Mesaj:
Am 26 de ani ,sotul 27,casatoriti de 4 ani si suntem imrepuna de 8 ani,avem un copil de 4 ani.Relatia noastra a fost de la inceput complicata , el fiind gelos si posesiv.Cand aveam 21 de ani ,am aflat ca flirteaza cu o colega la munca, si am trecut peste pt ca il iubeam si el a renuntat la acel loc de munca.A ramas fara un loc de munca si relatia se complica pt am aflat ca sunt gravida si el tot nu lucra,eram fericiti,ne doream un copil,nu ne gandeam ca avea sa ne fie si mai greu. A plecat in strainatate la parintii mei(care il criticau mereu) sa isi caute de munca ,fara succes,s.a intors a avut grija de mine si de copil .A inceput munca in romania, eram toti 3 ,am crezut ca suntem fericiti.Banii nu ne ajungeau,si am incercat eu sa imi gasesc in strainatate si mi.am gasit,am locuit cu parintii mei, certuri ,lipsa de sex din cauza greutatiilor si a oboselii,el tot pleca in romania si tot revenea ,spera sa facem ceva . Ne.am intors in romania am lucrat amandoi ,ne.am intors pt binele familiei sa fie si el linistit si impacat ca are un loc de munca ,ca suntem imrepuna si fara parinti pe cap. Iar nu ne ajungeau banii, m.am intors in italia toti 3 ,si eu am decis ca e timpul sa faca ceva pt noi,ca raman iar fara loc de munca si avem un copil de crescut, a plecat pe tir de 2 luni,a venit la noi in concediu,si atunci m-am lovit de niste spini mari si grosi ,de un perete mare si negru si nu mai pot sa ies din spini.Am aflat ca avea pe cineva de 3 ani de zile.Mi.a zis ca nu a fost ceva serios cu ea,ca nu vedea un viitor cu ea,ci cu mine.O cunosc pe ea,este atat de frumoasa.Copilul meu are 4 ani acum,ce inseamna ca am trait o minciuna timp de 3 ani de zile? Imi spune ca regreta,ca a gresit,dar oare el nu stia ca va pierde totul?! Normal ca stia,si totusi a continuat.Ma gandesc la copilul meu ca nu va creste intr.o familie sanatoasa , parinti divortati ,si va avea probleme pshiologice cand va fi mare.Fiecare femeie vrea sa se simta speciala.Imi spune sa il iert, dar ce sa iert ? cand a facuto cu constiinta ,stia ca ne va pierde .Imi spune ca eu l.am impins ,ca vorbeam urat cu el,ca eram mereu obosita ,ca nu ii dadeam sex,e adevarat ,dar de unde atata dorinta de sex dupa atatea greutati,crize de gelozii,oricum sex avea si de la ea,defiecare data cand se intorcea in romania.Ma simt atat de vinovata , trebuia sa imi zica ca nu mai vrea sa fie cu mine,cand a intalnito pe ea,ce este atat de greu? nu era mai usor ? decat sa aflu eu acum dupa 3 ani? Nu pot respira,si tremur ca un om batran din tot corpul.Mi-e frica sa mai fiu cu el,mi-e frica sa ma despart de el.Imi spune ca ma iubeste,dar poate e confuz si el.Nu stiu ce sa fac,am incercat sa ma impac cu el,dar nu ma pot opri din gandit ,defiecare data cand ii vad chipul amantei imi zic,cum a putut sa stea atatia ani cu mine,daca nu m-a iubit?

Ati putea apela la terapia de cuplu pentru a normaliza situatia. Impreuna cu un terapeut puteti sa gasiti raspunsul la intrebarile care va framanta si de asemenea va puteti ordona si clarifica prioritatile (atat dvs. cat si sotul).

Este foarte complicat si greu de dat sfaturi in acesta situatie. Iti va fi foarte greu ani de zile…. Tu decizi ce vrei sa faci cu viata ta, ce este bine si ce este rau, tu stii ce ati trait impreuna in toti acesti ani! Oricum toti barbatii slabi, cand nu pot face fata situatiei in care sunt, decurg la aventuri de acest gen (si le sta in gena…..instinctul animalic de a insela). Pune in balanta toate lucrurile bune si cele mai putin bune facute impreuna si daca balanta inclina mai mult spre lucrurile bune, eu zic sa-i mai dai o sansa…..dar, doar una. Succes!

Acorda ultima sansa dak il iubesti

Deci: la 21 de ani flirtat, tu l-ai iertat, si in semn de recunostinta, si-a luat amanta, pe care o tine de 4 ani. Mie mi se pare totul foarte clar. Scrii ca “eu l.am impins ,ca vorbeam urat cu el,ca eram mereu obosita ,ca nu ii dadeam sex”. Inseamna ca tot ce trebuie sa faci, ca sa-l pastrezi, e sa-i garantezi ca te vei purta mereu frumos, sa-i vorbesti mereu frumos, sa fii mereu odihnita si sa ii dai sex. Hmm… Si el, ce-ti garanteaza?

fugi,.. cat mai repede cu atat mai bine………………………!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dupa parerea mea d.na Carmen a punctat cel mai bine si obiectiv situatia….acum va trebui sa-ti gasesti resursele interioare si sa iei cea mai buna hotarare pt.fiul tau si pt.tine…Sunt sigura ca vei gasi solutia cea mai buna gandindu-te la binele si linistea copilului tau…BAFTA

Dacă vă gândiți să rămâneți împreună doar din cauza copilului, nu îi va face bine pe termen lung. Inconștient va percepe problemele dintre voi și se va simți vinovat, sau o povară pt dvs. Dacă dvs sunteți fericită, veți avea un copil fericit. Important este să înțeleagă că problemele dintre voi nu sunt din cauza lui și că amândoi îl iubiți indiferent de ce se întâmplă.

