei vedea lipsa de scrupul si santajul impins la extrem,mai ales daca orgoliul lui de mascul va suferit. S-ar putea sa vezi adevarata fata si s-ar putea sa vazi prea taziu ca-l doare exact in troci (scuzati expresia menita sa trezeasaca la realitate) de familia ta si de un eventual divort. Asta nu este problema lui ci o buna sansa de a te forta sa cedezi. Si peste toate astea, mai sunt toti ceilalti din jurul tau care stiu si care-ti doresc "NUMAI" binele. Ai auzit vorba aceia "gura lumii n-o astupa decat pamantul ?" Asadar, decide de fapt ce doresti cu adevarat, fi ferma, clara in explicatii si ABSOLUT constanta in decizia ta.. Nu mai rosi la presiunile lui si ale nimanui, ca nu ti-ai gasit persoanele care sa considere asta o calitate ci dimpotriva, este o slabiciune ce merita exploatata si nu-mi spune ca nu te-ai folosit uneori de acest "atu" , dar, in afara de ce spune Gabriela Iftode alta cale de rezolvare nu vad.

Amabilitatea dvs. a fost interpretata gresit. Insa dvs. ati continuat incercand sa vedeti pana unde merge? Poate nu va vine sa credeti inca desi la nivel inconstient ati sesizat ca ceva nu este in regula. O idee ar fi sa incheiati acest "joc" care poate deveni periculos (ptr. dvs. si pentru relatia dvs actuala).

Din ce înțeleg eu ați flirtat cu el în mod inconștient și acum v-ați trezit ca avansurile devin mai insistente și nu va explicați de ce… Cred ca ar fi bine sa vorbiți cu un psiholog în legătură cu subiectul acesta, care este concepția dumneavoastră legata de seducție relația dintre sexe, trasarea limitelor, etc. Îmi puteți scrie mesaj privat și voi încerca să vă ajut cu ce pot.

Mesaj:
Buna ziua ,am si eu nevoie de o indrumare si nu stiu unde sa o gasesc asa ca m-am gandit la dvs. Am 39 de ani ,nu am iubit pana acum niciodata cu toate ca am o casnicie in urma din care au rezultat 3 copii iar de 11 ani stau impreuna cu un barbat .Acesta este cu 16 ani mai batran decat mine si este un barbat inchis ,sever si zgarcit. El spune ca ma iubeste enorm si fata mine nu poate trai . Acum 3 luni am plecat in Anglia .Acolo am intalnit pentru prima data in viata mea fericirea .Am cunoscut un barbat de o varsta cu mine . Il iubesc cum nu pot descrie in cuvinte si el la fel. Am lasat totul acolo si m-am intors in tara la barbatul in varsta deoarece slabise 19 kg si ma suna de cateva ori pe zi ca sa ma intorc. A promis ca trece una dintre casele sale pe mine si ca imi va ajuta copii in viata.Am 2 saptamani de cand m-am intors dar simt ca nu mai pot . Sufar enorm dupa iubirea mea din Anglia .Sunt momente cand vreau sa ma urc in primul avion si sa plec.Dati-mi va rog un sfat ca nu stiu ce sa mai fac . Simt ca innebunesc. Va multumesc.

Din ce povestesti, eu inteleg ca nu stii ce sa alegi:iubirea sau casa. Gandeste-te bina care este nevoia ta primordiala.

Eu ca si copil de 18 de ani te intreb: De ce ai mai facut copii atunci, de ce ai stat cu un om mai in varsta 11 ani? Clar ca tu ai vrut bani…iar acum simti nevoia de afectiune

alege iubirea, du-te in anglia. O inima inghetata nu-ti ajuta la nimic-nici tie nici copiilor.

Pleaca!

Daniel Florea In viata exista etape, iar uneori trebuie sa trecem prin ele, nu le putem evita. Faptul ca a facut copii a fost o etapa. Nu inseamna ca trebuie sa ramana blocata aici.

