Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru februarie, 2014

  212 vizite

Din cauza blocajelor de comunicare si de incredere in mine am o incapacitate de a avansa ierarhic.

Terapeuti RO 11:57am Feb 20
Mesaj:
Buna ziua, as dori sa-mi lamuresc cateva lucruri.Sper ca se poate. In urma unor introspectii am constatat ca sunt o persoana cu probleme de comunicare. Am tinut sa va scriu personal in speranta ca imi veti raspunde la fel.
In urma cu trei luni de zile m-am angajat la un nou loc de munca deoarece vechiul loc mi s-a parut fara perspective ( de fapt am reusit sa invat noul dar nu am reusit sa avansez si am plecat). La noul loc de munca m-am adaptat destul de greu, treptat si parca silita sa accept adevarul. (ma angajasem pe un post inferior si in conditii mai grele de munca decat la anteriorul), dar tot pe acelasi domeniu. Mi-am zis ca doar asa se poate face evolutia. Trei luni de zile m-am chinuit sa invat ce inseamna schimbarea si intr-un final am reusit. Dar sunt foarte, foarte mahnita si chiar am avut accese de furie cateva zile la rand, desi nu mi le-am exprimat explicit la locul de munca, toate au “explodat” acasa. Singura exceptie este ca am facut o greseala: contractul mi s-a prelungit asa cum ma gandeam fara sa fiu anuntata. Atunci am comunicat sefilor intentiile mele, cu mare greutate, (parca era revelatia adevarului)…acelea de a avansa pe un alt post. Si totusi am semnat contractul.
Ca mai tarziu sa imi depun singura preavizul fara sa am vreo acoperire la alt loc de munca asa cum mi-am anuntat sefii. Au observat incapatanarea mea,iar seful m-a anuntat in legatura cu un post vacant superior. Am convenit la acest lucru dar fara sa mai confirm ulterior asa cum mi s-a spus, parca aveam blocaje (ma simteam limitata si duala, poate si din orgoliul, daca nu voi reusi?!) si aveam temeri fata de responsabilitatile care vor veni. Asa ca am tacut. Am facut exact ce am facut la vechiul loc de munca, incapacitatea de a avansa datorita blocajelor de comunicare si incredere in mine. Tin sa mentionez ca am 27 de ani si inca sunt in cautari. Am si cateva probleme in familie, de aici si accesele mele de furie si dezorientare.
Intrebarea mea: ce este de facut in acest sens cu felul meu de a fi? Din cauza aceasta nu reusesc sa merg mai departe.
Va multumesc.

Botezat Radu 12:14pm Feb 20
ce am inteles eu este ca in dvs se strang periodic foarte multe, care se finalizeaza prin accese de furie si o oarece ‘incoerenta’ in planificare si actionare. De facut, psihoterapie, unde sa va puteti rezolva toate (sau cat mai multe) din problemele de fundal. In mod cert o sa fie mai bine dupa ce toate sunt aliniate. Succes ;)

Terapeuti RO 9:39am Feb 21
RASPUNS: Ok, am inteles ce trebuie facut in legatura cu problema mea insa cum sau unde se pot face sedintele de psihoterapie?

Botezat Radu 10:05am Feb 21
mai jos aveti linkul catre site-ul Federatiei Romane de Psihoterapie, pagina cu Registrul Psihoterapeutilor Independenti din Romania. Puteti alege unul din acea lista dupa preferinta. Ne cerem scuze pt aspectul tabelului, incercam sa remediem cat mai repede: http://www.psihoterapie.ro/Certificari-si-registre/Registrul-psihoterapeutilor

Botezat Radu 10:07am Feb 21
sau daca va este mai confortabil, varu’ Google :)

In timpul depresiei cauzate de despartirea de prietenul meu, prietena mea cea mai buna e suspectata de leucemie.

