Azi m-am certat cu mama, pentru că i-am spus în glumă că fuge de copiii mei. M-a ajutat cu primii 2, dar la al 3-lea nu s-a implicat aproape deloc. Ea muncește mult și am avut în familie multe probleme, decese ale parinților ei, decesul surorii mele. Dar simt că nu vrea să participe ca bunică.

Azi m-am certat cu mama, pentru că i-am spus în glumă că fuge de copiii mei. M-a ajutat cu primii 2, dar la al 3-lea nu s-a implicat aproape deloc. Ea muncește mult și am avut în familie multe probleme, decese ale parinților ei, decesul surorii mele. Dar simt că nu vrea să participe ca bunică.

50 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna ziua! Am3 copii, de 3,7,10ani. Azi m-am certat cu mama mea,pentru ca ieri i-am spus in gluma,ca fuge de copiii mei. Ideea este ca la primii 2 copii am locuit impreuna,si m-a ajutat foarte mult. La al 3lea nu s-a implicat aproape deloc. Acum, daca o rog duminica sa stea 2 -3 ore cu copiii,cat sa facem cumparaturile sa aprovizionam casa,,adica la pranz cand ei dorm,imi spune ca nu poate,ca vrea sa se odihneasca sau ca are treaba. In orice zi libera ei,cand o rog sa ma ajute in sensul asta, trebuue sa ma rog de ea intens,si se poarta de parca ar fi un chin. Ea munceste mult,are 2 libere la saptamana, si intr-adevar am avut in familie multe probleme,decese ale parintilor ei,a surorii mele acum 8 ani. Dar simt ca eu sunt ultima pe lista ei,si ca nu vrea sa participe ca si bunica. Eu mereu am fost copilul cuminte,nu m-am certat cu ea decat foarte rar,frații mei sunt total difwriti dar cu ei nu se cearta. Acum este suparata pe mine,si nu stiu cum as putea sa o fac sa inteleaga ca ma doare comportamnetul ei,ca ma simt abandonata si respinsa,mai ales cand eu fac orice cand si cum vrea ea. Va multumesc anticipat.

Botezat-Antonescu Radu

ma gandesc ca poate ar fi de ajutor sa mergeti singura la ea intr-o zi, sa stati amandoua ‘ca fetele’ la o discutie sincera. De dorit este sa lamuriti problema amiabil impreuna, discutand si ascultand ce are fiecare pe suflet. Curaj, se poate!

Larisa Mihaela Popa

Dacă nu o aveai de loc sa te ajute, ce făceai? Am 3 copiii exact cu varsta copiilor tăi, și sunt mama singura, fără nici un ajutor și ma descurc sa sti

eu zic sa nu te superi, las o pe ea sa va caute. Poate într-adevăr e obosită și vrea un moment doar ptr ea, asta nu inseamna ca nu va iubeste.

Alexandra Rusu Sunt de părere ca dacă vrei sa te descurci poți.. Eu merg și singura la cumpărături, cu ambii copii. Soțul fiind la serviciu. Și ma descurc

Ina DF Mă gândesc că trei copii de această vârstă pot fi foarte solicitanți, și dacă din varii motive nu vrea/ nu poate sa vină, mai bine sa stea la ea acasă, să se odihnească și când i se face dor de cei mici, să vină cu drag la ei.
P.S. Cand am decis să aducem pe lume copii, nu am cerut acordul părinților nostri, dacă ei vor dori să se implice sau nu, a fost hotararea noastra și trebuie să ne-o asumăm

Monica Enescu

Mă gândesc ca dacă v-a ajutat la primii doi copii, nu este un fel de a fi sa nu se implice. Spuneți ca ați avut totuși probleme în familie..poate intre nașterea celui de al doilea și cel de al treilea copil, sa se fi schimbat ceva cu mama dvs? Poate legat de moartea părinților ei? Pe lângă muncă, e posibil să fie și alte lucruri care să o impovareze pe mama dvs, astfel încât sa nu aibă disponibilitatea sa va ajute?

Margareta Toma – Psihoterapeut centrat pe persoana Din păcate da, este posibil ca mama Dvs sa nu mai poata pur și simplu sau poate chiar d-ei sa aiba nevoie de ajutor, v ati gandit?
O conversatie in care sa ii aratati ca va pasa si ca doriti sa fie bine cu siguranta schimba situatia in bine. Iar sentimentul de abandon are radacina in copilarie iar acum o situatie similara cu cea de atunci a facut sa trezeasca aceasta emotie. Ar fi de vazut ce este si cu acel sentiment. Incercati sa vorbiti cu mama si de ce nu si cu un terapeut.
Cu drag!

Mihaela Zaharia Poate considera ca a facut deja suficient cat ati stat la ei si v-a ajutat cu primii doi copii, si-a facut datoria de bunica si acum vrea sa se bucure de viata ei si sa fie respectata in decizia ei. Consider ca dupa zeci de ani in care si-a crescut copiii si apoi si nepotii are dreptul asta. Poate a marcat-o si moartea parintilor ei intre timp, poate a vazut ca viata e scurta si ea doar i-a ajutat mereu pe altii si nu si-a trait viata ei si macar sa se bucure de acum incolo de cat mai are. E suficient ca munceste mult si are doar doua weekenduri libere, de ce sa i le luati si pe acelea? Daca vrea ea sa vina in vizita e altceva. Gasiti voi alte solutii pentru a merge la cumparaturi fara sa considerati ca ea va e datoare. Daca nu erati in acelasi oras, v-ati fi descurcat.

Sau aveti varianta sa va invatati copiii sa stea singuri acasa. Eu mi-am lasat cei doi copii singuri in casa de cand aveau 6 si 8 ani, anul trecut la 12 si 14 ani au stat singuri chiar si trei zile (si doua nopti jumate) avand grija si de o pisica si un caine la bloc Cand erau mici le-am cumparat telefoane mobile, am vorbit cu vecina pensionara de langa noi si aveau numarul ei de telefon si ea pe al lor, am vorbit cu o vanzatoare din piata de langa bloc si aveau numarul ei de telefon si invers (in caz ca pateau ceva afara sa se duca la ea), le-am facut dublura la chei (in caz de ceva sa poata iesi din casa), am cumparat stingator de incendiu, desi nu aveau voie la aragaz, etc. si totul a fost bine. Adica se poate si asa.