Nu trebuie sa ramana blocata, dar pune-te in locul copiilor. N-ai idee ce suferinta poate fi in ei…

Daniel Florea – fiecare suflet are calea lui – si face ce crede mai bine intr-un anumit moment – nimeni nu e in masura sa judece alegerea pe care sufletul o face pentru evolutia lui… daca putem ridicam frecventa de simtire, intelegere,… sustinere… aratam alte perspective… doar acel suflet alege, simte calea lui.

Daniel Florea Suferinta e mai mare daca ramane si e nefericita.

Eu am 18 ani, vad si din ochii copiilor

Pentru ca zici ca e prima data cand iubesti, sfatul meu este sa nu te grabesti in luarea unei decizii. Poate reusesti in urmatoarea perioada sa mai faci o "excursie" in Anglia, sa vezi daca sentimentele sunt aceleasi de ambele parti. Sau poate vine el in Romania. Cred ca ar fi necesar sa te asiguri ca barbatul din Anglia vrea o familie cu tine si copiii tai. Si eu sunt "pro iubire", dar cu discernamant.

In viata ai parte de relatii si relatii…din ce povestesi si din ce simt eu, cred ca este timpul sa-ti rezolvi o karma(asta pt ca ai ales sa te intorci) Dar trebuie sa stii ca noi functionam dupa o lege a Universului care ne spune "Asculta-ti sufletul pentru ca el stie ce este mai bine pentru tine" Atunci cand sufletul este trist toata bucuria vietii se risipeste in van… Totul se sfarseste in momentul in care tu decizi:"pana aici" atunci si karma este rezolvata si sufletul este liber sa faca noi alegeri… Iti doresc ca lumina sa te calauzeasca.

Clar eu sunt " pro iubire" -. Pentru tine intrebarea e, asumandu-ti toata responsabilitatea, unde te vezi peste 10 ani? – realist, nu doar ce visezi ci cunoscand toate datele in amanunt. Al doilea element la fel de hotarator – e ce vrea partenerul din Anglia de la aceasta relatie? cel din Romania si-o asuma… celalalt isi asuma pe termen lung cu toate implicatiile? sau e doar un foc, pasiune sau poate nici atat?sunt intrebari la care sa-ti raspunzi tu tie – nu promisiunile lui – realist – il vezi ca isi asuma viitorul cu tine? Certitudini nu iti poate asigura nimeni pe pamant, dar fiind vorba de viitorul tau si al copiilor tai, macar niste discutii clare si sincere in cum vede fiecare viitorul lui…, fara a fi nimeni ranit… e vorba de vietile unor oameni in joc…Cine construieste un viitor si cine darama un viitor? M-as bucura peste timp sa ne spui ca esti fericita…

Ati intalnit o persoana care va daruieste ce aveati nevoie. La mijloc insa se afla 3 copii si o casatorie. Inainte de a lua o decizie este poate indicat sa evaluati cu calm situatia. Poate v-ar ajuta sa discutati cu terapeut si sa clarificati unele aspecte.

Înțeleg ca ești intr-un moment de impas. Îți recomand să mergi la un psiholog, mai ales ca ești în țară. E o problema mare, mai ales fiind și copii la mijloc. Evident ca relația ta de cuplu este în suferința, și dacă decizi sa ramai și dacă decizi sa pleci vei avea nevoie de susținere și consiliere psihologica. Scrieți-ne un mesaj privat cu mai multe detalii și va ajut cu ce pot.

Mesaj:
buna ziua,ma numesc amalia,37 ani.nascuta intr-o familie chinuita(violenta)de mica am fost si agresiva,in special cu partea masculina’..maritata la varsta de 15ani si jumate,cu semnatura mamei,nu fericita,cu tentatia de a ma omora,din prima casatorie am un baiat,dar prin lege nu-i al meu,am renuntat pentru ai da un viitor mai bun,lam lasat la tata(socrii,persoane foarte umane).despartita dupa 6 ani,recasatorita cu al 2 lea,din care am o fetita(14 ani)despartita si de al 2lea..concubinaj cu al 3 lea,sant gravida de4 luni..am povestit un pic din viata mea,dar e lunga’(foatre)..mie frica ca nu stiu sa ma comport cu fata mea de 14 ani,nu invata nu colaboreaza in casa cu nimic daca nu-i spun..concubinul il vad nervos,orice se intampla negativ imi spune,,e vina ta”!!credca inebunesc,nu am o vorba buna in casa..ajutatima voi..multumesc.

Situatia dvs., cea in care v-ati aflat si va aflati, se rasfrange asupra copiilor, si de aici atitudinea aceasta, pe mai tarziu. Mergeti la un psiholog, fiica dvs, are nevoie de un ajutor, si de un sprijin al dvs, numai in masura in care aceasta il va accepta, la un moment dat.

Sunt in acod cu ce a scris d-na Oana Ab. Din ceea ce ati povestit reiese ca sunteti o persoana puternica care a trecut prin multe. Dvs oferiti iubire – nu va raportati la reactiile lor si sa asteptati de la ei. Prin iubirea, pacea, stabilitatea dvs ii puteti oferi fetei, exemplu, echilibru pentru viata… nu va bazati pe reactiile ei – oferiti. Ce faceti – pozitiv sau negativ – o marcheaza pe viata. Ce saditi ? iubire sau repros, neacceptare, instrainare, separare?…si lista e lunga Stiu ca e greu mai ales ca sunteti si insarcinata – cautati-va resurse – sa va incarcati pe dvs, ca sa puteti sa-i oferiti ei intelegere si iubire…poate va place sa gatiti, sau sa gradinariti… poate aveti o prietena foarte buna cu care sa povestiti cand simtiti nevoia… gasiti ceva cu care sa prindeti puteri sa fiti dvs diamantul pentru furtunile prin care si asa ceilalti trec. Mult succes.

Aveti nevoie de sprijinul unui psihoterapeut .Cautati unul in orasul dumneavoastra! Mult succes!

Mesaj:
Sunt(fata) in perioada adolescentei. In clasa a7a am fost bataia de joc al grupul de prietene in care eram, radeau de mine, ma jigneau, in casa a8a m-am indepartat de ele, devenisem doar simple colege. Ei bine dupa ce am zis stop, lasati-ma , s-au schimbat radical in bine , erau ok, dar eu nu ma simteam bine cu ele si cum am zis mai sus am reusit sa ma indepartez. Adevarata poveste este: m-am imprietenit cu alta colega si am devenit extrem, extrem de apropiate. Acum in clasa a10a pe 7 ianuarie 2015, ea a cunoscut un baiat pe facebook si vorbeste cu ele in fiecare pauza la scoala , asta ne-a separat extrem de putin, adica nu mai eram mereu impreuna. De cand se duce intr-un colt al clasei sa vorbeasca cu el pe net celelalte s-au dat pe langa ea si ea pe langa ele si se inteleg destul de bine. Chestia asta ma deranjeaza, eram numai noi doua si nu ne pasa de ele, nu sunt geloasa. Nu i-am spus ca ma deranjeaza deoarece ea e zodia leu, ii stiu caracterul, vrea mereu dreptatea de partea ei si cateodata pot spune ca ,,abereaza". Daca ii spun ca ma deranjeaza imi este ca ne vom certa si ea s-ar duce la ele, nu vreau iar sa ma izolez. Ma simt sfidata!! Nu impun nimanui de cine sa se apropie, dar ma afecteaza. Nu vreau sa-mi fac alti prieteni, vreau sa rezolv asta! Sfaturi?

Nu vrei sa-ti faci alti prieteni? Sa intelegem ca nu esti o persoana sociabila, si faptul ca refuzi sa intri in contact si cu alti oameni, cel putin colegi de ai tai, este cat se poate de clar ivirea unei probleme.Nu te agata de un om doar pentru tu nu doresti sa-i vezi pe ceilalti, insa atitudinea ta, da de gandit. Nu este normal felul in care tu vezi lucrurile si actionezi, drept urmare terapia te-ar putea ajuta. Mergi si discuta cu un psiholog.