Terapeuti RO 8:16pm Feb 20
Mesaj:
Ok,am o problema. Nici nu stiu de unde sa incep. In primul rand, dupa ultima relatie de durata, credeam ca nu ma voi mai indragosti (credeam doar). si m-am indragostit de cine nu trebuia. dupa ce el s-a despartit de mine, am avut ceva depresii ( fiind obisnuita ca eu sa pun punct unei relatii,nu el ). In timpul acestei depresii, am mai ajuns si cu prietena mea cea mai buna la spital, spunand doctorii ca e suspecta de leucemie. si din acel moment,lumea mea e pe dos. nu ma mai inteleg cu nimeni, nu ma mai pot apropia de nimeni, sunt in lumea mea. ce e de facut? multumesc!

Botezat Radu 8:41am Feb 21
mergeti la un psihoterapeut si acordati-va niste timp pt a discuta despre ce se intampla cu dvs. It helps ;)

Am impresia ca daca spun ceva, prietenii mei se supara pe mine (ceea ce nu e adevarat). Stau tot timpul cu impresia ca i-am suparat cu ceva. Ce este de facut in privinta asta?

Terapeuti RO 9:21am Feb 20
Mesaj:
Buna ziua, am o mica problema,nici nu stiu cum sa o numesc pentru ca nu am mai auzit pe nimeni sa se manifeste in felul meu, mai exact cand sunt cu prietenii, fac tot posibilul sa pun anumite intrebari sau discutam despre ceva dar am impresia ca daca spun ceva se supara pe mine (ceea ce nu e adevarat). dar insinea mea asta cred, ca sunt suparati dar dupa cum am mai spus, nu este asa.. Sau cand plecam acasa tot stau cu impresia ca i-am suparat cu ceva. Ce este de facut in privinta asta, astept sfaturi.

Irina Puiu 9:26am Feb 20
Un exemplu cu care sa ilustrati acesta mica problema, cum o numiti, ar ajuta sa ne facem o idee mai clara.

Loredana Tudor 10:13am Feb 20
problema e ca va doriti aprobarea celor din jur si vreti sa fiti pe placul lor. E o greseala! E o vb. “mai bine sa ma urasca pt ceea ce sunt decat sa ma iubeasca pt ceea ce nu sunt” adica fiţi dvs înşivă fara griji.

Irina Puiu 10:23am Feb 20
E firesc sa dorim sa fim pe placul celorlalti, sa ne simtim acceptati, bine primiti in grup… Aici nu e vorba atat de ceilalti, din cate spune… :)

Irina Puiu 7:49am Feb 21
Oricum ar fi, contactati un psiholog, aveti nevoie sa lucrati cu d-voastra. Numai bine.

Fiica mea i s-a destainuit unui prieten ca este bisexuala. Sunt disperata, imi este frica sa nu o ia pe cai gresite si sa nu mai pot face nimic.

