Mesaj:
Buna ziua,acum un an am divortat si a fost conjunctura de asa natura incat mi-a ramas fetita la el. Nu stiu de ce dar ma simt vinovata intr-un fel pentru ca nu am castigat eu fetita si imi este frica sa nu ma condamne m ai tarziu. Cum pot sa trec si eu peste si sa nu pic in depresie pentru ca sunt m-ai mereu foarte ingandurata?

Pastreaza legatura cu fiica ta, repeta-i mereu ca o iubesti, ca uneori adultii nu mai pot sta impreuna, dar ca o sa faci parte din viata ei mereu, doar esti mama ei….

nu imi pot imagina in ce circumstante a ramas copilul la tata, dar ar fi bine sa le depasiti. Parintii pot fi parinti buni chiar daca sunt despartiti. Mai discutati si cu fostul sot despre solutii cat mai bune

Mesaj:
Buna ziua,
Trec printr-o perioada dificila si confuza a vietii mele si as avea nevoie de sfatul/parerea unui specialist.Acum 5 ani am cunoscut o fata pe internet,a fost ceva ce la inceput parea a fi doar o joaca,dar pe parcursul timpului am tot vorbit,ne-am cunoscut,am descoperit ca avem multe lucruri in comun,ca ne placem si in urma cu un an am decis sa fim impreuna si ne-am intalnit pentru prima oara.Ne-am indragostit unul de celalalt si fiind la distanta am intampinat multe obstacole dar am si gresit unul fata de celalalt prin minciunile de care ne foloseam ca sa ne ascundem adevarata fata,ea raspundea flirturilor si avansurilor altor baieti lucru care ma ranea foarte tare avand in vedere ca sunt foarte gelos si eu nu am facut asta niciodata.
In fine…timpul a trecut am continuat sa vorbim si relatia mergand tot mai departe si m-am decis sa merg la facultate in orasul in care locuia,pentru a fi aproape de ea.La inceput totul a fost frumos insa de cateva luni totul a inceput sa se schimbe,eu nu am voie sa ies fara ea-care apropo nu obisnuieste sa iasa decat foarte rar deoarece prefera sa stea in casa si sa faca alte lucruri (lucru care ma impiedica sa ma integrez intr-un grup si sa-mi fac prieteni) nu am voie sa plec undeva fara ca ea sa stie,nu am voie sa discut cu alte persoane de sex feminine pentru niste motive penibile,nu am voie sa discut cu fostele mele colege de liceu (acestea fiind cele mai bune prietene ale mele)…practic sunt cam sub “papuc”.
O iubesc si asta nu ar fi fost o mare piedica in relatia noastra pentru ca sunt constient ca intr-o relatie este nevoie sa faci sacrificii dar adevarata problema este ca nu are incredere in mine,tot timpul crede ca as putea insela-o (desi nu am facut asta niciodata),odata a venit dupa mine la facultate si mi-a spus ca in timp ce astepta sa ies de la cursuri isi imagina cum eu ies cu alta de mana si ca era sigura ca asa o sa se intample-lucru care bineinteles nu s-a intamplat.Lucrul care ma raneste si care ma doare cel mai tare este ca vrea sa ma schimbe in totalitate:felul cum ma imbrac,cum ma comport,cum vorbesc dar mai ales sa ma maturizez si sa devin o alta persoana si am incercat sa o fac si am reusit intr-o oarecare masura insa nu la nivelul pe care ea il doreste si cu siguranta nu o sa ajung acolo niciodata pentru ca intotdeauna este nemultumita indiferent de ceea ce fac…adica sa nu mai fiu eu.
O iubesc dar nu pot sa fac asta daca ea vrea sa ma schimbe in ceva ce eu nu imi doresc,nu vreau sa nu mai fiu eu.Tot timpul are grija sa-mi reproseze si sa ma tachineze cu defectele mele de care sunt constient si pe care incerc din rasputeri sa le indepartez dar atunci cand si eu la randul meu vreau sa discutam despre problemele ei brusc nu mai are chef de discutii si refuza sa mi mai vorbeasca,tot timpul incearca sa ma faca de ras in fata altor fete incercand astfel sa se asigure ca ele nu vor “atenta” la mine sau ca in cazul in care eu as “atenta” la ele (ceea ce nu imi doresc sa fac avand in vedere ca sunt intr-o relatie o care o consider serioasa) acestea ma vor refuza.A inceput sa mi repete cu fiecare ocazie ca nu mai poate si ca s-a saturat sa traga singura de relatia asta-bineinteles atunci cand ne intelegem si nu ne certam sunt iubitul perfect,sunt cel mai bun si etc- desi eu ii arat ca o iubesc si incerc tot timpul sa o fac fericita si “cateodata mai mereu” renunt la mine pentru ea si ma implic in totalitate,imi repeta ca vrea langa ea un barbat nu un copil,dar ce poti sa i ceri unei persoane de 19 ani care abia acum incepe sa realizeze ce e viata? si mai ales ca acea persoana isi doreste o relatie si nu o casnicie(pt ca in conceptia ei asta inseamna o relatie)Nu imi plang de mila si nu ma victimizez si nu caut scuze pentru cum sunt dar anumite lucruri pe care mi le impune nu le vreau dar nici pe ea nu vreau sa o pierd.
Am inceput sa ma intreb daca ea chiar ma iubeste si daca nu cumva face lucrurile astea ca sa ma indeparteze si sa ma faca sa o parasesc pentru ca ma uit cateodata in ochii ei si vad ca nu ma mai suporta si vad ura in priviea ei …cateodata am senzatia ca nu ma mai iubeste si simt ca iubesc in genunchi…si doare.Va rog daca se poate sa ma ajutati si sa imi spuneti care este parerea dumneavoastra.
P.S : Stiu ca primul lucru pe care o sa mi-l spuneti este sa discut cu ea lucrurile astea,dar de fiecare data cand am inceput sa discut cu ea sau am incercat mi-a spus ca sunt nebun si paranoic-bineinteles pt ca parerea mea si ceea ce cred eu nu sunt bune pt ca ea are intotdeauna dreptate indiferent de situatie adica daca e soare afara si eu ii spun ca e soare si ea zice ca ploua,ploua,chiar daca deschid geamu si ii arat ca e soare.

