Buna ziua! Va rog frumos sa imi spuneti daca in cazul mitomaniei perverse, mitomanul tarieste stari afective profunde ca si persoanele carora le face rau, daca intelege suferinta pe care le-o provoaca, mintind? Am citit intr-un material ca aceste persoane nu traiesc stari afective profunde si ca au trasaturi psihopatice si se folosesc de persoanele din jur, pe termen scurt sau lung. M-a descurajat acel material. Este adevarat acest aspect? Poate fi tratata dupa mai multe sedinte de psihoterapie? Va multumesc frumos!

Daca intrebarea are in spate o situatie de viata, ar fi util sa prezentati acea situatie si modul in care va afecteaza. A trage concluzii doar in urma unor materiale citite poate fi daunator. Un psiholog/terapeut poate face conexiuni mai vaste decat gasiti intr-un material.

Citesti prea mult si mai ales ce nu trebuie.

Cum sa reusesc sa ma mobilizez in a-mi gasi drumul?

Am aproape 30 de ani, sunt somera, tocmai am incheiat o relatie in care am investit foarte multa energie si sunt intr-un punct in care nu mai reusesc sa vad nicio iesire. Am facut unele alegeri nepotrivite de-a lungul vremii, care se reflecta cumva in situatia mea curenta. Dar vreau sa ies din acest moment, insa nu stiu cum. O posibila solutie ar fi mutarea inapoi la parinti, insa acest lucru nu ar face decat sa adauge niste stari negative situatiei mele curente. Nu reusesc de asemenea nici sa imi gasesc un loc de munca, in ciuda studiilor si a experientei acumulate pana in prezent. Sunt cumva pe fundul marii cu o piatra de moara atarnata de gat…

ghinion de nesansa concentreazate 100% pe cariera si scuturate de trecut , sper ca pana in vara sa-ti revii bafta :*

un prieten/prietena cu care sa impartiti chiria? un job intermediar care sa aduca un venit minimal si sa va mentina si ocupata fizic si mental?

Încearcă să ajuţi pe alţii de exemplu să faci voluntariat ai să te simţi utilă şi ai să începi să vezi altfel totul în jurul tău. Să te întorci la părinti ar însemna să fugi de problemele tale lupta o să vezi că o să reuşeşti şi cei mai important discuta despre problemele tale nu le ignora.

depinde unde locuiesc parintii ? daca sunt intr-un oras relativ mare cu posibilitati si oferte de angajare e ok mai faci economii pana te pui pe picioare din nou !

Nimic nu dureaza o vesnicie….nici situatia mai putin placuta prin care treci acum! Cere ajutorul parintilor, si ai incredere ca il vei primi in cea mai buna forma pentru tine (fie ca va fi in bani, in a locui cu ei sau doar un sfat). Poate ai nevoie de o perioada de liniste, in care sa vezi ce lectii ai avut de invatat din acele alegeri nepotrivite (care te vor ajuta in mod cert ca experienta de viata). Acorda-ti aceasta perioada de "vacanta" in care sa-ti "umpli bateriile". Atunci cand vei fi odihnita si mai impacata cu tine iti va fi mult mai usor sa gasesti un loc de munca si sa schimbi total situatia de acum.

Cel mai bun lucru, de constientizat cind ai atins fundul marii, este ca, de acolo, mai jos nu poti ajunge. Singura directie in care se mai poate merge – e in sus In alta ordine de idei, "nici o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de constiinta la care a fost creata." (A.Einstein) Aveti nevoie sa va priviti si trecutul, dar mai cu seama viitorul, dintr-o alta perspectiva. Aveti nevoie sa puteti face altfel de alegeri; si sa fiti inspirata atunci cind le luati – ca sa puteti obtine alte rezultate. Una peste alta, sinteti, de fapt, in cel mai ofertant moment al vietii! Daca nu pare (si nu pare!) asa – este din cauza mentionata: nu aveti inca perspectiva necesara. Si m-as bucura sa aflu ca o schimbati cit mai curind .

Lumea e plina de femei sau barbati incapabili sa mai iubeasca, incapabili sa se implice emotional si sa ofere dragoste neconditionat. Oameni care isi construiesc un zid in jurul sufletului lor si pentru nimic in lume nu mai vor sa-l darame…Oameni care au iubit odata intens, care si-au pus sufletul pe tava in fata celui drag si acela, in loc sa-i aprecieze, le-au calcat sentimentele in picioare, le-au strivit sinceritatea si i-au pedepsit pentru ca au avut incredere totala in oameni…Da, e plina lumea de femei care urasc barbatii si de barbati care desconsidera femeile, pentru ca, poate, odata, au iubit prea mult pe cineva care n-a meritat…
Exista insa si oameni care mai stiu sa iubeasca, pentru care fericirea ta e fericirea lor, oameni simpli, cu bun simt, care te saluta politicos pe strada, dar pe care poate multi ii ignora pentru ca nu fac spectacol nici in cluburi, nici pe facebook, nu se dezbraca in poze si nu cersesc like-uri… Oameni interesati mai mult de continut, decat de forma, care stiu sa treaca dincolo de aparentele atat de inselatoare… Oameni care stiu ce inseamna respect, incredere, fidelitate, cuplu, IUBIRE! Cand ai sansa sa intalnesti un astfel de om, nu-i da cu piciorul, pentru nu o intalnesti a doua oara…

In fiecare moment poti muri ca apoi sa te renasti pentru o alta iubire pentru alt stil de viata.Dupa mine ar trebui sa iti croiesti o cale noua,un hoby nou care sa-ti asigure stabilitatea emotionala si materiala de care ai nevoie.De altfel energiile se cicleaza daca iesi di casa si nu te mai duci cu mintea in trecut si te gindesti mai serios ce vrei astazi!Noroc!

ia un cv si du-te pe teren si bate la toate usile firmelor pe care le vezi in cale…eu asa am facut si am reusit sa am un job

in privinta oamenilor,cauta sa nu ai incredere decat in tine,Dzeu si familie.In ziua de azi alergam sa castigam ca sa avem din ce trai,lasa dragostea,aia te face sa pierzi vremea,cauta intai job si mai implica-te si ca voluntar pe undeva,asa iti vei face prieteni si vei uita de partea cealalta urata a vietii.