Terapeuti RO 11:52am Feb 20
Mesaj:
Buna ziua,
Am o problema cu care ma confrunt de cateva saptamani si deja simt ca o i-au pe “aratura”, chiar nu stiu cum sa o gestionez.
Sunt mama unei adolescente de 16 ani, eu am 37 de ani…deci diferenta nu este foarte mare de varsta in sensul ca ma pot cobori foarte usor la mintea ei si am incercat sa am o relatie super deschisa cu ea, nu i-am interzis nimic …bineinteles in limitele bunului simt. Este un copil bun, invata foarte bine, are multi prieteni. Problema este ca am dat peste niste mesaje din intamplare de pe facebook dintre ea si un nou prieten cu care vad ca se intelege foarte bine, mesaje din care reiese ca acest baiat are preocupari homosexuale si fiica mea i se destainuia acestuia ca si ea este bi-sexuala. Nu vreau sa va spun ce am simtit in acel moment, fiica mea pana la ora actuala nu a avut nici un iubit, imi tot zice ca nu o intereseaza nici o relatie inca, pt ca simte ca nu a intalnit inca baiatul potrivit si ca relatii de astea de o sapt doua nu este curioasa. Intrebarea mea este oare chiar ar trebui sa-mi fac proleme in legatura cu orientarea ei sexuala sau este doar o problema de moment si este mai mult dezvoltata din prietenia cu acest baiat. Bineinteles ca nu i-am spus nimic, pt. ca nu stie ca eu am vazut acele mesaje, oricat de deschisa ar fi relatia mea cu ea si tot nu cred ca va veni sa-mi spuna ceva in legatura cu cele scrise mai sus. Cu atat mai mult cu cat eu am facut cateva remarci negative in ceea ce priveste homosexualitatea si bineinteles ca nu a fost de acord cu mine. Baiatul il cunosc si eu, pare a fi un baiat bun, ii cunosc si tatal (cu care am fost prieteni in tinerete) care este un om deosebit, sa ne intelegem nu am nimic cu el..dar nu as vrea ca acest lucru sa o bulverseze pe fiica mea si mai mult, stand tot timpul cu el. Sunt constienta ca interzicerea prieteniei cu el ar face mult mai rau…mai ales la varsta aceasta cand oricum adolescentii cred ca numai ei stiu ce este mai bine pt ei.
Deci va rog ajutati-ma cu un sfat ca sunt disperata , imi este frica sa nu o i-a pe cai gresite si sa nu mai pot face nimic.

Ioana Frecan 12:15pm Feb 20
Orientarea sexuala NU este o alegere si nu este o boala. Asadar nu exista calea buna si calea rea cand vorbim de orientarea sexuala.

Ion Duvac 8:26pm Feb 20
Uneori, un prieten homosexual pentru o fata poate fi un mare castig! Ai incredere in fata voastra! Este mult mai inteleapta decat credeti!

Timp de aproape 3 ani am luat anticonceptionale Logest. Pe 11 ianuarie am avut ultima menstruatie dupa anticonceptionale, dar pana azi nu mi-a revenit menstruatia si-mi fac griji.

Terapeuti RO 9:34am Feb 20
Mesaj:
Buna ziua,
Am 31 ani si un baietel de 3 ani si jumatate. Timp de aproape 3 ani am luat anticonceptionale Logest. Am hotarat sa le intrerup definitiv pentru a-mi pune un sterilet. In ianuarie mi-am facut toate analizele inclusiv o ecografie.Nu a fost nimic in neregula. Pe 11 ianuarie am avut ultima menstruatie dupa anticonceptionale. Pana azi nu mi-a revenit menstruatia si-mi fac griji. Am facut 2 teste de sarcina si au iesit negativ, ultimul chiar azi. Ar trebui sa merg la medic sau sa mai astept?

Botezat Radu 9:36am Feb 20
mergeti la medic ori de cate ori apare nevoia

Doina Zamfirescu 9:47am Feb 20
Mergeti la medic.

Loredana Tudor 10:18am Feb 20
mai faceti un test de sarcina peste cateva zile dar e posibil sa fiti insarcinata! Oricum o sarcina asa mica nu se vede nici la ecograf.

Ce test de creativitate as putea folosi la copiii de clasa a II-a?

Terapeuti RO 9:24am Feb 20
Mesaj:
Anul acesta elaborez lucrarea de grad. La partea de cercetare trebuie sa aplic un test de creativitate la copii de clasa a II/a. va rog sa ma sfatuiti ce test as putea folosi. Spre exemplu cele ale lui Torrance par a fi complicate. Nu pot gasi ceva mai simplu? Multumesc

Ce inseamna: “Minim prolaps L5 cu discreta atingere radiculara S1 stanga”?

Terapeuti RO 1:12pm Feb 19
Mesaj:Ce inseamna diagonosticul obtinut in urma unui RMN:

“Minim prolaps L5 cu discreta atingere radiculara S1 stanga la nivelul recesului lateral L5-S1
stang” ?

Multumesc!


