Mesaj:

am un baiat an varsta de 18 ani si are un cerc de prieteni care stau numai in cluburi de noapte a inceput si el sa frecventeze cluburile de noapte l-am sfatuit ca nu e bine si ca nu si-a ales prieteni potriviti dar nu ma mai asculta va rog frumos invatati-ma cum sa mai procedez cu el .. va multumesc..

Este la varsta la care simte nevoia sa se distreze, nu cred ca este neaparat un lucru rau.

Ce inseamna sa frecventeze cluburile de noapte? Sa iasa impreuna cu alti baieti de varsta lui , sa cunoasca alte persoane, eventual fete, sa danseze? Sau ce anume? Depinde mult ce fel de relatie ati cladit pana in momentul asta cu el. E important sa comunicati cat mai mult cu el, sa incercati sa-i cunoasteti prietenii, si sa-i intelegeti nevoia de independenta – la 18 ani,este un tanar adult. Multa rabdare!

Ciao
Avete problemi finanziari? Sareste disposti a comprare l’auto? Vuoi un prestito per completare la vostra casa? Vuoi un prestito per finanziare i vostri progetti? le vostre esigenze di prestito personale sono rimasti senza risultati? Si desidera un prestito per l’educazione dei vostri figli, desiderate un prestito per il Natale e Capodanno, non c’è bisogno di preoccuparsi. Sono un commerciante e I prestiti con un tasso di interesse del 3% annuo per tutte le tariffe oneste. Basta contattare me attraverso la mia
mail: francescocacciarru1958@gmail.com

Mesaj:

Sunt de doi ani cu iubitul meu nu suntem casatoriti, dar avem un bebelas de 11 luni, mentionez ca diferenta dintre noi este de 19 ani el fiind mai in varsta! Eu recunosc sunt foarte geloasa si posesiva si i-am cam controlat intimitatea daca pot spune asa…intr-o seara in contrluriile mele prin telefon am gasit un mesaj trimis de catre o femeie ca e suparata ca nu e langa ea!!! El zice ca nu m-a inselat ca era in context spus in fine…ideea e ca ne certam foarte des as vrea sa ma despart mi-e greu pentru ca il iubesc dar nici el nu se agita sa imi explice…nu vrea sa imi spuna cine e..zice ca nu m-ar ajuta la nimic si cand insist ajungem sa ne certam!!!si tot eu sunt vinovata ca ar trebuii sa ma schimb ca l-am prea stresat!!!

De ce te autoetichetezi geloasa si posesiva? De cat timp consideri ca esti asa?Cum l-ai cunoscut pe prietenul tau – adica era singur, sau era implicat intr-o alta relatie? De ce ai ales sa concepi un copil- unul dintre motive ar putea fi faptul ca te-ai gandit ca relatia voastra devine mai stransa cu aparitia acestuia? Care este rolul copilului in relatia voastra? Cum v-ati schimbat voi ca si cuplu dupa aparitia copilului? Care sunt asteptarile tale de la relatia voastra? Sunt foarte multe aspecte care trebuie lamurite, si cel mai bine ar fi sa apelati la terapia de cuplu

…nu stiu de ce se autoeticheteaza dar eu o cred ca este! Pentru confortul ei psihic, ar fi de preferat sa nu ii mai caute in telefon pentru a afla cu cine o inseala…

Mesaj:

Buna seara! De 3 ani de zile trec printr-o perioada sentimentala deplorabila, de la varsta de 13 ani am inceput o relatie, la inceput copilareasca, dar care a durat 7 ani de zile, iar dupa 7 ani am ajuns sa ne despartim, de atunci ceva nu e in regula cu mine, nu reusesc sa depasesc momentul, iar gandul meu sta in continuare la el, tin sa mentionez ca am incercat sa am alte relatii, am parasit tara de 3 ori, dar cu toate astea m-am reintors si culmea ironiei indiferent de ce drum am in viata, destinul ne aduce inapoi, dar nici nu ne tine impreuna, cu toate ca si el la randul lui tine la mine, dar are o relatie de 2 ani jumate si cred ca nu mai are incredere si ii e frica ca poate greseste!!! Nu stiu ce sa mai fac, cum sa scap de acest sentiment, sa redevin inapoi fata din trecut!!! VA ROG AJUTATI-MA!