O relatie de cuplu implica, printre altele, atentie (reciproca), toleranta (atat de sine cat si de celalalt), respect (atat de sine cat si de celalat) si acceptare (atat de sine cat si de celalalt) , in doze constante.
Uneori, in dragoste, tot ce are legatura cu ranile noastre vechi, incepand cu propria copilarie pana in prezent, se reactiveaza, sa zicem, sub forma unor tipare de relationare care ne imping, de pilda, sa ne “sacrificam”, sa “renuntam” la noi, de-o maniera care ne aduce, uneori, mari deservicii. Putem ajunge in asa situatii ca, daca partenerul nostru de cuplu adorat ne cere mai mult sau mai putin insistent, renuntam la viata noastra sociala (prieteni, amici, familie si altii), suntem susceptibili sa-l credem atunci cand ne spune ca NU SUNTEM BINE, ASA CUM SUNTEM si deci, avem nevoie sa ne schimbam (hainele, pieptanatura, felul in care vorbim, fara sa niciodata suficient! umilintele continuand, dupa cum bine ati punctat) etc. Grosso modo, acesta poate fi “bagajul” d-voastra.
Se pare ca i-ati acordat toata puterea personala iubitei, desi simtiti ca ceva nu e in ordine, iar pentru d-voastra n-a mai ramas mare lucru. Acordati-va dreptul de a fi o persoana cu nevoi si dorinte unice, asa cum sunteti de fapt, si poate relatia d-voastra va creste. Aveti acest drept. Spuneti: “desi eu ii arat ca o iubesc si incerc tot timpul sa o fac fericita si“cateodata mai mereu” renunt la mine pentru ea si ma implic in totalitate, imi repeta ca vrea langa ea un barbat nu un copil”. Poate vreti sa faca si ea acelasi lucru… Insa nu e nevoie de renuntare de sine si de sacrificiu intr-o relatie pentru ca avem nevoie sa relationam cu o PERSOANA, adica cu o fiinta diferita de noi, cu nevoi, dorinte, ganduri, sentimente, care se respecta, se cunoaste cat de cat si se manifesta ca atare, pentru ca pot aparea resentimente, sentimentul ca nu primim pe masura “sacrificiului”, reprosuri inutile… Reflectati. Numai bine.