Carmen Badea 1:44pm Feb 19
Inseamna ca vertebra lombara L5 este usor mai “cazuta” peste vertebra sacrala S1, din cauza faptului ca discul dintre ele are tendinta de a iesi din spatiul sau, atingand in mod discret radacina nervului care iese din acel spatiu. Persoana in cauza are, probabil, semne de afectare a nervului sciatic-popliteu intern.
Din punct de vedere al indicatiei chirurgicale, probabil aceasta exista deja, dar, in functie de cum tolereaza pacientul durerea, aceasta nu reprezinta o urgenta.
Se poate incerca prelungirea unui tratament conservator, cu medicatie antiinflamatoare si miorelaxanta, gimnastica medicala si masaj, iar din punct de vedere al medicinii complementare, acupunctura, care are un bun efect analgezic si decontracturant.

Am in grija pentru o perioada limitata de timp, fiica de 16 ani a unei prietene. Ideea e ca minte si nu recunoaste nici daca o pui in fata faptului implinit!

Terapeuti RO 9:01pm Feb 19
Buna ziua,
Datele sunt:
Am in grija pentru o perioada limitata de timp- 6 luni, fiica de 16 ani a unei prietene, dar cu care nu am tinut legatura f mult timp, dar pe care am hotarat sa o ajutam, ea avand o situatie materiala mai proasta si datorita unor imprejurari a plecat la munca in strainatate. Considerand ca fiica ei este suficient de matura si in masura sa se descurce a plecat anul trecut in aprilie. Tata nu are. Fata, intrata la un liceu bun, cu medie desul de mare, nu s-a mai dus la scoala dupa plecarea mamei si a pierdut clasa a 9-a si evident toate acestea au inceput sa vina la pachet cu alte minciuni, plus ca, cheltuia banii trimisi de mama pe orice si oricine fara a plati datoriile la chirie, intretinere etc.
Mama a descoperit totul in luna octombrie- s-a intors in tara si, luata prin surprindere, a recunoscut totul, a promis sa se indrepte si cu chiu cu vai s-a reintors la scoala tot in clasa a 9-a.
Ne-am oferit sa o ajutam luand fata in grijja noastra si am reusit sa o mutam la un liceu in judetul nostru, incepand din acest semestru. A fost la noi si pe parcursul sarbatorilor de iarna si nu pot sa spun ca era altfel sau mult mai rau ca alti adolescenti. Am rugat-o sa nu fumeze in casa si desi mirosea a tutun si a prins-o un membru al familiei cu tigara in mana tot nu a recunoscut ca fumeaza. Venita acum, am avut surpriza inca din primele zile sa constat ca mi-au disparurt niste bani din geanta, un pachet de guma pe care l-am vazut la ea….ideea e ca nu recunoaste nici daca o pui in fata faptului implinit! M-a mintit ca n-au facut ultima ora la scoala, ceea ce e posibil, o sa aflu, dar ca a ramas in clasa, ori eu i-am gasit un bon cu o achizitie exact in timpul acelei ore. Am intrebat-o ce asteptari are de la mine si mi-a spus ca vrea ca eu sa fiu severa! Ultima chestie care ma pune cu adevarat pe ganduri este ca s-a dscoperit ca a lasat in apartamentul inchiriat de la primaria din orasul in care locuia 2 caini care au murit de foame acolo, de mai bine de 3 luni! Si ea nu a vrut sa lase cheile apartamentului niciunei rude. Acestea in contextul in care se uita dupa orice catel pe strada si spune ca e draguuuut si ca de ziua ei isi doreste un catel. Acasa la mine, nu da niciodata de mancare pisicilor sau apa plantelor desi plantele i s-au dat in grija ca si responsabilitate. As avea nevoie de o indrumare, de un mod de abordare. Am de-a face cu o tanara iresponsabila sau mai rau? Incerc sa inteleg ca nu-i este usor cu toate aceste schimbari dar meteahna aceasta de a minti pare veche.