Depinde foarte mult si in ce fel va ti despartit, va ti spus tot ce era de spus ???

fiind o relatie asa lunga si de la o varsta frageda… obisnuinta de a fi impreuna este foarte puternica si, de obicei, ce mai greu de ‘lecuit’… pe de alta parte, fara sa ii dati drumul… nu are cum sa se desprinda

Mesaj:

Am amanat destul de mult momentul primului contact sexual, din cauza fricii ca nu pot trece prin asta. Cred ca suna ciudat, poate nu sunt normala… Ce spuneti, am sanse sa ajung sa fac lucrul acesta fara prea multa panica? Cum as putea sa schimb aspectul acesta in viata mea? Sau, poate, asa va fi mereu… Multumesc, in caz ca ma intelege cineva si vrea sa ma ajute…

Momentul primului contact sexual este investit cu dragostea, atractia fizica si respectul ambilor parteneri..Probabil inca nu ai cunoscut o asemenea situatie..Fii increzatoare, vei gasi un om minunat!

Din ce imi spui aici, si din ce inteleg eu, este ca ai o anumite frica in a incepe acest lucru, si oarecum este normal. Mai ales ca este vorba de primul contact sexual. Tot ce pot eu sa iti spun este sa faci ceea ce iti spune inima sa faci, atunci cand trebuie sa faci. Daca sigur vrei asta fao, lasa-te ghidata de suflet, pentru ca involuntar, tu stii cand este timpul potrivit, si persoana potrivita.

Inteleg ca pana acum nu ai avut contact sexual, din cauza fricii . Ce ganduri iti trec prin minte, ce simti cand te gandesti la actul sexual ??? Ce crezi / anticipezi ca se poate intampla ?? Atata timp cat actul intim se desfasoara cu persoana iubita si dorita de tine, panica nu si are locul

E normal sa ai frica de necunoscut. Daca gasesti o persoana cu care te simti confortabil si te simti atrasa, atunci o sa te poti relaxa. Emotia e fireasca.

Raspuns: Am meditat asupra raspunsurilor pe care mi le-ati dat legat de "frica de primul contact sexual". Cred ca am gasit doua explicatii, insa nu stiu cum sa trec peste ele. Prima ar fi frica de durere, pt. ca am inteles ca este o experienta nu prea placuta. A doua ar fi legata de purtarea prea putin tandra a prietenului meu. Am in minte anumite "pretentii" pe care as vrea ca partenerul meu sa le anticipeze si sa le indeplineasca. Dar, probabil, asta nu se va intampla niciodata. Tin foarte mult la crearea unui cadru romantic si la alte chestii pe care el ar trebui sa le faca, pentru ca eu sa fiu multumita si sa pot petrece o noapte adevarata alaturi de el. Poate ar trebui sa-i comunic asta, dar mi-ar fi placut sa le stie de la sine. Cer prea mult?

Fiecare dintre noi avem si traim experientele proprii, nu ne putem raporta la altii. Pretentiile pe care spui ca le ai, ar tr sa le comunici partenerului, poate el nu anticipeaza , gandeste-te, poate si el are anumite pretentii, ar fi minunat daca ati comunica in acest sens si nu numai. Succes, iubirea e minunata

Mesaj:

Bună ziua, va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat, sunt fata si am 17 ani. In ultima perioada am stari tot mai tensionate, ma comport ciudat, ma enervez repede( si cel pe care imi razbun toti nervii este din pacate prietenul meu ). Simt ca nu mai sunt eu, nu stiu care e cauza care mi-a declansat starea asta, dar stiu ca imi doresc sa imi revin. Multumesc frumos. O zi buna !

Un raspuns scurt ar fi sa-ti amintesti ce s-a intamplat in perioada in care s-a produs schimbarea asta la tine in viata ta si a celor apropiati tie. Daca spui ca n-ai avut-o de mult timp inseamna ca un indiciu poate fi gasit aici.

