Mesaj:
Buna! Eu am 15 ani. Acum un an si cateve luni, mai precis in decembrie 2012, mama mea a fost la spital la Iasi pentru a face o operatie grava, care era pe viata si pe moarte. Acasa am ramas doar eu, fratele meu care este cu un an si 8 luni mai mare decat mine si cu tata. Mama a stat ceva timp in spital. Eu si fratele meu veneam in mare parte la ora 14:20 de la scoala. Iar tata ajungea cam pe la ora 18 – 19 acasa. Si de fiecare data cand venea acasa, venea beat, tipa la mine, se lua de mine ca nu am facut aia, ca aia nu e bine, ca de ce usa e descuiata. Mereu gasea un lucru marunt din care sa poata tipa la mine. Incepea sa gesticuleze. Iar eu il privem in ochi, in ochii lui tulburi… iar mai apoi imi mutam privirea in alt loc, deoarece imi dadeau lacrimile de durere sufleteasca. Si pentru a scapa de tipetele lui ma puneam in pat, langa mine se punea si fratele meu, stangeam lumina si ne prefaceam ca dormim. Dar eu plangeam incontinu. Simteam ca nu mai rezist. Simteam ca vreau
sa plec departe de casa. Simteam ca nu mai avea nici un rost sa mai traiesc. Seara de seara faceam acest lucru. Tata se lua numai de mine. Fratelui meu nu ii spunea absolut nimic. De atunci imi urasc tatal, nu il suport, nu ii pot vorbi cu calm, din orice ne certam, nu putem vorbi normal. Iar mama imi cere sa il respect, sa ii vorbesc frumos, dar ea nu stie ce s-a intamplat cat ea a fost in spital.
Vreau sa imi pot respecta tatal, vreau sa pot vorbi cu el normal cum o faceam inainte de a se intampla acest lucru. A trecut un an si cateva luni de atunci si eu tot nu pot vorbi cu el. Ce pot face pentru a putea trece peste? Ce pot face pentru a pune niste caramizi la temelia relatie tata- fica? Spunetimi ce pot face…

Salut! Uneori, noi barbatii reactionam paradoxal in conditii de stres. A fost ”stategia” domniei sale de adaptare la necazurile voastre. Cred ca o discutie ca intre adulti, in familie, facand haz de necaz, poate fi o solutie. Cred ca ”ura” este un concept prea dur pentru tine!

Mesaj:
Sunt fată, am 21 de ani și am o relație de 1 an cu un băiat. Privind din exterior s-ar spune ca avem relatia perfecta insa nu e asa. Am stari contradictorii, ma supar si ma enervez pe el foarte des. Simt nevoia sa fiu singura, sa am timp pt mine, sa ma iubesc. Se spune ca dragostea ne face mai buni, mai frumosi? Atunci eu de ce nu simt asa? El imi da impresia ca se simte iubit, ca e totul bine, ca va fi bine. Sunt intr-o stare tensionata, simt ca merit altceva, insa pe de alta parte nu-mi vine sa renunt la el. Ce as putea sa fac? Sa am rabdare?
De ce simt nevoia sa fiu singura si de ce oare am impresia ca iubirea de sine nu se poate “practica” decat asa?
Imi vine sa fug undeva unde sa nu mai trebuiasca sa fac ceva pentru nimeni, in special pentru el. Am obosit sa incerc sa fiu frumoasa, atragatoare, irezistibila pentru el. Multumesc frumos!

Intr-o relatie este un schimb de iubire. Dai si primesti. Daca acest schimb nu este echilibrat cumva simtim nevoia sa cautam in alta parte. Ai incercat sa vorbesti cu prietenul tau despre asta? Ce anume din relatie te face sa fugi de el? Simti ca nu te iubeste suficient?

din ce spui inteleg ca ai nevoie de o perioada (nedefinita) in care sa fii doar tu cu tine, ceea ce este foarte normal si chiar foarte sanatos. Imi imaginez ca daca ai obosit sa fii intr-un anume fel doar pt el inseamna ca nu esti suficient de cum iti doresti tu sa fii pt tine. Poate ca ‘relatia’ asta este de o singura parte. Ai putea sa te gandesti mai bine daca vrei sa fii unde esti si sa iei o decizie pt binele tau. Poti apela insa si la un terapeut care sa te poata sustine in perioada asta de ‘reinventare’ . Succes

Nu uita ca esti cea mai importanta persoana a sufletului tau! Esti la varsta marilor intrebari, iar ”incorsetarea” intr-o relatie poate parea dificila. Apeleaza la un psiholog daca nu te descurci!