Mesaj:
buna sunt un barbat de 37 de ani care in urma cu 2 luni i-am gasit sotie mesaje de amor pe facebook cu un alt barbat mai mult din discutii sau si intalnit eu am incercat sa discut cu sotia ca 2 oameni maturi despre aceasta problema expunandu-i mesajele. in acel moment sotia mea a devenit violenta cu mine spunandu-mi ca i-am violat intimitatea. am rugat-o sa nu stearga acele mesaje si sa le discutam ea a facut exact contrariul a sters tot inclusiv contul de facebook spunandu-mi ca intrea ea si acel barbat nu a fost nimic ca nu la vazut in viata ei neaga tot in continuara ba mai mult vorbeau la telefon foarte mult si i-si trimiteau sms am rugat-o sa scoata listingul de la firma de telefonie si in acel moment si-a aruncat telefonul in foc sustinand ca e nu ma inselat niciodata ce pot sa mai cred ????? cu respect

ca e un joc, prin care dvs o bagati mai mult in seama! Cineva nu se apuca de inselat decat dk se simte neglijat in acea relatie (sau plictisit!). Dvs intrati rapid in rolul sotului gelos, cerand listigul de la firma de telefonie … ce, din pc meu de vedere, e o cerere ce depaseste niste limite..si denota o gelozie de o intensitate destul de puternica. Chiar dk nu v-a inselat propriu-zis, e dispusa sa caute si alte optiuni … poate reusiti sa ajungetzi la un terapeut de cuplu!

Nu cumva de o perioada de timp nu ii mai acordati atentie sotiei? Daca are timp sa petreaca pe retele de socializare inseamna ca “acasa” ii lipseste comunicarea… cautati sa “descoperiti” unde s-a pierdut legatura cu sotiam ca femeia are timp de discutii cu alte persoane de gen masculin nu ar trebui sa va irite ci mai degraba sa va ridice un semn de intrebare de ce nu mai aveti placere sa ii dedicati timp… poate prea multa munca, sau lipsa de acasa etc au “condus-o” la discutii pe facebook, etc… aici doar dumneavoastra stiti ce a intrerupt comunicarea din cuplu… si nu o mai aucuzati ca daca vrea sa “isi faca de cap” nu are nevoie sa ii dati si acceptul mai degraba sa ii intelegeti lipsa de comunicare de care are multa nevoie

O persoana matura nu inseala daca nu primeste atentie sau daca partenerul e gelos sau sau sau. O persoana matura, daca nu primeste ce are nevoie, cere! Si daca nu i se ofera, iar acel ceva de care are nevoie este foarte important pt ea, atunci iese din relatie civilizat si abia apoi cauta in alta parte. Deci nu va luati asupra dvs vina pentru ce face ea pentru ca indiferent ce ati fi facut ea avea libertatea de a alege sa nu insele totusi. O iubire care trebuie pazita sau trebuie sa-i oferi atentie sau alte lucruri doar de teama de a nu fi inselat nu e iubire!!! De asemenea agresivitatea ei este justificata de teama ca a fost “prinsa” si este evident ca vrea sa distruga orice dovada (facebook, telefon) ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!

sa credeti ce va spune instinctul, ca are o relatie cu acel barbat. De maturitate nu poate fi vorba la niciunu si nici de iubire. Aici e vb de posesivitate si toata lumea e nefericita.