Furia este o emotie puternica, primara ce are rolul de a restabili contractele sociale defectuase. Daca prietenul te enerveaza intr-un context in care furia chiar trebuie sa apara, ea este sanatoasa, caci introduce cearta constructiva, ce restabileste ordinea in relatia voastra. Daca intri in furie din ce in ce mai des, dar doar fata de prietenul tau…probabil ca relatia dintre voi a devenit una ce implica jocuri psihologice, ce genereaza frustrari si/sau angoase. Daca in general intri in furie lejer…si prietenul devine un soi de paratraznet, instaurandu-se un joc de tipul persecutor (tu)-victima (el), probabil vb de niste tipare copiate in timpul copilariei de la parinti (ex. un tata cara tipa la mama atunci cand se cearta). Ce poti face e sa fii cat mai mult in prezent (nu in viitor-tu niciodata bla bla, nici in trecut – numai mie mie se intampla etc) in momentul in care simti ca devi furioasa…ca sa descoperi treptat sursa furiei, ca apoi sa o canalizi cum trebuie. Prietenul tau e super…caci ai nevoie de un paratraznet, si eventual vb mai pe larg cu el despre problema asta…caci o furie reprimata poate duce in depresie, caci vb de o energie puternica ce se canalizeaza in interior, dk nu este manifestata extern…

Multe fete mai ,,vioaie" ,,sufera" de aceleasi simptome. Parerea mea este ca ai surplus de energie care la fel ca in cazanul unei locomotive, ar trebui valorificata. Asa ca eu iti recomand sa te duci la o sala de fitnes si sa faci exercitii fizice intense timp de cate o ora, cel putin o luna de zile si apoi starea de enervare iti va fi inlocuita de ingaduinta si receptivitate. succes!

Pe ce fundal apar starile tensionate, ce anume ai facut de consideri ca este ciudat ceea ce faci. Mie mi se pare un pic vag formulat. Un raspuns de suprafata ar fi: cand te apuca starile tensionate – da-ti time – out, implica-te in activitati recreative, placute si utile, apoi rediscuta problema aparuta. Ar fi util daca acele stari tensionate apar la niste probleme clare cu care te confrunti – sa nu eviti discutarea si gasirea de rezolvari. Poate asta te face sa muti furia pe prieten. Pentru ca taci in fata altor persoane, ramai cu emotia si o descarci pe unde nimeresti. Corect este sa poti duce replica la bun sfarsit in contectul in care apare starea tensionata. Daca vrei sa imi detaliezi mai mut, te astept pe office@atelierecumaniere.ro cu mesaj pentru consiliere online gratuita protejata de anonimat.

Mesaj:

Copilul meu in varsta de 7 ani are repulsie fata de legume si fructe, nu le mananca si nici nu suporta mirosul lor sau pe cineva sa manance langa el astfel de alimente. As putea sa descopar cumva cauza acestui refuz din partea lui, cui ar trebui sa ma adresez? Multumesc mult.

Încercaţi să-l obişnuiţi treptat cu legumele şi fructele prin evitarea disconfortului determinat de înfometare. Sau recompensaţi-l cu nişte dulciuri sănătoase cum sunt câteva din cele de aici. http://ligiapop.com/category/retete-vegane-fara-foc/ ** În altă ordine de idei, dacă nu consumă legume şi fructe, înseamnă că dieta lui este formată din cereale, lactate, carne şi ouă. Dacă ouăle sunt ok dintr-o anumită perspectivă, cerealele ar fi chiar de evitat. Încercaţi cu nişte idei simple de genul celor de aici http://tinyurl.com/k9bkjqr Pentru carne şi lactate o vizită la o fermă zootehnică, să vadă cum sunt sacrificate animalele. Dar să nu mă învinuiţi apoi dacă devine vegetarian

Ar fi interesant de aflat ce altceva nu-i place ori daca exista vreo patologie? … si cat de permisivi sunt cei din jur…

De cat timp manifesta repulsie? Cum reactiona la fructe si legume cand era bebelus? Ii dadeati fructe si legume cand era bebelus, si mai apoi, copil prescolar? Cum se manifesta repulsia de care vorbiti? Ce face cand "simte" repulsie?