Atunci cand ierti nu schimbi in niciun fel trecutul .Dar cu siguranta schimbi viitorul (Bernard Meltzer).Atutudinea ta pozitiva te va scoate din starea asta ,fii optimista si fa orice iti face placere (JOB) alaturi de persoane pozitive si de incredere si ai sa vezi ca toate se vor rezolva in timp

Buna ziua,

Nu stiu ce sa ma fac si cum sa procedez:

Am o fiica de 21 de ani care de cca o luna s-a imprietenit cu nepoata unei colege si de atunci nu o mai recunosc. Fata asta a fost adusa de matusa ei dintr-o alta localitate sa stea la ea, tot pentru ceva probleme, cred, mama ei fiind plecata din tara si tata nu are. I-a prezentat-o fiicei mele pentru a avea pe cineva , ca prietena aici in Cluj. De atunci fata asta sta mai mult pe la fiica mea, si cred ca se si drogheaza. Asta am observat pe Facebook din mai multe comentarii de-ale lor. Ieri am fost la Cluj, si …am intrat pe calculatorul fiicei mele, si mi se cam confirma ceea ce cred, ce sa fac? Si fata mea e o repezita, si nu stiu cum sa vorbesc cu ea, pentru ca de fiecare data cand incep o discutie despre ce ar trebui sa faca, imi opreste gura, ori ca ma va sterge de pe facebook ca prietena, ori ca nu ma va mai cauta niciodata , ca nu va mai veni acasa. I-am spus frumos ca nu imi place sa stea acea fata pe la ea, si mi-a spus ca nu o deranjeaza, ca e fata linistita care isi cauta doar de lucru si pana atuci mai sta pe acolo. Inca nu am vorbit cu sotul meu, nu stiu ce sa fac, sunt tot necajita si imi vine sa plang incontinuu, nu vreau nici sa o pierd pentru ca mie imi spunea pana acum, cred, cam tot, despre baieti si despre intamplari, dar acum mi-e frica in ce capcana poate cadea. Cum sa procedez ?

Prima greşală pe care o faci este că o ascunzi şi îi dai apă la moară . Stai de vorba cu soţul tău şi luaţi o hotărîre amîndoi este cel mai bine voi o cunoaşteţi şi veţi ştii ce trebuie să faceti cu ea credema şi eu am o fata la cluj şi te înţeleg perfect nu o ascunde este cea mai mare greşeală.

Draga mea doamna, trebuie ca e cumplit sa traiti zi si noapte sub amenintarea acestor deznodaminte teribile pe care vi le imaginati! Pe de alta parte, nu pot sa nu ma gindesc cit de neplacut ii este fiicei dumneavoastra, sa aiba 21 de ani (cu multi peste "cei 7 ani de acasa"), si sa constate ca nu aveti incredere in ea si ca nu-i respectati intimitatea, alegerile, dreptul la greseala… Sint convinsa ca puteti gasi in dumneavoastra puterea de a-i oferi iubirea – in felul in care ea vi-l cere (si de care are mare nevoie ca sa creasca un adult puternic si echilibrat…). Iubiti-o, aratindu-i incredere si respect.

Normal este , asa cum a zis doamna Papp , sa stie si sotul despre aceasta situatie. Si discutiile cu fata cred ca ar fi mai util sa fie nu "despre ce ar trebui sa faca" ci un pic diferit….pe un ton ca de la adult la adult, fara reprosuri….ceva de genul " eu te iubesc si imi doresc ce e mai bun pentru tine….parerea mea despre (droguri, de exemplu) este urmatoarea….dar stiu ca decizia e a ta". N-o sa puteti s-o paziti de "capcane" toata viata….puteti sa-i prezentati urmarile consumului de droguri, eventual sa mergeti impreuna (daca accepta) la un centru unde se trateaza persoane dependente , sa vada ea ce inseamna acest lucru. Important este sa gasiti un canal de comunicare cu ea .

Este greu pentru un parinte dar…lasati fata sa evolueze singura, sa gandeasca si sa decida doar ea, oferiti-i libertatea de a avea propria experienta de viata, propriile succese si propriile esecuri. Discutati neaparat cu sotul dar fara decizii pripite.

as vrea sa stiu cum pot trata frica baietelului meu de 8ani de a sta singur dupa scoala in casa

…cumpara-i un catel…ii va tine companie si va avea o preocupare…

oare este ok sa lasati un copil de 8 ani nesupravegheat?

pai nu dar eu sunt divortata am doi copij nu am pe nimeni mama a murit acum trei ani iar tatal cind aveam eu 14ani.iar eu trebuie sa merg la servici

cum ati proceda in locul meu

am ciine la tara dar nui mai capteaza atentia ca prima data si la bloc nu avem cum sa tinem

Caută pe cineva de încredere o vecină sau o prietena să stea cu el pînă vii tu acasă dar nu îl lasa singur este prea mic iar mintea lui este jucăuşă nu ştii ce ar putea face singur în casa . Ai mare grijă găseşte o soluţie decentă.

da sta cu vecina dar tr sa stea singur

osre noi am uitat cind am crescut cu cheia de git?

Îmi cer scuze că te întreb de ce trebuie să stea singur acum dacă nu este cu supărare .

