Asociatia Mai Aproape selecteaza absolventi de psihologie interesati sa lucreze cu copii cu TSA – com. Chiajna
Asociatia Mai Aproape (com. Chiajna) selecteaza, in vederea angajarii, absolventi de psihologie interesati sa lucreze cu copii diagnosticati cu TSA. Daca esti o persoana dinamica si esti interesat de domeniul analizei comportamentale aplicate, trimite-ne un CV si o scrisoare de intentie la adresa info@mai-aproape.ro.
Cerinte si responsabilitati:
- aplicarea principiilor ABA si implementarea obiectivelor urmarind recomandarile consultantului, dar si progresul copiilor;
- colectarea si inregistrarea datelor sub atenta supervizare a coordonatorului;
- oferirea unui feedback zilnic parintilor;
- participarea la workshop-urile si conferintele de specialitate; Programul este 9:00-18:00.
- Se asigura transport Pacii-Chiajna-Pacii (cu microbuzul asociatiei)
2 posturi disponibile!!!
Am 20 de ani și de 2 ani jumatate sunt intr-o relație cu un bărbat cu 30 de ani mai mare. Problema este ca de ceva timp libidoul meu este la pământ …
Buna ziua! Am și eu o problema de cuplu pe care as vrea sa o remediez . Am 20 de ani și ma aflu de 2 ani jumate intr-o relație stabilă cu un bărbat cu 30 de ani mai mare. El ma iubește foarte mult și chiar încearcă sa îmi arate asta . Problema este ca de ceva timp libidoul meu este la pământ … încerc sa nu ii arat asta ca sa nu evidențiez o problema însă chiar ma îngrijorează asta mai ales ca i-am fost fidela tot timpul nu as vrea sa se ajunga la despărțire . As vrea sa ma ajutați va rog cu un sfat și sa rezolv problema asta intr-un fel.
poti incerca un control ginecologic, endocrinologic (analize de sange). Nu prea putem ghici de ce ti-a scazut libidoul in ultima vreme. Este vorba despre o problema emotionala? Nu va intelegeti? Ai dubii in ceea ce priveste relatia aceasta? Puteti incerca consiliere de cuplu. Succes!5
Faptul ca tu nu vrei sa evidentiezi o problema, nu inseamna ca ea nu exista! Inteleg ca el are 50+ de ani, iar tu la 20. Nevoile voastre sunt foarte diferite, iar ceea ce numiti voi iubire s-ar putea sa fie cu totul altceva (din punctul fiecaruia de vedere). Psihanalitic vorbind, el este o “figura paterna” pentru tine si in conditiile astea, scaderea libidoului tau este naturala si previzibila. Tu, peste inca 20 de ani vei fi o femeie inca atractiva si activa sexual in timp ce el va avea 70. Asta e o realitate a vietii pe care nu o poti nega. Un proces psihoterapeutic individual te-ar putea ajuta sa intelegi mecanismele inconstiente prin care corpul tau refuza ceea ce mintea ta sustine ca vrea! Succes!
Cred ca am probleme cu nervii. Ma enervează sotul cand isi “freaca” picioarele, ma enerveaza cand mananca sau cand soarbe ciorba. Culmea e ca inainte sa ne casatorim am fost atenta la chestiile astea si nu le facea. Cred ca am si tulburare obsesiv-compulsiva. Pe la 11 ani a inceput.
Buna ziua! Cred ca am probleme cu nervii. Ma enervează sotul cand isi “freaca” picioarele, ma enerveaza cand mananca sau cand soarbe ciorba. Parca am pitici pe creier, cand aud imi vine sa il bat. Mereu imi spune ca bag in seama tot ce misca. Saracul nici cum sa manance, nu stie ca oricum ma enerveaza.Chestia cu picioarele si cu mancatul ciorbei cred ca vine de la parintii mei, mereu faceau asa. Culmea e ca inainte sa ne casatorim am fost atenta la chestiile astea si nu le facea. Cel putin cu picioarele, cu mancatul mereu l-am auzit, de fapt daca stau la o masa cu mai multe pers arentia mea se indreapta numai spre asta si ii aud pe toti. Cred ca am si tulburare obsesiv-compulsiva. Cred ca de pe la 11 ani a inceput, acum am 28. Aveam unele ritualuri care trebuia sa le urmez daca nu ori luam note mici ori se intampla alceva. Parintii mei observase ca, comportamentul meu se schimbase si ca e ceva in neregula dar nu au facut nimic, doar ma sacaiau sa nu mai fac asa. Multe ritualuri am avut pana in facultate, in generala deja observase cateva colege cate ceva dar mereu gaseam cate o explicatie. In facultate si la master le-am tinut sub control, adică sa nu ma vada nimeni si nu mai erau asa evidente. Am descoperit cum se numeste ceea ce faceam vazand un film. Nu am diagnostic pus de specialist. De cand sunt mama nu mai am timp de tot felul de ritualuri dar am tot felul de chestii de care tin cont si care le fac intr-un singur fel. Sa aiba legatura una cu alta? Deja m-am saturat sa ii atrag atentia sotului, de schimbat imi dau seama ca nu am cum sa il schimb dar cred cu tarie ca problema e la mine. Cand eram mai tanara sora mea radea de mine zicand ca nu am sa ma marit niciodata din cauza acestor lucruri (si ea avea ticul cu picioarele si cu mancatul si mereu ii spuneam). Ce as putea face? Multumesc!
Bună ziua. Ați intuit f bine ca sensibilitățile acestea s-au conturat in copilărie. Din păcate dacă încercați să-l schimbați pe soțul, e inutil, mai degrabă puteți lucra alături de un psihoterapeut la percepțiile dumneavoastră legate de cei din jur, de viata în general. Înțeleg ca sunteți o perfectionista, asta va poate ajuta în anumite aspecte, dar uneori va creaza și multe dificultăți. Ce s-a schimbat în viata d-voastră la 11 ani?
Si eu aveam aceeasi problema , a fost pe fond nervos, de stres mai mult sau de incomfort ,dar am reușit să găsesc cauza si am indepartat-o. Așa am scăpat si de problema cu mancatul si cu picioarele. Gandeste-te la cauza care iti provoacă starea de stres, indepartraz-o si te vei linisti
Sunt căsătorită de 10 ani, iar sotul meu a început sa ma jignească din ce in ce mai des, de parca eu as fi vinovata de tot ce se intampla. Imi reproșează ca nu fac nimic util, ca nu sunt buna de nimic, ca nu aduc nici o susținere in firma, ca sunt o întreținută,… desi lucrez foarte mult.
Buna ziua,ma numesc Raissa am 33 de ani,căsătorită și cu un copil minunat.Sunt căsătorită de 10ani,in tot acest timp am încercat sa fiu pe placul familiei mele,ma refer actuala mea familie:soț și copil,nu știu daca am si reusit.Sotul meu deține o afacere in care este foarte implicat,la rândul meu și eu.Eu sunt in țara și ma ocup cu alergătura locală aici ,el plecat,alergând după contracte.In ultima vreme este din ce in ce mai ocupat,nu avem timp sa vorbim de noi,gen mi-e dor de tine,daca ești bine etc.Eu întotdeauna am crezut ca familia trebuie sa fie pe primul loc doar ca el mi-a zis de nenumărate ori ca e foarte prins in munca,ca a-și știe foarte bine treaba și ca nu se poate impartii in doua.Problema mare e ca a început sa ma jignească din ce in ce mai des,sa îmi pună mie și ce-a mai mică problema ca eu as fi vinovata de tot ce se intampla.Imi reproșează ca nu fc nimic util ca nu aunt buna de nimic,ca nu aduc nici o susținere in firma,sunt o întreținută si așa mai departe,multe vorbe de mai e un singur pas spre autodistrugere.Cauta și da toată vina pe mine pentru absolut orice.Nu îmi rămâne decât sa plâng și iar sa plâng.Copilul intelege și de multe ori nu ma pot ferii de el.De fiecare data când ceva nu ai merge bine in afacere cauta sa se golească de nervi cu mine,eu sunt prima și singura vizata.Stiu sigur și simt ca nu mai pot sa mai îndur atat se multe jigniri și vorbe urate ,ca la usa cortului.Mi-a zis ca el drumul și l-a alea in viața și știe ca trebuie sa muncească și din pacate nu poate fi in doua locuri și acolo și in țara.Ce sa fac sa continui sa fiu acea găleata de gunoi ,(așa ma simt in momentele când a-și vărsa veninul) de dragul copilului,nu as vrea sa sufere,nu știu ce sa fac și de multe ori am încercat sa ai dau dreptate .e presionat de timp,foarte multa munca și clachează.Ma doare sa văd ca îl interesează doar imaginea și acea firma,ca familie suntem mult in urma fata de prioritățile lui,societate ,angajați,contracte….Va Multumesc din inima și sper sa nu di deranjat.Deja simt ca cineva m-a ascultat
Multumesc anticipat!!!!
După micile indicii oferite de dvs exista posibilitatea sa aiba alta relatie
V-as spune sa încercați să vorbiti cu el însă stiu ca in asemenea cazuri e ca si cand a-ți încerca să vă luptati cu morile de vânt si asta pentru ca arareori oamenii ce au asemenea porniri au si deschidere către comunicare ,remediere sau chiar soluționare .De fabulat aici am putea mult si bine .In calitate de om si femeie va pot sfătui să încercați să vă detașați cel puțin o perioadă, sa ai comunicati ca puteti înțelege multe dar nu faptul că va discreditează.Valorificati-va investiți în dvs , iubiti-va pe dvs inainte de conceptul familiar pentru ca altfel ai dati acordul sa va distrugă sufletul si sa va rănească fără o bază.Familia nu inseamna lacrimi si durere. Capul sus! Sunteti tânără si inca va asteapta lucruri minunate de trăit.
Este intr-adevar o situatie dificila si inteleg ca exista o incompatibilitate intre dvs si sot, in ceea ce priveste prioritatile fiecaruia. Din pacate, nu putem forta pe nimeni sa aiba aceleasi prioritati ca si noi, sa puna mai multa valoare asupra ceea ce conteaza pentru noi, fiecare e diferit, pentru unii este importanta munca, statutul social, pentru altii imaginea de sine, pentru altii familia, pentru altii experientele cat mai diverse, etc. Cu cat exista o diferenta mai mare cu atat apar mai des resentimente, motive de conflict, nemultumiri si distanta emotionala dintre partenerii de cuplu se mareste tocmai datorita acestor conflicte si a faptului ca nu putem ajunge la un consens, un compromis, intre ceea ce vrea unul si ceea ce vrea celalalt. Recomandarea mea ar fi sa incercati sa abordati aceste dificultati intr-o terapie de cuplu, sa discutati cu calm si sa evitati conflictul, sa va comunicati unul altuia clar nevoile pe care le aveti (fara reprosuri) si sa incercati sa gasiti impreuna o modalitate de a implini atat nevoile dvs cat si ale sotului. Comunicarea pozitiva este foarte importanta pentru a diminua tensiunea care exista acum in relatia dvs.
Aveti o relatie distanta în acest moment cu soțul dvs. Sa inteleg ca este mai mult plecat si nu aveti ocazia sa petreceți timp împreună. De unde a pornit aceasta distantare? Durează de mult timp? Dvs considerați că sunteti pe locul 2, iar pe primul loc este afacerea soțului la care contribuiti si dvs. Sa inteleg ca dumnealui acum a facut o obsesie din a avea succes pe plan profesional și financiar, iar aceasta afacere uneori nu se ridica la nivelul așteptărilor, moment în care își aruncă frustrările asupra dvs. De ce dvs îi permiteți să vă adreseze injurii? E necesar sa stabiliti o limita a relației si sa spuneti stop atunci când se întrece aceasta limita, altminteri el va trece mereu la următorul nivel. Aveti nevoie sa discutați cu el pe seama acestor jigniri si sa nu mai permiteți pe viitor sa fiti jignită pt ca din încărcătură emoțională a mesajului dvs exista si mici probleme de incredere in sine. Mult succes!
Eu as investi foarte mult spiritual in mine si in copil. Indiferent dr deznodamant,este foarte important sa reinvatati sa va descoperiti. Apoi veti stii cat valorati ca om si sunt sigura ca,odata cu increderea in sine,veti stii mai bine sa gestionati situatia si va va fi mult mai usor sa stabiliti niste limite. Niciun om de pe planeta nu merita sa fie sacul de box sau cosul de gunoi al nimanui. Oamenii se schimba si unele persoane efectiv nu stiu sa gestioneze succesul/insuccesul. Posibil ca domnul sa aiba din partea dvs si o siguranta ca veti fi mereu acolo si de aici escaladarea aceasta. Va sfatuiesc sa ii dati motive sa lupte,nu doar siguranta ca nu veti pleca indiferent de ceea ce va face. Abordati un pic altfel situatia. Si,la orice va spune pt a va jigni,intrebati-va pe dvs si raspundeti-va…”oare asa e?”. Daca raspunsul este nu,nu puneti la suflet. Invatati sa va iubiti mai mult,sa va evaluati mai bine. Viata noastra este viata noastra,nu este legata de un partener intotdeauna. Nu spun sa va separati,spun sa nu ii mai dati senzatia de dependenta care ii da siguranta.
Si neaparat:nu ii raspundeti jignirilor si nici certurilor Pur si simplu va faceti de lucru pt a evita un nou pretext de cearta
Personal văd două căi: 1. Terapie de cuplu, dacă și soțul dorește să salveze această căsnicie. 2. Câteva ședințe de consiliere cu un specialist, care să vă ajute să întocmiți o listă de plusuri și minusuri ale acestei relații și apoi, în cunoștiință de cauză, să puteți lua o decizie. Personal vă îndrum spre această ultimă cale. Este nevoie să vă conștientizați propriile nevoi. Nu trebuie să rămâneți într-o relație toxică, doar pentru că vă gândiți la „suferința copilului”. Pentru ca lui să-i fie bine, mai întâi de toate are nevoie de liniște, stabilitate, armonie. Nu știu ce vârstă are copilul, dar nu este recomandat ca el să devină „confidentul” Dvs. Apoi vorbim de modele parentale. Ce credeți că va copia el în viața lui de adult? Agresivitatea tatălui sau victimizarea mamei? Iertați-mă dacă am fost prea directă. Regret momentele prin care sunteți nevoită să treceți. Oricât de greu ar fi vă rog să vă gândiți și la Dvs. Sunteți cea mai importantă persoană din viața Dvs și singura care prin deciziile pe care trebuie să le luați, să revigorați respectul care vi se cuvine ca ființă umană. Curaj ! Ați făcut primul pas, împărtășindu-ne durearea Dvs. mai faceți unul mic și apelați la un specialist.
Beneficiile beta-carotenului de la juniorat la seniorat
Autor articol: Delia Peteu, (in)FERTILITY Empowerment Coach
“Mamă, mănâncă-ți morcovii că să vezi bine”! Cam asta a intrat la juniorat beta carotenul în viața mea. Acest simplu îndemn a fost unul din laitmotivurile copilăriei mele, bineînțeles împreună cu “hai înghite odată uleiul ăsta de pește. Vă dau cuvântul de onoare că nu voi putea uita în viața mea nici morcovii cu care mă urmărea prin casă bunică-mea Nona și nici argintiul linguriței cu ulei de peste. În copilărie nu înțelegeam deloc de ce trebuia să mă chinui să înghit chestii care nu îmi plăceau dar astăzi, la maturitate, îi mulțumesc din suflet bunicii mele pentru că a introdus noțiunea de prevenție în viața mea. În ziua de azi nu mănânc morcovi (în continuare nu îmi plac) dar sunt fată deșteaptă și înlocuiesc beta-carotenul din morcovi cu beta-carotenul din suplimente și alte alimente. Acum nu mai este nevoie să mă alerge Nona, mă autoalerg, nu de alta, dar văd din ce în ce mai bine… cu ochelari.
Ce este beta-carotenul și care sunt sursele naturale
Beta-carotenul este o carotenoidă. El aparţine unui grup de coloranţi vegetali galbeni-roşii şi este cel care dă morcovilor culoarea portocalie. Beta-carotenul este şi o pro-vitamină şi poate fi convertit în vitamina A atunci când organismul are nevoie. În anumite zone de pe glob, beta-carotenul este singura sursă de vitamina A a locuitorilor. Vitamina A contribuie şi la procesul de diferenţiere celulară din organism şi la funcţionarea normală a sistemului imunitar. Corpul uman convertește beta-carotenul în vitamina A(retinol). Beta-carotenul produce colorarea în portocaliu și galben a unor fructe și legume, dar se găsește și în vegetale de culoare verde sau roșie și în anumite cereale și uleiuri. Mai ales legumele și fructele de culoare portocalie conțin beta-caroten. Morcovii au o concentrație foarte mare. Alte legume și fructe care îl conțin sunt dovleacul, ardeii grași portocalii, cartofii dulci, caisele, pepenele galben și papaya. Se găsește și în alimente de culoare galbenă, cum ar fi mango, porumb, ardei grași galbeni. Și roșiile conțin beta-caroten, împreună cu ardeii capia, ridichile, sfecla sau pepenele roșu.
Menținerea sănătății pielii și menținerea sănătății membranelor mucoase
Când vorbim de sănătatea pielii și beta-caroten vorbim de fapt de cum ne protejează beta-carotenul de efectul razelor UV. Până acum circa 25 de ani, când am ieșit la plajă cu mustață proaspăt epilată, nu am știut prea multe despre razele UV. După ce pielea de deasupra buzei s-a colorat într -un maro închis închis și superb am încercat să înțeleg care este treaba cu soarele și razele UV. Din nefericire, pe vremea aceea stăteam la soare zi lumina și nici nu foloseam protecție solară. O greșeală uriașă pentru care plătesc până în zilele noastre. Între timp m-am documentat să înțeleg care este treaba cu razele UV așa că vă împărtășesc și vouă ce sunt și care este diferența între UVA și UVB și vă spun și despre razele UVC de care sunt convinsă că nu prea ați auzit. Razele ultraviolete (UV) sunt radiații magnetice care au o lungime de undă mai mică decât cea perceptibilă de ochiul uman. Razele UV sunt un tip de radiații electromagnetice emanate de soare. Razele UV pot fi, în funcție de lungimea de undă măsurată în nanometri, UV Vacuum (lungime de 100-200 nm), UVC (lungime de 200-290 nm) – blocate de stratul de ozon – și raze UVA (lungime de 315-380 nm) sau UVB (lungime de 290-315 nm) – care ajung pe pământ și afectează corpul uman, dar și obiectele de pe pământ. Razele UVA pot afecta ADN-ul celulelor pielii, fiind asociate cu daunele aduse acesteia pe termen lung – apariția ridurilor și îmbătrânirea pielii. Totodată, aceste raze au un rol important și în apariția unor tipuri de cancer de piele. Razele UVB sunt mai puternice decât razele UVA. Acestea pot afecta ADN-ul celular al pielii, însă totodată sunt responsabile și pentru arsurile solare. Mai mult decât atât, ele pot cauza și cancer de piele. Razele UVC sunt cele mai puternice radiații ultraviolete, însă din fericire acestea nu pătrund prin atmosferă și nu fac parte din lumina soarelui. Drept urmare, razele UVC nu afectează pielea în niciun fel. Sper că nu v-am complicat prea tare dar cred că este extrem de important să înțelegem cum să facem ca razele astea să ne fie prieteni și nu dușmani. Beta-carotenul este un ingredient esențial în procesul de imprietenire pentru că ajută pielea să fie mai puțin sensibilă și chiar maximizează efectul cremelor de protecție solară. În plus, contribuie la vindecarea pielii afectate de soare și a eczemelor, pielii uscate sau psoriazisului. Eu personal, începând cu luna martie, iau suplimente cu beta-caroten tocmai că să fiu sigură că fac tot ce este posibil să mă protejez de efectele nocive ale razelor UV. Sezonul acesta a debutat pe scena suplimentelor din viața mea Bio-Caroten+E de la Pharma Nord, pe care vi-l recomand și vouă. Eu sunt mare fan al produselor de la Pharma Nord pentru că sunt testate și super testate și conțin ingrediente de cea mai bună calitate. Am dezbătut mai mult acest subiect pentru că sunt “obsedată”, la modul bun, zic eu, de protecția solară, ținând cont de faptul că sunt pistruiată, fac foarte ușor pete pigmentare și am o puzderie de alunițe. Și cel mai important, observ cu tristețe că numărul persoanelor cu cancer de piele este în creștere și vă împărtășesc câteva date statistice din SUA. Unul din 5 americani vor fi diagnosticați cu o formă de cancer de piele până la vârsta de 70 de ani. Mai mult de 2 persoane mor de cancer de piele în fiecare oră. Dacă ai peste 5 arsuri solare se dublează riscul de cancer.
Menținerea vederii de vultur
Ce dreptate avea Nona mea când eram mică! Și ce dreptate are și acum când sunt senioară, ba pardon, “seniorita”, și vederea de vultur se transformă ușor-ușor în vedere de vultur în ceață densă! Când eram mică mâncam morcov de prevenție, acum iau beta-caroten sub formă de supliment. Beta-carotenul protejează vederea și previne degenerescența maculară. Degenerescența maculară afectează atât vederea la distanță, cât și pe cea de aproape. În general, se instalează la pacienții în vârstă , fiind o afecțiune specifică procesului de îmbătrânire. Potrivit studiilor făcute în ultimii ani, beta-carotenul, alături de vitamina C, Zinc, vitamina E și Cupru, poate reduce riscul de degenerescență maculară cu până la 25%.
Scade incidența cancerului, contribuie chiar la procesul de remisie în anumite tipuri de cancer și ajută la prelungirea vieții în cazurile de stadii avansate.
Beta-carotenul este un excelent antioxidant, care împiedică oxidarea celulelor şi protejează organismul de radicalii liberi. Conform studiilor, cele mai bune rezultate se obțin din asocierea beta carotenului cu coenzima Q10 și acizi grași.
Contribuie la încetinirea degradării funcțiilor plămânilor
Sinceră să fiu, habar nu am avut de acest beneficiu pentru plămânii mei de sector 1. Ați citit bine, da: plămâni de sector 1. La ultima radiografie pulmonară, doctorița m-a întrebat dacă stau în sector 1. Nedumerită , i-am răspuns că da și am întrebat-o ce legătură au capra cu varza? Răspunsul m-a nedumerit și mai mult: în sectorul 1 ar fi cea mai mare rată de poluare și plămânii mei oglindesc această situație… din păcate. Și mi-a recomandat printre alte suplimente și beta-carotenul. Apropo de medici, îmi doresc să subliniez că toate recomandările mele sunt din proprie experiență și au la bază credințele și valorile personale. Înainte de a lua orice supliment, vă rog să va sfătuiți cu doctorul vostru.
Bio-Caroten+E se prezintă sub forma unor mici capsule care conțin echivalentul a 1000 µg de vitamina A. Această doză este aproape 125% din valoarea nutrițională de referință pentru beta-caroten și este doza zilnică recomandată.
Am 29 de ani si o perioada de cațiva ani nu am avut un job, iar acum cred că am intrat într-un fel de blocaj. Am si depresie din cauza asta, nu mai am chef de aproape nimic, am tot felul de ganduri negre. Locuiesc cu parinții de cand am terminat facultatea.
Bună ziua
Sunt Radu si am 29 de ani
O perioada de cațiva ani nu am avut un job ,în timpul ăsta m-am ocupat de activități mai puțin productive din punct de vedere financiar.
Acum mi-am dat seama de greșeală si trebuie să îmi caut un job si nu știu ce să fac,unde sa mă duc,cred că am intrat într-un fel de blocaj.
Am si depresie din cauza asta,nu mai am chef de aproape nimic,am tot felul de ganduri negre,nu stiu ce se poate face în cazul meu.
Locuiesc cu parinții de cand am terminat facultatea.
Am avut cațiva ani de servici dupa care cațiva nu am mai avut.
Locuiesc într-un oras cu puține oferte de locuri de muncă.
Regret tot timpul ca nu am ramas cu colegii mei in orașul unde am terminat școala,unde sunt șanse mult mai bune,numai ca acum mi se pare ca sunt cheltuieli mult mai mari decăt atunci ,mai ales ca trebuie sa plătesc singur tot și ma gandesc ca nu voi rămane cu prea mult.
Am și impresia ca se folosesc toți de mine familia si cunoscuții.
Mă gandesc că dacă era să locuiesc singur eram alt om acum,preocupat de lucruri mai importante,fiind mai responsabil.
Ce aș putea să fac ? Dați-mi un sfat!
Mulțumesc anticipat!!
Buna ziua! Parerea mea este ca solutia care te poate scoate din aceasta situatie este la tine.In viata sunt oameni slabi si oameni puternici,oameni care vor fi dezamagiti din orice si oameni care vor depasi orice dezamagire.Avand in vedere varsta si pregatirea pe care o ai poti sa-ti gasesti un loc de munca cu siguranta,dar asta depinde de tine si de standardul propus.Tot ce vei construi in viata sa incepi de jos in sus si cu siguranta va fi ceva durabil.Este timpul sa te ridici si sa pleci de langa parinti si sa fii responsabil de viata ta.”Ce nu te omoara te intareste”.Viata e frumoasa .Mult succes!!
Zilnic, vad peste tot oameni impreuna, cupluri. Vad postari pe Facebook despre iubire si familie si relatii. Acestea imi provoaca o stare de disconfort, deoarece eu nu pot sa constientizez sau sa inteleg importanta familiei sau a relatiilor amoroase in societate.
Olga Gâdea
:
niciun beneficiu. Ba chiar mai mult, un partener si poate si un copil sau doi, ar sta in calea dezvoltarii mele personale. Singurul motiv care ma face sa inteleg oarecum relatiile romantice este acela ca dragostea este un sentiment puternic si placut, dar avand in vedere faptul ca “honeymoon phase” sau faza aceasta de dragoste deplina dureaza undeva intre 6 luni si 3 ani, ma intreb care este motivul pentru care oamenii inca raman impreuna dupa ce acest sentiment a disparut. M-am gandit si la faptul ca oamenii intra in relatii sau se casatoresc pentru ca isi doresc copii, si asta le aduce satisfactie personala…categorie unde, eu iar raman pe dinafara. Eu sunt studenta la litere in ultimul an, si frecventez in mod regulat o scoala generala unde efectuez practica pedagogica necesara, si nu am avut nicioata probleme cu copiii. Imi place sa le predau, sa comunic cu ei, si imi sunt dragi, chiar imi place sa lucrez cu prichindeii. Imi e de ajuns sa interactionez cu copiii altora, fara sa imi doresc sa am eu un copil al meu. M-am gandit si m-am intrebat multa vreme care sunt motivele pentru care alti oameni vad familia ca pe cel mai important obiectiv in viata, si de ce pentru mine nu inseamna nimic, dar nu am gasit un raspuns.
Dupa cum spuneam, nu am nimic cu familia, cu relatiile si cu copiii. Dar faptul ca sunt asa de diferita de restul lumii ma face sa ma simt exclusa, sa simt ca nu imi gasesc locul in lume, in societate. Nu am atitudinea asta fata de relatii pentru ca as fi o persoana rece…nu sunt asa. Indraznesc sa spun ca sunt o persoana iubitoare, insa iubesc in alte feluri. Ma deranjeaza cand oamenii ma intreaba de ce sunt mereu single, de parca nu as avea sentimente si emotii, pentru ca oamenii ajung la aceasta concluzie pornind doar de la faptul ca nu imi doresc o relatie. Sunt capabila sa simt afectiune si iubire, de exemplu fata de parinti. Si nu doar. Ma atasez foarte tare de lucruri marunte, cum ar fi un obiect care are o valoare personala considerabila pentru mine. Ma atasez de personaje din carti si filme. Ma indragostesc teribil de tare de artisti muzicali, pentru ca ii vad ca pe niste oameni speciali, niste “genii torturati” care de multe ori se sacrifica pentru arta lor. Ma rog, aici
cred ca am o mica problema pe plan emotional, pentru ca tind sa ma atasez foarte tare de artisti care s-au sinucis, in mare parte pentru ca simt mila si empatie fata de ei si pentru ca si eu am suferit de depresie si anxietate si stiu cum e sa iti doresti sa mori, deci ma atasez de aceste persoane celebre pentru ca oarecum pot sa empatizez cu ele si sa le inteleg durerea care au simtit-o de-a lungul vietii si care i-a determinat sa isi puna capat vietii.
Credeti ca as putea suferi de o trauma “ascunsa” in subconstient, fara sa realizez asta in mod constient? Motive nu simt ca am, deoarece nu am trecut prin evenimente traumatice in viata, am avut o copilarie frumoasa, si parintii au grija de mine, chiar daca ne certam des. Cu toate astea, am suferit si inca sufar de anxietate si depresie, fara sa inteleg de ce ma simt in felul in care ma simt. Presupun ca e pe baza de stres, pentru ca in urma cu cativa ani, am trecut prin perioade de stres intense, in principal datorita scolii si a relatiei cu parintii, si inca am perioade in care abia pot sa imi controlez respiratia din cauza stresului. Dar simt ca toata instrainarea fata de lume, pe care am mentionat-o si am explicat-o mai sus, datorita faptului ca sunt atat de diferita, ma afecteaza si ea intr-un mod negativ si contribuie la starea mea psihica deplorabila. Imi puteti da un sfat? Ce as putea sa fac ca sa ma simt mai “la locul meu” in lume si sa accept cum sunt?
Elena Savu
:
Ai putea, daca iti doresti, sa afli mai multe despre tine intr-o terapie individuala.
Liliana Popa
:
Buna ziua! Din fericire, suntem diferiti, la fel ca toti ceilalti
Tatal meu a decedat, sora mea mi-a adresat o gramada de cuvinte care m-au durut enorm, mama mea imi reproseaza ca din vina mea s-au intamplat toate, iar sotul meu este in spital, destul de grav bolnav. Plang tot timpul si ma gandesc la ce e mai rau.
buna,am nevoie de un sfat din partea dvs pentru ca simit ca sunt intr o situatie disperata..totul a inceput acum 5 luni odata cu decesul tatalui meu.dupa deces trebuia sa aiba loc o succesiune intre mine si sora mea.in dimineata cand trebuia sa ne prezentam la notar eu am intarziat doua ore din cauza unor probleme de sanatate.de aici sa dezlantuit furtuna.sora mea s a suparat foarte tare si mi a adresat o gramada de cuvinte jignitoare care m au durut enorm.pe urma au continuat problemele si cu mama mea care imi reproseaza ca din vina mea s au intamplat toate astea.bun.pe langa toate astea il am si pe sot in spital de o luna de zile destul de grav bolnav.,mentionez ca am si trei copilas destul de mici carora nu le pot explica ce s intampla cu tatal lor.efectiv simt ca am ajuns la capatul puterilor,plang tot timpul si ma gandesc la ce e mai rau,un sfat din partea dvs cred ca m ar ajuta,multumesc anticipat
Condoleante! Imi imaginez ca trebuie sa fie foarte dificil cu atatea si asemenea probleme pe cap in acelasi timp. Incercati sa le rezolvati cu rabdare cate una la rand incepand cu cele care chiar au solutie mergand spre cele mai greu de rezolvat sau care ar dura mai mult. Daca nu faceti fata, puteti discuta cu un psihiatru intr-o prima faza, pt ca se poate transforma foarte usor intr-o problema medicala. Tineti-va tare! Succes!
Am fost crescut de un tata narcisist. Imi doresc sa nu il mai vad niciodata, dar ma simt vinovat si pana la urma tot ajungem sa ne vedem.
M-a pus serios pe ganduri in ultimul timp ideea ca am fost crescut de un tata narcisist. Si asta mi-e si intrebarea.
Sincer sa fiu, mi-e greu sa disting realitatea: cat la suta sunt laudele lui despre cat de bine m-a crescut si cat de mult e pornirea / “ura” mea fata de el.
Din exterior – toata lumea e de acord ca am fost tinut “din scurt”, respectiv ca a fost sever. Si is constient ca is inca anxios social – lucrez la asta.