Mesaj:
Am un baiat de 17 ani, elev la liceu.
Am probleme cu el in ceea ce priveste colaborarea cu noi,parintii.
-chiuleste de la scoala
-frecventeaza aproape sera de seara pub-urile ,desi i-am interzis cu desavarsire acest lucru
- minte foarte mult
- s-a departat foarte mult de colegi alegand prietenia unor copii mai mari cu 2-3 ani ca el
- Este foarte nervos si uneori violent

Aveti probleme de relationare cu un adolescent care-si doreste sa fie tratat ca un adult! Apelati cu incredere la un psiholog!

Mesaj:
Buna ziua. Am si eu o problema cu.. timiditatea. De felul meu nu prea ies din casa cu prietenele, ies numai cu familia cand mergem la bunica sau cand mergem sa ne plimbam pe undeva. Am aproape 18 ani, iar colegele mele ies mereu pe afara, isi fac poze, au multi prieteni. Singurii mei prieteni sunt colegii de clasa, dar vorbim doar la scoala si chiar si atunci nu vorbesc cu toti. Mi-e rusine sa ma integrez in grupuri, sa ies cu fetele afara asa cum ies si celelalte fete de varsta mea. Sunt prea timida, dar imi place sa vorbesc cu fetele, sa glumesc. Numai ca nu sunt bagata in seama prea des, probabil si pentru ca m-am retras eu din cauza timiditaii. Mi-ar placea sa fiu mai “intepata” ca si celelalte, sa ies si eu cu fetele, sa cunosc baieti si sa nu imi mai petrec tot timpul numai cu familia.

Apeleaza la un psiholog. Cred ca ai nevoie de un program de dezvoltare personala!

Mesaj:
Nici nu stiu de unde sa incep ! La 19 ani am incercat sa`mi incep viata sexuala cu o fata, dar mi-a facut un sex oral care cred ca a durat 30 sec si m-am terminat, apoi la a doua erectie la fel ! Cu a doua fata nu am reusit sa obtin erectie, apoi cu o prietena de a ei am reusit dar am ejaculat precoce ! Cu a 3-a fata din nou nu am reusit sa am erectie ! Cu a 4 fata am reusit cu greu sa obtin o erectie, doua, dar mi se inmuia la penetrare de fiecare data si tot n-am reusit sa fac nimic ! Momentam am 21 ani sunt tot virgin, dar nu stiu ce sa mai fac! Credeti ca am o problema (disfunctie hormonala) sau e doar psihologic ? Sau poate din cauza ca ma masturbez de la 12 ani si nàm o viata sexuala regulata cu o prietena stabila si incerc sa iau numa ce prind !? Cand ma uit la filme porno am erectie buna ! Astept raspuns multumesc frumos !

Iti recomand sa mergi la un psiholog. Lucrurile sunt mult mai simple decat par!

Mesaj:
Buna ziua,
Mama mea a fost operata de cancer mamar ( masectomie la sanul stang ),am urmat tratamentul dat de catre medicul oncoloc citostatice si radioterapie.
In timp mana stanga s-a umflat …
Am tot citit pe internet de masaj pentru acumularea de limfa , hirudoterapie (lipitori)…parerile sunt impartite, pro si crontra masaj.
Ce m-ati sfatui sa fac ?

E bine sa faca masajul dar inaite trebuie sa consulte un medic sa.i ceara o parere si recomandare pt asa ceva … daca el nu e in masura sa isi bage nasul mai bine ai cere recomandarea unui specialist in masaj.

http://stirile.rol.ro/graviola-fructul-care-lupta-cu-cancerul-911477.html

nu vad care ar fi interesul unui medic in a nu da sfaturi bune in ceea ce priveste meseria lui! Daca aveti indoieli, mai consultati si alti specialisti

crede.ma ca am avut si am pacienti care au fost la medici si dupa ce i.au operat nu le.a recomandat sa mearga la fizioterapie, kinetoterapie si masaj terapeutic … ceea ce inseamna ca cineva nu.si face treaba pana la capat … sunt cionstient ca nu toti doctorii sunt asa, dar ne confruntam cu situatii de genul asta

adevarat, avem si uscaturi in padure, dar nu cred ca ne ajuta sa plecam cu preconceptia asta

ne ajuta sa stim si sa ne ferim de astfel de oameni care ne pun viata in pericol, atat noua cat si pacientilor nostri, mai ales lor … plus ca noua ne fac munca mai grea si ne pun in dificultate

absolut de acord… profesionistii care nu isi dau un minim de silinta trebuiesc sesizati

Numai drenajul limfatic o poate ajuta pe mama dumneavoastra realizat de cineva cu experienta in limfedem post masectomie.