Repulsia e normala, si deseori poate veni ca urmare a insistentelor parintilor de a le baga "fortat" in dieta mancarea considerata de ei "sanatoasa". Trebuie sa avetzi rabdare pana cand copilul deprinde gustul ptr noul aliment (indiferent ce ar fii el) si totodata sa tineti cont si de preferintele lui si sa incercarti sa veniti cu alte oferte diversificate. Fortarea in a manca un aliment este considerat de copil un soi de violenta, iar repulsia este modul creierului de a respinge alimentul impus (creierul replinian (partea primitiva a creierului, responsabila de emotii) considera ca e o otrava). Totodata, ii puteti castiga increderea dk si dvs papati cu el ceea ce doriti sa manance, castigand increderea emotionala a copilului dvs ca este Oki de papat noul aliment si ca noul aliment va deveni si alimentul Familiei

incercati inainte sa ii dati sa manance legume si fructe sa ii inspirati curiozitatea copilului dupa forma,culoare ,miros, sub forma de joaca,in general copiii isi manifesta dorinta de a gusta sau achizitiona alimente despre care li se spune in mod repetitiv ca exp; morcovul este adorat si de iepuri,de aceea au dintii tari si curati, au ochi limpezi si frumosi, daca mananci morcovi poti sa fluieri in timp ,si vei avea o piele fina si catifelata …pe mine bunica mea asa m-a invatat sa iubesc morcovii cruzi ,etc incercati sa ii manifestati interesul sub forma de joaca

Mesaj:

Eu sunt o persoana solitară, de multe ori viața mi s-a schimbat radical, anume: prietenii, colegii de serviciu, locul de munca, sunt la a doua facultate în cadrul Universității, prima a fost la Ase, iar masterul la SNSPA. Sufar de sindromul Geschwind, și nu suport gălăgia. Fiecare zi înseamnă un nou început, sunt ordonată, citesc foarte mult și mă implic în studiu. Toate visele au dispărut ca ceața. Nu sunt depresivă, dar nimeni nu se apropie de mine decât într-un fel superficial. Sunt foarte singură. Vreau să am contact cu oameni, să râd, să îmi aud glasul și să primesc răspuns. Arăt normal. Probabil că nu e nimic altceva de făcut, decât să trăiesc. Cel mai greu este să mergi pe drumul tău, nu?

Doar nişte opiniii personale. Din ce am găsit pe Google despre ‘sindrom Geschwind’, ar fi mai sănătos să priviţi această formulare ca pe o colecţie de etichete pe care cineva (un om…) le-a asociat altcuiva (tot un om !): uite, scrie prea mult (hipergrafia), cam bisericos (hiper-religiozitatea), face prea puţin sau prea mult sex – norma asta e variabilă . Ori oamenii nu pot fi toţi la fel, în natură trebuie să existe diversitate. **

În schimb medicina (de ex. neuropsihiatria) a făcut nişte progrese majore în ultimii ani, iar un aspect esenţial în funcţionarea creierului ar fi protecţia barierei hematoencefalice. Adică:

"Pe baza acestor noi dovezi, se pare că bariera hematoencefalică este POARTA către bolile neuropsihiatrice. Astfel, ar trebui făcute eforturi pentru menţinerea unei bariere hematoencefalice sănătoase în diferite maladii cerebrale, pentru obţinerea neuroprotecţiei."

Citeşte mai mult: http://tinyurl.com/mrmztht

Plus ‘Articolele similare’. Dacă ţineţi cont de toate acestea, aţi putea avea mari surprize, fiindcă epilepsia (corelată din câte văd cu acest sindrom) sau alte boli neuropsihiatrice pot fi întreţinute de permeabilizarea aberantă a BHE. Puteţi reveni cu un mesaj şi subiectul poate fi dezbătut mai pe larg.

Ca sa se "apropie cineva de tine", ar trebui sa te apropii si tu de ei. Cat de facil legi relatii interumane? Cat de dispusa esti sa lasi deoparte asteptarile legate de cei din jur, si sa fi doar curioasa in privinta lor, sa-ti doresti doar sa-i cunosti si sa-i accepti? Lucrul cu un psihoterapeut te-ar putea ajuta sa-ti descoperi si sa inlaturi barierele pe care chiar in mod inconstient le ridici in stabilirea raporturilor cu ceilalti

legea atractiei umane….trebuie sa stii ,ca nu esti unica cu aceste caracteristici,acei oameni care vor vedea inlauntrul tau vor decodifica mesajul care il transmiti si se vor apropia de tine….nu suntem la fel…ne-am si plictisi daca toti am fi identici…decat sa ai o mie de amici prieteni falsi mai bine 2 -3 persoane de suflet….bucura-te de independenta pe care o ai,insa trebuie sa si socializezi! cauta locurile care te fac sa te simti bine ,unde sunt persoane cu aceleasi particularitati ca si tine,cu siguranta vei gasi si nu neaparat in spatiul virtual ….

