Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Am 14 ani. Părinții mei se ceartă încontinuu, iar eu plâng în fiecare zi. Mi-e frică că o să se despartă și că nu o să mai fiu cu sora mea mai mică. Mereu se ceartă în fața noastră și când îi aud îmi vine să mor.

09 august 2019
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
Sunt fată și am 14 ani. Părinții mei se ceartă în continuu, iar eu plâng în fiecare zi. Mi-e frică că o să se despartă și că nu o să mai fiu cu sora mea mai mică. Mereu se ceartă în fața noastră și când îi aud îmi vine să mor. Habar nu am ce să fac, mama plânge și ea, tată abia că mai vorbește cu ea… Nu mai pot.
  • Georgiana Cristina Grigore
    Georgiana Cristina Grigore Mergi la consilierul de la scoala ta si vorbeste cu el. Tine un jurnal la care ai acces doar tu si scrie tot ce simti acolo…
  • Cristina Tacaciu
    Cristina Tacaciu Incearca sa apelezi la un alt membru de incredere din familie, unchi, matusa, bunci etc , sa discutati impreuna cu parintii , sa afle si ei cat de mult de afecteaza certurile lor. Imi pare rau!
  • Dan Cârlea
    Dan Cârlea Adultii, cand se cearta, se transforma si ei in niste copii sau adolescenti. Atunci pot sa spuna lucruri pe care de fapt nu le cred, sau sa arunce diverse invinovatiri in jur, desi problemele sunt numai ale lor.
    In realitate rareori fratii sunt despartiti de un divort. Ai primit sfaturi foarte bune pana acum, daca aveti psiholog scolar poti incerca sa vorbesti cu el, de asemenea cu o ruda intelegatoare.
    Daca parintii au ajuns sa nu se mai inteleaga (si asta e dreptul lor, relatiile dintre oameni, ca si oamenii insisi, se schimba), atunci poate reusesc sa nu se mai certe de fata cu voi si sa-si rezolve problemele lor de adulti altfel.
  • Georgia Georgia
    Georgia Georgia Eu consider ca e nevoie de ajutor din afara. Parintii uneori inteleg efectul negativ produs de comportamentele lor si totusi Nu se pot controla de multe ori. Eu recomand sa vorbesti Cu psihologul scolii,prietenii tai,prietenii familiei,rude si Cu oricine te simti in largul tau. Imi.pare rau dar sa stii ca sunt solutii.
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia | Etichete: , ,

De mica am fost abuzata de mama mea, mi se dadeau somnifere pentru ca nu dorea sa ma auda plangand sau eram lasata sa cersesc mancare pentru ca nu voia sa gateasca, spunand ca este bolnava, desi nu se ducea la doctor sau urma tratament. Am avut multe tentative de suicid.

