Buna ziua

Imi poate recomanda cineva un medic internist (gastroesteorolog) bun in Constanta sau in alta localitate (Bucuresti)?

Buna ziua! Va recomand un gastroenterolog foarte bun in Buc- seful clinicii de gastroenterologie de la sp.Colentina- Dr.Bogdan Mateescu!

Multumesc!

buna ziua ! as dori sa stiu daca e ok sa ii interzici unui copil sa planga (si sa il pedepsesti pentru asta) din orice motiv ar plange el, respectiv de la 2 la 4 ani si eventual argumente pro si contra

Mesaj:
Buna ziua! Sunt o fata de 16 ani.. Nu stiu exact care e problema.. dar uneori plang aleatoriu.. asa deodata .. fara motiv.. sau din mai multe motive.. si gandurile mele sunt ala-n dala.. Presupun ca sunt trista pentru ca scoala imi mananca tot timpul si nu am timp sa stau cu familia .. cu prietenii sau cel putin sa ma plimb.. si presupun ca pe langa asta.. sunt putin trista si din cauza ca tatal meu s-a despartit de mama? dar nu ii simt lipsa in casa atat de mult si deja m-am obisnuit.. oricum inca ma vad cu el si toate cela.. Imi fac griji.. am nevoie de un psiholog specialist? sunt depresiva? de ce mai nou sunt atat de seaca.. fara energie si ganditoare uitanduma in gol si parca.. fara chef de nimic..? Ce sa fac in legatura cu asta? Eu am un fel de a aranja sentimentele:)) pe cele rele.. le bag undeva acolo in mintea mea.. si le tin inchise.. si daca ma prefac ca sunt fericita.. pana la urma chiar sunt.. si merge.. chiar daca nu arat mereu ceea ce sunt.. imi mergea bine asa.. dar parca nu mai reusesc.. cand sunt de una singura izbucnesc! Sunt depresiva? Am vreo problema? Trebuie sa imi fac timp si pentru alte lucruri? trebuie sa invat sa nu ma mai stresez? Am prieteni geniali.. familie geniala si foarte de treaba. iubesc si multi ma iubesc! Dar ceva nu stiu ce.. nu e in regula.. plang ca imi e ciuda ca nu am timp de nimic.. in mare parte.. doar trezit.. scoala.. invatat somn.. repetare.. nu mai am timp sa ma joc cu cainele.. nu mai am timp de role.. nici de cantat sau desenat.. nici de stat si vorbit cu ai mei sa fratele meu.. eu fac naveta si ajung foarte tarziu acasa din cauza autobuzelor apropo..

Suferi de ADOLESCENTA, este o perioada foarte dificila. Da, mergi la psihologul scolii, cauta cursuri de dezvoltare personala, sunt extraordinare. Daca esti din Bucuresti, Primaria Bucuresti desfasoara un program de educatie super, gratuit, care contine module de dezvoltare personala. Ai mai jos linkul. Iti transmit acum o imbratisare, o simti? ))))))))))))))))

http://www.educatiepmb.ro/index.php/cursuri-menu

Ma gandesc ca avand un program atat de incarcat la scoala si facand si naveta toate acestea sa conduca la o stare de epuizare atat fizica cat si mentala. Focusarea doar asupra responsabilitatilor scolare inseamna pe de alta parte mai putin timp pentru alte activitati de care aveai timp in anii anteriori , in vacante. Este normal sa te simti nemultumita , ca si cand ai pierde contactul cu cei la care tii . Ma intreb insa de ce ai ales sa te prefaci fericita , cand nu te simti astfel? Este necesar sa pari fericita? Poate daca cei din familie ar stii cum te simti, te-ar putea ajuta intr-un sens sau altul . In cazul in care, sentimentul acesta de instrainarea , de a fi "seaca" contiunua , precum si sentimente de tristete care dureaza mai mult de cateva zile, cateva saptamani ar fi indicat sa consulti un psiholog/ consilier psihologic pentru a discuta despre aceste stari.

Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Alexandra,am 22 de ani. Am absolvit facultatea de Științe Economice,specialitatea managemnt.
Sa va spun câteva cuvinte despre mine. Am o fetița de 2 anisori, iar in Ianuarie urmează sa vina pe lume si un baietel.
Așadar,sunt casatorita,cu omul care mi.a schimbat viata.De 8 ani suntem împreuna,casatoriti de 2.Nu vreau sa intru in detalii despre povestea noastră,doar dacă imi veți răspunde si ma veți intreba.
Bun,ideea este in felul următor,sunt dependenta de el,si din punct de vedere material,dar si in viata de zi cu zi.El are anumite pasiuni cum ar fi pescuitul si vanatoarea,acum eu nu sunt de acord cu plecarile lui,chiar dacă pana acum au fost rare,de acum încolo vor fi mai multe pentru ca urmează sa isi ia permisul de vânătoare.
Dupa absolvirea liceului,ne.am mutat împreuna,si timp de 1 an am făcut absolut tot împreuna,mergeam cu el peste tot,la munca,căci are firma lui,si oriunde avea treaba.In timpul asta am stat amândoi într-un apartament frumos făcut dupa placul nostru.Insa de cand a venit fetița pe lume,ne-am mutat la părinții lui,asta e o alta poveste.
Cu ce vreau sa ma ajutati,cu un sfat desigur! Ce sa fac sa nu mai fiu asa dezamagita cand pleacă el undeva? Nu suport ideea asta cand aud ca pleacă mi se întoarce lumea pe dos.Exista o urma de neincredere?,nu sunt multumita nici de aspectul meu fizic,bine acum știu ca e din cauza sarcinii.Dar si asa in general. Tot timpul cand pleacă ne certam,si imi spune ca s.a saturat de comportamentul meu.Dar ce sa fac sa nu mai fiu asa? Nu am zis sa nu se ducă,deși se vede ca nu imi convine!Am o problema cu treaba asta, realizez…Va dați seama ca înainte nu eram asa,sa fie o depresie post natală? Nu cred pentru ca imi iubesc copilasii mai mult decât orice pe lume,sa fie din cauza ca stam împreuna cu părinții lui?La început Mentionez ca nu am fost de acord,insa m.am obișnuit cu ideea.Ar trebui sa învăț cumva sa ma obisnuiesc si cu pasiunile lui? Eu nu am niciuna,si nici nu imi arde pentru ca trebuie sa imi cresc copilasii mari si frumosi!
Ei bine unde gresesc? Sunt eu de vina?
Multumesc anticipat!

"Ar trebui sa învăț cumva sa ma obisnuiesc si cu pasiunile lui?" Este important pentru fiecare om sa aibe pasiuni, idealuri, obiective, credinte. TU ai asa ceva? Daca nu atunci putem vorbi de dependenta. Ce se intampla cu tine daca el dispare din viata ta, da dispare, intr-un fel sau altul (divort, moarte, plecare in strainatate). Daca raspunsul tau este "sunt terminata" atunci ai o mare problema. Cauta sa faci lucruri care iti plac, descopera-ti pasiunile, DESCOPERA_TE pe tine. Imi este sufletul trist cand vad femei care renunta la ele, in favoarea sotului, copiilor, etc, etc, care nu isi traiesc viata lor, care nu au un job care sa reflecte o pasiune. Inca suntem in era Patriarhatului iar femeia este subapreciata si folosita, ce e drept cu voia ei. Neasumarea propriei vieti se plateste foarte scump. Te trezesti la o anumita varsta, atunci cand copii au zburat din cuib, cand iubirea si pasiunea au disparut din cuplu si atunci te intrebi : CINE SUNT EU?