Pai tot gelozia si posesivitatea tremura in tine. Gandurile sunt doar umbre, nori in capul tau. Daca te agati de ele si desfaci firul in patru suferi. Dupa ce termini de suferit, vezi ce ramane. Oricum intrebarea nu e daca celalat te-a iubit ci daca tu l-ai iubit.

nu este obligatoriu ca, copilul, sa aiba probleme psihologice daca parintii divorteaza cand acesta este mic.

Mesaj:
Buna ziua, am nevoie de ajutor ! Logodnicul meu o persoana timida, calm(uneori enervant de calm)prezinta ejacaulare precoce, lipsa de acea dorinta de a face dragoste care e normala la 25 de ani, daca se face 1,2 ori pe saptamana e suficient(pt el, pt mine nu ),are ticuri nervoase, uneori se concentreaza greu, are nevoie sa fie impins de la spate.vreau sa precizez si faptul ca tatal sau sufera de schizofrenie cu repetate episoade psihotice.sfatuiti.ma cum sa procedez, trebuie sa fie vazut de un psiholog/psihiatru? Ce sanse sunt sa i se declanseze si lui schizofrenia?! Antidepresivele ar funziona?! Va multumesc anticipat !!!

ceva e "lipsa" acolo la el… nu stiu exact ce sfat sa va dau, insa e riscul prea mare pentru un viitor fericit alaturi de o asfel de persoana care "trebuie impins de la spate"… NU UITATI: noi nu putem schimba oamenii daca ei nu vor … asa ca timpul pierdut e foarte pretios… Ochii mari cit "ceapa" inca nu ustura… apoi va trebui sa inchideti ochii la multe lucruri…

Puteti sa consultati un psihoterapeut care va poate teimite si catre consult psihiatric daca este nevoie.

Trebuie sa intelegeti ca nimeni nu se schimba, nu se face bine decat daca vrea el. Dansul vrea? E dispus sa se schimbe, sa se ingrijeasca? Atunci sa va dovedeasca!

Este foarte multă dezinformare apropo de bolile psihice în ziua de azi (şi încerc să mă exprim elegant). Poate că tatăl suferă de schizofrenie fiindcă s-a infectat cu Toxoplasma de la pisici sau mere nespălate, Toxocara de la câini . Iar dacă logodnicul a copilărit tot cu aceleaşi animale sau a avut aceleaşi obiceiuri, e posibil să fie şi el infectat.

Sau poate are celiachie iar tratamentul chimic doar a mascat simptomele şi a întârziat faza completă a bolii celiace. De altfel se ştie că intoleranţele alimentare/boala celiacă se manifestă în familii/ între rude apropiate. http://wp.me/p48646-8

Pe de altă parte există şi posibilitatea să aibă un sindrom al excesului de cupru, iar nişte alegeri banale pot favoriza lucrul acesta, de ex. folosirea ţevilor de cupru la instalaţiile casnice şi deficitul de zinc. Ce să mai zici de boala Wilson (boală genetică), inţial a fost tratată cu antipsihotice, iar după 12 ani a ieşit la iveală toxicitatea acută a cuprului.

Mai multe informaţii puteţi găsi în interviurile de aici, sunt traduse http://wp.me/p48646-8p nu ştiu dacă se văd subtitrările de pe orice tabletă/mobil.

daca exista antecedente in familie (mai ales ca este vorba de tata) este bine sa fiti atenti la o posibila boala psihica. Cel mai bine ar fi sa incepeti cu un consult psihiatric inainte de cel psihologic. Succes!

El are nevoie sa fie impins de la spate sau tu ai nevoie de alt barbat? Si vrei sa il transformi pe el in acel barbat. Daca asta speri, speri degeaba. Mi s-ar parea normal ca el sa vrea sa faca ceva pentru el, nu tu. Tot ce poti tu sa faci e sa-l iubesti.

Mesaj:
Buna ma numesc Ioana am 28 de ani
Intrebarea este ce sa fac..sa raman in Romania sau sa ma intorc inapoi in italia…