Botezat Radu 9:41pm Feb 19
intuitia mea imi spune ca datorita famiilie sale incomplete, a avut o evolutie foarte dificila/dezechilibrata. Faptul ca stie EXACT de ce are nevoie, nu ar trebui ignorat. Incercati sa obtineti o hartie legalizata din partea mamei care sa va ofere si legal dreptul de a-i oferi ce isi doreste: exigenta. Ca orice adolescent are nevoie de ordine, directie, dar prin acestea obtine si sentimentul de apartenenta, de ocrotire, de incredere. Solutia exista si sunt sigur ca o veti gasi ;)

Irina Puiu 9:22am Feb 20
Este dificila sarcina pe care v-ati asumat-o, gazduind o adolescenta. O adolescenta care nu prea are parte de stabilitate in viata ei, ai carei parinti nu sunt in preajma atunci cand are mai mare nevoie. Nu ma refer numai la varsta aceasta dificila, ci inclusiv la faptul ca fata a trebuit sa parasesca tot ce cunoastea: casa, scoala, prieteni, familie… Puneti-va in locul ei: cum v-ati simti sa trebuiasca sa va mutati din casa d-voastra, adolescenta fiind, in casa unor oameni pe care nu-i cunoasteti? Cam ce asteptari ati avea? Cum o fi trait ea asta, ma intreb? Prea multe schimbari s-au petrecut, toate deodata. Da, e posibil sa fie vechi obiceiul de a minti. Insa cred ca minte pentru ca nu poate avea incredere ca adevarul ei e bine primit, nu e obisnuita sa primeasca intelegere, sa spuna ce simte, ce crede… Cred ca a fost foarte dificil sa ascunda atata timp ca, de fapt, nu merge la scoala… . V-a spus ce intelege prin severitate? Sa va invete, eventual… Ce v-as sugera: nu cautati sa smulgeti cu tot dinadinsul adevarul de la ea atunci cand va spune, de exemplu, ca nu a facut ultima ora la scoala; spuneti-i ca ati dori sa va ceara atunci cand doreste ceva – guma de mestecat (nu stiu exact daca primeste bani de la mama, cat, cum ii gestioneaza, cine ii gestioneaza…); in privinta fumatului – n-o sa renunte daca ii veti spune s-o faca, daca o certati, daca o judecati… limita – sa fumeze in afara casei, pentru moment este, zic eu, potrivita. In rest, asta este cam responsabilitatea mamei sa gestioneze. Comunicati cu ea, acceptati ce este de acceptat si puneti, in rest, limite clare si in conformitate cu “fapta”. Nu va transformati in instanta morala, nici in judecator care cauta adevarul. Aveti de-a face cu o adolescenta in suferinta, nu iresponsabila. Din nefericire, adultii nu iau in calcul, atunci cand decid astfel de lucruri, cam ce repercusiuni ar putea avea decizia lor asupra sufletului copiilor, adolescentilor lor. Va doresc numai bine, atat d-voastra cat si fetei.

Am in grija pentru o perioada limitata de timp, fiica de 16 ani a unei prietene. Am avut surpriza inca din primele zile sa constat ca mi-au disparut niste bani din geanta.