Dintotdeauna a fost asa ”Este o idee simplă, oricât de dureroasă ar fi, că oricine poate fi sedus – oricare dintre noi. Chiar dacă credem că avem standarde morale ridicate. Dat fiind nivelul uimitor al manipulării şi calitatea aproape hipnotică a modului cum aceste două fete sunt seduse, ele cedează. Şi oricare dintre noi poate fi sedus, şi este ceva ce poate fi iertat, care trebuie să fie iertat.” Citeste mai mult: http://wp.me/p48646-1H8

Din ceea ce descrieti dvs. se observa un mecanism de aparare, oarecum copilaresc, cum s-ar zice a fost prinsa la oala cu smantana. Acum depinde de amandoi cum treceti mai departe. Daca inca exista iubire si dorinta de a reinnoi relatia, amandoi invatati lectiile din cele intamplate, iertati si apoi mergeti mai departe, este important sa vedeti si partea dvs de vina din toate acestea. Ce a lipsit sotiei dvs. de a cautat in alta parte?

Daca nu…..certuri, scandaluri, agresiuni fizice, urlete de copii, separare, divort, partaj, pedepsirea partenerilor prin copii, umblatul cu copii prin spitale, la psiholog etc, etc. Urate momente, dar la fel sunt lectii de viata de invatat. SUCCES!!!

RASPUNS: sotia mea a facut urmatorul gest fara sa o oblig eu. eu doar am intrebat-o ce sa intamplat, ea mereu spunea ca doar a vorbit si atat. ne-am dus la o biserica unde sotia mea in genunchi cu o mana pe o icoana si cu o mana pe suflet a spus ca nu ma inselat niciodata doar a vorbit cu cineva si atat eu o cred dar cum vi se pare gestul ei??? va multumesc cu respect.

Eu cred ca ar trebuie sa cautati raspunsul in sufletul si in cuplul dvs. Noi nu suntem ghicitori in stele, cand spun raspuns ma refer la relatia voastra. Intuiesc ca este vorba de o intreaga imagine nu doar o piesa de puzzle asa cum spuneti dvs. Succes!!!

Oricum va recomand cu mare drag, sa mergeti impreuna la un psihoterapeut de cuplu.

Mesaj:
Am 33 de ani,o fetita din prima casatorie de 12ani,iar de 8 ani mi-am refacut viata langa un alt barbat,care l-a randul lui este divortat si are un baiat de 21de ani. Locuim cu chirie si eu sunt insarcinata in 8 luni,financiar ne descurcam bine,de cateva luni si-a schimbat comportamentul,a disparut cu niste bani,iar acum o luna i-am gasit niste mesaje pe fb cu alte doamne,care nu mi s-au parut normale….de o luna ne certam incontinuu fara sa gasim o solutie.Ne invinuim reciproc de multe lucruri,dar cert este ca m-a lasat si a plecat…..ma simt sfasiata de durere si-mi repet aceleasi intrebari…Cu ce sa cresc doua fete? unde sa ma duc ?de ce m-a parasit?ce suflet are de nu-l doare? de ce m-a mintit ca ma iubeste? oare are pe altcineva? de cand? si as putea continua…..bineinteles ca l-am intrebat si pe el toate aceste intrebari,dar nu primesc decat raspunsuri incerte….Intrebarea mea este: Ce pot sa fac,ca-mi vine sa-mi iau campii? Imi trec prin cap fel de fel de ganduri…..