cred ca defapt singuratatea e un mod de viata ales candva in copilarie … gen modelul lupului singuratic (n.am nevoie de nimeni … ma descurc si singura), pe baza unor evenimente din copilarie/ acum ca adult probabil comstientizati problema … si descoperiti natura umana … in esenta superficiala dpv al contractelor sociale, chiar si dpdv al intimitatiii! Profunzimea unor contracte sociale se face doar din selectia celor superficiale … asa ca dk doriti sa va schimbati scenariul de viatza in care sa nu va regasiti insingurata, probabil ca ideal ar fii ca treptat Copilul din dvs sa redescopere lumea din jurul sau ca fiind o lume non-ostila si sa acorde incredere in avans ptr explorarea la suprafata a oamenilor … nu d’aia, dar ptr a va mari sansele sa descoperiti si profunzimea :p

si dk va place lectura, recomand Eric Berne, Ce zicem dupa Buna Ziua? / o lectura interesanta despre scenarile de viata de la initiatorul Analizei Tranzactionale

exista o vorba (probabil destul de veche ): "Life is what we make it"

Mesaj anonim:

Am 34 de ani, am ovare plichistice, acnee la nivelul maxilarului, tendinte de ingrasare si tocmai ce am pierdut o sarcina la 7 saptamani! Ma puteti ajuta cu vreun remediu, tratament? Multumesc!

Ar fi recomandat să vă faceţi teste de rezistenţă la insulină şi analize hormonale pentru testosteron, DHEA. Probabil că v-ar ajuta o dietă low-carb şi o serie de suplimente importante gen omega 3, vitamina E după cum am scris de exemplu aici . https://www.facebook.com/groups/alimentatiaveganafarafoc/permalink/10151583899618600/?comment_id=10151584207743600&offset=0&total_comments=5

Faceti un tratament mai indelungat (3-6 luni) cu plante care poate regla si curata zona genitala la femei. Ma puteti suna sa discutam problema mai personal.

Încearcă sa ti găsește un terapeut
Bowen .Este un mod ușor de reglare hormonală si nu numai,astfel vei reuși sa rămâi si însărcinată.

sa speram ca nu … cu terapeutul ). sa imi fie scuzata ironia, dar nu pot lua in serios sfatul cu bowen-ul …. o rog pe doamna clementa sa posteze rezultatele eco in care sa apara "ovare polichistice" si rezultatele dupa bowen. daca clinic se stabilieste ca au disparut, imi voi cere scuze in mod public (inca o data) si promit sa indrum toate femeile care au ovare polichistice catre practicantii de bowen. multa sanatate!

Daca tot vad comentarii cu nu stiu ce terapii, pot recomanda si eu Hirudoterapia in cazul acneii si in special al chisturilor ovariene (rezultate se pot vedea si de la prima sedinta daca avem noroc si tratam cauza). Impreuna cu Fitoterapie si alte tratamente pe care le pot presta. Este posibil sa fi pierdut sarcina si datorita chisturilor, cred ca este totul de cauza hormonala, care sa fie de la chisturi . Sanatate !

Automat alimentatia trebuie reglata. Renuntarea la carne este aproape obligatorie. Mai multe fructe si legume proaspete !

De ce cautati ajutorul din exterior, cand ar trebui de fapt sa va canalizati atentia asupra resurselor interne. Acneea – http://www.psihologfocsani.ro/emotiile-un-factor-important-in-problemele-dermatologice/ , in al doilea rand vorbiti de tendinte de ingrasare, este vorba de o senzatie de gol care trebuie umplut?

