Mesaj:
Buna ziua!Ma numesc Mihaela.De anul trecut viata mea a devenit un calvar.Eu momentan sunt in Italia dar am ajuns la cateva controale la domnul doctor Oproiul dupa care mi-a pus diagnosticul de colon iritabil postinfectios.De un an ma chinui cu tratamente date de dumnealui dar tot nu imi revin.Si sa revin si la simptomele care le am cu stari de slabiciune, dureri musculare sunt tot timpul buimaca imi este somn tot timpul nu ma pot concentra uit totul ma dor si ochii parca imi ies di orbite stari de frig desi am facut toate analizele in afara de colonl iritabil nu mi-a gasit nimic si mai am si o senzatie de greata.Mi-a dat domnul doctr si eglonyl de 25 o perioada am fost un pic mai binisor dar acuma am revenit iarasi la starile astea.Va rog sa ma ajutati cu un sfat.

Colonul iritabil este o boala psihosomatica. A reduce simptomele cu ajutorul unor substante chimice este ca si cum, maturand, ascundeti gramajoara de gunoi sub pres, dar pretindeti ca ati facut curatenie.
Opriti medicatia si consultati un psihoterapeut, care sa va ajute sa va constientizati problemele. Puteti folosi produse din plante, dar nu mai bombardati organismul cu tot felul de chimicale. Intr-o buna zi, simptomele digestive pot disparea si va puteti trezi, in schimb, cu o boala autoimuna.

Mergeti la Institutul National de Medicina Complementara si Alternativa din Bucuresti. Sunt medici minunati, care va pot scoate din necaz.

Mesaj:
buna..am o mare problema.m-am saturat sa fiu singura.pe unde merg vad doar cupluri,prietenii sunt cuplati sau sufera din dragoste..din pacate eu am dat doar de baieti care nu ma atrag dar care ma plac..insa eu nu-i plac asa ca nu vreau sa ma implic intr-o relatie daca nu simt nimic pt ei sau nu ma atrag.nu stiu de ce am ghinionul asta sa dau doar peste persoane nepotrivite.iar in momentul in care gasesc pe cineva care imi place imi dau seama ca nu ne potrivim pentru ca vrem lucruri diferite..si uite asa nu-mi gasesc pe nimeni.nu stiu ce sa mai fac sa nu ma mai gandesc la faptul ca nu o sa-mi gasesc pe nimeni asa cum vreau pe care sa-l iubesc si sa ma iubeasca.deoarece e foarte greu sa gasesti pe cineva cu care sa te si potrivesti..sunt dezamagita si imi e frica ca nu o sa am o relatie serioasa,ca o sa fiu singura toata viata mea.eu imi doresc o familie insa stiu ca e prea devreme fiindca am 20 de ani dar imi doresc atat de mult sa am pe cineva alaturi..si uneori nu mai suport sa ma vad singura.daca ies cu prietenii cei mai multi sunt cuplati,indragostiti si imi fac rau iesirile cu ei deoarece vin si mai dezamagita..nu stiu ce sa mai fac..daca e vina mea ca sunt singura sau ca inca nu am gasit pers potrivita sau nu o s-o gasesc niciodata .va multumesc anticipat

E foarte bine ca esti selectiva.Daca ai rabdare vei gasi pe cineva sa iti impartaseasca aspiratiile incearca sa lasi lucrurile sa curga si sa vezi partea frumoasa a lucrurilor te poti bucura de viata ori cum si ori cind vericirea nu sta intr-o relatie neaparat,poti savura poti filtra fara sa fi stresata eu zic fii fericita incontinuare

Draga mea, pe langa faptul ca esti f tanara, se pare ca ai avea nevoie de o dezvoltare personala, mai intai, in care sa te cunosti, sa stii ce vrei cu adevarat, ce-ti doresti de la o relatie de cuplu, samd. Se spune ca atragi exact ceea ce esti, ca de ceea ce ti-e frica nu scapi. Astea nu sunt doar vorbe in vant, mereu ai de-a face cu oameni cu care rezonezi, nu poti atrage o persoana daca ceva din tine nu rezoneaza cu ceva din acea persoana. Temerile tale, atrag exact acele lucruri de care te temi. In momentul in care te vei relaxa, te vei cunoaste cu adevarat si vei stii exact ce vrei de la viata si de la un partener, in momentul in care tu vei fi asa cum e nevoie ca sa poti atrage persoana de care ai nevoie, in acel moment va aparea. La momentul potrivit vei gasi persoana potrivita, intre timp concentreaza-te pe ceea ce ai tu de oferit, pe calitatile si scopurile tale, nu pe ceea ce nu ai, pt ca doar astfel lucrurile se schimba in bine pt tine. Fiind mereu centrata si focusata pe ceea ce nu ai, atragi mai mult acel lucru, prin emotiile si energiile negative pe care le emani, prin gandurile negative pe care le intretii si le alimentezi. Ofera si vei avea, fii pozitiva si vei atrage lucruri pozitive, cultiva ganduri si emotii pozitive, vizualizeaza ceea ce-ti doresti si simte emotia, ca atunci cand deja ai obtinut acel lucru, doar astfel poti obtine ceea ce-ti doresti. Succes!