Terapeuti RO 9:00pm Feb 19
Buna ziua,
Datele sunt:
Am in grija pentru o perioada limitata de timp- 6 luni, fiica de 16 ani a unei prietene, dar cu care nu am tinut legatura f mult timp, dar pe care am hotarat sa o ajutam, ea avand o situatie materiala mai proasta si datorita unor imprejurari a plecat la munca in strainatate. Considerand ca fiica ei este suficient de matura si in masura sa se descurce a plecat anul trecut in aprilie. Tata nu are. Fata, intrata la un liceu bun, cu medie desul de mare, nu s-a mai dus la scoala dupa plecarea mamei si a pierdut clasa a 9-a si evident toate acestea au inceput sa vina la pachet cu alte minciuni, plus ca, cheltuia banii trimisi de mama pe orice si oricine fara a plati datoriile la chirie, intretinere etc.
Mama a descoperit totul in luna octombrie- s-a intors in tara si, luata prin surprindere, a recunoscut totul, a promis sa se indrepte si cu chiu cu vai s-a reintors la scoala tot in clasa a 9-a.
Ne-am oferit sa o ajutam luand fata in grijja noastra si am reusit sa o mutam la un liceu in judetul nostru, incepand din acest semestru. A fost la noi si pe parcursul sarbatorilor de iarna si nu pot sa spun ca era altfel sau mult mai rau ca alti adolescenti. Am rugat-o sa nu fumeze in casa si desi mirosea a tutun si a prins-o un membru al familiei cu tigara in mana tot nu a recunoscut ca fumeaza. Venita acum, am avut surpriza inca din primele zile sa constat ca mi-au disparurt niste bani din geanta, un pachet de guma pe care l-am vazut la ea….ideea e ca nu recunoaste nici daca o pui in fata faptului implinit! M-a mintit ca n-au facut ultima ora la scoala, ceea ce e posibil, o sa aflu, dar ca a ramas in clasa, ori eu i-am gasit un bon cu o achizitie exact in timpul acelei ore. Am intrebat-o ce asteptari are de la mine si mi-a spus ca vrea ca eu sa fiu severa! Ultima chestie care ma pune cu adevarat pe ganduri este ca s-a dscoperit ca a lasat in apartamentul inchiriat de la primaria din orasul in care locuia 2 caini care au murit de foame acolo, de mai bine de 3 luni! Si ea nu a vrut sa lase cheile apartamentului niciunei rude. Acestea in contextul in care se uita dupa orice catel pe strada si spune ca e draguuuut si ca de ziua ei isi doreste un catel. Acasa la mine, nu da niciodata de mancare pisicilor sau apa plantelor desi plantele i s-au dat in grija ca si responsabilitate. As avea nevoie de o indrumare, de un mod de abordare. Am de-a face cu o tanara iresponsabila sau mai rau? Incerc sa inteleg ca nu-i este usor cu toate aceste schimbari dar meteahna aceasta de a minti pare veche.

Consiliere Psihologica Anna Ri 9:13pm Feb 19
parerea mea este ca prin comportamentul sau exprima o furie care vine ca reactie la plecarea mamei, ceea ce a durut-o enorm… mama ce parere are despre comportamentul fetei? ce relatie exista intre mama si fiica inainte ca mama sa plece? dar acum?

Cristina H. B. Docan 7:05am Feb 20
Draga mea doamna, la fel ca si copiii mici care se comporta terorizant; la fel ca si adultii care se comporta abuziv; ei bine, si adolescentii care se comporta iresponsabil au nevoie de unul si acelasi lucru – si anume, cel pe care adolescenta “dumneavoastra” vi l-a si spus. Si anume, sa fie corectati. Deci sa nu va fie frica de greseala, daca interveniti cu mai multa fermitate! (Reguli nu foarte multe, dar clare si de la care sa nu admiteti exceptii. Nu pedepse, ci consecinte ale fiecarui fapt nelalocul sau – explicindu-i ca tot ceea ce misca in univers este supus legii cauzei si efectului. Un comportament inadmisibil (cauza) atrage dupa sine repercusiunea X (efectul). ) S-ar putea sa primiti un feedback plin de revolta – dar, in fapt, in mintisoara si in sufletelul ei o sa va aprecieze si o sa va multumeasca pentru aceasta :) . Cit despre extremele celelalte… Majoritatea adolescentilor trec prin ele (sensibilitatea se impleteste aproape … armonios :D cu cruzimea, etc.) Sint lucruri care se corecteaza si de la sine, in timp, din mers, odata cu maturizarea. Va marturisesc sincer ca va apreciez mult pentru disponibilitatea si stradania de a o ajuta pe aceasta fiinta si dincolo de suportul material! Tot ce va pot recomanda – este sa va straduiti sa le impacati pe amindoua: pe de o parte, SA VA PASTRATI DETASAREA, iar pe de alta, sa va implicati. Dar …mare atentie… Este absolut minunat si apreciabil sa ajuti pe cineva – pina acolo, unde a-l ajuta pe el incepe sa devina a iti face tie un rau. Deci fiti cu bagare de seama, sa nu pasiti peste acea linie subtila de demarcatie intre bine si rau…

Mama mea a fost internata cateva luni, iar tata se lua tot timpul de mine. De atunci il urasc, nu il suport, nu ii pot vorbi cu calm, din orice ne certam.