-evenimente negative: tatal meu care se imbata toata ziua si se certa mereu cu mama,,,scandaluri…dar fara batai..
tata e roman,,mama e jum tiganca,,,iar eu,,,ce sunt?sunt bruneta deci multa lume ma considera tiganca,,,(am suferit mult in adolescenta pt lucrul asta ,,,da find plecata in ultimi 5 ani in it nu m0am mai gandit la asta)
-studi am facut facultatea de asistenta sociala dar nu miam dat licenta,,si nu am muncit niciodata in domneniu
-relatii de pretenie ,,dezastru…nu sunt sociabila de loc ,..am 2 sau 3 prietene bune,,care ma cauta doar cand au nevoie,,,restul ma cam evita…
-casatorie: am stat cu un baiat 4 ani jum ( de la 18 ani pana la 22 jum),,,dar sa term pt ca ma inselat…imediat dupa am plecat in italia la munca
a doua relatie a durat 2 ani jumate el era din guatemala neam despartit pt ca nu ii placea sa munceasca,,,
si acum sunt cu in baiat italian de aproape un an,,nu merge prea bine nici rel asta
-copii nu am…
-ocupatie :acum nu lucrez …ultimi 5 ani am lucrat in italia ca ingrijitoare persoane varstnice,,,am lucrat zi si noapte …da am reusit sa imi srang ceva bani deoparte si sa imi iau un apartament la mine in oras in romania,
Sunt in tara de 6 luni …am venit cu gandul sa fac un curs de manichura si pedichiura,,,(pe care lam si facut) si sa merg inapoi in italia sa fac munca asta…dar acum ca am terminat cursul nu ma descurc ff bine cu unghiile,,si nu pot inca sa lucrez in domeniu…
Nu stiu ce sa fac..sa raman acasa sa ma apuc de videochat si intre timp sa ma specializez in manichiura si pedichiura
sau sa ma intorc in italia sa imi caut de munca ( tot munca d jos) si sa incerc sa fac sa fuctioneze rel asta,,,il iubesc mult si si el ma iubeste dar nu stie ce vrea ii e frica sa ne mutam impreuna (are 34 de ani el) si nici nu prea vrea sa renunte la viata pe care o are acum,,,libertate ,,iesiri,,,
Cred ca sunt si depresiva,,,nu imi mai place nimic sa fac ,,,in ultimele 6 luni mam imbolnavit in continuu,,,acum tot ce fac stau inchisa la mine in camera de cateva luni,,..si mie frica sa imi caut de munca..mie frica ca el o sa isi gasesasca pe alta…am incecat sa mai ies,,,da toate prietenele mele sunt casatorite,,,nu au timp de iesiri …stiu ca daca stau aici in casa nu rezolv nimic..
Ma gandesc des sa mor,,dar nu pot sa o fac pt ai mei..cred ca ar suferi mult…

nu sunt prea buna povestitoare,,,si ar fi mult mai mult de scris,,, sper sa imi dati un sfat,,,mam gandit sa merg la psiholog,,,nici nu stiu ce sa fac,,

Esti tanara si poate reusesti in Italia. Acolo chiar daca faci munca de jos, e cinstita, aici videochat ? Chiar daca vei face bani nu cred ca o sa fi mandra de tine. Cum aici nu ai pe nimeni de incredere si de bun augur, acolo macar ai un om. E mai mult decat aici. Nu crezi? Chiar daca nu te pricepi inca prea bine la unghii practicand vei invata. Si in timp ce practici poate vei invata engleza si vei merge in alta parte, poate chiar pe vapor capu’ sus !

Daca deja de gandesti sa faci terapie, nu mai amana. Pune mana pe telefon si fa-ti o programare. Iti va face mult bine.

lasa babacii in urma cu certurile lor! mergi la munca de jos cinstita, nu munca de jos necinstita! primul pas in terapie e pofta de viata! ganduri negre numai lasii au! sfatul meu prietenesc, este sa mergi la italianul tau si lasa-i libertatea cu care este obisnuit! e mai sanatos si pt tine si pt el! suporta valurile care ti le face un iubit, nu singuratatea! succes!

mergi si stai de vorba cu un psiholog si poate ar fi bine sa discuti si cu un psihiatru pt starea depresiva (este posibil ca dupa atetea luni de stat in casa sa fii dezvoltat o depresie care trebuie tratata). Succes!

Mesaj:
Buna ziua. Am o situatie la care daca a-ti putea sa imi dati un sfat.
O cunoscuta are un baiat de 22 de Ani care de 5 Ani este suparat pe ea, si nu vorbeste cu ea sub nici o forma. Problema este insa si mai grava avand in vedere ca nu iese din casa Ani de zile, sta inchis in camera si sta in calculator. Ea il ingrijeste si ii ofera totul.
Problema este ca parintii luí su trecut prin clipe problemátice cu certuri maltratarí batai etc. Insa baiatul o invinovateste pe ea pt suferinta luí.
Ea a incercat sa repare greseala, a incercat in toate modurile insa nimic.
Daca ati putea sa imi dati un sfatce trebuie sa faca ea ca sa isi recupereze baiatul ca mama di desigur ca el sa isi inceapa o viata normala. Multumim anticipat.

Faptul ca el alege sa pastreze supararea asta este problema lui, deoarece el poate sa o pastreze incontinuare indiferent ce face mama lui, sau poate sa renunte la acest sentiment. In acest punct, consider ca mama nu ar trebui sa incerce sa-l mai impace (mai ales daca a incercat de mai multe ori), cat sa faca ceva care sa il oblige sa se maturizeze, sa-si ia viata in propriile maini.

La 22 de ani este clar un adult, cel putin din punct de vedere biologic si social. Daca psihologic nu a ajuns la maturitate, trebuie condus acolo. Dar daca el este ingrijit incontinuu de parinti (si, implicit, de mama), ce motivatie sa aiba sa iasa din camera si sa dea piept cu lumea si viata (care nu sunt usoare)? Mama trebuie sa inceteze in a-i oferi totul pe tava. Asta poate insemna sa inceapa cu lucrurile mici: baiatul isi pune singur de mancare, isi spala singur rufele, isi face singur curat in camera? Daca nu, clar trebuie sa inceapa sa le faca singur. Apoi vin lucrurile mari: baiatul este la o facultate, sau a terminat una? Daca nu, ce face cu viata lui? Nu voi intreba direct daca are un venit, dar ar trebui sa dea dovada macar de oarecare ambitie. Asta poate insemna chiar si chestii fara bani, cum ar fi voluntariat pentru anumite cauze, sau participarea in anumite cluburi de activitati. Daca exista macar ceva in genul asta, sa se construiasca pe ele. De exemplu, daca lui ii place o anumita activitate, sa incerce sa faca mai mult in domeniul respectiv, nu doar activitatea respectiva. Aici vorbim, in primul rand, de initiativa.