Au fost alte vremuri nu eram aşa speriaţi că acum. Sunt şi eu mama.

pai nu sunt milionara

nu puteti sa gasiti aliati in problema dvs….poate sunt alte mame ce au aceasi problema, probabil din aceasi clasa cu el…sau pe aceasi scara de bloc/ generatia cu cheia de gat are ff multe probleme de adaptare sociala..asa ca nu prea e de dat ca exemplu…

Cautati care este cauza aparitiei acestei frici, de ce anume se teme si ce crede ca se poate intampla cat sta singur in casa, pana veniti d-voastra de la serviciu. Casa este locul de maxima siguranta unde nu i se poate intampla nimic. Este destul de mare

pentru a intelege lucrurile simple. Stabiliti un program care sa-l respecte dupa ce vine de la scoala, pentru a-l tine ocupat si ai deturna atentia de la ingrijorari ireale. Stati de vorba cu el in liniste si intariti-i sentimentul de incredere in sine.

multumesc multde intelegere.separe ca unele persoane sunt mai cerebrale

sunt sigur ca toata lumea va intelege… eu ma intrebam daca este bine… din mai multe puncte de vedere… problema dvs nu este in a fi mai cerebrala… ci a avea crija de copilul si casa dvs

stiu aveti dreptate .eu nu fug de responsabilitatile mele de mama.dar stim cu totii ca in viata trebuie fie ca vrei sau nu sa iei decizii si sa faci sacrifificii.iar oamenii inainte sa dea un un raspuns concret la ce ai nevoie .ei te judeca si te condamna dupa bunul lor plac.in loc sa se puna ptr doua minute in piela ta.

stim bine ca dupa un divort nu raminem tocmai bine.iar eu nu am nici pensie mare .nici ajutor din nici o parte nici spititual .financiar.sau alta natura.si nici servici atunci cum poti sa faci decit sa mergi inainte nu

copii au nevoie de liniste.bani ptr a ceste si a avea tot ce le trebuie.siguranta.atentue iubire etc.dar si eu ca persoana trebuie sa fac ceva .

este foarte dificil ca cineva sa dea sfaturi bune cuiva pe care nu il cunoaste, defapt. Cautati aliati, cum spunea cineva mai sus… situatia dvs este foarte neplacuta, cu sau fara bani, dar un adevar ramane… dvs trebuie sa va mulati dupa copil si nu invers. Eu unul incerc sa fiu cat mai obiectiv situatiei descrise de dvs

asa este.dar daca nu luptam ptr a supravietui ajungem cersatori nu.eu trebuie sa intretin familia mea .ptr a avea un suport si siguranta ca de aici vine llinistea .nu

nu cred ca poate nimeni sa afirme faptul ca nu vreti a va intretine familia! toate fiintele vii isi doresc binele propriu mai intai dupa care a celor apropiati… dar tocmai pt ca aveti responsabilitati va aducem aminte de ele… revin la a cauta aliati: familie, prieteni, vecini, etc… a ‘trata’ frica unui copil de 8 ani de a sta singur este, din punctul meu de vedere, o solutie pe viitor problematica

este un copil care a devenit foarte dependent de mine.eu nici gunoiul nu l pot duce ptr ca el plinge .eu iam explicatun ca el este "mare"si acum ca este la scoala trebuie sa aibe un program al lui.sa scrie.sa citeasca sa se uite la tv sau sa se joace.este un copil ff bun nu strica nimic.in casa.nu face rautati dar are teama de a sta singur

in mod ideal, aceasta ar fi o situatie de lucrat impreuna cu un terapeut care sa poate reformula ce incearca el sa transmita sau sa isi rezolva in interior… poate exista aici cineva cu acest gen de specializare?

de fapt .sa va explic noi neam desparit cin el avea noua luni.am plecat din casa unde am stat cu fostul sot.eu avind o casa micca la tara .decind sa insintat divortul si pina ls finele lui .fostuk sot a vrut sa demonstreze barbatia di el si a recurs de mai multe ori de ""fura copilul.de a lua cu politia din casa .cu executor etc

Mesaj:
Buna! Ma numesc Cristina si am 20 de ani. De un an de zile nu am mai avut o relatie, M-am intalnit cu diferiti baieti, dar dupa prima intalnire deja nu ma mai cauta niciunul. Nu stiu ce se intampla si din ce cauza. Am ajuns sa consider ca sunt urata. Nu stiu ce sa mai fac pentru ca m-am saturat sa fiu singura… De ce mi se intampla asta? Ce pot sa fac?

Nu poti face nimic ori persoara are frumusetea ai…poate baietii cautau doar aventura…nu te gandi la asta..nici nu stii cand apare un baiat …si la 20de ani nu trebuie sa ti faci griji din astea…eu sunt mama de baiat..are la fel 20de ani si stiu ce vb…

ce fel de relatie iti doresti?

De aici pleaca totul. De la faptul ca tu te consideri urata, te subapreciezi. Invata sa ai incredere in tine si vei vedea ca nu e chiar asa. Daca tu te vezi frumoasa(deosebita) si ceilalti te vor percepe la fel. Iar in legatura cu frumusetea…nu intotdeauna conteaza. (sau nu numai frumusetea conteaza, ci si alte aspecte).

Iti recomand http://www.price.ro/preturi_fran_hewitt_8_strategii_pentru_a_deveni_puternica_si_increzatoare_127094.htm

Mult succes in viata !

si poate putina consiliere? sub forma de autodezvoltare?