Terapeuti RO 8:54pm Feb 19
Mesaj:
Buna! Eu am 15 ani. Acum un an si cateve luni, mai precis in decembrie 2012, mama mea a fost la spital la Iasi pentru a face o operatie grava, care era pe viata si pe moarte. Acasa am ramas doar eu, fratele meu care este cu un an si 8 luni mai mare decat mine si cu tata. Mama a stat ceva timp in spital. Eu si fratele meu veneam in mare parte la ora 14:20 de la scoala. Iar tata ajungea cam pe la ora 18 – 19 acasa. Si de fiecare data cand venea acasa, venea beat, tipa la mine, se lua de mine ca nu am facut aia, ca aia nu e bine, ca de ce usa e descuiata. Mereu gasea un lucru marunt din care sa poata tipa la mine. Incepea sa gesticuleze. Iar eu il privem in ochi, in ochii lui tulburi… iar mai apoi imi mutam privirea in alt loc, deoarece imi dadeau lacrimile de durere sufleteasca. Si pentru a scapa de tipetele lui ma puneam in pat, langa mine se punea si fratele meu, stangeam lumina si ne prefaceam ca dormim. Dar eu plangeam incontinu. Simteam ca nu mai rezist. Simteam ca vreau
sa plec departe de casa. Simteam ca nu mai avea nici un rost sa mai traiesc. Seara de seara faceam acest lucru. Tata se lua numai de mine. Fratelui meu nu ii spunea absolut nimic. De atunci imi urasc tatal, nu il suport, nu ii pot vorbi cu calm, din orice ne certam, nu putem vorbi normal. Iar mama imi cere sa il respect, sa ii vorbesc frumos, dar ea nu stie ce s-a intamplat cat ea a fost in spital.
Vreau sa imi pot respecta tatal, vreau sa pot vorbi cu el normal cum o faceam inainte de a se intampla acest lucru. A trecut un an si cateva luni de atunci si eu tot nu pot vorbi cu el. Ce pot face pentru a putea trece peste? Ce pot face pentru a pune niste caramizi la temelia relatie tata- fica? Spunetimi ce pot face…

Gibellini Camelia 9:15pm Feb 19
iti sugerez sa iti ierti tatal,atat poate sa de-a in acest moment de suparare,dar sa nu uiti va iubeste si nu avem voie sa criticam si sa judecam parinti,o sa vina si momente frumoase cand o sa fie armonie si bucurie in casa ai intelegere si rabdare fi alaturi de tatal tau acum are nevoie de tine mai mult de tine

Consiliere Psihologica Anna Ri 9:26pm Feb 19
draga mea, daca pana la plecarea mamei tale la spital ai avut o relatie buna cu tatal tau, atunci ma gandesc ca reactiile lui fata de tine veneau dintr-o frica, si anume de a o pierde pe mama ta (“pe viata si pe moarte”)… o frica pe care nu si-o putea controla… tu insa nu esti de vina. parerea mea este ca ar trebui sa vorbesti cu mama ta despre ce s-a intamplat in absenta ei, pt ca ea sa inteleaga de ce iti vine greu sa il respecti din nou pe tatal tau, pt ca acest secret sa nu devina din ce in ce mai mare si mai greu de dus… apoi, ai nevoie sa lucrezi iertarea in relatie cu tatal tau… gasesti Seminarul Iertarii pe saitul sfintiiarhangheli.ro Curaj, suflet frumos!