Draga mea doamna, nu de povesti aveti dumneavoastra nevoie acum, ci de ajutor concret – si totusi despre povesti are sa fie interventia mea; caci de la povesti neadevarate (pe care, pina una-alta, le credem) pleaca toata suferinta aceasta. Si nu ma refer la altceva, decit la “si au trait fericiti pina la adinci batrineti”. Daca povestile privind deznodamintul relatiilor de iubire s-ar inspira din realitate, ele ar trebui sa sune asa: “si au trait fericiti, pina cind s-a terminat iubirea. Dupa aceea, au avut de ales: ori traiesc in continuare impreuna asa, ori isi continua fiecare drumul sau, pentru a trai din nou in iubire.” Nimic din ce avem nu-i pentru totdeauna – inclusiv iubirea. Acesta este adevarul despre ea: ca vine si pleaca; si asa cum nu-i poti controla momentul venirii, nici pe cel al plecarii sale nu poti. Asa sint lasate lucrurile de la Doamne-Doamne – si, credeti-ma, sint create pentru scopuri cit se poate de precise asa! Doar pentru ca, acum, sotul dumneavoastra v-a parasit, nu inseamna ca nu v-a iubit! Atita doar ca …i-a trecut. Iar el a ales sa mearga mai departe. Si as zice sa va doriti sa-i acceptati alegerea – daca nu pentru alt motiv, macar pentru acela ca nu ati vrea sa stea linga dumneavoastra din obligatie; din frica sau din mila. Daca nu va mai iubeste – cit de fericita ar fi viata dumneavoastra, sa-l stiti nefericit linga dumneavoastra? … Cam atit despre iubire, deocamdata. Cit despre restul… Nici pe asta nu v-a spus-o nimeni, se pare, asa ca dati-mi voie sa v-o spun eu: Daca veti crede ca veti avea cu ce sa cresteti doua fete si unde sa va duceti – atunci, pur si simplu, veti avea. (NU trebuie sa stiti dinainte cum!) Daca veti crede ca NU – atunci NU veti avea. De aici inainte, aveti de traversat o perioada foarte provocatoare. Aceea in care o sa va puteti consolida increderea in sine (veti vedea ca puteti sa va descurcati singura!, in TOATE aceste conditii!) si puteti invata lucruri noi despre viata. Despre cum se conformeaza ea convingerilor dumneavoastra cele mai puternice. Si despre cum ii puteti controla esecurile si succesele – in functie de capacitatea dumneavoastra de a va gestiona sentimentele si emotiile negative. Va sugerez sa urmariti cu MULTA atentie inregistrarea video de pe www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan – in asa fel, incit sa intelegeti exact ce aveti de facut (caci aceasta era ultima dumneavoastra intrebare). Iar daca sentimentul ca sinteti sfisiata de durere: si cel pe care il numiti “sa-mi iau cimpii” persista, sa stiti ca va pot ajuta

Mesaj:
Am si eu o intrebare. Prietenul meu are o problema careia nu i am dat importanta o vreme dar se tot repeta si ma ingrijoreaza. Are momente cand se inchide in el si nu mai vb cu nimeni cate va zile, dupa care isi mai revine. Tin sa mentionez ca a ramas orfan de la 1 an si ca tatal lui a fost cadru militar, a fost singurul baiat mai avand 2 surori. Recunoaste ca nu se poate controla in acele momente si ca nu ii mai vine sa faca nimic, chiar plange. Momentul se declanseaza atunci cand intervine o problema, fie o cearta, fie o problema de serviciu. Nu este impacat cu ideea ca a fost fara mama, asta am constatat eu din discutiile avute cu el chiar daca are 30 de ani.Nici viitorul nu il vede roz nu are curaj de asi face o familie ca nu va face fata din cauza acestei probleme si ca eu nu il merit. Eu am incercat sa fiu rabdatoare si nu ne am certat niciodata. Mai are si momente cand mai face si cate o bauta cu colegii, in rest e un om fff ok…cam asta va pot spune…invatati ma ce sa fac. Multumesc!

luati-l de manuta si mergeti macar pt inceput impreuna la un terapeut de cuplu… incet incet sa inceapa singur o terapie ca sa invete cum sa menajeze ‘ce este in el’