Programeaza-ti cateva ore de terapie (pe Skype sau fata in fata), ca sa descoperi de unde aceste bariere pe care singura ti le ridici. Daca nu mergi la terapie, s-ar putea ca problema sa se rezolve curand si singura, avand in vedere ca esti foarte tanara.

Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Claudia si deoarece medicul meu este in concediu as dori o parere. In ultimul timp ma simt cam rau si la analizele de sange mi-au iesit aceste rezultate : alfa 1: 0,43 g/dl si Beta 1 :7,30 % si 0,58 g/dl. In plus (nu cred ca are importanta )acidul folic a iesit 3,6 ng/ml. As dori sa stiu va rog mult ce problema ar putea indica? Multumesc anticipat ,o zi placuta

Mesaj:
Buna! Am 16 ani, si sunt intr-un impas. Sufar dupa dragostea mamei, care m-a parasit cand nu aveam nici doi ani sinucindu-se. Tatal a murit si el cand aveam cinci ani. Am locuit cu unchiul si cu bunica din partea tatalui, iar pe urma si cu sotia si fiul unchiului. Cu sotia lui nu m-am mai putut intelege de cand l-a nascut pe verisorul meu. De atunci am simtit ca face diferenta intre noi, chiar daca ea nega. Se lega de cele mai marunte lucruri, si ajungeam sa ne spunem cuvinte grele. La inceput eu nu aveam curajul sa-i raspund, dar cu timpul am inceput sa devin mai obraznica fata de ea. Imi spunea lucruri urate despre mama, ceea ce ma durea foarte tare, si de care ma simt afectata si acum.Am tot vrut sa ma mut la bunica din partea mamei, care era de acord, insa pot spune ca am fost santajata emotional de unchiul meu, care imi spunea ca daca plec, nu va mai vorbi cu mine, si nu ma va lasa sa o vizitez pe bunica din partea tatalui, cea care m-a crescut dupa moartea mamei. Acesta era singurul motiv care ma oprea sa nu plec. Unchiul meu era plecat mai mereu la munca in germania, timp in care matusa nu ma lasa sa mananc din mancarea facuta de ea, sa-mi spal hainele in masina ei de spalat, sa fac baie in baia ei, sau sa-mi intind hainele pe sarmele ei. Mi-am facut un iubit, primul meu iubit, fata de care matusa mea se purta exemplar, adica se putra cu mine ca o mama cand era el de fata, dar in rest era la fel.La scoala imi mergea foarte bine, luam numai 10 pe linie, si premiul intai la sfarsitul fiecarui an, dar in ultimul an am decazut mult, abia obtinand mentiunea. Recent unchiul meu a plecat din nou la munca, iar eu am ramas din nou doar cu ea. Ma tot ameninta cu bataia, spunandu-mi ca daca a avut curajul sa o loveasca pe sora ei, nu ii va fi mila de mine. Intr-o seara, cand erau zilele municipiului apropiat, am mers cu ea, iar in a doua seara cand se sarbatorea, ea a mers mai devreme, fara sa imi spuna, iar eu am mers mai tarziu. Ideea e ca nu am ajuns la aceeasi ora acasa, eu am ajuns cu jumatate de ora mai tarziu. Pentru ca bunica nu ma crede ca ea nu ma lasa sa mananc, am decis sa o inregistrez, stiind ca urma sa fiu pedepsita. Ea a reactionat mult mai rau, si a inceput sa dea in mine, fara sa ii pese ca tocmai fusesem operata la tendoane. A doua zi mi-am facut bagajele, dorind sa merg la bunica, dar ea nu ma lasat, m-a strans de maini, vrand sa ma lege, dar pana la urma, bunicii din partea tatalui i-a fost mila de mine, si i-a spus sa ma lase sa plec. Mi-a luat telefonul, si nu aveam bani, asa ca am plecat cu bicicleta pana in satul bunicii din partea mamei, peste 30 de km. Acum si matusa a plecat de acasa, iar unchiul ma tot suna plangand si imi spune ca i-am distrus viata si casnicia. Nu vrea sa inteleaga ca eu nu vreau sa se desparta de ea, si ca el poate ramane cu ea, doar ca eu nu vreau sa mai locuiesc cu ea. Nu stiu ce sa fac, ma simt trasa in doua parti total opuse. Simt ca nimeni nu ma intelege, toata lume a imi spune ca mai bine ramaneam, si mai rabdam doi ani cu ea, dar tot la asta se ajungea, deoarece matusa mi-a spus ca la 18 ani ma scoate afara din casa lor. Uneori ma gandesc ca daca parintii mei nu ar fi existat, nici eu nu as fi existat, deci daca ei nu exista, nici eu nu trebuie sa exist… Va rog, ajutati-ma!

Incearca sa le faci pe cele doua bunice sa stea de vorba intre ele si sa gaseasca o solutie.
Felicitari pentru faptul ca nu ai acceptat sa fii maltratata !