Botezat Radu 9:35pm Feb 19
eu ma gandesc ca in acea perioada a adunat foarte multa furie si neputinta pe care, din pacate, a indreptat-o asupra ta, ceea ce nu o face ‘justificata’, dar in timp sper ca o sa intelegi, nu neaparat sa o si accepti. Daca mi-as putea permite un sfat, ar fi sa faceti o ‘sedinta de familie’ si sa discutati cu totii ce ati simtit din acea perioada pana in prezent. Daca nu reusiti singuri, nu ezitati sa mergeti la un psihoterapeut de familie, sigur o sa merita pt familia voastra. Succes ;)

Buterchi Carmen 10:08pm Feb 19
Faptul ca se lua doar de dvs, nu si de frate, ma duce cu gandul ca la nivel inconstient, tatal se astepta sa o supliniti pe mama in ceea ce priveste activitatile casnice. Pentru o perioada a uitat ca sunteti doar un copil si acest lucruri impreuna cu frica de a o pierde pe mama au dus la aceste descari emotionale. Sunt de acord ca discutarea emotiilor traite atunci poate fi benefica pentru toti.

Stralucire Divina 11:14pm Feb 19
Tu ai un suflet minunat. Numai un astfel de suflet poate sa ceara vindecarea de greseala unui adult cui ? altor adulti, te admir pentru acest curaj si pentru puterea ta ca vrei sa rezolvi.Cu cit vindeci mai repede rana care ti-a produs-o atunci tatal tau, pe sufletul tau il salvezi de la suferinta, tie iti faci un imens serviciu.Concret iti propun doua metode de vindecare 1) desparte persoana de fapta, sufletul tatalui il poti ierta si iubi in continuare,era in suferinta, speriat, neputincios, a gresit-toti putem gresi, nu ierti faptele, il ierti doar pe el.2)sau gindeste-te cu ce te-a ajutat aceasta experienta dureroasa, ai devenit mai puternica, sau…spune tu. Mult succes

Stralucire Divina 11:31pm Feb 19
a fi vindecat sufletul inseamna cind te gindesti la acea persoana sa fii in pace cu tine, sa nu-ti vina in minte minie, furie, frica, resentimente, suferinta, durere, gindindu-te la ea. Daca nu vindeci aceste rani le cari cu tine toata viata si nu te poti concentra pe viata ta ci pe durerea din tine.

Cristina H. B. Docan 5:53am Feb 20
Iubita mea, ce de-a lucruri frumoase ti s-au spus aici! Sint sigura ca multe dintre ele te ajuta mult! Si e minunat sa vezi cum oameni necunoscuti sint alaturi de tine sau iti intind o mina de ajutor…Pe de alta parte, experienta imi spune ca multe dintre trairile noastre interioare negative nu se dau plecate doar pentru ca le invitam noi cu frumosul sa plece. Ma bucur ca esti din Iasi! Daca doresti, te pot ajuta sa faci cu usurinta urmatorii pasi inainte, pentru a-ti putea ierta tatal si a face pace cu acele amintiri, eliberind suferinta din ele. www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan

Gerard Stroe 6:37am Feb 20
Ai nevoie sa-l ierti, iar pentru asta e nevoie sa dai un alt sens mai acceptabil, acelor certuri (nu un sens total diferit ci unul mai global, care sa cuprinda mai multe puncte de vedere, mai multe posibilitati si o viziune mai larga, obiectiva), pentru asta e nevoie sa-l intelegi (care erau motivele, ce simtea, de ce a reactionat asa si nu altfel), dar pentru a avea disponibilitatea de a depune efortul sa-l intelegi, ai nevoie sa descarci toata furia pe care ai acumulat-o (dar trebuie descarcata tintit strict in discutii despre evenimentele individuale intamplate atunci, deci e nevoie sa reactivezi fiecare discutie de atunci), iar acest demers se numeste resemnificarea traumei si poate fi facut in cabinetul psihoterapeutului.

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita