Băiatul meu de 14 ani nu învață niciodată, nu e atent la ce i se spune, vine acasă de la școală și se trântește în pat, își ia telefonul și se uită pe YouTube, se joacă în rețea, vorbește la telefon… Afară iese destul de rar. Era genul de băiat cu care puteam să vorbesc despre absolut orice.

Băiatul meu de 14 ani nu învață niciodată, nu e atent la ce i se spune, vine acasă de la școală și se trântește în pat, își ia telefonul și se uită pe YouTube, se joacă în rețea, vorbește la telefon… Afară iese destul de rar. Era genul de băiat cu care puteam să vorbesc despre absolut orice.

130 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Bună!

Am 32 de ani, mama a doi băieți de 14 ani respectiv 3 ani și jumătate. De 4 ani sunt căsătorita cu tatăl micuțului (cel mare rezultând dintr-o relație de concubinaj)…

Problema pe care o am, are legătură cu comportamentul băiatului cel mare… Am înțeles ca începe perioada adolescentei și ca hormonii o iau “razna”…Dar am ajuns la capătul puterilor… Totul a început pe când avea cam 5 ani și am schimbat grădinița după despărțirea mea de tatăl lui (cu care nu mai păstrăm legătură de atunci).. Educatoarele au văzut ca e un altfel de copil, ca nu reacționează ca ceilalți și ma rog semne ale unui autism ușor și ADHD in același timp… Am început investigații la CSM… Unde a fost diagnosticat cu ADHD, urmând mai multe tratamente pana pe la varsta de 8 ani… Cu terapii la clínica, la școală și la cabinetele mai multor psihologi…pana în clasa a treia a fost un elev model (participa la olimpiade de limba și literatura romana, la olimpiade de matematica, venind mereu cu premii acasă)… În semestrul al doilea a început calvarul, să-l numesc asa, nu a mai vrut sa învete deloc, nu a mai vrut sa scrie,comportamentul lui era de nerecunoscut(nu s-a schimbat nimic în familia noastră în aceasta perioada, ne-am gândit și la varianta asta) … A trecut clasele a treia și a patra… Apoi a întrat într-a cincea… De atunci rămâne mereu corigent, notele la purtare sunt cele mai mici și nu vrea sa mai meargă la școală… Cumva printr-o minune a ajuns pana în clasa a șaptea, amenințat de 3 corigente (însemnând repetenția) și nota 1 la purtare din cauza absentelor… Eu lucrez de dimineață până seara, soțul e plecat în străinătate la munca…acasa nu face absolut nimic, nu învață niciodată, nu își strange in camera, nu e atent la nimic din ceea ce i se spune, vine acasă de la școală și se trântește în pat, își ia telefonul și se uita la diverse videoclipuri pe YouTube, se joaca în rețea, vorbește la telefon cu diverse persoane sau asculta muzica… Afara iese destul de rar pot spune, mai merge cu prietena lui la un film, la KFC sau

McDonald’s, merg împreună la shopping (gen haine, papuci etc).. Mai merge la câte o petrecere…. Ma gândeam și la varianta ca ar fi întrat în depresie…era genul de băiat cu care putea sa vorbesc absolut orice subiect.

La un moment dat m-am gândit și la varianta ca s-ar simți înlăturat din cauza venirii pe lume a micuțului însă am stabilit cu soțul /mama mea ca să petrec zile doar cu el (crescând-l singura pana la 9 ani) sunt oki acele zile dar de multe ori prefera sa stea în casa, tot în pat… Nu are grija de el, nu are grija de lucruri,câteodată se comporta ca un copil mic… Acum nu îmi vin toate in minte însă cu siguranță ar mai fi chestii de spus ce as mai putea face?

Marilena Popa Din calculele mele in timpul clasei a treia dumnaeavostra v-ati gasit un nou partener si ati mai conceput un copil, ceea ce este un eveniment major de viata. Daca a facut performanta la scoala in clasele primare, eu as trata cu mare rezerva diagnosticul de ADHD. Nu pomeniti nimic despre tatal biologic, cum a fost relatia cu el pana la divort si de ce nu ati pastrat legatura. Nici despre relatia cu bunicii si cu actualul partener nu relatati nimic. Acestea sunt aspecte importante de luat in calcul. Eu as putea sa emit niste teorii, insa in lipsa acestor informatii prefer sa fiu mai rezervata. Va sfatuiesc sa apelati la consiliere parentala si ulterior, daca primiti recomandare, sa il duceti si pe el la psihoterapie. Va recomand de asemenea Psihologia adolescentei, Editura Polirom, si acest articol: Invitatie la lectura: Arta de a fauri oameni, Virginia Satir
Andreea Ioana Filip Subscriu la părerea doamnei Marilena Popa, în legătură cu ADHD-ul.
Hiperactivitatea cu deficit de atenție și performantele școlare bune spre foarte bune sunt imposibil de realizat.
Iar diagnosticul de autism “ușor”…. Doar dacă sunt 3 (minim 3) elemente de autism se poate vorbi despre sindrom Asperger.
Din experiența mea în lucrul cu copii cu autism pot spune ca : sunt incapabili de a lua decizii proprii, nu realizează riscul la care se expun, nu ar putea sa meargă cu prietena la film…. sa aibe răbdare pana se termina filmul. (am dat câteva exemple)…
sa povestească ce au făcut cu câtva timp în urmă, ce au mâncat la micul de-jun…..
Cred ca, atunci când părea diferit fata de colegii sai la grădiniță era din cauza suferinței interioare.
Ușor, ușor s-a închis în el….
Andreea Ioana Filip Copilul simte ca v-a pierdut, nu îl mai interesează nimic.
Poate aveți noroc și face acest lucru ca să va atragă atenția.
Acum ca ați observat este timpul sa mergeți la consiliere, terapie pe rand și apoi împreună.
Trebuie sa va învețe cineva ce tehnici sa aplicați și cum sa reușiți sa identificați problema.
Odată identificata se poate trata.
Netratate pot conduce la depresie, suicid, boli psihice….
Un lucru mi se pare interesant: el nu dorește atenția altor fete sau a prietenei sale ci atenția dvs.