Momentan nu cred ca poti sa faci altceva decat sa iesi din acel mediu, sa mergi la bunica ta, din partea mamei, unde zici ca iti este mai bine si sa-ti vezi de scoala, de prieten si de viata ta in general. Iti recomand sa mergi si la psihologul scolii si sa-i ceri cateva minute sa stai de vorba cu el. In rest…daca parintii tai nu existau, tu nu aveai cum sa simti bucuria si dragostea fata de prietenul tau, nu puteai avea prieteni, nu puteai sa razi niciodata, nu puteai sa te indragostesti. Faptul ca parintii dai nu mai sunt, nu are nicio legatura cu tine. Tu ai o viata a ta, si ti-a fost data ca sa o traiesti si sa faci lucruri marete si frumoase. Si, dupa cum spui ca ai avut nmai premiul 1, sunt convins ca ai capacitatea sa fii altfel decat matusa ta si ai capacitatea sa faci lucruri mari.

se pare ca tu stii ce e bine si ce e rau pt tine… stii sa faci alegeri bune. Singura dificultate este ca nu poti inca sa intelegi unii adulti, ceea ce este si normal. Pt noi, profesionistii, este clar ca unchiul si matusa ta au probleme psihologice destul de serioase si ca ei ar fi bine sa duca la un specialist. Aliaza-te cu cei in care simti ca poti avea incredere. Succes!

una din caracteristicile vietii este ca nu ti-o alegi tu…in sensul ca oamenii de baza din jurul tau sunt trasi la sorti, si tu ai avut ghinionul ca lucruri groaznice sa se intample… in astfel de situatii in mare masura totul depinde de tine, tu poti face diferenta .Lucrurile astea oribile care ti-au iesit in cale au menirea de a te face foarte puternica si de a face fata tuturor obstacolelor.Imi place ca din cate am inteles din ceea ce ai scris, ca ai facut fata cu darjenie unor situatie, dar totul tinde sa se echilibreze, asta e legea universului. Toate astea , daca stii cum sa le gestionezi, iti vor sculpta o personalitate de fier.Are planuri marete viitorul cu tine, nu-l dezamagi. ps. pune mult accent pe scoala(aici detii controlul 99% )!!!

Mesaj:
Buna! Am 16 ani, si sunt intr-un impas. Sufar dupa dragostea mamei, care m-a parasit cand nu aveam nici doi ani sinucindu-se. Tatal a murit si el cand aveam cinci ani. Am locuit cu unchiul si cu bunica din partea tatalui, iar pe urma si cu sotia si fiul unchiului. Cu sotia lui nu m-am mai putut intelege de cand l-a nascut pe verisorul meu. De atunci am simtit ca face diferenta intre noi, chiar daca ea nega. Se lega de cele mai marunte lucruri, si ajungeam sa ne spunem cuvinte grele. La inceput eu nu aveam curajul sa-i raspund, dar cu timpul am inceput sa devin mai obraznica fata de ea. Imi spunea lucruri urate despre mama, ceea ce ma durea foarte tare, si de care ma simt afectata si acum.Am tot vrut sa ma mut la bunica din partea mamei, care era de acord, insa pot spune ca am fost santajata emotional de unchiul meu, care imi spunea ca daca plec, nu va mai vorbi cu mine, si nu ma va lasa sa o vizitez pe bunica din partea tatalui, cea care m-a crescut dupa moartea mamei. Acesta era singurul motiv care ma oprea sa nu plec. Unchiul meu era plecat mai mereu la munca in germania, timp in care matusa nu ma lasa sa mananc din mancarea facuta de ea, sa-mi spal hainele in masina ei de spalat, sa fac baie in baia ei, sau sa-mi intind hainele pe sarmele ei. Mi-am facut un iubit, primul meu iubit, fata de care matusa mea se purta exemplar, adica se putra cu mine ca o mama cand era el de fata, dar in rest era la fel.La scoala imi mergea foarte bine, luam numai 10 pe linie, si premiul intai la sfarsitul fiecarui an, dar in ultimul an am decazut mult, abia obtinand mentiunea. Recent unchiul meu a plecat din nou la munca, iar eu am ramas din nou doar cu ea. Ma tot ameninta cu bataia, spunandu-mi ca daca a avut curajul sa o loveasca pe sora ei, nu ii va fi mila de mine. Intr-o seara, cand erau zilele municipiului apropiat, am mers cu ea, iar in a doua seara cand se sarbatorea, ea a mers mai devreme, fara sa imi spuna, iar eu am mers mai tarziu. Ideea e ca nu am ajuns la aceeasi ora acasa, eu am ajuns cu jumatate de ora mai tarziu. Pentru ca bunica nu ma crede ca ea nu ma lasa sa mananc, am decis sa o inregistrez, stiind ca urma sa fiu pedepsita. Ea a reactionat mult mai rau, si a inceput sa dea in mine, fara sa ii pese ca tocmai fusesem operata la tendoane. A doua zi mi-am facut bagajele, dorind sa merg la bunica, dar ea nu ma lasat, m-a strans de maini, vrand sa ma lege, dar pana la urma, bunicii din partea tatalui i-a fost mila de mine, si i-a spus sa ma lase sa plec. Mi-a luat telefonul, si nu aveam bani, asa ca am plecat cu bicicleta pana in satul bunicii din partea mamei, peste 30 de km. Acum si matusa a plecat de acasa, iar unchiul ma tot suna plangand si imi spune ca i-am distrus viata si casnicia. Nu vrea sa inteleaga ca eu nu vreau sa se desparta de ea, si ca el poate ramane cu ea, doar ca eu nu vreau sa mai locuiesc cu ea. Nu stiu ce sa fac, ma simt trasa in doua parti total opuse. Simt ca nimeni nu ma intelege, toata lume a imi spune ca mai bine ramaneam, si mai rabdam doi ani cu ea, dar tot la asta se ajungea, deoarece matusa mi-a spus ca la 18 ani ma scoate afara din casa lor. Uneori ma gandesc ca daca parintii mei nu ar fi existat, nici eu nu as fi existat, deci daca ei nu exista, nici eu nu trebuie sa exist… Va rog, ajutati-ma!