Salut ! Primul pas ar putea fi să ‘come off it’ cum zic englezii. Adică… hai las-o moartă, chiar nu trebuie să te dai de ceasul morţii ca să fii tu însuţi

UIte şi un citat din Paul Valery care ar putea oferi o nouă perspectivă:

"…Viaţa a dobândit în fine în ochii mei o înfăţişare cu totul stranie, ca un obiect găsit, destul de mic spre a fi ţinut în palmă. Îl vezi limpede, îl suceşti, îl răsuceşti sub soarele cunoaşterii limpezi; oare cu ce seamănă ? Cu nimic. La ce serveşte ? Cine l-a făcut ? Are cineva curajul să răspundă că acest obiect mic nu se potriveşte, nu seamănă, nu serveşte la nimic — că el nu este făcut — pentru că nu vezi în el nici urmă de act, nici scop al lui, ci dimpotrivă toţi caută şi toţi află cine l-a făcut şi pentru ce a fost făcut, toţi se supun instinctului de a inventa cum trebuie să fie înţeles… instinct la fel de puternic ca acela al insectei atrasă de flacără. Ba chiar simţindu-şi acest instinct şi exprimându-l, ei îl transformă într-un motiv şi o dovadă că există ceva ce trebuie căutat şi că nu e chiar imposibil de găsit. Dar nu există decât ceea ce există şi nimic altceva !… "

Ce citat lung, uite unul mai scurt: "Lucrurile nu sunt bune sau rele, gandirea omului le face sa fie asa."
Domnisoara, asteapta si va veni si baiatul care sa te accepte asa cum esti si care sa construiasca o relatie frumoasa impreuna cu tine.

eu nu sunt de parere ca asteptatul este o strategie OKI…ptr ca tehnic nu schimbi nimic si investesti tot viitorul tau romantic in actiunile unora de a te cuceri/cauta. Gasirea unui partener potrivit este la fel precum gasirea unui job potrivit… si dk stai prea mult timp in somaj, demotivarea poate lasa amprente destul de puternice. De regula, cei ce esueaza in relatii..sunt cei care nu s-au despartit cum trebuie de fostele relatii, si sunt inca bantuiti emotional de fostii/fostele… Daca fosta relatie a fost una intensa si pasionala, ce nu a fost "jelita" cum trebuie…ea poate determina creierul sa stocheze emotional toata experienta si sa oblige Eu-ul sa nu mai investeasca emotional in sfera intimitatii (caci uite…se lasa cu auci)/ dar ce fac sunt numai presupozitii; ar ajuta sa te consiliezi cu cineva dk fosta relatie a fost cu auci…astfel incat sa fie loc ptr alta

Dar fata nu a stat degeaba, a avut intalniri cu mai multi baieti dar nu a reusit sa inceapa o relatie de lunga durata cu nici unul. Putem face orice fel de presupuneri, nu are nici un sens sa avansam in ele, dar hormonii lucreaza si vor castiga.

da…dar sa astepte "The right one"/ come on … suna prea a scenariu de poveste. Iar asta cu hormonii…e ca in povestea spusa adolescentului cu acnee ca o sa-i treaca cosurile dupa ce face sex – mituri / mai ales ptr ca nu se trateaza cauza … cauza esecului in gasirea unui partener..sau cauza acneei

Problemele sunt in alta parte si sigur nu le gasim solutiile in plan virtual. Chiar daca le gasim nu le putem operationaliza in planul realitatii.
Domnisoara sa se intrebe ce vrea cu adevarat, sa stabileasca obiective clare, sa lupte pentru a le atinge.

mda/ problema singuratatii este una a societatii moderne… traim intr-o lume a relatilor frugare si a consumatorismului.Multi nu stiu exact ce vor…iar cei care stiu, se afla intr-un script ciudat ce mai mult ca sigur nu ei l-au construit, ci il implinesc, de dragul de a fii in randul lumii… Daca domnisoara se intreaba cu adevarat ce vrea….ce raspuns poate sa obtina? si dk e sa stabileasca obiective…parca si vad ridicolul luptei acerbe ptr a le atinge! Stiam ca dragostea e o reactie chimica a intimitatii…si vine ca o taina intre cei doi/ acum vb de strategii si obiective ptr a cucerii … o inima … ne-am indepartat de metafore, de poezie si arta. D’asta am uitat sa iubim…si suntem prea preocupati cum sa nu fim singuri (caci ne infioara acest gand,nu?) in tot iuresul asta modern si zgomotul asta infernal de mesaje media despre cum sa fii sau nu / ce este cool si ce nu…

Pai are de asteptat aparitia nodului in gat, a fluturasilor in stomac, a transpiratiei abundente, a amneziei lingvistice, a balbaielilor, a tremuratului picioarelor, a lipsei vocii, hainele care strang, pielea de gaina, parul se strange coc etc. etc.

Pentru raspunsul la intrebari: https://www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan/posts/608037472566590

Dincolo de orice alte idei, pot menţiona câteva idei apropo de ce m-ar atrage sau deranja pe mine la o femeie.

Înainte de toate trebuie să găseşti persoana pe aceeaşi frecvenţă cu tine. Înainte căutam femeile uşor de sedus. Făra să vreau între timp mi-am schimbat preferinţele, şi chit că pentru mine nu mai contează, le apreciez pe cele care oferă plăcerea jocului, dacă acceptă imediat parcă nu are farmec.
În al doilea rând, dacă păunul are nişte pene aspectuaoase prin care atrage femelele, este doar un aspect secundar. Esenţialul este că există păunul, iar el se acceptă aşa cum este
Adică o femeie care nu se simte bine în pielea ei, de fapt nu vrea să fie iubită. Poate că ai cultivat ideea sau cineva ţi-a introdus sugestii că ai defecte ? Iar rujul sau machiajul, sau calităţi fizice ca sânii sau fundul, pot fi un atu, dar nu ceva ‘sine qua non’.

Fiindcă oamenii sunt entităţi biologice în competiţie pentru supravieţuire şi perpetuarea speciei, ei realmente se manipulează unul pe celălalt. Cum ai tradus-o pe brunetă de ieri seară ? 50 de lichior şi a spus da ! Adică seducţia înseamnă tot manipulare, exact ca şi cum l-ai droga pe celălat cu heroină, dar în loc să devină narcoman sau alcoolic, devine dependent de tine, şi au de câştigat atât indivizii cât şi speciile.