Doar cand el va ajunge la maturitate, si va vedea ca exista decizii grele, dar pe care trebuie sa le faci, probabil ca o va intelege si pe mama sa. Pana atunci, nu. Asadar, mama trebuie sa-l oblige sa dea piept cu viata. Nu este ca si cum il lasa sa moara de foame, dar trebuie sa puna niste limite in ceea ce ii ofera si sa realizeze ca baiatul ei ar trebui sa dea piept cu greutatile vietii (chiar daca va fi greu pentru ea sa-i permita acest lucru).

Pentru orice alte intrebari, ma puteti contacta si prin mesaj privat!

Problemele pe care familia le parcurge afecteaza pe toti membrii acesteia. Prin urmare si copiii. Modul in care probabil acest baiat a inteles conflictul il determina sa o considere responsabila pe mama. Mama poate apela la un terapeut pentru a rezolva propriile probleme. In ceea priveste baiatul, este necesar ca el sa doreasca sa se schimbe. Poate ca schimbarile pe care le va sesiza la mama il vor determina sa vada altfel situatia si eventual sa doreasca sa isi schimbe modul de viata.

De ce s-ar schimba baiatul, daca – cu toata atitudinea rauvoitoare pe care o are – primeste tot ce-i trebuie si nu e deranjat pentru nimic? Sfatuiti persoana sa mearga la terapie fara intarziere.

nu-i mai dati de mincare citeva zile, poate se scoala de la calculator si incepe sa comunice…. din pacate, prea multi fac pe "victima" doar ca sa scape de responsabilitati, iar mamele sunt pur si simplu manipulate. – O intrebare, care nu este a mea: cum va ginditi ca se va schimba ceva, daca mama continua sa se poarte in acelasi fel in care a facut-o ani de zile? – Din cei doi, cred ca mama are un sentiment mai acut de vinovatie… ma intreb: de ce, oare?

Se propune deci schimbare cu forta. In afara de faptul ca asta poate da nastere la rezistente si mai puternice nu imi dau seama ce ar rezolva. Eu consider ca este nevoie de o abordare personalizata. Dar asta este doar parerea mea.

Doina Zamfirescu, nu cred ca este vorba de schimbare cu forta, cat lasarea baiatului sa se descurce singur in anumite situatii in care ar trebui sa se descurce singur in virtutea varstei. Rezistentele deja exista. Cat de mai rezistent ar putea deveni? Trebuie ceva care sa sparga rezistentele actuale.

Nici nu ai idee!

ar fi bine ca fiul sa discute in prima faza cu un psiholog despre aceasta tendinta de izolare pe care o are (daca nu vrea sa discute cu mama). Poate ca acest caz este mult mai dificil de evaluat online, totusi.

Mesaj:
Buna ziua. Ma numesc Oana G. si in primul rand va multumesc ca existati. Am nevoie de ajutor… nu mai functionez normal, nu mai am puterea de a ma ridica dimineata sa incep o noua zi. Incerc sa fiu cat mai acurta. Mama mea a divortat de tatal meu cand aveam patru ani si s a recasatorit cand aveam sapte, lasandu ma la bunicii mei. Tatal meu era un alcoolic si si a luat zilele cand eram eu in clasa a opta. M am casatorit , am construit o casa cu mainile mele si dupa noua ani de casnicie sotul meu a descoperit ca i plac mai mult barbatii decat femeile. Am divortat si acum sunt de doi ani in belgia cu un copil de opt ani. Eu am 34, sunt asistent medical. Nu am mai avut capacitatea de a avea o relatie dar de doi ani si jumatate vorbesc cu un baiat roman care este casatorit si are doi copii. El locuieste in romania. Totul a inceput intr un moment in care si el avea o raceala acasa dar acum sentimentele au devenit frumoase. E un om minunat dar lucrurile devin greu de dus. Muncesc foarte mult, acum sunt independent, prestez ingrijiri la domiciliu ca persoana fizica. Nu mai am timp de nimic, nici sa ma spal. Fetita mea e mereu singura. Ajutati ma va rog sa mi gasesc linistea. Va multumesc si va doresc mult succes in activitatea dumneavoastra.

Oana, muncesti ca sa traiesti, nu traiesti ca sa muncesti. Reevalueaza-ti viata, pune tot ce faci pe o lista, apoi pune-le in ordinea importantei. Tot ce e mai jos de jumatatea listei, taie si nu mai face. Apoi, odata ce te eliberezi de o parte din stres, fie incepe sa faci meditatii in fiecare zi, fie faci terapie (o poti face si din fata calculatorului, pe Skype). Noi complicam lucrurile, prin incarcatura emotionala pe care o legam de tot ce ni se intampla. Terapia te poate ajuta foarte mult sa iti recapeti echilibrul.