Draga mea, ai suferit mult, dar sa stii ca intr-o zi va iesi soarele si pe strada ta. Asa a fost si cu Cenusareasa, nu-i asa? Poate, ar fi mai bine sa pleci la bunica, sau in alta parte. Din pacate , chiar daca ai doar 16 ani, pe perioada vacantei ar fi poate mai bine sa gasesti ceva de lucru, orice, ca sa ai si banii tai si sa cunosti oameni noi, care iti vor aduce deschiderea catre drumuri noi. Sigur ca trebuie sa existi. Ca si diamantul care este cioplit ca sa ajunga o piatra asa de pretioasa, si sufletul tau este cioplit pentru a ajunge sa straluceasca cu puterea unui diamant. Sunt atatia oameni care vor avea nevoie de experientele tale, atatia copii, care trec prin aceleasi greutati, si nu stiu cum sa faca… Esti un deschizator de drumuri ! Capul sus si deschide ochii. Chiar in fata ta este solutia, doar trebuie sa actionezi. Te imbratisez cu drag

Mesaj:
Buna ziua!
Am nevoie de un sfat. Eu si prietenul meu am fost impreuna un an si jumatate. Primul an a fost foarte frumos, ne mergea incredibil de bine si totul venea de la sine. Insa in ultima perioada am avut foarte multe certuri, in mare parte din cauza mea. In timp am dezvoltat o nesiguranta in mine, credeam ca fericirea mea depinde de prezenta lui si il agasam sa petrecem cat mai mult timp impreuna, timp in care nu faceam foarte multe. Era o rutina obositoare. Nu ieseam din casa mai niciodata si din acea perioada dorinta lui pentru sex a inceput sa scada. Eu il presam din ce in ce mai mult cu asta, crezand ca daca ii ofer ceva fizic va fi fericit. Am gresit foarte mult si mi-am dat seama abia in momentul in care nu mai aveam prea multe de indreptat. Vara aceasta avem o relatie la distanta, intrucat suntem din orase diferite si ne vom vedea doar cand incepe facultatea. Ultima oara cand a venit la mine am stat sa discutam si am ajuns la concluzia ca cel mai bine ar fi sa luam o pauza pana cand ne vom vedea iar, ca sa ne analizam sentimentele si sa vedem daca suntem dispusi sa mai facem relatia asta sa mearga. Aceasta pauza va dura aproximativ o luna, timp in care am stabilit ca nu ne vom contacta. L-am vazut cat de greu i-a fost cand a plecat de aici si imediat ce a ajuns acasa m-a sunat pentru o ultima oara, discutie ce a durat aproximativ o ora. Nu voiam niciunul dintre noi sa inchidem. Apoi si-a modificat pe facebook, punandu-si "sfarsitul unei relatii", primind tot felul de mesaje si comentarii, pe care la cateva zile le-a sters.
Stiu ca am gresit si stiu ca mai intai am nevoie de o perioada cu mine, in care sa fiu eu ok cu persoana mea, cee a ce am de gand sa fac in aceasta luna. Am inceput sa ies cu prietenii, sa fac sport si exercitii de a ma simti bine in pielea mea. De asemenea, fac tot posibilul sa fiu fericita si fara el.
Eu vreau sa dau inca o sansa relatiei asteia. Grija mea, care imi provoaca sentimente foarte puternice de agitatie constant, este ca el nu va mai vrea. Nu stiu cum sa fac pentru a-i demonstra ca intr-adevar va fi o schimbare. Am uitat sa mentione ca vom sta impreuna in perioada in care ne vom vedea, aproximativ 5 zile. Sa fac sex cu el pana decidem ceva concret? Si a fost o idee rea sa initiez aceasta perioada in care sa nu ne vorbim? El isi dorea ca noi sa pastram legatura, dar fiind la distanta am simtit ca pastrarea comunicarii nu ar schimba cu nimic situatia.