Remus Sandu ce faci?? Vrei sa intri in gratiile Cristinei?

Ce ai relatat tu aici este foarte evaziz, tr vazut cum decurg lucrurile intr o intalnire. Decat sa crezi ca problema e doar la tine, gandeste te ca poate cei cu care te intalnesti au probleme de relationare.

Încă nu mi-a trecut prin cap, dar orice e posibil, regulamentul grupului nu interzice
***
Fără să ne dăm seama îi manipulăm pe ceilalţi oferindu-le propria noastră percepţie asupra realităţii, uneori alterată parţial sau total. Iată doar un exemplu https://www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/permalink/611275272252684/
Distinsul domn Vlady Popa încearcă să mă convingă că am o boală care nu poate fi vindecată, doar ameliorată, aşa-zisa ‘schizofrenie’. Iar opiniile mele nu au validitate, fiindcă nu servesc ‘tratament’

De fapt am ştiut din ce surse să mă informez în ultimii ani pentru a înţelege că dacă ai boală celiacă (iar eu am aşa ceva), este suficient să fii compliant la dietă pentru a preveni ‘boala psihică’ încă făra cauze clar determinate. Sigur, pentru plebei nu este nimic clar.
Fără a fi nevoit să facă diferenţa între nişte stări de conştiinţă cum mi s-a întâmplat mie, iată că sunt şi alţii care în mod surprinzător oferă cu totul alte opinii faţă de turmă. http://www.cristianmargarit.ro/2009/04/sanatate/glutencaseinavaccinuri Adică sunt oameni care au privilegiul de a fi valorificat la maxim avantajul alfabetizării, iar pe mine cel puţin, CUNOAŞTEREA, m-a eliberat. Psihiatrii şi aplaudacii lor pot să înşire oricât verzi şi uscate, acum ‘mă simt bine în pielea mea’

Îţi sugerez să faci acelaşi lucru. Să încerci să afli care sunt forţele care transformă individul ca entitate biologică pasivă, într-un vector comportamental activ orientat pe supravieţuire şi perpetuarea speciei. Sau din ce motive ar transmite cineva altcuiva informaţii cu valoare de adevăr falsă (în cazul de faţă. parcă eşti urâtă, ai mai multe defecte decâti calităţi samd)
Ce îţi poate oferi în cazul ăsta nutriţia, psihoterapia, mişcarea, iar sunt nişte provocări pe care le-ai putea accepta. Success!

Al-atar MunaL întru-totul de acord. Cu ani în urmă încercam să mă întâlnesc cu nişte femei respectabile, dar nu veneam la întâlnire fiindcă eram depresiv, mă simţeam rău. Respectivele credeau că de fapt nu îmi place de ele, că mint sau că ele sunt neatrăgătoare. Nu trăim într-o lume perfectă, trebuie conştientizat şi asta.

Remus, traim intr-o lume perfecta dar avem capacitatea, posibilitatea si oportunitatea de a stabili imperfectiunile si a delimita granitele dintre ele. Drumul spre iad este pavat numai cu intentii bune, dar ce si unde este iadul?

Problema se rezolva strict prin comunicare! Sa ii spui persoanei respective "cu vorbe" de ce natura e relatia, la ce esti dispus sa renunti si la ce nu in favoarea ei, nu sa lasi totul asa, in coada de peste, lasand partenerul /a sa isi faca sperante desarte si sa inteleaga ce vrea! Asa mi se pare fairplay! :p

Apelati la o terapie, am vazut destul de multi oameni care se considerau ca nu sunt atractivi ca aspect si aveau de fapt dificultati personale care se transferau in modul de a relationa cu ceilalti.

Buna ziua! As dori sa stiu daca cele trei tipuri de mitomanie: Mitomania Maligna (legata de sentimente de inferioritate), Mitomanie de tip Vanitos (cand persoana incearca sa se impuna in grupul sau prin diverse tehnici ..inclusiv minciuni), Mitomania celui ce traieste in alte realitati (ratacitoare)/ ce incearca sa fuga de lumea din jurul sau, sa evadeze in minciunele ce le stie ca sunt minciuni pe care treptat ajunge sa le creada si el, pot fi tratate la un psiholog/terapeut? Mai concret, daca dupa mai multe sedinte de terapie sau consiliere psihologica, persoana in cauza, poate trece peste acesta manifestare psihologica. Va multumesc!

Ar mai fi si a patra forma, a celui care vrea sa obtina foloase prin inselaciune. Sunt manifestari care intra in atributiile psihiatrului

si ptr ultima…nu exista tratament / evitati sa construiti o relatie cu un psihopat!

NOPE … continuand asa, te vei mintii singura si iti va trece aiurea tineretea si viata

In principiu orice problema are sanse sa fie ameliorata atunci cand cel in cauza constientizeaza ca are o problema si doreste cu adevarat sa faca ceva pentru a o rezolva.

Mesaj:

In urma cu 3 luni de zile am suferit un soc emotional puternic care venea dupa o perioada cand oricum eram fragila psihic. Am strans din dinti si am reusit sa depasesc momentul dar acum sant ingrijorata si ma simt umilita pentru ca uit foarte mult, incurc uneori lucruri simple, nu mai pot gandi la capacitatea pe care o aveam inainte. Vreau sa stiu daca starea asta e una reversibila, daca da cat dureaza si ce ar trebui sa fac?

esti un om puternic si desebit, avem incredere in tine ca vei reusi, indiferent de obstacole

incearca sa gasesti sursa de la care ti se întampla aceste lucruri si NU cauza … exact cum spunea cineva unui doctor: ,,Trebuie sa tratezi persoana si nu boala". asa ca vezi de unde se declanseaza … puneti semne prin casa pe obiecte pe pereti …

poti sa scrii pe hartie anumite ganduri pe care urmeaza sa le faci …

iti poti lua un animal de companie asta doar daca iti plac animalele

si animalutul sa aiba hartia cu ganduri in codita.