06 august 2019
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Buna, eu sunt Ana si am 22 de ani. Sunt din olt și acum locuiesc in ungaria. De mica am fost abuzata de mama mea, mi se dădea somnifere pentru ca nu dorea să mă audă plângând sau eram lăsată pe strada sa cerșesc mâncare pentru ca nu voia să gătească spunând că este bolnavă desi nu se ducea la doctor sau urma tratament. Tatăl meu a fost șantajat de ea pentru a pleca de unde toți 3 locuiam cu mama tatălui meu care nu se înțelegea bine cu mama mea. Ne-am mutat în orașul natal al mamei si acolo am locuit cu sora ei care are si ea o fata. Am fost abuzata de către acestea ani de zile, verișoara mea obișnuia să mă atingă in zonele intime apoi sa ma bată din diferite motive. Pe la 8 ani am fost trimisă sa ajut un om din piața care lucra cu mama, sa zugrăvesca însă a acesta a încercat să mă violeze. Am scăpat fara a păți nimic totusi. Pe la 12 ani mi-am intalnit frații pentru prima oară, copii mamei din prima căsătorie. Cand mama a plecat in bulgaria cu amantul ei pentru câteva zile, am fost lăsată în grija fratelui mijlociu. Acesta m-a înfometat, batut si violat. Cand mama s-a întors acasă, si tata si sora mamei fiind prezenți acolo, le-am spus ce s-a întâmplat. Ei nu m-au crezut desi eram plina de vanatai. Văzând că nimeni nu ma crede am vrut să imi pun capăt zilelor si m-am inchis in baie sa beau clor, pana la urma au spart usa si m-au scos de acolo, mama batandu-ma spunând că fac asta pentru atentie. De atunci au urmat nenumarate abuzuri fizice si verbale, eram acuzată de mătușa mea ca am conturi pe site-uri pentru adulți desi eu nu aveam calculator, mi se spunea că sunt satana si am sa imi omor mama, ca ma îmbrac precum o femeie usoara etc. În toți anii ăștia am dezvoltat o depresie mare. Am cerut sa fiu dusă la psiholog, am fost odata dusă doar dar după ce mama a observat ca vorbesc despre abuzuri si despre tata care bea, mi-a interzis sa ma mai duc sau sa imi plateasca sedintele. Asa ca am ajuns ca dupa fiecare ceartă cu ea, sa iau pastile pentru ca nu mai suportăm ce auzeam sau simteam. De multe ori imi spunea sa ne sinucidem impreuna deoarece ea se împrumuta la camatari. După o ceartă cand am luat pastile, mi-a spus sa mor ca ma va plânge o luna apoi ma va uita si nimănui nu ii va pasa de moartea mea. Tin sa precizez ca nu am fost dusă la doctor niciodată si nu stiu nici ce grupa de sânge am.. a refuzat să mi se faca si card de sănătate. Din cauza certurilor, nu ma mai puteam concentra pe studii, plângeam la scoala sau mi se făcea rau pentru ca nu puteam dormi nopțile asa ca am lipsit o mare parte in liceu si ca rezultat am picat bac-ul. După ce am picat examenul de bacalaureat, am fost forțată de ambii părinți sa plec pe vapor unde tatăl meu lucreaza pentru a aduce un venit si sa ii ajut cu datoriile. Zilnic eram sunata De mama ca sa ii confirm cand salariul meu intra. Stresul fiind prea mare, ma accidentam mai mereu si am fost dată afară. După ce am venit în țară, mama mea m-a pus sa cer bani unui marinar de pe vapor mințind ca sunt gravidă si ca am complicatii. Stătea mereu in camera mea, nu ma lasa sa ies sau sa vorbesc cu cineva pana nu ii arătăm că acea persoană trimite bani. Refuză să mă lase să mănânc sau dorm stând mereu acolo tipand la mine si zicând că e bolnavă si are nevoie de bani. Pana la urma a scăpat de camatari. După această perioadă, starea mea s-a agravat. Am cerut sa ma duc la un psihiatru sau sa ma duca la un sanatoriu deoarece ma simteam in pericol si nu mai făceam fata tensiunii din casa. A refuzat să fiu dusă la sanatoriu însă am fost dusă la un psihiatru. Acesta a confirmat cauza problemelor mele, aceasta fiind traumele din copilărie care continuau să apară. Am fost diagnosticata cu tulburare bipolara si depresie majoră cu psihoză si mi s-a prescris 4 medicamente. Nu le retin numele însă stiu ca un medicament se numea Quetiapina Teva. Am luat tratament timp de 5 zile, în a 5-a zi am avut un atac de panica deoarece ea continuă să mă insulte sau sa ma certe si am sunat psihiatru, Acesta mi-a recomandat sa întrerup tratamentul si sa revin la cabinet. Am întrerupt si am avut stări fizice foarte urâte, vomitam mult si eram ametita si slăbită. Am cerut sa fiu dusă la spital si supravegheată medical însă mama a refuzat si a refuzat să revin la cabinet. Pe la 20 de ani, aceasta a aflat că este bolnavă de ciroza si hepatită c. Refuză si acum sa faca tratament, face foarte des analize de sânge si are trombocitele 45(din cate am inteles sunt oameni cu 7 care trăiesc foarte bine) si spune ca este pe moarte de atunci. Anul trecut in vara eu mi-am gasit pe cineva si am parasit romania. Mama continuă să mă sune spunând că moare si ca vrea sa se mute in alta parte si mi-a cerut sa facem credit sa o ajutam si am facut. S-a ajuns la suma de 11 de euro pe care i-am dat-o si totusi nu a investit nimic in tratament desi am insistat să o facă. Ultima vizită a fost de crăciun unde au fost certuri multe. Le am înregistrate pe telefon. De atunci eu am întrerupt legatura cu ea pentru ca ma simteam rau. Din decembrie nu pot sa dorm noaptea si daca reusesc sa dorm am coșmaruri cu ea. Am atacuri de panica foarte dese sau cand ma gandesc la ea am stări de voma si disconfort, simt presiune pe piept si un gol în stomac. Din cate m-am interesat, ea este narcisistă. Am incercat sa iau legatura cu tatăl meu despre asta si i-am cerut ajutorul. Am fost sfătuită să comunic cu ea totusi si am incercat însă tot ajungeam la ceartă. După ultima ceartă am blocat-o pe orice retea de socializare si i-am blocat si numarul de telefon însă o punea pe sora ei sa imi dea mesaje pe facebook cum ca mama e pe moarte si vrea sa ma audă 2 secunde. I-am spus sa sune la salvare daca lui mama ii este asa de rau însă această a inceput sa ma