Aparitia edemului la nivelul membrului superior stang dupa mastectomie va obliga sa anuntati urgent medicul care a operat-o. Dansul va decide conduita urmatoare.

Si care ar fi cauza…!?

Mie mi se pare incredibil cum se pune problema aici, este evident ca anumite probleme medicale presupun consult medical de specialitate pentru a stabili un diagnostic si un tratament corect si ca trebuie actionat in timp util.

Cum se pune problema ? Orice dr decent care abordeaza acesta problema (chirurg / oncolog) recomanda drenajul limfatic manual post masectomie / radioterapie imediat ca tratament profilactic al limfedemului. Cu alte cuvinte e important sa nu se ajunga in momentul in care mana se umfla.

Nu credeti ca cea mai potrivita recomandare ar fi ca persoana sa fie vazuta de medic?

Binenteles. Insa de ce specialitate ?

Sa luati legatura cu medicul oncolog care a recomandat tratamentul si sa discutati cu dansul ceea ce va preocupa. Sunt sigura ca a mai intalnit cazuri in care au aparut diferite reactii in urma tratamentului.

Consultat medicul insa drenajul limfatic facut corect (cautati terapeut specializat) este imperios! Nu inteleg de ce nu se fac recomandari clare de drenaj limfatic mai ales operatii ganglionare si in masectomii!!!

pentru cineva nu.si face treaba cum trebuie … ori nu stie ce sa recomande, ori nu vrea, lipsa de interes lista poate continua …

pentru ca*

Buna seara , am 2 copii unu de 11 ani si unu de 2 ani si 8 luni; cel mare are autism de la 2 ani pana la 7 ani nu a vorbit cei drept a ramas fara TATA,eram pe atunci la Cluj ,,eu am lucrat in continuare cu el facand terapie prin vb si comportament,in anul acela am cunoscut un barbat din Bucuresti am vb cu el prima data pe site,dupa care am venit eu in vizita la el in Bucuresti binenteles ca mama lui nu ma acceptat cu un copil ,dar barbatul a renuntat la mama lui si ma urmat pe mine pt ca a vrut o familie; cand a venit el la mine in Cluj prima data fiul meu cel mare din start ia spus; si imi cer scz de expresie; (dute dracului la bucuresti) normal ca nu sa simtit bine ,,eu am fost intre nicovala si cican,,am vb cu fiul cel mare am incercat sal fac sa inteleaga ca acel barbat vrea sa-i fie TATA, timpul a trecut eu am ramas gravida cu cel mic ,,sa nascut eu mam mutat aici in bucuresti la el acasa binenteles ca certurile dintre mama lui si mine au continuat,pana am vandut ap de la Cluj ai am cumparat aici ap ,,ne-am mutat cu toti in ap o perioada de timp a fost bine,,baiatul cel mare a continuat sa se comporte urat cu sotul meu ,,,il jignea, pe mine ma injura iar pe cel mic il batea ,,,normal ca sotul meu ne mai putand rezista si-a iesit din fire si mia spus; draga eu nu mai rezist divortam,,,eu am incercat sa fac terpaie de familie ducanduma la diferiti psihologi,printre care am fost la Dr Cristian Andrei,Dr Argesan Ovidiu ,,,am facut tot ce mi-au spus ei,,dar degeaba ca fiul meu cel mare tot asa a continuat inca sa inrait rau de tot chiar si in ziua de astazi face tot asa,,eu sa va spun sincer am ajuns la divort,,am divortat de sotul meu care niciodata nu mia spus fate incolo,,el ne mai putand rezista mia spus; draga iti las copilul in grija iti platesc pensie alimentara voi veni in vizita la el ,,,il voi mai duce din cand in cand la mine ,,,dar eu nu mai pot rezista sa stau intr-o casa cu fiul tau cel mare ,,,a plecat si iataca ca suntem divortati de 1 an ,,,am ramas doar priteni pt copil ,,,cat despre cel mare; chiar daca eu am ramas cu 2 copii,,,cel mare continua sal loveasca pe cel mic pe mine ma injura imi raspunde inapoi,,imi spune te urasc de moarte,,,spunetimi cu ce am gresit eu ca mama? am incercat pe diferite cai sal fac sa inteleaga ca mai are un fratior mai mic,,dar in zadar,,si in ziua de astazi il duc la psihiatrie si la psiholog dar degeaba,,il duc ,,eu deja am ajuns la capatul puterilor, nu mai dorm noptiile ,,spuneti-mi ce sa fac ? Multumesc