Odata luata o decizie, ca e buna, ca e rea, nu o regreta, ca nu te ajuta cu nimic. Mergi inainte, nu-ti mai face atatea planuri, pentru ca in dragoste planurile nu prea functioneaza. Vezi si tu unde merge relatia voastra. Esti o persoana deosebit de perceptiva, de matura, pentru anii tai, deci asculta-ti instinctul cu incredere.

Asa se intampla dupa ce dispar aburii indragostirii, incepe perioada de construire a relatiei, apar presiuni, asteptari, dorinte din ambele parti. Descoperi ca partenerul are si defecte nu doar calitati. Luna de pauza o sa va ajute sa vedeti ce simtiti cu adevarat, daca mai exista dorinta de a construi impreuna o relatie. Un lucru e clar, cu sexul nu poti tine barbatul legat de tine. Continua sa te focalizezi pe tine, pe ceea ce iti place, pe descoperirea Sinelui tau. Mult succes!!!!

Domnisoara e bine ca v-ati "deschis" ochii… Din pacate, multe persoane intra intr-o relatie cu "ochii inchisi" si cind li se deschid ochii apare jalea si nemultumirea… Din punctul meu de vedere ca barbat, familist si tata, "sexul" are doua functii excretor si erectil… "Sexul" nu aduce dragostea in cuplu, de aceea nu sint de acord cind o femeie "isi pune la bataie sexul" doar pentru a tine linga ea un barbat… Nu poti forta pe cineva sa vreao o relatie de cuplu chiar daca tu iti doresti intr-un mod deosebit… daca el nu mai vreea? crezi ca "sexul" are si rol de LACAT???

Relatia ta este de fapt o dependenta de partener. Iar dependentele duc la un singur rezultat… Asa ca incepe ACUM sa lucrezi asupra TA, si lasa partenerul sau grijile. Odata descoperite propriile FRICI, vei invata sa le CONTROLEZI cu usurinta. Si vei deveni o persoana agreabila.

Din ceea ce reiese ,mai nimic din ceea ce el doreste nu se prea implineste.In cursul unei relatii fiecare partener trebuie sa primeasca feedback de la acea relatie.Partenerul nu este un instrument pe care sa-l foloseti in mod egoist pt placerea proprie.Eu ,mine,sa ma cunosc pe mine etc.Focalizarea atentiei numai pe tine va construi o fortareata a egoismului in jurul tau si va afecta si viitoarele relatii.Iti sugerez alta cale:incearca sa-l cunosti mai bine pe iubitul tau.Vezi ce ii place si ceeace il intristeaza.Fa acele lucruri care ii produc bucurie si il fac sa se simta bine.Astfel daruindu-te pe tine dai o sansa relatiei si este posibil ca El vazand o asemenea deschidere din partea ta sa capete incredere in tine si sa faca si El la fel.In modul acesta cred eu ca relatia poate fi vindecata

Cred ca o privire in interiorul tau, va aduce mai multa lumina in afara ta.Nesiguranta pe care ai simtit-o iti apartine, poate ar fi bine sa faci ceva in aceasta privinta.In momentul in care te vei simti bine doar cu tine insuti , e un pas important in dezvoltarea ta.Succes!

ma gandesc ca nu v-ar strica sa fiti mai intai atenti la propriile nevoie ‘egoiste’ dupa care sa le comparati cu ale celuilalt si vedeti ce coincide, unde este calea de mijloc… etc. O relatie presupune comunicare si cooperare (printre altele). Succes!

Mesaj:
buna ziua,ma numesc ioana si am o problema la care sper sa-i gasesc raspunsul la dv. acum cateva luni am inceput sa am o scurgere vaginala urat mirositoare.am mers la doctor mi-a prescris o reteta cu ovule daca nu ma insel,dar nu am luat-o.nu am bagat de seama,am crezut ca imi trece…apoi a trebuit sa plec cu familia in alta tara…pt mine deja a devenit o obisnuinta spalatul de cel putin 3 ori pe zi si schimbatul chilotilor..nu ma deranjeaza nimic,doar ca e jenant…acum cateva zile mi-a aparut un cos langa organul genital,despre care am citit cate ceva si se pare ca este rezultat din aceste secretii…întrebarea mea este ce medicamente pot lua,niste antibiotice,ceaiuri nu stiu,pt ca fiind in strainatate si traiul greu,nu-mi pot permite o vizita la medic..va rog sa ma ajutati .multumesc

sa folositi ovulele recomandate de medic, nimic de capul dvs, nu e de joaca cu asa ceva. daca nu mai aveti ovulele, mergeti din nou la doctor

Aveti grija de dvs si mergeti la un control medical de specialitate. Nu realizam cat de pretioasa e sanatatea decat atunci cand o pierdem.

ovulele si spalari cu ceai de pelin. stai pe aburi de ceai de pelin!

nu mai mult de 7 zile pelinul pentru ca e otravitor; ca antibiotic, un catel de usturoi/zi inghitit intreg, daca stomacul tolereaza

incercati totusi sa mergeti la un medic specialist care sa se si uite la Dvs… nu va mai bazati pe prospecte si sfaturi online. Succes!