acuze ca vreau ca mama sa moara si ca sunt un monstru, fata rea etc. Pana la urma am sunat si nu avea nimic. Doar analizele ieșite prost cu trombocitele scăzute.. i-am spus cum ma simt si ce problema cred ca are însă această a trimis-o iar pe sora ei care a inceput iar sa ma insulte si acuze de tentativă de omor. Am incercat sa explic situatia si am spus ca am consultat un medic in budapesta și reiese ca am CPTSD si ca am nevoie sa fiu lăsată în pace si ca nu sunt in stare sa ma mai cert. Am blocat-o si pe ea. La ceva timp , tata fiind in concediu, mama imi da mesaj de pe telefonul lui spunând că este in spital. Am sunat ca sa vad ce se intampla iar aceasta a inceput sa tipe la mine spunând că de ce îmi pasă de tata si de ea nu. I-am spus că nu este cazul să ne certam și să imi spuna cum este tata. A refuzat si a inceput sa ma insulte si acuze. Am luat-o să înceteze si sa imi spuna cum se simte tata, a continuat să dea si pe difuzor si sora impreuna cu sotul ei spuneau că sunt nebuna si ca imi omor mama. Pana la urma am cedat si am inceput sa plâng si sa tip la ea spunandu-i ca nu este normal ce face, tata fiind in spital. Am sunat la spital pana la urma unde mi s-a spus ca a avut doar o durere de cap. După am fost sunata iar de ea si a spus ca din vina mea a avut atac de inima,după ca a avut atac de panica pentru ca nu venea salvarea, ca a avut atac de panica din vina mea si tot asa…. Am 4 ore înregistrate unde ma acuza de multe chiar si de prositituie si ma blesteama sa mor si eu si viitorul meu sot, ma insulta cu un vocabular murdar, spune ca daca vin in romania am sa fiu bătută sau ca va spune lumii ca sunt o drogata. Am fumat marijuana o singura data si i-am spus de asta, cand eram in romania si nu stiam cum sa mai scap de starea de depresie. Am spus ca regret ce am facut si nu am mai consumat de atunci. Se poate testa… in timp ce era cu mine in apel de pe telefonul lui tata, isi suna prietenele spunând că eu o urmăresc si o sun si ca ma iau de ea. A refuzat să mă lase să vorbesc cu tatăl meu si pana la urma acesta mi-a dat mesaj spunând că vor lua măsuri legale pentru ca vreau sa o omor. Eu le-am oferi cai amiabile de comunicare si m-au refuzat continuând să mă amenințe si insulte. Am dovezi unde amândoi fac acest lucru si alte fapte penale precum înșelătorie, furt, șantaj. Acum refuză să mă lase să imi recuperez documentele, bunurile si animalul de companie care se află în apartamentul unde ei stau cu chirie. Ma amenință că le va da foc sau ca imi va da animalul de companie. Toată situatia asta mă afecteaza foarte mult. Am avut multe tentative de suicid si inca am însă sunt conștientă ce se intampla si voi lua măsuri legale cu speranta ca toata drama asta va lua sfârșit… acum tatăl meu ma acuza ca sunt drogata si eu sunt o narcisistă paranoică. I-am explicat de multe ori cum ma simt si prin ce am trecut, pana sa ajunga la spital, spunea că imi este alături, Acum spune ca fac asta pentru bani desi nu i-am cerut nimic. Credeti ca am procedat corect prin a încerca să comunic sau ar trebui doar sa nu mai permit nicio formă de contact din partea lor? Multumesc!
  • Irina Alexandra Cristescu
    Irina Alexandra Cristescu Mergeti cu politia sa va luati documentele. In rest… Taiati orice discutie cu ei. Nu veti ajunge la niciun consens cu ei
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu asa cum ai descris lucrurile nu imi pot imagina carui nivel de suferinta a trebuit sa faci fata atatia ani. Recomandarea mea este sa discuti cu iubitul tau (care sper ca este cea ai nevoie) sa te sustina si el daca este nevoie, consulta un psihiatru si incepe o psihoterapie. Daca lucrurile sunt asa cum ai scris, a continua legatura cu familia ta nu are cum sa duca la ceva bun. Sunt sigur ca stii ce ai de facut si nu pot decat sa te incurajez sa incepi. Curaj, se poate!
  • Popescu Alexandra Georgiana
    Popescu Alexandra Georgiana Nu este de iertat fie mama ,fie tata, inca imi pari foatre naiva..si tot te manipulează. Fi libera ,fi singura..invata si nu lua exemplul lor. Pe viitor o sa fi mama , nu asa trebuie sa fi pentru copilul tau..eu stari de panica. Si am fost rau .din cauza unui accident, dar in preajma copiilor. sunt alt om.
  • Alina Cobzariu
    Alina Cobzariu Cel mai bine ar fi sa-ti iei actele si animalul de companie si apoi sa interupi orice contact cu ei,să mergi la psihoterapie și apoi cand vei fi bine să incerci să nu depinzi de nimeni,cel putin financiar.Ai curaj si vei iesi din acest haos.
  • Ilius-Olariu Ana-Maria
    Ilius-Olariu Ana-Maria Este cumplit prin ce ai trecut și extrem de traumatizant. Îmi pare rău că aceasta este realitatea ta, dar acum ești un om adult și observ că și inteligent, cu multe resurse să te refaci. În primul rând întrerupe orice contact cu mediul acela toxic care te atrage mereu în joc (mama în principal). Apoi urmează un proces lung de psihoterapie, posibil asociat și cu tratament psihiatric întrucât traumele pe care le-ai trăit te pun în mare risc dacă nu sunt integrate în mod sănătos. Nu vei uita nimic, dar poți învăța să trăiești cu un trecut urât lăsat în urmă învățând să trăiești liniștită prezentul iar prin tot ce faci în prezent sa îți aperi viitorul. Din felul cum scrii și te exprimi ești un om valoros și meriți să ai parte de lucruri frumoase. Copiii nu au decât ce le dau părinții, dar că adult îți poți face singură darul unei vieți diferite. Singură sau alături de oameni lângă care să te simți acceptată și în siguranță. Sper ca viitorul soț să fie unul dintre acești oameni suport și nu un abuzator nou după modelul de viață trăită cu care te-ai obișnuit. În tot cazul obligatoriu psihoterapie și cât mai departe ține mama! Succes!
Postat în Depresie, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia, Sinucidere | Etichete: ,