Draga doamna, eu cred ca ati facut si faceti deja ceea va sta in putere pentru copiii dumneavoastra.Si, chiar daca rezultatele vizitelor la psihologi nu au fost cele asteptate de dumneavoastra, asta nu inseamna ca au fost in zadar! Ati gasit mereu puterea de a merge mai departe si de a cauta solutii, ceea ce mie imi spune ca sunteti o persoana puternica si curajoasa! Mie imi vin in minte niste intrebari, la care nu astept raspuns, dar poate va ajuta pe dumneavoastra sa gasiti alte directii de abordare a situatiei : Ce simtiti pentru baiatul cel mare cand il bate pe cel mic, cand va injura etc? V-ati gandit vreodata ca din vina lui v-ati despartit de sot? Ati avut vreodata sentimentul ca acest copil este o povara/pedeapsa ? Nu am experienta referitoare la copii autisti, dar am citit ca ei sunt foarte empatici si intuitivi. Poate comportamentul lui este o reactie la ceea ce simte in jur. Este doar o parere.

Draga mea doamna, daca ati fost si la dr Cristian Andrei, si la dr. Ovidiu Argesanu – si tot degeaba, parerea mea este ca trebuie sa mergeti.. “mai sus”. Adica sa accesati planul divin, unde aceasta situatie a fost creata. Stiti de ce? Pentru ca Creatorul intotdeauna unei probleme ii creeaza concomitent si automat si solutia. Ceea ce aveti nevoie – este nu sa o gasiti, ci sa o accesati. Pentru ca deja ati cautat o seama de rezolvari, v-as sugera ca, de aceasta data, sa schimbati putin tactica. Sa va “lasati gasita”. Solutia este cea care vine ea la dumneavoastra (trimisa “de sus”, sub forma unei idei noi, a unui om capabil, a unui drum care se deschide pe neasteptate…), nu cea pe care o gasiti cu mintea dumneavoastra (care are o perspectiva limitata). Nu stiu daca credeti sau nu in Divinitate – daca nu, nici nu va recomand sa fortati lucrurile in sensul acesta. Dar pot sa va incurajez sa credeti ca o forta mai mare decit dumneavoastra poate indreptate lucrurile. Denumiti-o cumva (eu m-am adresat cu “Doamne”); iar seara, la culcare, spuneti doar atit: “Doamne, las in grija ta TOATE grijile mele.” Si CHIAR sa le abandonati – si-apoi sa vedeti ce se intimpla…

Doamna Gabriela Iftode in primul rand va multumesc ;* <3 am toata stima fata de d-vs :* Nu nu copilul nu este o povara pt mine cred ca este o incercare de la dumnezeu vrea sa vada cat mai pot duce povara lasata de el, de divortat clar ca din cauza lui am divortat pt ca fostul meu sot a luptat ca sa-l invete pe cel mare si sa se descurce singur dar ca de obicei primeam reprosuri din partea baiatului cel mare,,faptul ca il bate pe cel mic uneori simt ura, alteori simt mila, si va spun si de ce?! este foarte GELOS nu accepta pe nimeni in viata lui doar eu atat,,,dar eu nu pot renunta la cel mic de 2 ani si 8 luni pt ca si el este al meu ,,diferenta intre ei nu fac deloc ,,cei cumpar la unu ii cumpar si celuilat,,dar cel mare imi arunca si imi spune de ce iai cumparat? cumparami doar mie ,,,da autisti au o gandire altfel in comparatie cum o are un om normal, va rog sa ma credeti nu stiu cum sa mai fac si cum sa le mai impart lucrurile,,,eu ma gandesc la cel mare mai tarziu ce va face cu mine ?! daca acuma la 11 ani imi vb urat, eu am inteles ca a ramas fara TATA dar eu nu am nici o vina ca sa dus asa repede,,,credetima sunt la capatul puteriii mai mult nu mai pot face nimic,,,eu ca mama ma gandesc la la 14-15 va sari la bataie sa ma loveasca daca acuma face asa,,,eu incerc sa fac ce pot si cat ma ajuta cel de sus