Ginosept ovule ( Fares), si spalaturi zilnice cu ceai de pelin.

Ceaiul de pelin nu e toxic decat daca e baut. Local poate fi folosit fara riscuri.

Mesaj:
BUNA!NUMELE MEU ESTE IOANA SI AM 20 DE ANI . GRESEALA CEA MAI MARE A VIETII MELE A FOST FAPTUL CA DE LA VARSTA DE 14 ANI AM INCEPUT O RELATIE CU UN BAIAT,SA-I SPUNEM G.
DE CE SPUN CEA MAI MARE GRESEALA?PENTRU CA MI-AM PIERDUT COPILARIA,CEI MAI FRUMOSI ANI DIN VIATA…
CAND G M-A CUNOSCUT ERAM UN COPIL,UN COPIL FRUMOS DESTUL DE DEZVOLTAT FIZIC PENTRU ACEA VARSTA…ERAM SLABA,FRUMOASA…IN FINE.
INTRE TIMP M-AM INGRASAT VREO 20 DE KG SI NU MAI SUNT ACEA FATA FRUMOASA DE ATUNCI…
G IMI REPROSEAZA TOT TIMPUL :“ESTI GRASA,URATA..UITE CE BURTA AI..UITE CUM ESTI“Desi imi spune toate aceste rautati cand ii spun ca vreau sa ne despartim inebuneste…Nu mai suport situatia…Anul acesta am terminat liceul si m.a facut in asa fel,a avut grija sa ma descurazeje sa renunt la facultate…Daca ii spun ca vreau sa ne despatim ma ameninta..ca nustiu ce imi face mie…nustiu ce ii face tatalui…FAZALE LUI VESNICE DE TARAN….SA NU MAI SPUN CA DE VREO 2 ORI MI.AM LUAT SI PESTE CAP…CE SA FAC?

Fte simplu …….termina cu el .esti inca mica viata e frumoasa .viata mg inainte ,nimic nu este pierdut

Mergi la politie, il reclami ca te agreseaza, ameninta, obtii un ordin de restrictie si inchei definitiv orice comunicare cu el

Draga mea, sunt convinsa ca esti o persoana foarte puternica. Faptul ca te-ai ingrasat a fost ca o forma de protectie si de indepartare a lui, ceea ce se si explica prin comportamentul lui. Mergi la facultate, ca inca mai ai timp sa te inscrii. In definitiv, nu trebuie sa-i spui lui tot ce faci, unde mergi, cu cine te intalnesti samd. Tu du-te si depuneri dosarul si lasa-l sa trancane. Rareste relatia cu el, ba nu ii raspunzi la telefon( ca nu l-ai auzit, sau ca l-ai lasat acasa . ) , ba nu ai timp sa te vezi cu el ca ai altceva de facut ( treaba in casa, chestii, cumparaturi, pleci la tara cu parintii . Chiar daca stai singura in casa si citesti o carte. Azi asa, maine asa , si incet incet scapi de el. Sunt convinsa ca ai parinti si poate un tata, un frate, un unchi, un prieten care poate vorbi cu el sa te lase in pace. Nici nu stii ce mult face o discutie de la barbat la barbat !!!!
Si tu iti vei putea recapata silueta si viata ta cand nu te vei mai simti amenintata.

Ioana, tu ce vrei de la viata? Ma gindesc ca acel baiat "G" are ceva ani in plus fata de tine si el a fost atras de fizicul si poate naivitatea virstei tale… sincer… el doar s-a folosit de tine si nu vrea sa renunte la tine pentru ca nu este in stare sa "cucereasca" alta femeie… Ce e de facut simplu: asa cum s-a postat si mai sus – mergi si depune plingere la politie – nu te juca cu viata ta sa nu cumva sa degenereze situatia dintre voi si la o criza de gelozie/dusmanie ca te va pierde de linga el.. sa nu devina fosrte furios sa nu se mai controleze si sa te loveasca urit.

Stii destul de bine ce ai de facut! Dar…probabil nu doresti cu adevarat acest lucru,nu te gandi la consecinte,probabil sa nici nu existe acele tiranii din partea lui,poate e doar gura de el,asta doar tu o stii.Daca chiar doresti aceasta despartire,de ce nu o faci?profita de dorinta ta de a face o facultate,inscrie te la mai multe(apoi vezi care e mai potrivita pt tn) si in toamna pleci la facultate fara sa stie el unde!Romania e mare,pana o sa afle el unde esti ii va trece de tine sau isi va da seama ce a pierdut si se va schimba(dar nu prea cred)…Fii tare!nu te lasa intimidata de un om atat de josnic, care nu stie sa apeleze decat la insulte si palme.Acesta nu se poate numi barbat!

Nimeni nu are dreptul sa te agreseze fizic, psihic sau verbal. Nu esti o victima decat in masura in care permiti acest lucru. Daca decizi sa nu mai permiti, daca alegi integritatea si siguranta, daca vrei sa te desparti de el, nu ai nici un motiv sa te intalnesti cu el ca sa-i spui acest lucru. Cere ajutor parintilor, profesorilor sau autoritatilor. Conform legii, amenintarea si santajul (ca sa nu mai vorbim de abuz) se pedepsesc in Romania. Nu esti singura pe lume, cere ajutor, si ai curajul de a-i spune acestei persoane "NU". De la distanta. Kilogramele in plus ar putea fi semne ale suferintei psihice, dar ar putea avea si alte cauze. Nu ar strica sa faci si un consult medical general si de specialitate (endocrinolog, nutritionist) in aceasta privinta. Mult succes!

Sa iesi din relatia cu un individ violent. Relatie in care te complaci din ignoranta. Daca vorbeste urat cu tine, te loveste, inseamna ca te considera un obiect. De aceea nu vrea sa va despartiti, ca esti un simplu obiect, care e al lui… Studiaza noua lege cu privire la violenta in cuplu… si iesi din situatia de victima.

Lasa-l in pace, vezi-ti de viata ta, nu ai nici o sansa cu acest om. Si nu te descuraja, daca vrei sincer, inscrie-te la o facultate. Si, daca vrei sincer, poti slabi (mincind sanatos si facind exercitii fizice) ca sa redevii "silueta" care ai fost. La virsta ta, nu e cazul sa zici ca "ai pierdut cei mai frumosi ani de viata"… aia de-abia de acum incolo vin! Succes!

Vorbeste cu parintii tai si cere.le sprijinul. Daca vrei cu adevarat o sa iesi din relatie. Nu va fi usor, dar daca iti pui ambitia reusesti. Inscrie.te la facultate o sa fie o preocupare mult mai sanatoasa si constructiva. Curaj!!!

Schimba-te sau schimba-l. Indemnul meu de a te schimba duce clar la nivelul de iubire, de respect pe care ti-l porti tie insati.

Nu exista iubire in relatia asta. Doar dependenta si obsesie din partea lui. Tu ce simti pentru el???

Cand apare violenta si agresivitatea intr-o relatie,incepe incet, incet sa dispara iubirea si sa fie inlocuita cu ura.Lasa-l si traieste-ti viata ta fara asemenea individ.

vorbeste cu parintii tai, dupa care contacteaza politia (daca este cazul)

Mesaj:
Bună ziua. Am o problemă cu iubitul. Suntem de un an şi jumate împreună. Îl iubesc enorm de mult şi simt că e adevărata iubire, pentru că mă dăruiesc complet doar lui. Însă de ceva timp simţeam că nu mă iubeşte cum îl iubesc eu. Acum de curînd mi-a mărturisit că este confuz în sentimentele lui şi nu m iubeşte cum ma iubit de la început. El speră că vor reînvia sentimentele pentru mine , pentru că nu vrea să ne despărţim. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ce trebuie să fac? Vă mulţumesc anticipat !!!

Fortandu-l sa ramana cu tine, nu rezolvi nimic. Nici lasandu-l sa se lamureasca singur, ca se poate… pierde pe drum. Arata-i insa clipa de clipa cine esti cu adevarat, cat de minunata, cu tot efortul pe care ti-l va cere.

Tu spui "Îl iubesc enorm de mult şi simt că e adevărata iubire, pentru că mă dăruiesc complet doar lui. Însă de ceva timp simţeam că nu mă iubeşte cum îl iubesc eu". Adevarata iubire este IUBIREA NECONDITIONATA, te iubesc si atat, nu compart kilogramele mele de iubire cu kilogramele tale de iubire. Spui ca te daruiesti complet doar lui, te-ai gandit vreodata sa te daruiesti complet tie apoi din preaplinul tau daruiesti iubire si lui si altor fiinte umane? Nu mai intelegi nimic? ))))))))))))))) Stiu ca sunt concepte greu de inteles. Acest gen de iubire este cea fara suferinta, restul aduc foarte multa suferinta deoarece este raportata la ceva exterior SINELUI tau. Ti-am dat tema de gandire.:))))))))))))))))))))))))))))))))

"El speră că vor reînvia sentimentele pentru mine , pentru că nu vrea să ne despărţim." – aici e vorba de probabilitate si nicidecum de ceea ce si colega mai sus scria ca trebuie sa ai tu acea IUBIRE si sa se reverse in relatia voastra… ce spera el, este exact ca la LOTO… poate, poate intr-o zi… ai grija ca timpul nu are PAUZA ci el trece… Probabil ca sentimentele tale pentru el sint "tari si vii" dar ce facem cu COMUNICAREA? Ce ii "rascolesc" lui sentimentele de "se straduieste sa spere" ca va fi ca inainte relatia voastra sentimentala???

la iubire se raspunde cu iubire intotdeauna. N-ai de ce sa-ti faci griji daca esti sigura de ce simti. Iar daca era doar imaginatia ta, ce rost are sa continui? Adevarul iese mereu la iveala, rabdare. Nu trebuie sa faci nimic, doar fi tu.