Mesaj:

Buna seara! Nu stiu cum sa incep exact pentru ca am mai multe probleme la care poate m-ati putea indruma cu un sfat sau orice m-ar putea ajuta. Sunt un tanar de 22 ani, care are aproape tot ceea ce isi doreste, intr-o descriere succinta. Problema mea majora este neincrederea in mine, sentimentul total de nesiguranta in hotararile mele, in actiunile pe care le intreprind si incerc sa le duc la bun sfarsit. O alta problema destul de frecventa pe care am observat-o si mi s-a mai spus, este legata de autocontrol. Cateodata ma enervez prea repede si mi s-a reprosat faptul ca voi avea de pierdut in legatura cu aceasta chestie. V-as fi recunoscator, daca mi-ati putea oferi niste raspunsuri la incertitudinile pe care le am cu privire la persoana mea, cel putin din descrierea pe care am facut-o anterior. Va multumesc!

Spui ca ai aproape tot ceea ce iti doresti..E consecinta muncii tale sau ti-a fost oferit? Probabil te referi la lucrurile materiale, palpabile..

La 22 de ani, unde suntem inca tineri, este normal sa mai avem astfel de momente. Sunt emotii, lucruri prin care tinerii de fel trec. Esti in crestere, inca te dezvolti si te maturizezi, este si normal sa incepem de undeva pentru ca nu ne nastem perfecti si nimeni nu ne cere perfectiunea. Ai inceput cu un pas foarte bun, si acela de a vedea anumite lucruri la tine, sa te vezi din afara. Mai departe lucrurile or sa vina de la sine. Acum daca ai observat anumite lucruri, o sa iti fie mai usor sa vezi ce este de facut, mai intai trebuie sa ne traim momentele, sa invatam din ele iar apoi sa crestem in timp ce facem acest lucru. Spor !

Depinde ce ganduri se ascund in spatele lui "ma enervez". Ce crezi despre tine, despre ceilalti, despre situatie. Daca in trecut ai tacut prea mult si acum simti nevoia sa te descarci sau doar rabufnesti si sarci cu contraargumente. Mie mi se pare ok ca te-ai gandit sa vobesti despre problema ta si te felicit pentru curaj deoarece mi se pare foarte util sa fii interesat de evolutia ta personala si de relatia pe care o ai cu ceilalti. Exista pentru gestionarea furiei training de relaxare, meditatie (relaxare), dezvoltarea abilitatilor de comunicare, strategii de gestionare a furiei. Daca doresti mai multe detalii, te astept pe office@atelierecumaniere.ro – consiliere online gratuita protejata de anonimat.

Mesaj:
Am 25 de ani si am o relatie de 5 ani de zile. Mama nu este de acord cu aceasta relatie, deoarece baiatul nu are un statut social ales, dupa parerea ei, si nu face parte dintr-o familie de intelectuali (parintii mei lucreaza in invatamant). Principiile mele de viata in ceea ce priveste o relatie difera de parerea ei, eu consider ca am gasit ceea ce cautam la un partener in mare masura.
Din pacate, mama ar face orice sa distruga aceasta relatie,ma insulta ori de cate ori are ocazia si vorbeste urat despre el si familia lui, cu toate ca nu-l cunoaste personal;t ocmai de aceea am renuntat sa-l chem la mine acasa, pentru a evita eventualele neplaceri. Mi-e groaza sa-l invit la noi, din cauza reactiilor mamei. Mereu a fost nemultumita de mine, niciodata nu m-am ridicat la standardele ei, realizarile mele nu au fost indeajuns pentru dansa (am terminat o faculate, masteratul, am un loc de munca stabil…si tot nu e bine).Totul se invarte in jurul dorintelor si nemultumirilor ei permanente, nu vrea sa ia in considerare valorile mele, sustine ca eu sunt sursa imbolnavirilor ei, imi creeaza un sentiment de inferioritate, ma simt captiva intr-o continua adolescenta… Sunt ca o bomba cu ceas, gata sa explodeze!
De altfel, prietenul meu si-a format o parere negativa despre ea, vazandu-ma in nenumarate randuri plangand din cauza conflictelor dintre noi doua, si-a dat seama care e situatia; ceea ce ar face si mai dificila eventuala "vizita de curtoazie"…
Mi-as dori ca iubitul meu sa vina la mine (eu merg la ei), dar in acelasi timp nu m-as simti deloc confortabil datorita prezentei mamei si a comentariilor de dupa.
Ma tot intreb care ar fi solutia. S-ar schimba cu ceva lucrurile(in bine) daca totusi l-as invita la noi? Tot ce imi doresc este sa fiu tratata ca un om adult, responsabil pentru propriile fapte si greseli. I-am spus asta si mamei, de nenumarate ori, dar nu intelege si sustine ca alegerile mele sunt gresite. Duc aceasta lupta nesfarsita cu ea de ani buni, dinainte de a fi cu acest baiat… Ce as putea face sa am parte de liniste sufleteasca?
Va multumesc anticipat pentru raspuns.