Mesaj:
Am 26 de ani ,sotul 27,casatoriti de 4 ani si suntem imrepuna de 8 ani,avem un copil de 4 ani.Relatia noastra a fost de la inceput complicata , el fiind gelos si posesiv.Cand aveam 21 de ani ,am aflat ca flirteaza cu o colega la munca, si am trecut peste pt ca il iubeam si el a renuntat la acel loc de munca.A ramas fara un loc de munca si relatia se complica pt am aflat ca sunt gravida si el tot nu lucra,eram fericiti,ne doream un copil,nu ne gandeam ca avea sa ne fie si mai greu. A plecat in strainatate la parintii mei(care il criticau mereu) sa isi caute de munca ,fara succes,s.a intors a avut grija de mine si de copil .A inceput munca in romania, eram toti 3 ,am crezut ca suntem fericiti.Banii nu ne ajungeau,si am incercat eu sa imi gasesc in strainatate si mi am gasit,am locuit cu parintii mei, certuri ,lipsa de sex din cauza greutatiilor si a oboselii,el tot pleca in romania si tot revenea ,spera sa facem ceva . Ne.am intors in romania am lucrat amandoi ,ne.am intors pt binele familiei sa fie si el linistit si impacat ca are un loc de munca ,ca suntem imrepuna si fara parinti pe cap. Iar nu ne ajungeau banii, m.am intors in italia toti 3 ,si eu am decis ca e timpul sa faca ceva pt noi,ca raman iar fara loc de munca si avem un copil de crescut, a plecat pe tir de 2 luni,a venit la noi in concediu,si atunci m-am lovit de niste spini mari si grosi ,de un perete mare si negru si nu mai pot sa ies din spini.Am aflat ca avea pe cineva de 3 ani de zile.Mi.a zis ca nu a fost ceva serios cu ea,ca nu vedea un viitor cu ea,ci cu mine.O cunosc pe ea,este atat de frumoasa.Copilul meu are 4 ani acum,ce inseamna ca am trait o minciuna timp de 3 ani de zile? Imi spune ca regreta,ca a gresit,dar oare el nu stia ca va pierde totul?! Normal ca stia,si totusi a continuat.Ma gandesc la copilul meu ca nu va creste intr.o familie sanatoasa , parinti divortati ,si va avea probleme pshiologice cand va fi mare.Fiecare femeie vrea sa se simta speciala.Imi spune sa il iert, dar ce sa iert ? cand a facuto cu constiinta ,stia ca ne va pierde .Imi spune ca eu l.am impins ,ca vorbeam urat cu el,ca eram mereu obosita ,ca nu ii dadeam sex,e adevarat ,dar de unde atata dorinta de sex dupa atatea greutati,crize de gelozii,oricum sex avea si de la ea,defiecare data cand se intorcea in romania.Ma simt atat de vinovata , trebuia sa imi zica ca nu mai vrea sa fie cu mine,cand a intalnito pe ea,ce este atat de greu? nu era mai usor ? decat sa aflu eu acum dupa 3 ani? Nu pot respira,si tremur ca un om batran din tot corpul.Mi-e frica sa mai fiu cu el,mi-e frica sa ma despart de el.Imi spune ca ma iubeste,dar poate e confuz si el.Nu stiu ce sa fac,am incercat sa ma impac cu el,dar nu ma pot opri din gandit ,defiecare data cand ii vad chipul amantei imi zic,cum a putut sa stea atatia ani cu mine,daca nu m-a iubit?

pentru un copil este foarte important mediul in care traieste. din cate am inteles dvs cu sotul creati o tensiune in jurul dvs, si deci si in mediul in care traieste copilul. desi credeti ca la varsta aceasta copilul nu intelege, credetei-ma ca un copil, chiar daca nu poate exprima prin cuvinte, el intelege si simte mult mai acut ca un adult. si bineinteles, daca parintii se iubesc si se inteleg, este perfect. daca nu se poate acest lucru din varii motive, atunci cel mai bine pentru psihicul copilului si al mamei (la acesta copilul este mult mai legat si il percepe mult mai acut), este ca cei doi parinti sa se desparta. daca insa credeti ca puteti trece peste aceasta relatie extraconjugala a sotului, cu atat mai bine. dar asta inseamna sa discutati, sa ajungeti la niste concluzii in legatura cu ceea ce isi doreste fiecare de la viitor si de la relatie. poate chiar o separare pana va decideti (desi oricum ati spus ca sotul este plecat f mult timp pe tir) si chiar ar fi bine daca ati merge impreuna la un psihoterapeut de cuplu. eu va doresc mult succes si sa luati cea mai buna decizie pentru dvs, pentru copil!

Mesaj:
Buna ziua. Ma numesc Oana G. si in primul rand va multumesc ca existati. Am nevoie de ajutor… nu mai functionez normal, nu mai am puterea de a ma ridica dimineata sa incep o noua zi. Incerc sa fiu cat mai acurta. Mama mea a divortat de tatal meu cand aveam patru ani si s a recasatorit cand aveam sapte, lasandu ma la bunicii mei. Tatal meu era un alcoolic si si a luat zilele cand eram eu in clasa a opta. M am casatorit , am construit o casa cu mainile mele si dupa noua ani de casnicie sotul meu a descoperit ca i plac mai mult barbatii decat femeile. Am divortat si acum sunt de doi ani in belgia cu un copil de opt ani. Eu am 34, sunt asistent medical. Nu am mai avut capacitatea de a avea o relatie dar de doi ani si jumatate vorbesc cu un baiat roman care este casatorit si are doi copii. El locuieste in romania. Totul a inceput intr un moment in care si el avea o raceala acasa dar acum sentimentele au devenit frumoase. E un om minunat dar lucrurile devin greu de dus. Muncesc foarte mult, acum sunt independent, prestez ingrijiri la domiciliu ca persoana fizica. Nu mai am timp de nimic, nici sa ma spal. Fetita mea e mereu singura. Ajutati ma va rog sa mi gasesc linistea. Va multumesc si va doresc mult succes in activitatea dumneavoastra.