Fii fericita ca poti oferi asa multa iubire! Daca nu-ti poate raspunde cu aceeasi intensitate nu inseamna ca nu te iubeste, ci ca te iubeste intr-un alt mod.Intr-o relatie lucrurile se transforma , nu raman ca la inceput, iar tu, din prea plinul iubirii tale, ofera-ti tie un pic mai multa iubire.

ce varsta aveti amandoi? poate ca este vorba doar de imaturitate afectiva, care se rezolva cu timpul.

Mesaj:
buna ziua ma numesc florentina si am 21 de ani, la varsta de 10 ani tatal meu mia spus ca ii pare rau k ma adus pe lume din aceea zi am ramas traumatizata pe viata incercand sa inteleg cuvintele tatalui meu ajunsesem intrun moment in care ii dadeam dreptate si vroiam sami pun capat zilelor crezand ca asa il voi face fericit si nu voi mai fi o povara pentru el dar de fiecare data ma oprit ceva din acea zi nu am mai vorbit cu el doar cf ,buna ,in momentul de fata sunt independenta ma intretin singura am un servici dar cand merg acasa nu pot sta mai mult de o saptamana deoarece e nervos kiar daca nu spune simt asta va rog sa ma ajutati cu un sfat ce as putea face va multumesc !
o alta problema. am o relatie cu un baiat de cateva luni la care tin foarte mult doar ca in ultimul timp a inceput sami interzica unele lukruri kum ar fi sa mai merg la munka ,sa mai vb k anumite persoane si un ultim lukru a inceput sa ma urmareasca la munka am scris k speranta ca poate imi puteti da un sfat ce as putea sa fac ,va multumesc foarte mult o zi cat mai plakuta

Vorbele tatalui tau nu reprezinta dovada ca tu nu ai nici un rost pe lume. Cu siguranta acele cuvinte au fost rostite din motive ce tin de el si nu au nici o legatura cu tine. De 11 ani porti povara vorbelor tatalui tau si asta a marit distanta dintre voi. E important sa-ti clarifici problema cu tatal, cu ajutor specializat, pentru a putea avea relatii personale sanatoase incontinuare.

Florentina, te-ai gandit vreodata ca vorbele tatalui tau ar fi putut insemna cu totul altceva? Daca ar fi vrut sa spuna ca i se pare nedrept ca ti-a dat viata, fara sa-ti poata oferi macar putin din cat de mult ai merita de fapt in viata? Daca starea lui de nervozitate se refera la acelasi lucru? Daca si-ar dori sa-ti ofere tot ce-i mai bun pe lume si stie, realizeaza dureros ca nu a putut, nu poate si nu va putea niciodata? Incearca sa privesti astfel situatia, fara sa-i o ceri confirmare, pentru ca probabil mandria il va impiedica sa admita public ca nu merita sa aiba un copil atat de bun ca tine… In legatura cu prietenul – si asta e regula generala – cu cat ii permiti mai multe abuzuri, cu atat va merge mai departe, depasind limitele. Iubeste-te, apreciaza-te, apara-te, sustine-te. Acum ori niciodata.

Draga Florentina ia fii putin atenta la "nenea Viorel", nu de alta dar se pare ca ai pierdut un detaliu in exprimarea ta: "la varsta de 10 ani tatal meu mia spus ca ii pare rau k ma adus pe lume"… probabil ar trebui sa fii recunoscatoare mamei tale cel putin ca te-a purtat in pintecele ei… daca vroia "te lepada" si aceste mesaje nu mai erau scrie astazi dar din dragoste mama ta te-a nascut… tatal tau doar a umblat cu "depusul semintelor"… deci la astfel de "tati" din start le dam PASS… Acum dupa ce te-ai pus cit de cit pe picioarele tale ai dat peste alt "mentaliust" care doreste sa "pierzi totul" doar pentru a fi obiectul lui??? La al doilea barbat care intervine in viata ta si ma refer aici la prietenul tau – UN PASSSS mai MARE nu se merita sa suferi doar pentru ca unii te vor: "jucaria lor" – gindeste "la rece" ca nu ai ce pierde – SUCCES

Draga mea, exact cum spunea si Viorel, el nu te-a adus pe lume, nu are decat meritul insamantarii pentru ca dupa asemenea vorbe, instinctul patern a ramas probabil in stadiu de samanta.Inteleg ca dor vorbele tatalui ,dar cu un psihoterapeut poti scapa de trauma asta.In legatura cu relatia pe care o ai, intr-o relatie sanatoasa, bazata pe respect, iubire si incredere nu se interzice nimic unul celuilalt, spune-i prietenului tau acest lucru.Capul sus!

nu era o relatie sanatoasa era o relatie bazata p gelozie si atat .

pare ca esti nemultumita de ceea ce face prietenul tau, poate ca se apropie momentul in care ar fi bine sa si faci ceva! In legatura cu tatal, iti recomand sa incepi sedinte de psihoterapie/dezvoltare personala in care sa explorezi aceasta parte din tine si sa o pui la locul ei, altfel iti va fi dificil sa mergi inainte, sa cresti. Succes!