Parintii imi spun: “tu esti proasta familiei, nu o sa ajungi nimic, o sa ajungi un gunoi si un WC public”. Treptat, mi-am pierdut increderea in sine, nu am curaj sa faca nimic, ma consider inferioara tuturor.

03 august 2019
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
A fost o data ca niciodata o fata de 18 ani ce isi cauta drumul in viata. Era in clasa a 11-a. A intrat la liceu cu gandul ca va ajunge mare medic(cel mai bun liceu din oras). Cu timpul, lucrurile s au schimbat, fata a devenit realista si si a dat seama ca nu e potrivita pentru asa ceva. In clasa a 11-a a decis sa mearga spre “Farmacie”, ceva si mai greu, multa chimie. A facut pregatire in cel de al doilea semestru cu gandul ca va reusi. Apoi a inceput calvarul, o data cu inceperea vacantei. Mama fetei a trebuit sa fie operata pentru ca suferea de colica biliara, mai precis “avea pietre la fiere”. Dupa operatie, absolut toata lumea invinuia fata ca din cauza ei maica-sa a suferit (din cauza ca a cheltuit banii cu pregatirea ei). Aceste reprosuri s au adunat zi de zi, culminand cu o depresie si plansete seara de seara.
La inceputul clasei a 12-a s a decis sa aleaga un regim mai strict si sa fie cat mai departe de casa si a ales sa mearga la “Academia de Politie”. Din nou, acasa multe reprosuri cu legatura la banii pe care i au risipit “pe fundul ei, degeaba”. S a inchis in suflet, nu a mai vrut sa vorbeasca cu nimeni, de prieteni nici nu mai e cazul sa discutam, pentru ca ei iesisera din ecuatie inca din vara, pentru ca ei ieseau la terase, dar fetei ii era rusine sa mearga, pentru ca ii era frica sa le ceara parintilor, caci voia sa evite orice cearta. Si cum spuneam, fata s a inchis in bula ei unde cu greu intra cineva, de aceea nu a intrat nimeni. Fata a cazut intr o depresie puternica, fiind alimentata de reprosurile zilnice si injuraturile la adresa ei, din partea colegilor si parintilor. A ajuns sa fie batuta pentru ca tacea, sa fie facuta de ras in fata oamenilor, pentru ca parintii o considerau o nebuna ce avea nevoie de psihiatru si o internare la spital, pentru ca nu dorea sa discute cu nimeni. Pe la spatele ei s au aranjat lucruri, dorindu se ca fata sa fie pacalita sa mearga la psihiatru, dar nimeni nu discutase cu ea calm, toti doar tipau la ea “de ce taci?” ( in gandul ei: “pentru ca nu mai suport cearta si tipete”, dar nu avea curajul sa zica). Treptat, fata si a pierdut increderea in sine, nu avea curaj sa faca nimic, se considera inferioara tuturor, totul, din cauza parintilor, dar nu a avut curajul niciodata sa le zica acest lucru. Fata a renuntat la orice vis al sau cu gandul ca nu va reusi niciodata, asa cum ii spuneau parintii mereu, jignind o si adresandu i cuvinte urste mereu. Isi dorea doar sa plece, sa poata macar uita, ca de iertat, niciodata nu va reusi. Fata vrea sa se angajeze, sa se mute si sa si croiasca drumul in viata singura, dar iarasi este traumatizata de cei care trebuiau sa o ajute: “proasta familiei tu esti, nu o sa ajungi nimic, o sa ajungi un gunoi si un wc public”. Cuvinte care nu sunt adevarate; caci fata e inchisa si nu comunica cu nimeni. Mama ei spune acest lucru despre ea, dar nu stie ca fata a vazut pe telefonul ei mesaje cu un alt barbat, un fost coleg de scoala cu care s a vazut pe ascuns si si au yransmis ca “s au simtit foarte bine si le a fost dor unul de altul”. In prezent, fata isi cauta de munca si spera sa scape de calvar cat mai repede, isi doreste, totodata sa urmeze o scoala postliceala de asistent de farmacie, ca sa se intretina singura. Aceasta fata, sunt eu. Toate intamplarile sunt reale. Si trec printr un impas mare, am nevoie de sfaturile voastre! Va multumesc!
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu Nu ceea ce spun ceilalți despre tine te definește. Ai reusit sa rationalizezi foarte bine natura problemelor tale si asta demonstreaza ca esti inteligenta si puternică. Nu te mai închide în tine, nu mai fugi de oameni, iesi in lume si indeplineste-ti visul. Vremurile grele nu tin la nesfârșit. Ai putere în tine cat pentru cinci.
  • Ioan Denisa Elena