Inteleg perfect prin ceea ce treci, si sa stii ca daca nu a functionat metoda aceasta cu parintii tai, de fel nu va functiona. Fiecare pui isi ia zborul la momentul potrivit. Poti sta de vorba cu ei, chiar daca ar fi si pentru ultima oara, despre subiectul respectiv, si sa spui tot ce ai pe suflet. Intr-un fel te va ajuta pentru ca apare acel sentiment de relaxare, de descarcare, de "mi-am facut datoria sa le spun". Daca nu functioneaza deloc, nu mai vorbi cu ei despre acest subiect si urmeaza-ti visele, inima. Este foarte greu, si inteleg de ce apelezi la solutii astfel. Timpul trece, si trece, si intr-o buna zi vei observa ca a trecut timpul. Timp in care tu te-ai luptat cu morile de vant. Si iti vei spune "A meritat tot acest timp pierdut in van, cu stres, anxietate ? Cand puteam sa fiu libera ?" Noi, cei de aici nu putem lua decizii sau chiar sa dam sfaturi, ci putem sa facem ca oamenii sa vada anumite lucrurile pe care nu le vad, sau nu le inteleg, sau pur si simplu sa dam confirmari. De aceea, singurul lucru pe care ti-l pot spune, este sa stai tu cu tine insuti numai cateva minute, si sa te intrebi ceea ce vrei. Sanatate !

Acum e cel mai bun moment să demonstrezi că poţi gândi ‘out of the box’, şi să iei o decizie pe cont propriu. Mama ta are dreptul la nişte opinii, fie chiar şi fundamental diferite de ale tale. În schimb poţi fi mulţumită că ai şansa de a le face din mână cu zâmbetul pe buze. Recomand să arunci şi aici o privire, în special primul interviu ! http://tinyurl.com/q9q53vs

Asta nu este problema mamei, este problema ta. Mama a avut viata ei, posibilitatea sa aleaga. Tu ai viata ta. Alegi sa o traiesti dupa principiile tale sau ale mamei. De ce atata nevoie de confirmare?

Sigur ca vei primi sfaturi sa procedezi intr-un fel sau altul dar merita sa iei in considerare ca te-ai dezvoltat de-a lungul anilor in acest gen de interactiune si cu siguranta te-a amprentat, felul de a fi al mamei tale este si o parte din tine, o entitate fata de care vei simti nevoia sa te justifici in dialogul tau interior, chiar si atunci cand vei fi singura sau departe de casa. E un travaliu pe care il vei face de-a lungul vietii, acela de a deveni cat mai tu insati si in aceasta directie te poate ajuta colaborarea cu un psihoterapeut, sub forma unei dezvoltari personale, in ideea de a scurta timpul acordat cautarilor interioare si conturarii, descoperirii propriei tale individualitati.

Principiile mele de viata in ceea ce priveste o relatie difera de parerea ei, eu consider ca am gasit ceea ce cautam la un partener in mare masura. Asta este tot ce conteaza. Este timpul sa intelegi ca se poate si fara aprobarea mamei tale si,eventual, sa pleci de acolo. Inteleg ca e o rana mai veche cu ea si la momentul potrivit poti s-o pui la locul ei. N-ar mai trebui sa-i permiti sa-ti zica aceste lucruri. Mai ales ca din cate inteleg nu depinzi financiar de ea.

Un raspuns superb, intelept, profesional, cald si continator, Catalin. Multumesc pentru el!

Nu stiu daca e cea mai fericita modalitate de actiune, cea de ostilizare a relatiei cu mama, importanta este perspectiva personala din care pozitia mamei are o anumita greutate, importanta, este de netrecut, creaza furie, revolta, neliniste. Cu propria perspectiva se poate lucra astfel incat si comunicarea cu mama sa capete o anumita flexibilitate, libertate, detasare, fermitate fara a se ajunge la un conflict sau ruptura care sa otraveasca restul existentei persoanelor in cauza.