Mesaj:
Buna ziua,
Trec printr-o perioada dificila si confuza a vietii mele si as avea nevoie de sfatul/parerea unui specialist.Acum 5 ani am cunoscut o fata pe internet,a fost ceva ce la inceput parea a fi doar o joaca,dar pe parcursul timpului am tot vorbit,ne-am cunoscut,am descoperit ca avem multe lucruri in comun,ca ne placem si in urma cu un an am decis sa fim impreuna si ne-am intalnit pentru prima oara.Ne-am indragostit unul de celalalt si fiind la distanta am intampinat multe obstacole dar am si gresit unul fata de celalalt prin minciunile de care ne foloseam ca sa ne ascundem adevarata fata,ea raspundea flirturilor si avansurilor altor baieti lucru care ma ranea foarte tare avand in vedere ca sunt foarte gelos si eu nu am facut asta niciodata.
In fine…timpul a trecut am continuat sa vorbim si relatia mergand tot mai departe si m-am decis sa merg la facultate in orasul in care locuia,pentru a fi aproape de ea.La inceput totul a fost frumos insa de cateva luni totul a inceput sa se schimbe,eu nu am voie sa ies fara ea-care apropo nu obisnuieste sa iasa decat foarte rar deoarece prefera sa stea in casa si sa faca alte lucruri (lucru care ma impiedica sa ma integrez intr-un grup si sa-mi fac prieteni) nu am voie sa plec undeva fara ca ea sa stie,nu am voie sa discut cu alte persoane de sex feminine pentru niste motive penibile,nu am voie sa discut cu fostele mele colege de liceu (acestea fiind cele mai bune prietene ale mele)…practic sunt cam sub "papuc".
O iubesc si asta nu ar fi fost o mare piedica in relatia noastra pentru ca sunt constient ca intr-o relatie este nevoie sa faci sacrificii dar adevarata problema este ca nu are incredere in mine,tot timpul crede ca as putea insela-o (desi nu am facut asta niciodata),odata a venit dupa mine la facultate si mi-a spus ca in timp ce astepta sa ies de la cursuri isi imagina cum eu ies cu alta de mana si ca era sigura ca asa o sa se intample-lucru care bineinteles nu s-a intamplat.Lucrul care ma raneste si care ma doare cel mai tare este ca vrea sa ma schimbe in totalitate:felul cum ma imbrac,cum ma comport,cum vorbesc dar mai ales sa ma maturizez si sa devin o alta persoana si am incercat sa o fac si am reusit intr-o oarecare masura insa nu la nivelul pe care ea il doreste si cu siguranta nu o sa ajung acolo niciodata pentru ca intotdeauna este nemultumita indiferent de ceea ce fac…adica sa nu mai fiu eu.
O iubesc dar nu pot sa fac asta daca ea vrea sa ma schimbe in ceva ce eu nu imi doresc,nu vreau sa nu mai fiu eu.Tot timpul are grija sa-mi reproseze si sa ma tachineze cu defectele mele de care sunt constient si pe care incerc din rasputeri sa le indepartez dar atunci cand si eu la randul meu vreau sa discutam despre problemele ei brusc nu mai are chef de discutii si refuza sa mi mai vorbeasca,tot timpul incearca sa ma faca de ras in fata altor fete incercand astfel sa se asigure ca ele nu vor "atenta" la mine sau ca in cazul in care eu as "atenta" la ele (ceea ce nu imi doresc sa fac avand in vedere ca sunt intr-o relatie o care o consider serioasa) acestea ma vor refuza.A inceput sa mi repete cu fiecare ocazie ca nu mai poate si ca s-a saturat sa traga singura de relatia asta-bineinteles atunci cand ne intelegem si nu ne certam sunt iubitul perfect,sunt cel mai bun si etc- desi eu ii arat ca o iubesc si incerc tot timpul sa o fac fericita si “cateodata mai mereu” renunt la mine pentru ea si ma implic in totalitate,imi repeta ca vrea langa ea un barbat nu un copil,dar ce poti sa i ceri unei persoane de 19 ani care abia acum incepe sa realizeze ce e viata? si mai ales ca acea persoana isi doreste o relatie si nu o casnicie(pt ca in conceptia ei asta inseamna o relatie)Nu imi plang de mila si nu ma victimizez si nu caut scuze pentru cum sunt dar anumite lucruri pe care mi le impune nu le vreau dar nici pe ea nu vreau sa o pierd.
Am inceput sa ma intreb daca ea chiar ma iubeste si daca nu cumva face lucrurile astea ca sa ma indeparteze si sa ma faca sa o parasesc pentru ca ma uit cateodata in ochii ei si vad ca nu ma mai suporta si vad ura in priviea ei …cateodata am senzatia ca nu ma mai iubeste si simt ca iubesc in genunchi…si doare.Va rog daca se poate sa ma ajutati si sa imi spuneti care este parerea dumneavoastra.
P.S : Stiu ca primul lucru pe care o sa mi-l spuneti este sa discut cu ea lucrurile astea,dar de fiecare data cand am inceput sa discut cu ea sau am incercat mi-a spus ca sunt nebun si paranoic-bineinteles pt ca parerea mea si ceea ce cred eu nu sunt bune pt ca ea are intotdeauna dreptate indiferent de situatie adica daca e soare afara si eu ii spun ca e soare si ea zice ca ploua,ploua,chiar daca deschid geamu si ii arat ca e soare.