    Ioan Denisa Elena Trebuie sa mergi la psiholog sa te rupi de familedar trebuie sa vb cu cineva de specialitate parca ma vad pe mine la varsta ta pana la urma am ajuns in spital ori pe vremea mea era cam nu mai vreau sa imi aduc aminte si acum la 65 ani am probleme primavara toamna in general cand sunt depasita de evenimente un dr. Mi a spus ca m am nascut intr un secol gresit p
  • Mrl Scarlat
    Mrl Scarlat Buna! Deja esti pe drumul cel bun, prin constientizarea problemelor si pt determinarea de a ajunge sa fi independenta financiar. Un psihoterepeut sa poate ajuta sa asimilezi intr-un mod sanatos experiențele pe care le-ai descris. Ai o baza sanatoasa si un arsenal de resurse infinite pt a depasi orice obstacol. Mult succes! :)
  • Mercean Elena Roxana
    Mercean Elena Roxana Buna draga mea. Regret ca trebuie sa treci prin asta. Iti zic sigur ca nu esti nebună nici proasta nici wc public. Treci prin multă suferință și nu știi cum să faci față. Sincer toate momentele dificile prin care ai trecut te-au facut sa te închizi și sa exprimi suferință in felul tau. Parca ma vad pe mine la 18-19 ani cand părinții imi ziceau ca o sa ajung o curvă si ca femeile numai din asta traiesc. Vb tatălui meu. Încă sunt afectată. Dar iti pot zice am un job si un soț minunat. Am o familie iubitoare . O familie pe care eu cu sotul meu am construit-o. Pe mine ma ajutat terapia dar si ma mai mult ma ajutat despărțirea de casa in care am trăit. O dată plecată am înflorit.
    Eu cred ca tu ai nevoie sa fii ascultată și sa vb cu cineva. Sincer felul în care scrii e deosebit. Ai un talent minunat. Acum tu nu mai incredere in tine si nu ca vreau sa ar8nc6in părinții tăi dar ti-au stirbit încrederea în tine și acum tine de tine sa o recuperezi. Trebuie să cauti adânc în sufletul tau si o vei gasi. Ai puterea necesară pt a merge mai departe. Ai puterea să faci ceea ce iti doresti . Eu te încurajez sa vb cu un terapeut. Te va ajuta. Esti o persoana minunata care acum suferă. Dar suferință uneori ne face mai buni mai empatic si tu profită de asta. Esti MINUNATĂ
  • Dora Dan
    Dora Dan Esti o fata desteapta si puternica.Daca tu nu iti vrei binele si nu lupti ptr.el,atunci cine? Nu te lasa ,,ingenuncheata” tocmai de cei care ar trebui sa te sprijine sa poti sta pe ,,picioarele” tale. Daca ei nu vor sa contribuie deloc la succesul tau,nu-i lasa sa aiba un aport,nici la insucces. Tot ceea ce faci in viata,faci ptr.tine si ptr.binele tau.Hai! Stiu ca poti! Mult succes!
  • Mirela Almajanu
    Mirela Almajanu Lupta, draga mea! Ai o viata înainte, esti tânăra si curajoasă si minunata pt ca ai descris tot ceea ce te macină aici, în fața noastră! Nu multi ar face asta! Urmează ti visele si fii ceea ce ti doresti sa fii! Uneori iti sunt mai aproape străinii decât familia! Asta nu trebuie sa te împiedice să fii asa cum iti doresti! Ai incredere in tine , nu in niste vorbe ! Poti fi tu si atat! Inceputul va fi greu , dar vei trece cu bine! Cauta soluția si pune o in aplicare! Succes!
  • Muscuri Odette
    Muscuri Odette considera ca ai fi ramas orfana si trebuia sa iei decizii pentru viata ta… daca ai incredere in tine si vei spune fara jena , fara insa sa jicnesti, ce-ti doresti, ce te deranjeaza, vei invata sa si comunici si sa iei decizii… ai putea cauta un psiholog clinician care are contract cu Casa de Asigurari de Sanatate, – sunt clinici cu psihologi care au serviciile decontate de CAS.
  • Irimia Daniela
    Irimia Daniela Ai inceput cu ,,A fost odata…”!Din toata inima iti doresc sa-ti scrii povestea cu final fericit,sa poti ierta si sa-ti doresti sa-ti implinesti visele chiar si departe de cei ce ar fi avut datoria sa te sustina. Ai incredere in tine, fata desteapta si roaga-te pana cand ai sa poti gasi un psihoterapeut care sa te ajute!
  • Alexandra Ghiran
    Alexandra Ghiran cred ca fata va continua sa exploreze variante, sa experimenteze activitati si atitudini noi… realizand ca tot ceea ce i se intampla este normal..ca a avut si are in continuare dreptul sa isi caute fericirea, sa se razgandeasca, sa greseasca, sa reuseasca…