Daca poti, concentreaza-te pe lucrurile pozitive. Esti cu fata ta, esti independenta financiar, esti intr-o tara frumoasa. Poate mai reduci din munca, ca sa te mai poti si odihni si bucura de viata. Si cand zic de viata, zic de o plimbare sau de o inghetata. Nu iti complica viata cu problemele altora si cu familiile altora, cu pb lor cu nevestele sau copiii lor. Ppate gasesti o prietena cu care sa te plimbi si asa esti mai linistita

Mesaj:
Buna seara! Poate o sa ajute cineva , am 18 ani , mi-am inceput viata sexuala de cateva luni iar marea mea problema este ca nu imi place sexul ! Nu ma excit vaginal ! Uneori eu simt dorinta sa fac sex dar cred ca o sa-mi dispara de tot interesul in aceste conditii . Cred ca asta ar duce la o despartire de actualul si altul si altul Va rog sa nu radeti ! ….

iti inteleg teama si este fondata. Poti dezvolta o frica de dezamagire sexuala. Dar te-ai gandit ca poate partenerul tau actual ‘nu stie ce sa faca’ in mod particular pt tine? Nu toate tehnicile de preludiu functioneaza la fel pt toata lumea. Cat te bine ‘te cunosti’? Mai discuta cu el si daca nu ajungeti la un rezultat satisfcator mergeti impreuna la un sexolog. Sigur se rezolva, succes!

Spune-mi te rog cat timp dureaza preludiul apoi ludiul ( actul sexual in sine) apoi postludiul.

Daca partenerul tau nu stie sa faca dragoste, si face doar SEX, neglijand preludiul complet, e normal sa nu simti placere… Actul sexual e ceva mai mult decat sexul in sine, include si un preludiu, si emotii, si sentimente…

Incearca sa te apropii fizic, daca simti si afectiune reciproca-iubire…!

În data de 16 iulie 2014, 11:22, Terapeuti RO <

Probabil ca nu ai gasit partenerul potrivit. Exista alternative care ti-ar putea rezolva problema, si nu ma refer la perversiuni, ci la un pic de imaginatie. Atata timp cat exista dorinta, va fi si placere.

poate ca nu-l iubesti,sau el e grabit,trebuie mult calm,discutati,spune-i ce simti,sa nu risti sa devii frigida
nu trebuie sa tot schimbi partenerii,probabil ca ti-ai inceput viata sexuala printr-o intamplare fara sa sa fii pregatita psihic,fara sa-ti fi dorit(parerea mea nu stiu in ce masura o sa ajute,sunt un om normal)

nici tu sa nu razi de ceea ce-ti voi spune acum: ideea e sa incerci sa te descoperi mai bine, impreuna cu el daca se poate , asa ar fi ideal. Vorbiti mai mult despre asta. Reflecetaza la ceea ce te poate stimula, incearca sa iti identifici gandul care-ti stopeaza pornirea… Poate ai o problema personala ce te retine in a-ti declansa centrii placerii.Parerea mea nespecializata si umila este ca tu nu te cunosti deloc bine din punct de vedere sexual.Sper ca gasesti solutiile potrivite , pentru ca asta e o problema serioasa care poate avea urmari mai incolo:)

Daniela Monica Guzu-psiholog preludiul cam jumatate de ora… apoi ludiul cat sa "termine" el . Eu nu simt absolut nici o placere ! :

Carmen Caramlau ajung deja sa nu mai am nici o dorinta ! Daca eu nu simt nimic !

Ella Elena Carmen il iubesc si nu , nu mi-am inceput viata sexuala din intampare , aveam 7 luni de cand eram impreuna si dupa ce am facut eu 18 ani desigur pt ca nu stiu , aveam eu "ceva" , voiam sa fie dupa 18 ani…

Interesant….nu ai simtit niciodata placere? Ai trait experienta orgasmului?

Alex Glazy am vorbit si tot vorbim… pff… Multumesc totusi !

uite ai dat un indiciu util "aveai tu ceva care…" , daca eram specialist de-aici incepeam sa sap:D

Daniela Monica Guzu-psiholog Nu , nu stiu ce e aia placere , dar orgasm nici atat…

Alex Glazy un fel de mandrie ceva , sa fie dupa 18

asta indica o constrangere care poate fi izvorul situatiei tale.Dupa act cum te-ai simtit?

Ok…la fel ca Freud eu nu cred in anorgasmie, doar in cazuri strict medicale. Iti recomand sa afli cauza/cauzele, care pot fi medicale sau psihogene. Deci fuguta la medicul ginecolog, dupa care incepi terapie cu un psihoterapeut specializat pe sexualitate. Eu pot fi o varianta. )))))))))))))))) Mult succes!!!!!

Alex Glazy Cum sa ma simt… Ma rog sa "termine " prietenul meu mai repede , sa scap de ‘chin" .

Daniela Monica Guzu-psiholog Multumesc pt timpul acordat !

recomandarea standard ar fi de a inlatura (printr-un examen ginecologic) posibilele cauze fiziologice… daca nu este fiziologic… este psihologic. Poti alege tu ce sa faci din acest punct inainte, cu mare curaj… doar o faci pt binele tau

incearca si 2-3 ore de preludiu,dar nu trebuie sa verifici timpul care trece,nu conteaza,relaxeaza-te,nu te gandi la nimic,nu sta incordata
nu sunt in masura sa dau sfaturi,tot la specialist trebuie sa apelezi
poate ai avut vreo pb.in copilarie,sau educatia ta a fost prea exigenta,tu stii mai bine
mai ales ca-l iubesti trebuie sa iasa ok,actul sexual nu trebuie privit ca o tortura

Poate ajuta…..:))))))))) http://fiituinsutimaa.wordpress.com/2014/05/13/nu-esti-prezent-iar-dragostea-devine-un-act-mecanic/