Domna Cristina H. B. Docan multumesc pt sfaturi :* sa stiti ca eu am incredere in cel de sus si seara de seara ma rog la el stiu ce ati vrut sa-mi spuneti si am inteles foarte clar,,sa stiti ca intodeauna mam lasat pe mana celui de sus,,,seara de seara am spus ce mi-ai spus mai sus, dar tot asa sunt si a 2 zi ,,se pare ca eu am o karma grea de dus si numi ramane decat sa merg mai departe ,,dar sa stiti ca uneori ma pierd cu firea si nu mai pot psihic eu am obosit,,,cu acest copil am lucrat mult ani de zile am facut terapie de vb si de comportament de la 2 ani si pana astazi dar nimic,,eu cred ca mama ca am facut prea mult,,,poate nu vrea copilul ,,,mai multe nu stiu ce sa mai spun

Pe langa incredere, aveti nevoie si de multa rabdare. E usor de dat sfaturi, dar imi dau seama ca nu-i asa usor de pus in practica, in situatia dumneavoastra. Eu va admir sincer pentru tot ce faceti!

In situatia dvs., sint unele lucruri care nu se pot schimba (loc in care rabdarea recomandata de antevorbitoarea mea este sfinta!); dar cu siguranta sint si unele care se pot imbunatati. Va doresc gindul bun, ca sa le descoperiti pe acestea din urma!

Domanelor Gabriela Iftode Cristina H. B. Docan,,va multumesc pt sfaturi,,da rabdare si iar rabdare dar vb accea toate au o limita ,,la mine sa umplut paharu incat a dat peste,,pana si eu personal am fost la psiholog ,,,dar la fel mi sa spus RABDARE, pana intr-o zi cand cad jos si gata cu mine,,si asa am dureri foarte puternice de cap

Stiti, noaptea e un sfetnic bun… N-am putut sa nu ma mai gindesc (pe principiul: Da-i, Doamne, romanului, mintea cea de pe urma…) Este posibil sa ma fi lasat intimidata prea tare de diagnosticul copilului dvs. cel mare – mai bine ma lamuresc. Spuneti-mi, e o forma grava de autism? Intrebarea mea vrea sa afle doar daca va puteti intelege cu el; daca se poate comunica (purta un dialog) cu el. Daca nu – din pacate, eu nu cred sa pot face nimic pentru el; dar, precum spuneam, chiar nu trebuie sa disperati! Dar daca da, atunci as putea incerca sa-l ajut. Pentru aceasta, ar trebui 1. ca el sa vrea (va trebui sa-l intrebati. Ii veti spune ca o persoana foarte draguta il poate invata un truc (o magie) (copiilor le face mare placere ideea de a se transforma in magicieni), care sa-l ajute sa nu mai fie suparat si nervos: 2. – sa-mi cereti dumeavoastra ajutorul. In acest caz, va astept sa-mi transmiteti un mesaj privat. Cu bine!

Ati incercat si ati facut foarte multe pentru baiatul dvs cel mare si cred ca va consumati toata energia gandindu-va la un viitor, pe care nu-l vedeti prea fericit. Cred ca un prim pas pt ca dvs sa iesiti din cercul asta vicios in care ati intrat (baiatul este agresiv, dvs va ingrijorati, el simte ca-l respingeti , si apoi devine si mai agresiv) este sa discutati cu alti parinti care au copii autisti. Sa vedeti practic si alte forme de a manageria relatia cu copilul cu autism dar si relatia intre frati. Sa participati la cursuri organizate special pentru parintii copiilor cu autism (de obicei sunt gratuite). Sa inscrieti copilul la un centru destinat copiilor cu autism, unde se desfasoara activitati care sa-l ajute sa evolueze. Iar pt dvs, ar fi bine sa mergeti la psiholog, fie si numai pentru a gasi resursele sa va mentineti echilibrul interior.