    psihologii descriu adolescenta, tineretea ca pe o perioada a cautarilor, a schimbarilor, a riscurilor, toate ducand spre maturitate, independenta, desprindere de parinti..zborul din cuib.

    cred ca fata din poveste este gata sa isi intinda aripile si sa zboare…si daca va cadea de cateva ori si o va durea, va stii ca doar astfel aripile ei vor fi suficient de puternice sa o duca oriunde va decide

  • Raluca Maria Diaconu
    Raluca Maria Diaconu Nu numai un psiholog ci mai degrabă un psihoterapeut te poate ajuta! Capul sus, nu te lasa injosita și umilita de NIMENI! Nici măcar de părinții tăi!
  • Vicovan Mirela
    Vicovan Mirela Poate te ajuta cartea lui Dr Dain Heer ,,Fi tu, schimbă lumea,, Editura For You
    Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, text şi cadru apropiat
  • Olga Gâdea
    Olga Gâdea RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: “Buna ziua! Va multumesc pentru ca mi ati oferit incredere in mine ca pot reusi, nu am mai auzit asemenea cuvinte frumoase de foarte mult timp. Va multumesc inca o data pentru tot!”
Postat în Depresie, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia | Etichete: , ,

Peștele poluat din farfuriile românilor – cum poate ajuta seleniul

01 august 2019

Sute de tone de pește toxic au ajuns pe mesele românilor, expunând oamenii la metale grele cum ar fi mercurul. Peștele este, de asemenea, o sursă bogată de seleniu, un micronutrient care este esențial pentru sănătatea organismului și are un efect protector asupra celulelor umane.
Continuați să citiți și aflați de ce aveți nevoie de mai mult seleniu dacă sunteți expus la mercur.

Peștele este ca o sabie cu două tăișuri: pe de o parte conține o serie de vitamine și minerale esențiale, care sunt importante pentru sănătate. Pe de altă parte, atunci când consumăm pește, ne expunem la metale grele, cum ar fi mercurul. Acest compus neurotoxic potențial dăunător este asociat cu leziuni cerebrale, deci este destul de tulburător faptul că sute de tone de pește din apele poluate au ajuns pe piața românească, așa că acum Direcția de Sănătate Publică și Ministerul Sănătății analizează situația.

Micronutrientul care contracarează mercurulianlp-zegel

Peștele, în special cel gras, cum ar fi heringul, macroul și somonul, conține, de asemenea, seleniu, un micronutrient care este esențial pentru sănătatea umană. Dr. Nicholas Ralston, biochimist și biolog care lucrează la Universitatea din Dakota de Nord, SUA, explică modul în care seleniul se leagă de mercur și formează un compus inert numit seleniat de mercur. Acest lucru este foarte util, deoarece mercurul astfel “încătușat” nu este în măsură să acționeze asupra țesuturilor corpului.
Dezavantajul este că seleniul folosit în acest proces de legare nu mai este capabil să asigure suport diferitelor proteine dependente de seleniu (selenoproteine), necesare pentru: apărarea imună, producția de celule spermatice, funcția tiroidiană etc.

Europenii nu dispun de seleniuianlp-zegel

O dietă zilnică echilibrată, cu surse bune de seleniu, cum ar fi peștele (dar și fructele cu coajă lemnoasă, cerealele integrale și carnea), este foarte importantă pentru a obține seleniul necesar pentru organism.

Dar conținutul natural de seleniu din terenurile agricole din Europa este relativ scăzut, existând o cantitate mai mică de seleniu în culturile europene comparativ cu culturile din Statele Unite ale Americii și Japonia.

Suplimente alimentare cu seleniu cu biodisponibilitate bună

O modalitate bună de a face față acestei situații este să luați un supliment alimentar precum SelenoPrecise. Această drojdie organică de seleniu este dezvoltată special pentru compensarea conținutului scăzut de seleniu din dieta europeană. Studiile arată că 88,7% din conținutul de seleniu din SelenoPrecise este absorbit în sistemul digestiv, ceea ce îl face unul dintre cele mai biodisponibile preparate pe bază de seleniu de pe piață.

Citiți mai multe aici
Citiți mai multe aici

Mai multe informații despre peștele contaminat apărut pe piața din România găsești aici: stirileprotv.ro/scandalul-pestelui-contaminat-cu-plumb-sau-mercur

Articol preluat de pe: pharmanord.ro/peste-poluat-cum-poate-ajuta-seleniul

 

Postat în Afectiuni fizice | Despre fizic | Etichete: , , , ,

Sunt socat, revoltat de oribila crima din Caracal. Nu se poate face ceva astfel incat aceste specimene sa fie date in vileag de cetateni si duse la psihiatrie?

31 iulie 2019
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Buna ziua ! La fel ca toti, sunt socat, revoltat de oribila crima din Caracal. De cate ori vad asemenea cazuri, ma revolta si ma tot intreb : oare chiar nu se poate face ceva ca aceste specimene sa fie date-n vileag de cetateni, duse la psihiatrie ? Sincer sa fiu, cunosc si eu de-a lungul existentei mele, destui oameni pe care-i vad, simt ca fiind nebuni, psihopati, ceva in neregula cu ei : de la cadre didactice, profesori universitari, oameni cunoscuti sau chiar de pe strada necunoscuti ! Sincer daca as avea aceasta putere, pe toti i-as lua la puricat mai ceva ca pe vremea Securitatii. Degeaba mai spun si eu cateodata ca X-ulescu e nebun, ca nu mi se pare normal, cred ca are probleme psihice ca NU ma baga nimeni in seama. Eu cred ca noi societatea civila avem o grava problema, problema de mentalitate in sensul ca nu actionam, lasam totul asa la voia intamplarii ,,da-i pace ca-i nebun, asa e el”. Eu nu cred ca asemenea specimene nu pot fi date-n vileag, deoarece sunt extrem de multe. Chiar asa nu-ti poti da seama ca o persoana are probleme ? Cat de idiot, handicapat poti sa fii ? Ma revolta oamenii care spun acum ca il cunosteau ca fiind retras, violent, ciudat, avea o privire de diavol si….. nu au actionat in nici un fel ! DE CE ?? Ar trebui si ca voi psihologii/psihiatrii sa faceti ceva, sa obligati la controale psihologice/psihiatrice pe toti, faceti acest efort !!! Ar trebui sa urmeze o perioada in care sub anonimat oamenii sa denunte posibile persoane pe care le vad/considera ca fiind nebune, psihopate, cu probleme psihice doarece POATE ca chiar au probleme grave ! Sincer eu as fii primul care as face acest lucru, in cazul ca se va da o asemenea lege, ordonanta. Credeti ca daca o sa fie asa, se va rezolva ceva?
Am dreptate in tot ce am spus ?
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu va inteleg furia si sunt sigur ca si altii simt acelasi lucru. Din punctul meu de vedere este o problema a statului, carae sta. Pana nu ne trezim din propria indolenta si alte trasaturi de ‘calitate’ nu o sa se intample nimic. Va spun din experienta concreta ca sanatatea mintala NU este o prioritate pt “Statul Roman”. Noi, specialistii in sanatate mintala, incercam sa ridicam nivelul de constientizare al populatiei insa fara un efort sustinut pe termen lung si dublat de autoritati, efectele sunt aleatoare. Noi inca, la nivel de populatie, mai spunem: ‘cum sa merg eu la psihiatri/psiholog?! Ce? Sunt nebun?!’. Eu inteleg ca este si o defensa naturala insa cu cat lasi mai mult anumite probleme psihice sa continue, cu atat se agraveaza si au consecinte din ce in ce mai severe. Trebuie sa ne educam in privinta igienei mintale si sa o punem in practica; se poate!
    • Mercean Elena Roxana
      Mercean Elena Roxana Eu vb din experienta proprie lumea in ro te blameaza….Iti este rusine sa spui ca ai o boala de natura psihiatrica. Esti arătat cu degetul . Nu p0ti spune ca mergi la psiholog, dapai la psihiatru. Cu toate ca avem acelasi randament ca ceilalti. Eu una sunt un astfel de caz. Am un job full time imi fac treaba foarte bine am o căsnicie reusita si totusi nu pot vb cu cei din jur despre cum sunt eu uneori. Sunt arătată cu degetul chiar de prieteni si toți cred ca e un moft starea mea. Nu nu este un moft este o boala ca oricare alta. Însă statul nu vine in ajutorul sub nici un fel pt integrare. Am norocul ca imi pot permite să merg la un psihoterapeut am norocul ca am un soț care ma susține. Însă statul imi pune numai piedici. Legile Sunt de asa natura incat statul protejează angajatorul si ajung sa muncesc pana la epuizare pt ca nu sunt protejată de stat. Eu recunosc ca sunt ca m-am nascut intr-o societate greșită.. parca locul meu nu e aici. Sunt sătulă de mentalitatea oamenilor comunistă. Sunt socata ca cei de varsta mea sau mai mici traiesc cu mentalitate de comuniști. Nu vreau sa arat pe degetul pe nimeni dar uneori simt ca ma sufoc si lupt cu morile de vânt.
  • Psihoterapeut Mihaela Luncasu
    Psihoterapeut Mihaela Luncasu Legea pedepseste fapte, nu capacitati de a face fapte ilegale. Un psihopat nu e lipsit de discernamant. Poate alege sa nu faca lucrurile pe care legea le pedepseste. Dar se pot face multe lucruri la nivel de comunitate, la nivel de societate privind comportamentele si atitudinile care intr-un mod indirect sustin astfel de acte : prejudecati, misoginism, lasitate, oportunism, etc.
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Vă înțeleg revolta, dar ceea ce spuneti dvs nu doar ca nu este etic dar este și periculos. Nu poți denunța pe cineva pentru ca ți se pare nebun sau ciudat, dacă acel om nu a făcut ceva care sa încalce legea. Faptul ca o persoană e retrasă sau mai excentrică nu îl face automat vinovat de ceva. Politia, are și ea nevoie de fapte și dovezi care sa justifice masurile luate. Ce credeți ca s-ar întâmpla dacă oamenii ar începe sa denunțe pe cei pe care îi consideră ei dubioși? În plus, sunt persoane care reușesc sa se ascundă foarte bine astfel încât sa nu pară deloc periculoși. Ceea ce putem face noi este sa avem grija în primul rand de propria persoană și de cei apropiați nouă, să avem o gândire critică și să anticipam pericolele atât cât se poate.
Postat în Alte tulburari psihice sau de comportament, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: ,