…si ceva mai complex…..http://gyorgy-gaspar.blogspot.ro/2014/06/cupluri-fericite-vs-cupluri-nefericite.html

…. "schimba cocosul" era sfatul OFICIAL dat de vikingi in aceste conditii (aveau ei si o sarbatoare oficiala anuala, pentru acest gen de probleme). Ideea nu este rea, si chiar merge….. nu te gindi ca tu esti SINGURA de vina, de obicei este vorba de lipsa de educatie sexuala de ambele parti. Deh! Educatia se face – si in acest caz – prin munca asidua, precedata de citirea unor carti de sexologie. Incearca ideile din Anangaranga si Kama Sutra (si mai da si tu un google search, inainte de a intreba ce este asta…. ). Succes!

cred ca nu il iubesti nu poti sa faci sex cu cineva fara sa ai niste sentimente doar barbatii pot sa faca asta!!!!

Mesaj:
Buna, ma numesc Camelia am 17 ani si sunt in.clasa a 11-a. Am un profesor care nu cred ca are un comportament tocmai in regula. Acesta are 34 de ani Eram in ora lui, eu trebuia sa plec si i-am spus ca trebuie sa plec ca am de luat niste bani ( trebuia sa ma duc la mama la servici pentru a imi da o suma de bani) el creda ca ma.vad cu un baiat sa imi dea bani. Ma rog, s-a enervat mi-a zis : a, trebuie sa iei niste bani? lasa ca o sun eu pe mama ta sa vad daca stie ce faci tu. ( tin sa precizez ca nu este dirigintele meu) eu mi am luat geanta si ma pregateam sa plec, el s-a enervat a strigat dupa mine sa ma intorc…eu mi-am continuat drumul si el mi a zis: lasa ca o sa vezi ce o sa iti fac eu tie. Evident, nu mi-a facut nimic. Nici macar nu a avut curajul sa o sune pe mama. In mod normal trebuia sa imi puna absenta si sa ii spuna dirigintei ca am plecat din timpul orei, iar el bineinteles ca nu a facut nimic din toate astea. Mi-au spus colegii ca dupa ce am plecat i-a intrebat in pauza de unde am bani de haine, de unde am bani de telefon ca anul trecut venem intr o pereche de balerini si anul asta am multe haine…si de unde trebuie sa i au acei bani .eu i-am spus mamei ca el se intereseaza de mine la colegi si mama l-a sunat. Evident, el nu a recunoscut a spus ca nu a intrebat pe nimeni de mine si ca de fapt pe el nu il intereseaza de unde am eu bani de haine. I-a spus mamei ca a avut in intentie sa o sune dar nu a sunat. Si a intrebat o de unde trebuia sa i au eu banii repectivi. El pe mine nu m- intreaba nimic, in fata mea se arata nepasator ca si cum nu il intereseaza.Si pe hol cand ma vede cu un baiat ca glumesc sau ceva, trece napasator iar cand am ora cu el imi raspunde in sictir sau se enerveaza si tipa la mine. Am observat multe chestii ciudate la el. L-am intrebat ceva de lectie si el mi-a spus: Pai, la lectia la asta te-am aacultat si anul trecut. Adica isi mai aduce aminte dupa un an la ce lectie m-a ascultat iar pe unii colegi
din clasa de la mine le incura numele.Nu mi se pare tocmai normal comportamentul lui.
Lucrurile sunt mai complicate. El de fel este un profesor nepasator si nu inteleg de ce face asa cu mine iar cu alti colegi din clasa nu. Trebuie sa recunosc ca in clasa a 9-a au fost niste glume intre noi. Eu eram inconstienta eram un copil. Un elev s-a dus la profu si a zis la glumea ca eu sunt indragostita de profu, el bineinteles a inceput sa rada si nu a spus nimic. De aici au inceput glumele noastre, imi spunea ca sunt cam.agitata si am.nevoie de un iubit…dupa care i am spus ca am prieten si el mi a spus: ai poze cu el sa mi l arati si mie ? …ma rog, l-am intrebat si eu daca are iubita si el mi-a spus fix asa: Nu, nu am.iubita am.nevoie de una. La vremea aceea aveam 16 ani neimpliniti. si profu m-a intrebat cati ani am si eu i-am spus ca am 16 ani si el m-a intrebat daca ii am.impliniti si eu i-am spus ca nu. atunci.el a lasat mana in jos si a dat din cap. Alta data eram in pauza si ma uitam in oglinda si el vine si imi spune: nu te mai aranja ca esti frumoasa…ma rog, glume intre noi. Dupa care in clasa a 10 am mai crescut si nu i-am mai permis la glume.Nici el nu a mai.avut curajul sa imi spuna ceva dar in chimb ii intreaba pe colegi de mine, si plus ca il simt ca de cate ori ma vede pe hol cu um baiat la ore e nervos, se poarta mai.altfel cam asta e situatia. Ce parere aveti ?

Comportamantul tau este ciudat! Ai doar 16 ani. La acesta varsta trebuie sa stai la scoala! Pentru probleme deosebite se poate invoi sau absenta motivat. Evitati subiectele cu profesorii tineri care nu tin de conduita scolara si atunci nu vor mai fi probleme. Iar daca acesti dascali au un comportament neadecvat, atunci trebuie anuntata conducerea scolii.

