Urmează cununia religioasă, dar mama, actualul ei soț și bunicii materni nu vor să participe, lucru care m-a marcat. Din cauza lor nu mi-am chemat tatăl la cununia civilă. Îmi reproșează mereu că sunt “fata tatălui meu”, deși nu prea am păstrat legătura de la divorț, pentru a nu-i face rau mamei, chiar daca eu mi-aș fi dorit o relație apropiată cu el.

Urmează cununia religioasă, dar mama, actualul ei soț și bunicii materni nu vor să participe, lucru care m-a marcat. Din cauza lor nu mi-am chemat tatăl la cununia civilă. Îmi reproșează mereu că sunt “fata tatălui meu”, deși nu prea am păstrat legătura de la divorț, pentru a nu-i face rau mamei, chiar daca eu mi-aș fi dorit o relație apropiată cu el.

59 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

24 ani -feminin, studenta medicina

Buna ziua. Am 24 de ani si sunt casatorita civil de 1 an de zile. Problema pentru care va scriu astazi este faptul ca urmeaza sa avem cununia religioasa, iar parintii mei (mama, actualul ei sot si parintii ei-bunicii materni) nu vor sa participe, lucru care m-a demoralizat si marcat. In primul rand, as vrea sa mentionez ca am o relatie foarte frumoasa cu sotul meu. Acum un an, atunci cand am facut cununia civila am avut anumite neintelegeri cu parintii sotului meu (legate de invitati, organizare, poate si o oarecare ostilitate la adresa mea), insa eu am reusit sa trec peste aceste lucruri. De acest Craciun, am avut o cearta cu mama mea legata de faptul ca mi se parea ca intotdeauna imi ironizeaza sotul si de faptul ca acesta isi viziteaza parintii, care pentru ea, sunt considerati inamici de la cununia noastra civila (mentionez ca eu nu am nicio problema atunci cand sotul merge sau vorbeste cu parintii lui. Intr-un fel o pot intelege deoarece poate se gandeste la binele meu, insa

eu nu mai am o problema si am reusit sa uit acel incident). Dupa ce am plecat de la ea, la cateva zile au inceput sa nu mai vorbeasca cu noi (ea, sotul ei si bunicii) desi noi ii sunam sau le dadeam mesaje, mama recunoscand ca nu i-a lasat sa imi raspunda. In luna ianuarie a acestui an, am fost sa ii anuntam oficial ca dorim sa ne facem cununia religioasa (se stia de luni bune cand dorim sa o facem si ca vrem sa fie ceva restrans- parinti, bunici, frati), iar mama mi-a reprosat ca vrem sa chemam si parintii lui si pe tatal meu (cu care de asemenea, nu este in relatii bune). Explicandu-i ca de-a lungul vietii am trecut prin perioade destul de dificile (divortul parintilor la 17 ani, impedimentele cununiei civile de la 22ani si acum, cele ale cununiei religioase) si tot ce imi doresc este sa fim toti la cununie, sa stam putin si sa fim intreaga familie (o dorinta foarte mare de-a mea), chiar daca in timpul si in urma divortului ei, am fost alaturi ea, mi-a replicat faptul ca eu nu ma

gandesc prin ce a trecut si ca am noroc ca vorbeste cu mine, avand in vedere ca restul nu o vor mai face niciodata deoarece i-a convins ea. Fiecare discutie mai aprinsa sau asa zisa cearta debuteaza prin reprosarea faptului ca sunt `fata tatului meu` desi nu prea am pastrat legatura de la divort(pentru a nu-i face rau mamei deoarece nici nu putea sa auda de el, chiar daca eu mi-as fi dorit o relatie apropiata cu el), iar primele acuze sunt cele de ordin financiar, insinuand ca am avut parte de tot suportul ei (fiind studenta- desi un ajutor foarte mic, ajutorul ei financiar era taiat constant din diferite motive-ea avand posibilitati materiale foarte bune. Norocul a fost ca tatal si sotul meu m-au ajutat si sustinut neconditionat, foarte mult, iar rezultatatele mele nu au avut de suferit si nu au dezamagit). Bunicii mei nu mai vorbesc cu mine si mi-au spus ca nu mai am ce sa caut in casa lor. Pare ceva destul de grav pentru niste fapte asa mici, dar este realitatea. Avand in vedere ca tot din cauza lor nu mi-am chemat tatal la cununia civila, am foarte mari regrete legate de acest aspect si nu as vrea sa am si pentru cea religioasa, dar se pare ca atunci cand am incercat sa fim toti alaturi, totul s-a intors impotriva mea. In concluzie, nu stiu cum sa abordez problema (am incercat sa vorbesc si sa le explic cat de importanta este pentru noi participarea lor la cununia noastra religioasa, dar refuza orice comunicare, ba chiar a inceput sa ne sicaneze prin mai multe metode, deloc demne de a fi descrise aici). Singurul fapt pentru care ma simt vinovata este poate cearta de la Craciun, desi cumva intotdeauna m-am simtit neindreptatita. Acum eram in dubii daca sa mai facem cununia religioasa sau daca sa nu invitam parintii lui si pe tatal meu, dar nu ne par solutii ok. Ma gandesc la faptul ca la acest eveniment o sa fie din partea mea doar tata si sincer as fi vrut sa fim toti macar pentru 1h. Poate cineva de aici, imi poate spune o solutie, desi eu nu vad o iesire din aceasta situatie si nu ma simt capabila sa gestionez o asemenea criza emotionala. Simt ca am nevoie sa vorbesc cu cineva, insa in afara de sotul meu, nu am spus nimanui si simt ca nu ma pot deschide in fata nimanui. ( deoarece niciodata nu mi-a placut sa imi spal rufele in public). Ma simt singura, tradata, suparata si stiind-o pe mama, din pacate, cred ca vor trece ani si tot nu asa o sa fie la adresa mea si a sotului.

Va multumesc mult pentru toate sfaturile! Apreciez enorm!

Ina DF Nu sunt psiholog, dar, un astfel de eveniment este foarte important în viața unui femei. Parerea mea e ca ar trebui să ai langa tine doar oamenii care te iubesc necondiționat.
Dana Braileanu Iconaru Am făcut nunta cu gândul “să fie toată lumea și toți fericiți” și rezultatele? Au zâmbit toți fals inclusiv eu. Mai bine să fii împăcată cu tine și cine vine sa vina din toată inima nu cu obligații.
Mercean Elena Roxana Draga mea nu anula un eveniment fericit din viata ta pt ca mama ta sau bunici pe linie materna nu vor sa participe. Orice ai face pt ei nu va fi bine. Crede-ma nunta e doar una si meriti sa fi fericita. Da iti va fi greu ca nu v9r fi alaturi insa daca tatal tau va veni din dragoste pt tine si nu din obligatie vei fi mult mai fericita. Tu anunta mama si bunici si fa-ti planurile tale. Nu o lasa pe mama ta sa iti conduca viata. Ai dreptul la nunta ta de basm si o vei avea. Da nu vor sa vina ei vor pierde. Toti care vor veni sunt acolo de dragul sotului si al tau. Pt ca va iubesc pt ca fac parte din viata ta si vor sa iti fie alaturi. Tu incepi o noua viata alaturi de sot . De acum el va fi noua ta familie si te va sustine intotdeauna. Nu amana cel mai fericit moment din viata ta. Trrbuie sa iti traiesti noua viata si nu o lasa pe mama ta sa re manipuleze. Asta face acum si vrea sa fie totul ca ea. Dar nu e ok asa si nici sanatos emotional pt tine. Bucura-te de nunta ta….tu si sotul tau contati. Iubeste iarta si accepta si va fi bine
Ladyx Biana Daca totul e ok in relatia ta, conteaza pe asta, e treaba lor, strict a lor, daca nu vor sa participe. Am mai intalnit astfel de cazuti, chiar eu personal am fost pusa in niste situatii asemanatoare dar am lasat la o parte totul si am fost alaturi de fiica mea. Cred ca , indiferent de antipatiile care exista la un moment dat, pertinente sau nu, parintele trebuie sa fie acolo, langa copilul lui, mai cu noduri mai cu suspine, asta e, dar nu as putea sa mi ranesc copilul niciodata. La evenimente importante voi fi langa el, stiu ca asta conteaza mult!

Alida Taranu Ternström Nu sunt psiholog însă si eu am trecut prin ceva asemănător, si eu sunt studentă la medicină. Aveam 23 ani când m-am căsătorit, eram in anul 2 la medicină iar părinții mei nu l-au acceptat niciodată pe soțul pentru pentru ca …..motive (străin, nu era ortodox, e prea bun si sigur are ceva motive ascunse etc). Am ajuns la concluzia ca nu conteaza daca ei îl accepta sau nu, nu conteaza daca ne susțin sau nu. Ceea ce contează sunt oamenii care te iubesc necondiționat si viitorul vostru.
Nu incerca sa împaci pe toata lumea. Cunosc sentimentul “macar o zi, macar o data sa fie totul bine si sa fim cu toții si sa ne punem diferențele deoparte” însă nu se schimba nimic de-a lungul timpului…
Planuieste totul exact asa cum iti doresti fără să le ceri parerea. Doar anunță-i si lasă-i pe ei să decidă ce fel de oameni vor sa fie.
Soțul tău este familia ta iar voi doi contati cel mai mult in ecuatie.
Brega Nicoleta Nu cauta fericirea pentru cei din jur, este alegerea lor! În ziua în care vei fi mireasa, tu fii fericita! Trăiește viata ta, altfel vei trai viata altora! Clădește-ți căsnicia pe iubire și mulțumește-te cu ea, restul aleg sa fie sau nu, fericiți, mulțumiți! Casa de piatra și multă fericire!
Mihaiela Grimbovschi Avramescu Căsătoria este DESPRE TINE, nu despre mama ta si cum sa isi manifeste ea frustrările legate de cei care te iubesc si te sustin. Ca sa fii cu inima împăcată scrie-i un mesaj în care sa ii spui cat de importanta este pentru tine acea zi si ca ti-ai dori sa iti fie alături, explica-i ce simti vis-a-vis de modul ei de relaționare cu tine, după care mergi inainte cu viata ta. Va fi alegerea ei daca va putea sa se bucure alături de tine sau va prefera sa duca in continuare o viata plina de ura si resentimente. Chiar dacă ne sunt părinți, uneori trebuie să renunțăm la anumiți oameni, nu pt ce fac cat mai ales pt ce nu fac.
Monica Enescu Imi pare rau ca treci printr-o situatie asa de neplacuta si trista. Din pacate, mai mult decat a invita pe toti cei dragi la nunta voastra si a va arata bucuria si disponibilitatea de a-i avea alaturi, nu ai ce sa faci. Unii oameni sunt imaturi emotional si indiferent de varsta, considera ca toata lumea trebuie sa se invarteasca in jurul lor. Iar ideea de a-i si convinge pe altii sa nu mai vorbeasca cu copilul tau, cam arata ca nici ceilalti nu sunt mult mai dezvoltati emotional. Un parinte cred eu, trebuie sa se gandeasca la fericirea copilului lui si pe cat posibil, sa renunte la orgoliul personal in astfel de momente. Pentru ca este vorba de orgoliu. Desi este dureros si dezamagitor, uneori e nevoie sa acceptam ca unii oameni doar atat pot si ca acceptarea si iubirea neconditionata nu poate veni de la cei de la care asteptam sa o primim. Bucura-te de cei care se bucura cu voi. Casa de piatra!
Alx Zp Imi pare rau de situatia dumneavoastra. Si tata, cu socrii nu se înțeleg. Dar, eu, as lasa valabile invitatiile pentru toate persoanele pe care le doresc alaturi, si, cine va dori sa le onoreze, in mod sigur va veni cu drag, si, in mod și mai sigur va fi primit tot cu drag.
O atmosfera frumoasa la un asemenea eveniment, e prioritară.
Multă sănătate si fericire va doresc.

Mihaela Zaharia Se pare ca mama ta reactioneaza foarte puternic cand se cearta cu cineva sau nu ii convin anumite persoane cum ar fi socrii tai si fostul ei sot si are tendinta ca in relatiile cu ceilalti sa bage alte persoane la inaintare, pe tine in relatia ei cu socrii tai si cu tatal tau si pe parintii ei in relatia ei cu tine, in loc sa si le asume personal. Nu pare sa fie dispusa sa schimbe aceste tipare pana la nunta, ceea ce nu iti da de ales decat sa accepti faptul ca nu va veni, chiar daca e dureros ca propria ta mama sa nu fie prezentaa la nunta. Din pacate, ea se gandeste doar la ea si nu pare sa aiba capacitate de empatie, iertare sau asertivitate. Gandeste doar in alb sau negru, de genul “ori esti cu mine, ori impotriva mea” ceea ce nu face loc discutiilor normale. Ma gandesc ca va trebui sa gasiti o justificare pentru ceilalti invitati care se vor intreba cum de nu e prezenta si mama miresei, dar totusi sa fii sincera fata de socrii tai ca oricum pe termen lung adevarul va iesi la iveala. Fouseaza-te pe aspectele frumoase ale nuntii si mergi mai departe, chiar daca mama ta te dezamageste.