Te invit sa afi acum raspunsul la aceasta intrebare, mai tarziu ajungi in acelasi punct, dar dupa multa suferinta. SUCCES!!1

Mesaj:
Buna ziua. Recent am suferit o deceptie in dragoste. Am suferit enorm pentru ca l-am iubit cu adevarat pe respectivul. Ne cunoastem de 3-4 ani dar am avut o relatie de 5 luni. Am intretinut si relatii sexuale. Dupa ce ne-am despartit am suferit enorm si plangeam non-stop dar apoi mi-am revenit si am incercat sa trec peste. Exact in aceste momente , el m-a contactat si mi-a spus ca vrea sa ne impacam.. eu am acceptat, bineinteles. Iar dupa 2 zile nici macar nu m-a mai sunat.. urma sa ne vedem.. nu inteleg de cr a facut asta daca tot nu a vrut nimic .. si acum sufar din nou si plang.. ma simt foarte trista.. simt ca nu mai rezist..

l-ati intrebat de ce a facut ce a facut? Confruntarea cu el va poate aduce multe raspunsuri (preferabil cat mai directe din partea lui). Succes!

Mesaj:
Buna draga cititor!
sunt intr-o relatie cu prietenul meu de 1-an. De 1 luna ne-am mutat impreuna. Peste citeva luni ar trebui sa plecam in SUA pentru ceva timp (2-5 ani) dar El a refuzat spunind ca e prea departe si nu vrea sa-si lase parintii si sa plece prin straini. Eu am visat de mica sa ajung acolo , acum cind am ajuns sa plec nu mai stiu cum sa procedez.

cu ce va putem ajuta defapt?

Pune in balanta relatia pe care o ai cu tine insati cu relatia pe care o ai cu prietenul si vezi care e mai importanta din toate punctele de vedere. In definitiv, e vorba despre viata ta; relatia cu prietenul s-ar putea sa nu te mai satisfaca la un moment dat, iar sansa de a merge in SUA s-ar putea sa nu o mai ai. Esti pregatita sa o ratezi? Esti pregatita sa renunti la visul tau de o viata, care e chiar realizabil acum? Daca analizezi, s-ar putea sa ajungi la concluzia ca merita sa renunti la acest vis. Dar…orice vei alege, sa stii ca, atunci cand facem bilantul vietii, ne pare rau pentru lucrurile pe care nu le-am facut si nu pentru cele pe care le-am facut. Si daca alegi sa mergi, si tot vrei sa iei pe cineva… ia-ne pe noi! Succes!

Catre cei carora le-am sters comentariile: va rugam sa lasati doar specialistii sa raspunda.

Un vis care nu este clar nu te ajută să ajungi nicăieri. Ce dorești să realizezi? Cu ce dorești să contribui? Ce dorești să devii? Cu alte cuvinte, cum arată succesul pentru tine? Dacă nu-l definești, nu vei putea să-l atingi. Majoritatea oamenilor nu obțin ceea ce vor din cauză că nu știu ce vor. Ei nu și-au definit visul în detalii clare și convingătoare. Un autor scrie: „primul pas indispensabil pentru a obține lucrurile dorite de la viață este acesta: hotărăște-te ce dorești!

O iubire adevarata nu ar conditiona acest lucru in nici un fel, nu ar trebui sa te puna sa alegi intre relatie si propriile tale vise. A fost alegerea ta sa te lupti pentru visul tau, si este alegerea lui sa ramana. Orice sacrificiu, indiferent daca este al tau (renuntand la visul tau) sau al lui (renuntand la contactul temporar cu parintii) va submina relatia dintre voi, pentru ca "sacrificatul" va reprosa partenerului acest lucru mai devreme sau mai tarziu. Dar exista oricand calea de mijloc: asumarea de catre fiecare a deciziilor proprii, a caii care il face pe fiecare fericit… si iubirea sa ramana intacta. Deci ai de ales intre iubirea la distanta sau resentimentele si/sau reprosurile din apropiere (de oricare parte a oceanului te-ai afla)

Bunä,eu consider cä atunci cìnd iubesti mergi pìnä la capätul pämìntului cu cel drag.Dacä el nu merge cu tine pentru pärinti clar nu te iubeste.Urmeazä-ti visul si cautä sä träiesti frumos.O zi bunä

Mesaj:
Buna ziua…sunt de profesie farmacist…in trecut am avut probleme cu jocurile de noroc…am jucat foarte mult la ruleta….am fost la un doctor in iasi…mi-a facut presopunctura…si multe alte teste….timp de 3 ani n-am mai fost la aparate….in schimb…in ultimele 2 luni am bagat 5 salarii de farmacist…si am intrat si in datorie cu 10 milioane….doctorul m-a diagnosticat cu temperament obsesiv – compulsiv….ce ar trebui sa fac?care ar fii calea de urmat sa nu mai fiu tentat sa ma duc la aparate…exista asa ceva?ma poate ajuta cineva?

Macar esti pe drumul cel bun pt. ca esti constient ca asta constituie o problema,acum depinde de vointa si inteligenta ta in a gasi solutii fiabile.

Apelati la un terapeut specializat in dependenta de jocuri de noroc. Exista de altfel si asociatii care ofera astfel de servicii.Odata ce ati constientizat cauza si doriti sa rezolvati problema mai aveti nevoie de indrumare pentru a rezolva situatia. Mult succes!

Exista in IASI un mare psihoterapeut prof DAFINOIU cu siguranta va rezolva aceasta problema destul de complicata. succes!!!

Căutați un hipnoterapeut! Hipnoza vă va scoate din minte acest coșmar.

Ceea ce am să vă zic acum este în contradicţie cu ce v-a învăţat la facultate, dar tocmai asta e provocarea, mereu să testezi ide noi, să cauţi soluţii îmbunătăţite. Ce părere aveţi de următoarea teorie: s-a observat că toate dependenţele pot fi vizibil ameliorate cu antagonişti de opioizi, adică sunt fundamental asociate cu excesul de opioizi. Un articol care explică mai pe larg ce şi cum http://wp.me/p48646-1N dar exact despre subiectul acesta în engleză http://www.eurekalert.org/pub_releases/2014-10/econ-pgi101614.php Logic ar fi să încerci nişte soluţii fără efecte secundare care optimizează biochimia mecanismului de recompensă, de ex. am încercat cu succes megadozele de niacină. Pot fi avuţi în vedere şi factorii care predispun către deschiderea anormală a barierei hematoencefalice. http://wp.me/p48646-kk Mai exact: http://wp.me/p48646-a

Mesaj:
Buna ziua…sunt de profesie farmacist…in trecut am avut probleme cu jocurile de noroc…am jucat foarte mult la ruleta….am fost la un doctor in iasi…mi-a facut presopunctura…si multe alte teste….timp de 3 ani n-am mai fost la aparate….in schimb…in ultimele 2 luni am bagat 5 salarii de farmacist…si am intrat si in datorie cu 10 milioane….doctorul m-a diagnosticat cu temperament obsesiv – compulsiv….ce ar trebui sa fac?care ar fii calea de urmat sa nu mai fiu tentat sa ma duc la aparate…exista asa ceva?ma poate ajuta cineva?

Mesaj:
Buna ziua. M-am pierdut si nu ma pot gasi. De un an si jumatate nu imi mai vad a doua jumatate. Toate zilele stam la skype si vorbim. Acum eu nu mai inteleg daca il iubesc sau nu. La inceput am fost foarte atrasa de el si imi faceam planuri de a face o familie. In aceasta perioada de despartire am avut parte de discutii serioase care ma enervau. Acum nu stiu daca mai sunt indragostita in el. Ajutatima sa inteleg.

v-ati gandit sa mergeti sa stati de vorba cu un psihoterapeut, in persoana?

Subscriu la parerea colegului. Luati legatura cu un terapeut.

Buna seara. Distanta pe termen asa lung nu prea poate sustine o relatie. Poate ca v-ar fi de folos sa fiti aproape pentru a va da seama.

Mesaj:
Buna ziua.. Ma numesc N, am 22 de ani, sunt stundeta la facultatea de drept din Bucuresti si am probleme.

Cand spun ca am probleme..ma refer la faptul ca am impresia ca intru intr-o depresie si nu mi gasesc un echilibru in viata.

Povestea mea pleaca din copilarie..am fost crescuta de bunicii mei la tara..tata a plecat si ne-a parasit cand eu aveam 2 saptamani..

Mama..o fire foarte rece cu care mereu ma cert si nu reusesc absolut deloc sa comunic..

In afara de bunicii mei nimeni nu intelege ce e cu mine..si ce caut eu la persoanele din jurul meu.

Sunt si o fire mai retrasa care nu socializeaza foarte mult..mai bine ma descurc in spatele unui laptop decat in realitate..timiditatea fiind marea mea problema..

Privind studiile si mediul scolar..

Am trecut prin ele ..dar nu m-am adaptat foarte bine..mereu m-am simtit diferita si data deoparte.

Relatiile de prietenie..nu am foarte multi prieteni si..nu reusesc sa-mi fac altii pt ca nu socializez si n-am incredere in oameni.

M-am simtit mereu altfel datorita faptului ca am crescut fara tata si nimeni nu m-a inteles..

Am fost ranita de oamenii din jurul meu si la varsta de 12 ani ..am trecut printr o experienta urata…

Am fost acostata pe strada si luata de un barbat care a incercat sa aiba relatii intime cu mine..nereusind..dupa ce m-a chinuit mult timp a renuntat si m-a lasat singura intr-o padure unde am ramas ceva timp plangand..

Am trecut dupa prin toate procedurile legale..am depus plangere ..a urmat confruntarea fata in fata cu acesta..si cand mi s a recomandat tratament de specialitate am refuzat crezand ca pot sa trec peste singura..

Sunt o persoana linistita, fara vicii, dar..exista un dar.

Nu reusesc sa mi formez o relatie stabila pt ca nu am incredere in mine, sunt posesiva si mereu banuitoare de lucruri urate…

In momentul de fata fac acelasi lucru cu actualul prieten..care este mai mare ca mine cu 5 ani ..

Simt ca ma minte..ca ma inseala ca isi bate joc si ma simt egala cu 0.

Nu reusesc sa mi schimb deloc comportamentul si nu reusesc sa fiu altfel …

Din cauza asta mi e teama ca o sa pierd toate persoanele dragi mie

Simt ca totul imi scapa din maini si nu sunt buna de nimic..nu am incredere in mine..in ce vreau sa fiu, sa fac…nu ma simt deloc ok cu mine insami….

Si nu stiu ce sa fac..pe ce drum s-o iau…. chiar deloc…

Ce este in neregula cu mine ??

Buna. Incepe prin a te ierta, prin a te impaca cu tine insati, asa cum esti, cu bune si cu rele, cu tot ceea ce a fost frumos sau urat in viata ta. Uita-te in oglinda si spune-ti "Te iert, N! Te iubesc, N!"
Pe langa asta, terapie. Incearca, daca nu ai posibilitatile materiale, sa cauti un psiholog care sa iti acorde cateva sedinte po-bono. Sunt si asemenea persoane, rare, insa sunt.
In plus, nu te lasa! Ridica-te, sterge-te de praf si mergi mai departe. Priveste lucrurile bune. Ai o relatie stabila, ceea ce nu e de colo, ca sa zic asa. Acel om a stat si sta langa tine, indiferent de situatie. Te iubeste. Iubeste-te si iubeste-l la fel!

Lipsa unei figuri paterne inca din copilarie, relatii reci cu figura materna, abuz. Nu este ceva in neregula cu dvs. Ati avut niste experiente care afecteaza in general orice persoana care experimenteaza astfel de situatii.Luati legatura cu un terapeut pentru a depasi situatia actuala. Succes!