Cred ca are dreptate Cristiana Craciun. Ce este aia, plec de la scoala ca am altceva de facut in timpul scolii, profesorul iti spune sa te intorci si tu continui sa mergi, fara sa-ti pese. Este lipsa de respect ! Daca beneficiezi de atentie speciala , de genul ca iti stie numele, sau alte discutii particulare pe care le-ai avut cu dumnealui, este pentru ca o cauti ! Sa fim sinceri, chiar aveai de luat bani de la mama de la servici ???? Pe limbajul vostru "bullshit " !!!

Hai sa te lamuresc: nu el te place; tu il placi. Tu il urmaresti. Tu il provoci. Spui ca e atent si mereu se intereseaza de tine. Tu de unde stii toate astea cu atatea detalii? Pe cine intrebi? Cu cine comentezi toate aberatiile acestea? Dai o importanta exagerata unor gesturi aproape normale (nu il exonerez nici pe profesor, care, in loc sa fie atat de prietenos cu voi, ar trebui sa se detaseze si sa va ceara mai mult respect). Fa un pas inapoi si realizeaza ridicolul situatiei, lasa-l pe profu’ in pace si fa-ti prieten de varsta ta, daca tot ai nevoie. Gandeste-te la consecintele gesturilor si cuvintelor tale: o simpla banuiala l-ar putea duce in disgratie, da afara si duce la inchisoare. Daca-l placi, lasa-l il pace.

La sfaturile dale de colegii mei ar mai trebui adaugat doar atit: La virsta ta, "mincarimile" sint cam mari… iar la scoala mergi pentru educatie… "mincarimile" nu se trateaza la scoala…

) eu cred ca esti indragostita lulea de profu’ si probabil si el de tine. Iubiri platonice, nimic grav. Tie iti place sa fi admirata si lui ii place sa te admire. Si tu profiti, ca deh, iti place. Orice fata cu putin mai mult tupeu sau "lipsa de respect" cum e etichetat aici, stie despre ce vorbesc.:)

O sa am rugamintea sa NU IEI in seama sfaturile persoanelor care au comentat mai sus. Esti MINORA, si problema ta e de competenta unui adult. Parinte, diriginte sau chiar director al scolii. Comportamentul profesorului respectiv iese din NORMA, ca sa nu mai vorbesc de ETICA profesionala. Cand ai dubii in acest sens, apeleaza la cele trei categorii: parintii, dirigintele si in ultima instanta, daca nu se rezolva nimic, la directorul scolii.

Cred ca este cazul sa vezi cu adevarat ceea ce se intampla si daca proful te hartuieste sau este indecent , imediat la dirig. la psihologul scolii sau la conducerea scolii, chiar nu merita sa fie prof., dar daca si tu interpretezi anumite lucruri , il provoci intentionat, flirtezi cu el, fuguta la psihologul scolii.Lucruri de genul acesta nu sunt deloc potrivite pentru tine.Nu trebuie sa-ti fie teama daca este adevarat ceea ce ai relatat.De multe ori, elevele in relatiile cu profii. tineri amplifica multe aspecte care nu sunt intotdeauna conforme cu realitatea.

Mesaj:
buna ziua! va rog sa ma ajutati cu un sfat care este foarte important petru mine. Am un baietel in varsta de 8 ani si l-am crescut singura, relatia cu tatal lui rupandu-se atunci cand el avea 3-4 luni. Trec printr-o perioada dificila si nu stiu cum sa procedez. Am constatat ca fiul meu are intotdeauna tendinta de a minti, chiar si atunci cand nu este intr-o situatie dificila, pur si simplu inventeaya ceva doar de dragul de a conversa, de a se amuza.Daca i se intampla ceva lai putin placut la joaca sau cand este cu prietenii, evita sa-mi spuna ce se intampla, prefera sa se inchida in el, sa sufere singur….. Nu este deschis fata de mine…. Ajutati-ma va rog

Unii copii mint de frica unor consecinte ale faptelor lor. Altii, cu o imaginatie foarte bogata, nu mint, ci inventeaza povesti prin care isi obtin un confort psihic. Sau pentru a atrage atentia. Nu stim care este reactia ta atunci cand afli ceva mai putin placut intamplat la joaca, si care este motivul pentru care copilul tau prefera sa se inchida in el cu privire la aceste lucruri. Copiii simt mult mai multe lucruri decat ne imaginam noi. Daca isi ascunde suferinta, e posibil sa fie o metoda de a te proteja pe tine, sau pe el insusi de o suferinta suplimentara. Dupa cum vezi, pot fi multe explicatii ale acestui comportament. Nu ar strica sa cauti un terapeut cu care sa discuti problemele tale, pentru ca ele se reflecta asupra copilului si el pur si simplu oglindeste inapoi acelasi model de comportament in legatura cu propriile lui probleme. O analiza mai detaliata a acestor probleme in terapie te poate ajuta mai mult decat sfaturile primite pe baza unor date sumare. Pana atunci, observa-ti copilul dar si pe tine insati, ofera-i atentie pozitiva, respect si acceptare a emotiilor lui. Daca crezi ca e nevoie sa pedepsesti, pedepseste comportamentul si nu persoana. El este copilul tau minunat, si il iubesti, chiar daca greseste cateodata. Accepta-ti propriile emotii si ai grija de tine. Relaxeaza-te si bucura-te de viata. Mult succes!

Draga mamica, la varsta de 8 ani, copilul intelege notiunile de bine si rau, deci poti sa-i dai lectii pe aceasta tema, increzatoare ca va intelege. Iti recomand sa te transformi intr-o oglinda pentru o perioada, reflectand in detaliu atitudinile lui. Va intelege daca vei fi langa el, explicandu-i de fiecare data ca starile pe care le va trai in aceasta perioada, le traiesti tu de cand a inceput sa minta.