Si in labutele sale puternice sa tina un creion si o coala de hartie pe care sa treaca rapid gandurile si lucrurile simple pe care le uiti. Lecitina sau memoplus, liniste si echilibru emotional-cognitiv si actele ratate se vor diminua cantitativ.

n-ai spus nimic de somn! Tulburarile de memorie deseori apar pe seama tulburarilor de somn. Cum va este somnul…va simtiti obosita dupa ce va treziti? Exercitile fizice de tip cardio si somnul, precum si o alimentatie echilibrata (sau suplimentari cu omega 3, complex de b-uri, vit D in lunile cu r)…sunt garant ptr o refacere neuro rapida

ce fel de soc ati suferit? poate ati dezvoltat o depresie sau o tulburare de panica, amandoua au ca efect secundar diminuarea capacitatii de memorare, scaderea atentiei, etc… mai multe detalii despre soc si cum v-ati simtit dupa?

Inainte de a fi ca mai demult, trebuie sa te "impaci" cu incercarile prin care ai trecut, sa le poti accepta si integra in viata ta de acum inainte. Poti apela la ajutorul unui psiholog, impreuna cu care sa gasesti metodele necasare pentru a face asta

sfaturi..dam cu totii..dar in sufletul unui om numai el poate sti care sunt framintarile..in general "atacurile energetice" provoca depresiile… si revin ca si mai "sus" orice boala psihica sau fizica inseamna cimp energetic dereglat.Cauta un bioterapeut care sa-ti regleze cimpul. daca nu trimite-mi un mesaj si te ajut eu,dar sunt prea departe.Oricum daca ai incredere intr-un om problemele se rezolva…nu te costa NIMIC…am sa te invat cum sa respingi energiile negative si ce sa faci dimineata ..este foarte important….iti doresc o seara BUNA…si DRUM de LUMINA

DUMNEZEU…ne pune la incercari,atunci cind uitam de EL sa ne mai si rugam…dar exista un dar…ca sunt momente cind nu ne putem ruga,atunci sa-l rugam sa ne dea PUTEREA de a ne RUGA ….SA_TI AJUTE BUNUL DUMNEZEU

Pentru a putea sa iti dau un raspuns, trebuie mai intai sa stiu care a fost acel soc emotional puternic, deasemenea gandindu-te acum la ceea ce s-a intamplat ce simti?

RASPUNS: Va multumesc tututror pentru raspunsuri; imi sunt de folos; deja incep sa ma simt mai bine;( de doua saptamani iau lecitina si incerc si sa lucrez eu cu mine) Ilonei in special ii multumesc pentru filmul pe care l-a postat si pe pagina mea de facebook; am inteles ca iertarea este cheia si ca radacina problemelor este mult mai in urma in timp… Multumesc inca odata!

vaiii !!! mi-e rau ! ce sheet de film ai vazut de te-a schimbat asa radical ??? :p

Buna ziua, am un baietel de 2 ani si 3 luni, ii place sa faca numai ce vrea el, atunci cand nu e lasat se enerveaza loveste, musca si se da cu capul de perete, va rog sa ma sfatuiti ce sa fac in astfel de momente de furie ale copilului ca sa-l dezobisnuiesc de acest obicei de a lovi si a-si face rau singur .Multumesc anticipat.

o evaluare psihologica e varianta cea mai sigura, la sfarsit cu recomandari. Daca este o problema de educatie, cu 2-3 sfaturi urmate cinstit se poate rezolva, dar daca mai sunt si alte caracteristici (nementionate aici), precum o dezvoltarea intarziata, trebuie neaparat facut ceva cat mai curand, sa nu se agraveze si sa fie greu de integrat

Omul funcţionează pe baza unei ‘recompense’ primită în diverse contexte (vezi ce te face pe tine fericit). În momentul când cineva ne-a luat ‘jucăria’, se zice că ai ‘pierdut recompensa’ (reward loss), şi se declanşează şi un răspuns comportamental adaptativ. Există căi prin care acest mecanism în mod normal util, poate fi corupt, iar omul acţionează ca şi cum i-ar fi făcut cineva un rău.

Nu intru în detalii, însă în orice caz este posibil ca băiatul dvs să aibă deficit de magneziu sau/şi omega 3 /exces de omega 6.

Sau poate consumă prea multe dulciuri:

**Hipoglicemia este cunoscută că ar cauza probleme comportamentale şi manifestări colerice la copii.**

http://tinyurl.com/k5duskg
La fel v-aţi mai putea gândi la unele deficienţe nutritive cauzate de un sindrom de malabsorbţie, floră intestinală alterată etc.
Merită citite şi articolele de aici http://www.cristianmargarit.ro/tag/copii

fara suparare… exista ‘ceva’ care nu poate fi tratat prin dietele asa des mentionate?

Dieta acţionează pe un anumit plan, psihoterapia pe altul. Nu sunt mutual exclusive. Probabil că sunt şi cazuri în care nu are sens să pui prea mult accent pe diete. Însă dr. Reichelt cunoaşte subiectul mai bine decât mulţi alţii, dovadă fiind că a obţinut şi rezultate.

deci nu

De fapt în articol chiar este şi menţionat:
"3: Be sceptical of anyone who pooh-pooh. They are very often wrong"

Dar în ce engleză mirifică citații dle. Remus, sau dle. Sandu, sau mai este și vreo altă personalitate pe acolo că nu îmi dau seama:)) Lăsați copilul în pace să mănânce de toate!

Domnule Vlady, subscriu la sugestia d-voastra.