Ce trasaturi ale lui m-au pus pe ganduri au fost:
* reactii foarte violente/intense la cea mai mica parere in contradictoriu – la nivelul absurd
* faptul ca niciodata nu m-a ascultat (maxim, 5 secunde – apoi se pierdea in televizor, sau incepea doar el sa povesteasca)
* competitie intensa vis-a-vis de mine, in special in prezenta altora – in care el iesea foarte bine, iar eu ma simteam umilit
* o efort/dorinta de a domina – a fi el primul/cel destept, cel diferit
* cand vorbeste (in general in prezenta altor persoane) – nu imi dau seama ce e real din ce zice – i-am surpins diverse contradictii (versiuni opuse ale aceleiasi povesti)
* mi-e jena sa fiu cu prietenii in prezenta lui – pentru ca monopolizeaza toata discutia, vorbeste doar el, da sfaturi si se lauda cu ce a facut + pozari in si despre talentele si reusitele lui – si cum le stie pe toate.
* in afara de discutii lungi si sfaturi date de sus, senzatii de umilire/luat peste picior constant, certuri/urlat si cateva batai – mi-e greu sa-mi amintesc altceva vis-a-vis de el.
De cele mai multe ori imi doresc sa nu-l mai vad niciodata, dar cand ma contacteaza ma simt vinovat, probabil caut afectiunea neoferita vreodata si simt ca ar trebui sa am grija de el si sa nu il supar – si pana la urma o data pe saptamana tot ajungem sa ne vedem..
E important cum il etichetezi pe tatal tau sau ce poti face tu pentru a avea o relatie hranitoare afectiv cu parintele tau?
Bună dimineaţa. Ai încredere în intuiţia ta, ai identificat cu claritate trăsăturile care l-au împiedicat pe tatăl tău să-ţi împlinească nevoile de bază şi să îţi ofere o conexiune emoţională sănătoasă, de-a lungul copilăriei. Din păcate, părintele narcisic tratează copilul ca o extensie proprie şi nu ca pe o persoană, ceea ce înseamnă că nu vei primi mai multă hrană emoţională de la el niciodată. Eu am mama cu această tulburare şi sunt de câţiva ani în procesul terapeutic personal, pentru a vindeca tot ce s-a strâns. Îţi recomand călduros o psihoterapie, este un drum anevoios dar rezultatele vor fi binefăcătoare
Traieste-ti viata prezentul, sport, psihoterapie.
E observabil ca il caracterizeaza niste trasaturi narcisistice. Se poate ca acest comportament sa derive din faptul ca a provenit dintr–o familie, dintr-un mediu in care s-a pus presiune asupra lui si care i-a minimizat orice reusita(de aici nevoia de a iesi invingator din orice disputa, si de-aici nevoia de a se lauda). Asadar ,imprejurarile in care a crescut, coroborat cu gestionarea deficitara a emotiilor, i-au sadit niste complexe, frutrari, care l-au facut sa-si modeleze o astfel de personalitate. Plecand de la aceste lucruri, tu trebuie sa intelegi ca el e o persoana cu probleme, e posibil sa nu realizeze ca afecteaza persoanele care tin la el si la care tine. Atitudinea lui dictatoriala ,egocentrica si obsesiv impulsiva il fac sa fie repulsiv pentru ceilalti,iar faptul ca se crede special este un mecanism de aparare pentru faptul ca si el observa persoane care se simt deranjate de modul sau de exprimare. Solutia ar fi sa constientizeze situatia in care se afla, dar e greu.
Mult mult curaj! Asa cum s-a scris mai sus un proces terapeutic te-ar ajuta. Mai mult, iti recomand cartea- Simbioza si autonomia-; vei reusi sa intelegi anumite aspecte, care sper….te vor ajuta! Numai bine!
Simbioză și autonomie. Traumă și iubire dincolo de complicațiile simbiotice
Se pare ca cel mai des se intampla ca cei care nu se pot separa emotional de parintii lor, sunt acei copii care nu au primit de la acestia afectiunea de care aveau nevoie ca si copii. Nu este de mirare ca intampini dificultati in a te separa de tatal tau care are certe caracteristici narcisice si care pare a fi in competitie cu toata lumea. Iti recomand, ca si colegii mei, sa apelezi cu incredere la psihoterapie si sa citesti cartea “Plecarea de acasa”, de la E.Trei.
Angajez insotitor pentru fetita diagnosticata cu autism – Bucuresti (cartierul Militari)
Cautam persoana rabdatoare, iubitoare, cu intelegere fata de copiii cu nevoi speciale cu/fara experienta in lucrul cu copiiii (care vrea sa invete si sa se formeze), pentru a insoti o fetita de 7 ani jumatate diagnosticata cu autism. Se asigura informare si suport in lucrul cu copilul. Constituie un avantaj studiile de specialitate, dar nu sunt obligatorii.
Lucrul se va face la domiciliu: sector 6, Bucuresti, cartierul Militari.
Program zilnic: orele 12.00-16.00.
Contact: 0724.29.59.56
Va multumim!
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