Poate ca tocmai ea este cea care trebuie sa se maturizeze. Incearca sa te comporti asa ca ea, sa vezi cum reactioneaza. Poate asa isi da seama cat de mult greseste si o sa inceapa sa se schimbe. Spune-i clar ce te deranjeaza, fara ocolisuri sau poti sa o intrebi direct te mai iubeste? are pe altcineva? isi mai doreste sa fie cu tine? etc…succes

parerea mea este destul de impartita: profesionistul din mine spune ca se intampla foarte multe in prietena ta, lucruri pe care ea si le reprima in mod evident, pana in momentul in care explodeaza sub diverse manifestari. Putem sa ne imaginam foarte multe motive pt comportamentul ei (relatia cu tatal sau, cu mama sa, etc etc), pe scurt, ar fi o idee sa stea de vb cu un terapeut si sa isi ‘curete ce este acolo’. Dar ca sa revenim totusi la persoana ta, pt ca tu ai cerut ajutor, se pare ca si tu te supui unor chinuri in numele ‘dragostei’, pt ca in rest se pare ca nu prea ai alte motive de a ramane in relatia asta (poate unele sexuale). Amandoi sunteti foarte tineri si mai aveti o gramada de invata despre ce inseamna dragoste si ‘parteneri maturi’. Deci: terapei de cuplu, terapie individuala, sau redirectionarea iubirii. Succes

parerea mea este sa mergi pe comunicare emotionala cu ea, sa-i spui ca o iubesti si ca iti pasa de ea si de ceea ce se intampla cu ea, si ca te ingrijoreaza ceea ce se intampla in relatia voastra… ii poti propune sa discute cu un specialist, daca si ea ajunge sa-si doreasca acest lucru (poate fi si consiliere online)… Toate acestea in sensul ca: hai sa investim in relatia noastra tot ce avem mai bun in noi, daca ambii ne dorim acest lucru cu adevarat.

Mesaj:
Este vb despre baietelul meu are 13 ani si are o foarte mare teama de lucrari si teze, cand il asculta si iese la tabla, stie ia note bune dar la teste imi spune ca nu mai stie uita tot.Ce as putea sa fac? Multumesc

E clar ca nu-i nestiinta, ci, undeva, exista un blocaj. N-am mai tratat o situatie chiar identica, dar nu vad de ce Emotional Freedom Techniques n-ar da rezultate imediate si in aceasta problema. Gasiti detalii despre aceasta tehnica, cu care lucrez in life-coaching, pe www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan

este bun la vre-o activitate fizica? poate reusiti sa ii faceti paralela intre succesul in activitatea fizica si un posibil succes in cea intelectuala

Dr Bach a inventat niste remedii le gasiti la Natura (magazine,farmacii)unul dintre ele este Rescue pentru emotii la examene etc.

Substanta de baza din remediile florale Bach este Placebo.

Pentru persoana care a pus intrebarea: ce ar fi sa va ocupati si de dezvoltarea personalitatii copilului, de cresterea increderii lui in sine insusi si sa puneti mai putina presiune pe performanta scolara?

Pentru a intelege mai bine, va recomand:Baiatul dumneavoastra este mai emotiv, ii este tema ca va gresi si le atribuie celorlalti (profesorilor si colegilor) asteptari supradimensionate despre performantele lui. Daca va gresi, insemana ca se va dezamagi pe sine prin faptul ca… i-a dezamagit pe ceilalti!! Anticipand posibilul esec, se bloceaza de frica si nu mai este in stare sa-si foloseasca resursele. Este un mecanism comun pentru mai multe tulburari de anxietate.