"Lăsați copilul în pace să mănânce de toate!" bravo ! , intr-adevar asta e varianta normala si corecta

Mesaj:

Am 28 de ani si de mai bine de 4 ani urmez un tratament cu Ivryx. Oare voi putea sa fiu si eu un om normal, sa nu ma mai trezesc in fiecare dimineata cu gandul la ele? Cum as putea sa nu mai iau?

Este necesar un program inteligent de suplimentare şi dietă. Asta ar putea fi un exemplu a ceea ce trebuie făcut. De ascultat şi interviurile din ‘ARTICOLE RECOMANDATE’ http://tinyurl.com/mvb8m5y

Oare și un diabetic de grad 3 spune același lucru? Când o să fiu un om normal și să nu mai iau insulină? Sau un om cu hernie de disc când va avea discul intervertebral înapoi ca înainte… și alte asemenea.
Corpul nostru este cu termen de garanție. Nu este nici un mod delicat de a spune lucru acesta. Însă datorită progreselor științifice există metode bune, cu ajutorul cărora putem adapta noile circumstanțe, astfel încât să ne descurcăm mai mult decât normal în viață de zi cu zi.
Medicul care vi-a prescris tratamentul avea un plan stabilit când a făcut acest lucru. Psihoterapia face parte din planul lui? E încă o metoda grozavă care vă poate ajută să tineți piept problemelor dvs. Puteți găsi pe grupul acesta cațiva psihoterapeuti buni care v-ar putea fi de folos.

Remus Sandu, nu sunteți medic! Nu aveți nici o pregătire de specialitate în domeniul acesta! Sunteți un om diagnosticat cu o patologie, pe care susțineți că ați vindecat-o singur, doar prin dietă, renunțând la gluten.
Tot dvs. ați afirmat că psihiatrul va scos afară din cabinet. Psihiatrul face acest lucru doar dacă se simte amenințat de către pacient.
În cazul dvs. fie nu ați avut patologia(amintită de dvs.) în primul rând și credeți că ați avut o vindecare miraculoasă, iar acum conduceți fanatic o campanie stupidă de dezinformare în masă; fie aveți întradevăr patologia respectivă și faceți ceea ce faceți(idee și mai înfricoșătoare).
Există o vorbă din popor când treaba devine atât de subiectivă și și puerilă ca blogul oferit de dvs. drept model: ”fă-ți-o ție!”

Încep să accept că fiecare om are în faţă a anumită cale care trebuie parcursă. Fiecare vorbind astfel prin prisma propriilor experienţe trăite, ar fi ilogic să facă altfel. Însă dacă cineva devine curios şi explorator, nu poate fi decât un semn că traseul lui a ieşit de pe ultima turnantă intrând în linie dreaptă spre finish : ADEVĂRUL !

Problema e cu cei care ies din turnantă în linie dreaptă direct pe arătură…

Păi nu am anexat mereu şi referinţe serioase pentru tot ce am afirmat ? Este chiar atât de greu de citit sursa articolelor postate (varianta integrală). Cine oare este deocamdată limitat la nişte metode depăşite de realitatea cercetării ştiinţifice. De altfel nu sunteţi nici primul nici ultimul care o ţine lanţ cu ideile lui expirate. După părerea mea nu există SPECIALIŞTI în România care să ne spună nouă, ‘neiniţiaţilor’, de ce s-ar simţi cineva mai rău sau mai bine.* EDIT sau poate există, dar sunt foaaarte bine ascunşi !

Ați anexat referințe doar că ele nu se încadrează la categoria ”serioase”. Ați postat ceva, de pe un blog de toată ”minunea”. Acelea nu sunt publicații și nici articole științifice, sunt doar simple speculații și idei părtinitoare nefondate cu o aromă conspiraționistă.
Când întradevăr oferiți surse demne de încredere, care vă susțin aberațiile, atunci va fi o cu totul altă poveste. Spor la căutat până atunci.

Cred că am fruntea suficient de lată ca să fiu sigur de validitatea afirmaţiilor pe care le fac.

În fine, vroiam doar să mai spun că am auzit azi noapte printre picături cum Oana şi Viorel Lis îşi spălau rufele în public la TV, că a fost diagnosticat cu demenţă, că ‘ia medicamentele’ şi încearcă să facă tot ce trebuie ca să fie treaba bună.
De fapt omul este un mare ghinionist, fiindcă boala ‘căruia nu i se cunoaşte foarte exact cauza’ (scârţ !), putea fi în primul rând prevenită !
Un aspect important pe termen lung – uzură – (pentru unii chiar fundamental !) l-am menţionat aici https://www.facebook.com/groups/stiintasispiritualitate/permalink/406139436180792/
Dar mai este şi glicarea avansată /nivelul scăzut de colesterol, grăsimile oxidate /deficitul de antioxidanţi. Peste tot mişună diverşi imbecili
care ignoră noţiuni medicale fundamentale, în schimb şi-au creat un vocabular pretenţios şi înşiră vorbe una după alta de parcă ar avea ceva de spus.

Dacă Viorel Lis ar avea noroc să întâlnească pe cineva cu un minim de cultură medicală, "boala incurabilă" ar putea fi REVERSIBILIZATĂ cel puţin 50% !
Deja au apărut studii despre Alzheimer şi curcumină, glutation, acid alfa lipoic, enzime digestive, dieta cu puţin carbohidraţi, predominant vegetariană etc.
Problema este că îţi ies în cale la tot pasul alienaţi care cred că ceea ce fac ei se poate numi medicină.

Exact acelaşi lucru ar trebui să faceţi şi dvs (cine a trimis mesajul de la început): cel puţin câteva suplimente importante şi o nouă abordare a dietei.
Sigur, sunt şi analize care se pot face: analiza firului de păr, intoleranţe alimentare, paraziţi ca Giardia şi Toxoplasma etc.