Doamna Denissa Toma multumesc pt sfaturi, eu personal am fost la psiholog,,de inscris unde sal inscriu pt ca toti vor bani este usor de spus eu de la 2 ani lucrez cu el si pana in ziua de astazi,,,am facut terapia ABBA am facut fel si fel de terapii cat despre parinti cu copii autisti am vb ,,,dar sa stiti ca nu toate cazuriile sunt la fel ani de zile mam lupatat si am incercat pe toate caile dar nimic,,eu psihic sunt terminata,,, este usor de spus si de dart sfaturi dar nimeni nu stie prin ce trec,,zi de zi ma rog la dumnezeu sa-mi dea putere,,,foarte multi pariniti cu copii autisti care iau vazut comportamnetul mia spus; are un comportamnet urat in plus a lovit copii unei pritene care a fost la mine dar femeia find intelegatoare ,,,a spus; ROXANA nui bine cu copilul tau eu am fost de multe ori la psiholog si mi sa spus ca ii foarte GELOS pe cel mic,,,Domnelor cata atentie sai mai dau? ce sa mai fac cu acest copil ? daca lam culcat cu noi in pat numai sa fie bine iam facut pe plac iam facut toate mofturile si ce primesc in schimb? injuraturi,comportari urate,,,

Pentru baiatul dvs mai mare ati putea gasi mai multe informatii pe categoria dedicata de aici, doar un exemplu http://wp.me/p48646-1ts

Domnul Remus Sandu multumesc frumos dar unde sa merg eu ci baiatul daca la noi toti cer bani eu am fost la diferiti dr si toti mi-au cerut bani ,,de unde sa dau daca nu am de unde si mai ales ca cu 2 copii nu mi-e usor imi este foarte greu

Punctul de pornire pentru o terapie reala (fie si tardiva), ar putea fi testele de intoleranta. costa cam 500 de lei pentru cereale si lapte. Daca chiar sunteti interesata sa incercati, strang donatii exact pentru astfel de scopuri, chiar daca nu sunt foarte eficient.

Domnule Remus Sandu pt copiii fac orice,mai ales ca sa le fie bine si pt cel mare orice as face ca sa-i schimb comportamentul fata de mine si de cel mic, dar nu stiu ce sa mai cred si nu stiu unde sa ma mai duc si la cine sa merg ,,,iam luat si animalute in casa am 2 papagali si un motan pt ca stiu ca animalele au contact bun cu copii, luna viitoare urmeaza sai cumpar un iepure de casa ,,,cate sa mai fac ? el a vrut sa le omoare si pe aceste animalute care le am in casa ,,,:( nu mai stiu ce sa mai fac ,,dumnezeu ma vede eu am luptat cat am putut dar stiti vb aia ulcioru merge la apa de multe ori dar la un moment dat se sparge ,,la mine sa facut tandarii,,eu va multumesc tuturor ,,,si ii multumesc gazdei

Buna seara. Este destul de interesant cazul dumneavoastra si ma fascineaza. Un copil cu sindrom autism, sau orice alta tulburare din spectru, sunt rezistenti la schimbari. Mai citesc printre randuri cateva lucruri pe care le identific ca problemute la dumneavostra. Ceea ce va recomand este cateva sedinte de asistare terapeutica cu dumneavoastra si interventie comportamentala asupra copilului. As fi interesat sa ne cunoastem, tinand cont ca sunteti din Bucuresti. Daca sunteti deacord sa ne cunoastem mai bine, astept sa ma contactati pe facebook. O seara buna!

Buna dimineata Onetiu Florin da sunt interesata, da locuiesc in Bucuresti o zi frumoasa

e in regula,astept sa ma cautati in privat pentru a stabilii detaliile

Mesaj:
am aproape 30 de ani si nu reusesc sa imi intemeiez o familie desi imi doresc foarte mult. de cate ori m-am implicat intr-o relatie am pornit increzatoare ca se va finaliza cu o casatorie dar , desi nu fac nimic iesit din comun la un moment dat partenerul meu se indeparteaza de mine, ajunge sa ma insele sau sa ma paraseasca. Deja simt ca am ajuns la limita, ma simt dezamagita de mine si simt ca sunt aproape de a cadea intr-o depresie. Ce ma sfatuiti sa fac?

‘ceva’ se intampla! Va recomand sa gasiti un terapeut cu care sa explorati dorintele dvs, eventual sa revizitati relatiile dvs esuate pt a putea vedea ‘unde este buba’. In timp se va rezolva si totul o sa fie ok. Succes!