Pentru a intelege mai bine, mecanismul anxietatii de prestatie va recomand sa cititi: http://www.miss-sport.ro/balbaiala-un-defect-corectabil.html

Mesaj:
Buna ziua.Sunt Andrei si am 22 ani. De 4 luni cunosc o fata de care m-am indragostit innebuneste dar din cauza certurilor ea nu poate sa ma mai iubeasca… Ce ar trebui sa fac sa ii castig inima ??

poate ne-ar ajuta daca ne spui toata povestea

RASPUNS: Eu ma supar foarte repede din nimicuri si ea la fel si nu este zi in care sa nu ne certam. Ea mai are perioade cand simte nevoia sa fie singura si eu chiar nu pot sa o las.

RASPUNS: cand vrea sa fie singura si nu o las imi spune tot felul de lucruri…ca nu ma vrea, ca sa o las in pace ca nu ma iubeste …apoi dupa ce isi revine o luam de la capat
imi spune ca daca mie imi place sa fiu cu ea numai cand ea are chef nu are nimic impotriva …
faza e ca eu o iubesc enorm si nu pot deloc fara ea. am incercat intr-o zi sa nu o mai bag deloc si ea mi-a trimis msj ca am uitat-o ca se vede k nu o iubesc, ca nu o mai bag deloc in seama

dragoste cu nabadai,este genul d fata kare iubeste dar nu arata,si te pune la multe incercari.

mai este vorba si de-o perioada mai “critica” in viata unor femei cam lunar in perioada premenstruala cind devin mai iritabile si daca te cam nimeresti sa “bati la cap” saraca fara in perioada aceea ma tem, ca fara sa vrea, fara devine iritanta la ceea ce vrei tu… cauta sa o intelegi… mai trebuie vazut daca intradevar ceva ca face sa fiti un cuplu, ca din ceea ce povestesti tu acolo avem impresia ca vorbim de “doi magneti” care isi dispuna polaritatea….

Mesaj:
Bunica mea are glaucom și urmează tratament prescris cu Xalatan și Cosopt. De câteva luni i se umflă și i se înroșesc ochii. A primit tratament antialergic, pe durata căruia pielea își revenea, după tratament simptomele revin – prurit, edem și înroșire a pleoapelor. Am ajuns la concluzia ca este alergică la Cosopt (o și ustură foarte tare la instilarea picăturilor). Întrebarea este cu ce să înlocuim Cosopt-ul și să fie compatibil cu Xalatan-ul. Avem programare la medic, dar nu mai poate aștepta până atunci și nici nu are voie să renunțe la unul dintre medicamente (tratamentul este maximal). Vă mulțumesc!

puteti merge si la urgenta pt a consulta un medic

de obicei la pacientii cu glaucom, se produc des edeme oculare din cauza ca tensiunea oculare creste mult peste 12… ar fi bine o echogragie oculara. Nu a-ti precizat daca bunica mai are rest de vedere, daca mai are mare grija ca acele edeme (umflaturi) imping anteroposterior retina si se poate ajunge la cecitate totala (orbire)… cit priveste tratametul, doar medicul oftalmolog poate hotari la fatza locului… ina e nevoie de-o investigare mai atenta a globului ocular in special a dezvoltarii edemelor

Mesaj:
Buna ziua!Prietenul meu are o problema,il doare rau capul,la ceafa pe vene se simt ca niste noduli,nu stiu exact cum sa le zic.Nu se simt tot timpul,cand dispar nu are nimic,cand apar pe vena in partea dreapta e mult mai rau,as vrea sa stiu ce ar putea fi?

este foarte important sa mearga la medicul de familie… nu va poate spune nimeni cu siguranta pe internet

Poate fi o inflamatie a ganglionilor cervicali. Asa cum vi s-a recomandat si la precedentul mesaj, sa mearga la medicul de familie.

Poate fi o inflamatie a ganglionilor cervicali + contracturi musculare cervicale+ – vertebre/discuri deplasate… recomand daca mergeti la doctorul de familie sa va dea trimitere sa faceti si un RMN. Daca situatia nu se rezolva, va rog sa ma contactati pe privat.

Consultati un medic neurolog.