" Peste tot mişună diverşi imbecili
care ignoră noţiuni medicale fundamentale, în schimb şi-au creat un vocabular pretenţios şi înşiră vorbe una după alta de parcă ar avea ceva de spus." Completl de acord, doar că dvs. dle Sandu nu aveți nici măcar un vocabular pretențios doar aberant/fantezist.
În cazul în care figura de stil (…de toată)”minunea” nu s-a înțeles, repetăm și elaborăm. Nu are nici o legătură cu dovezile științifice pe care susțineți că le oferiți. Faceți vă rog diferență între fond și speculație că nu e așa mare brânză. E greu să te aștepți să înțeleagă cineva care nu știe ce presupune metoda științifică(probabil pt. că nu a făcut vreo școală anume) dar vă ajutăm.
http://teacher.nsrl.rochester.edu/phy_labs/appendixe/appendixe.html
Poate veți învăța să apelați la articole care vă susțin afirmațiile, nu doar să folosiți speculații ieftine de pe un blog și mai ieftin!

Păi bine, nu pot decât să trag concluzia că dumneata eşti complet rupt de realitate. Dacă nu ai reuşit să inţelegi studiul ÎN ROMÂNĂ, cum crezi că vei putea înţelege pe cel în engleză Blogul respectiv nu face trimitere către Springerlink, MedPub, NCBI şi care mai sunt ? Nu vezi că eşti complet incapabil să înţelegi nişte idei banale: gliadinele din cereale deschid bariera intestinală şi pe cea hematoencefalică. Adică un lucru dăunător, dar care se întâmplă în fiecare zi la cei care consumă făinoase. Iar la cei intoleranţi, poate fi chiar catastrofic.

Evident că fenomenul ăsta se întâmplă şi la dumneata, că de aia stai aici şi ai tupeul să îmi dai răspunsuri, fără cel puţin să fi citit vreun rând. Mergi şi te tratează

)))) Mai citiți metodologie poate învățați ceva util despre ce vă ziceam…
Până atunci ne simțim ca într-un film de Mel Brooks, comedie în care bolnavul(de schizofrenie tratată prin întreruperea consumului de pâine) ia rolul medicului și bagă mare din ”sfătuitoare”.
Iar noi restul mâncătorii de pâine să ne tratăm:)))) sau de fapt asta era intenția și strategia să ieșim din depresie, să ne crăpați de râs?:))))

Un răspuns care l-am dat pe alt subiect, ca să nu mai scriu incă o dată. Perfect valabil şi în cazul de faţă. *** EDIT: iar discuţia de aici poate avea drept concluzie maxima : "Quod licet Iovi, non licet bovi"
***
Fără să ne dăm seama îi manipulăm pe ceilalţi oferindu-le propria noastră percepţie asupra realităţii, uneori alterată parţial sau total. Iată doar un exemplu https://www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/permalink/611275272252684/
Distinsul domn Vlady Popa încearcă să mă convingă că am o boală care nu poate fi vindecată, doar ameliorată, aşa-zisa ‘schizofrenie’. Iar opiniile mele nu au validitate, fiindcă nu servesc ‘tratament’

De fapt am ştiut din ce surse să mă informez în ultimii ani pentru a înţelege că dacă ai boală celiacă (iar eu am aşa ceva), este suficient să fii compliant la dietă pentru a preveni ‘boala psihică’ încă făra cauze clar determinate. Sigur, pentru plebei nu este nimic clar.
Fără a fi nevoiţi să facă diferenţa între nişte stări de conştiinţă cum mi s-a întâmplat mie, iată că sunt şi alţii care în mod surprinzător oferă cu totul alte opinii faţă de turmă. http://www.cristianmargarit.ro/2009/04/sanatate/glutencaseinavaccinuri Adică sunt oameni care au privilegiul de a fi valorificat la maxim avantajul alfabetizării, iar pe mine cel puţin, CUNOAŞTEREA, m-a eliberat. Psihiatrii şi aplaudacii lor pot să înşire oricât verzi şi uscate, acum ‘mă simt bine în pielea mea’

Îţi sugerez să faci acelaşi lucru. Să încerci să afli care sunt forţele care transformă individul ca entitate biologică pasivă, într-un vector comportamental activ orientat pe supravieţuire şi perpetuarea speciei. Sau din ce motive ar transmite cineva altcuiva informaţii cu valoare de adevăr falsă (în cazul de faţă. parcă eşti urâtă, ai mai multe defecte decâti calităţi samd)
Ce îţi poate oferi în cazul ăsta nutriţia, psihoterapia, mişcarea, iar sunt nişte provocări pe care le-ai putea accepta. Success!

Buna ziua,
sora mea in varsta de 10 ani a fost diagnosticata cu o tumoarea de ventricul 3, hidrocefalee secundara, hipotrofie ponderala, dupa o operatie la Iasi, s-a descoperit ca tumoare este canceroasa, maligna, a fost trimisa la biopsie, diagnosticul final anatomo-patologic este CARCINOM DE PLEX COROID, doctorii sunt retinuti in a incepe radioterapie si chimioterapia ,spun de o a doua operatie pe creier, asteptam sa vedem daca va creste din nou, am inteles ca o a doua parere ar fi utila, ba chiar o a doua operatie la Cluj, avand in vedere ca dupa operatie la aproximativ 2 saptamani, s-a simtit rau si inca se simte. M-ar ajuta mult un raspuns in legatura cu urmatorii pasi pe care ar trebui s-a ii urmam. Stiu ca nu tine de domeniul dvs, dar poate ma ajuta cineva, o recomandare poate?

Caută la cluj pe dr. Florian ştefan profesor neurochirug şi cere o a două părere am şi eu un băiat operat de 2 ori de el este un om cu suflet mare. Să vă ajute dumnezeu.