Uneori, fara sa ne dam seama si cumva la presiunea sociala, ajungem sa credem ca daca nu ne-am casatorit si nu avem copii pana la nu stiu ce varsta, am esuat cumva… Poate ca lucrul de facut este sa mergeti si sa discutati cu cineva specializat, consilier psihologic/psihoterapeut despre acest pattern pe care-l descrieti si poate descoperiti ce se afla in spatele lui. Probabil transmiteti ceva ce scapa controlului d-voastra constient, poate ca intrati in relatii cu asteptari neconforme cu realitatea celuilalt, poate ca alegeti parteneri care sfarsesc prin a va trata asa… E de vazut, de explorat. Se poate lucra in terapie. Numai bine!

https://www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan/photos/a.450490718321267.96675.353071871396486/608037445899926/?type=1&theater

Din ceea ce ai scris, scopul tau final este casatoria. Si probabil ca in momentul in care te angajezi intr-o relatie, deja pui “carul inaintea boilor”. Adica nu traiesti cu adevarat relatia respectiva, nu te implici, nu te bucuri de momentele langa celalalt. Poate nici macar nu incerci sa-l cunosti pe celalalt deoarece tot ce vrei de la el este sa te ceara de sotie. Incearca sa mergi la sedinte psihoterapie, sa descoperi cum sa te porti autentic intr-un cuplu si sa lasi ca relatia sa evolueze, in loc sa..sari pasi si sa-ti doresti sa ajungi la finish. Iti doresc multa rabdare:)

eu iti recomand sa fii mai intai fericita singura, tu cu tine. Cunoaste te pe tine, iubeste te si accepta te asa cum esti. Apoi iti vei gasi un partener si vei intra in relatie cu ceva de oferit, nu cu lipsuri si expectatii cum esti acum. Vrei pe cineva care sa te iubeasca? Uite te in oglinda! Tu esti persoana ideala.

Ce ziceti de o psihoterapie, pentru a nu cadea in depresie si a intelege mai bine cu ce dificultati va confruntati in relatiile cu partenerii?

mai intai de toate cand incepeti o relatie lasa-ti sa vina totul de la sine sa vina si din partea cealalta aceasi dorinta nu il speriati

Mesaj:
Buna ziua, ma numesc Mariana si am o prietena a carei cumnata a decedat si are o fetita de 5 ani. Si suntem in dilema si debusolati nu stim daca este bine sa i-o aratam fetitei pe mama ei decedata ne este teama sa nu ramana marcata. Mentionez ca fetita stie ca mama ei a murit i s-a explicat dar nu se stie cum v-a rea reactiona. Asteptam un sfat. Va multumesc si astept raspuns.

in principiu este o alegere a familiei. Eu nu mi-as lasa copilul (asa de mic) sa aiba contact cu parintele decedat, pot aparea traume in timp. Cand o sa creasca o sa inteleaga si o sa se adapteze, nu este nevoie sa aiba si o imagine atasata acestei pierderi

Copilul trebuie sa stie. E legitim macar sa cunoasca faptul ca parintele a decedat. Lasa alegerea copilului daca vrea sa vada parintele mort sau nu.

Cred ca in primul rand conteaza atmosfera indusa de cei din jur. De ex. cireasa de pe varful tortului ar fi ritualul bocetului. La inmormantarea bunicului pentru mine a avut un vizibil negativ, si aveam deja 20 de ani.In alta ordine de idei merita avuti in vedere hindusii. Ei combat jelitul si bocitul si au de castigat, partea a doua ca din motive religioase. http://en.wikipedia.org/wiki/Mourning#Hinduism

asta depinde de cei din familie cei cu care fetita este obisnuita cum poate sa ii expilce fetitei si sub ce forma ca mama ei este decedata,

Mesaj:
BUNA ZIUA.
Ma numesc Elena,si am avut un contact sexual neprotejat,la citeva ore de la contactul sexual am luat pilula de urgenta.Menstruatia mi-a venit ma devreme cu 9 zile. INTRBAREA MEA ESTE,DACA ESTE NORMAL SAU ESTE INGRIJORATOR?MULTUMESC ANTICIPAT

Este o reactie adversa normala la pululele de urgenta pe langa greturi si varsaturi

La citi hormoni are “pilula de urgenta” era si normal sa forteze ciclul menstrual… daca dupa “pilula de urgenta” ai avut ciclul menstrual “probabil” – din cauza dozei soc de hormoni ai scapat de sarcina… sint si situatii cind o femeie chiar daca are ciclu menstrual poate dezvolta o sarcina…

Pentru a inlatura orice dubiu, efectuati un control ginecologic.