In viata, in relatii , trecem prin tot felul de perioade. Cateodata noi…cateodata celalalt – daca tii la relatia asta – ofera-i iubire – neconditionat de ce face ea – timp si rabdare. Asta te va ajuta pe tine sa fii ok – si apoi timpul isi va spune daca veti trece peste obstacole sau va veti desparti in armonie, tu simtind care va fi drumul tau – alaturi de ea sau fiind tu impacata, ca ai facut tot ce ai putut iar ea are alt drum. Drumul tau e impacarea cu tine, daca esti bine cu tine poti sa oferi cadura, liniste si celuilalt sa stea langa tine. Nu te grabi.

Salut! Nu trebuie sa iti fie frica sa iti faci prieteni noi. Chiar daca experimtele trecute iti spun ca nu e bine sa incerci, ca nu vei reusi, trebuie sa incerci mereu sa gasesti noi oameni care sa stea langa tine cand iti este greu. De cele mai multe ori, prieteniile din scoala sunt trecatoare. Sunt foarte putine cazurile cand o astfel de prietenie dureaza si dupa terminarea scolii. Nu trebuie sa iti construesti viata in jurul acestei prietenii. Incearca sa lucrezi cu tine. Sa devii buna in cea faci. Sa excelezi in invatatura. Astfel, vei cedea cati prieteni ai sa "atragi". Nu respinge ideea de noi prieteni pentru- ca, este unul din fundamentele vietii. Iti doresc o zi frumoasa!! Pa!!

Mesaj:
buna ziua. va rog sa ma ajutati cu un sfat. am o relatie de doi ani cu un baiat. ne certam de o perioada de timp, dar ne si impacam. la ultima cearta, el a inceput sa vorbeasca cu o colega de clasa, cu care pana atunci spunea ca nu se intelege. in schimb acum eu cred ca se inteleg prea bine. noi ne-am impacat dar ei tot au vorbit. o cauta de la ora 8 dimineata, ii spune ca e irezistibila, regina, si mie imi spune ca sunt discutii in gluma, pentru ca ea se crede regina si irezistibila. i-a spus si ca inima ei este la el. tot in gluma… cu mine nu a mai vorbit ca inainte, nici macar la fel de des, dintr-odata nu mi-a mai zis deloc ca ma iubeste, in schimb mi-a zis dupa ce i-am gasit in telefon mesajele cu respectiva. i-am cerut sa vorbeasca cu ea de fata cu mine, sa ma conving ca nu este nimic intre ei, asa cum spune el. nu a vrut. pana la urma a vorbit, dar tot ce a vrut el i-a zis si respectiva a zis ca toata lumea crede ca ei sunt impreuna. iar el spune ca la scoala nu stau impreuna. si cu toate astea aveau si poza impreuna, ea i-a mai trimis o poza, el la fel… daca lumea crede ca ei au ceva, e posibil sa nu aiba? eu ce sa fac in cazul acesta? nu stiu cum sa trec peste asta, sau daca ar trebui sa trec peste. ce sa fac? vreau sa ma si conving ca nu au avut nimic. cum sa fac asta?

Atata timp cat partenerul dvs cauta sa-si focuseze atentia cu mult prea mult asupra unei alte persoane, lucrurile nu par a fi in ordine. Cautati sa vorbiti cu cineva apropriat despre situatia dvs., v-ar ajuta foarte mult in clarificarea acesteia.

tu iti doresti acest partener nesigur?

Eu zic in cazul asta sa aplici eternul si clasicul comportament feminin: departeaza-te, ignora-l, fii distanta. Daca te vrea, va veni el dupa tine. Stiu ca suna a cliseu, insa la nivel bazal, toti avem in noi samanta de vanator, iar barbatii in mod special.