Am nunta luna urmatoare si nu este deloc cum am visat-o eu, ci dupa cum au vrut altii: mama, soacra, nasa, prietenele, viitorul sot. Ma simt coplesita si ma urasc pentru ca nu am fost in stare sa ma tin tare pentru deciziile mele. Pana si rochia de mireasa am luat-o diferita de ce am visat. Toata lumea cere si toata lumea se supara daca nu fac ca ei.

30 iulie 2019
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
Buna ziua, femeie, 28 de ani, functionar public.
Am mai multe probleme pe care nu stiu cum sa le gestionez, dar cea mai importanta este dependenta mea de ce cred oamenii, ce spun oamenii. Ma consum foarte tare pentru parerea oamenilor apropiati. Iau decizii in fumctie de ce zic altii dupa care le regret amarnic, insa nu am cum sa le mai schimb. Desi incerc sa vorbesc cu despre asta cu prietena mea cea mai buna sau cu mama, ele imi spun ca sa fiu eu tare si mai hotarata sa nu imi dacida altii viata. Asta stiu si eu ca trebuie sa fac dar nu stiu cum. Chiar si ele mama si prietena se folosesc de faptul ca sunt slaba si nu ma impun si ma fac sa iau decizi bune pt ele care pt mine nu sunt.
Stiu ca trebuie sa ma schimb vreau din suflet dar nu stiu cum. Am nunta luna urmatoare si toata lumea a facut ce a vrut la pregatiri, nunta asta nu este deloc cum am visat-o eu este dupa cum au vrut altii. Ma simt coplesita si ma urasc pentru ca nu am fost in stare sa ma tin tare pentru deciziile mele. Plang intr-una, ma simt coplesita, bu stiu de ce sunt asa proastra si nu sunt capabila sa imi traiesc si eu viata cum imi doresc. Sunt o papusa, fac numai ce vor atii cum si cand vor. Pana si rochia de mireasa am luat-o diferita de ceea ce am visat pt ca nasei nu ii placea modelul meu. Am schimbat aranjamentele la redtaurant pt ca nu ii placea soacrei ce an ales, am facut aranjamentele masunilor dupa cum a vrut mama desi eu aveam alta propunere, am pus domnisoare de onoare 2 fete ale unei prietene de a mamei pe care nici nu le cunosc bine si nici nu mi le doresc domnisoare cu prietenele mele si mi se pare ca nici ele nu vor…dar le am pus de gura mamei si regret, regret nespus pt ca se poarta ca si cum imi fac un favor acum…si eu nici nu le vreu dar le-am facut rochitele si nu mai pot sa dau inapoi plus ca mama ma ameninta ca nu vine la nunta daca nu fac unele lucruri cum vrea ea. E mama pe de-o parte, soacra pe alta, nasa pe de-o parte, prietenele pe alta, viitorul meu sot pe alta parte. Toata lumea cere si toata lumea se supara daca nu fac ca eu. Un cuvant nu am de spus.
Asa e toata viata mea, dar nunta m-a afectat cel mai tare pt ca e un eveniment unic si am visat mult la el dar toata viata mea asa a fost cum au vrut altii, educatie, job, felul cum ma imbrac, cum ma port, totul trebuie sa fie aprobat de multi si eu am obosit, am obosit sa ii multumesc pe toti, nu mai pot, nu mai rezist.
Stiu ca e timpul scurt si nunta nu o pot modifica dupa gustul meu pt ca e deja totul aproape pregatit si nu as avea timp si bani da fac iar tot si da noi ne platim nunta singuri.
Dar pt viitor va rog din suflet, cum pot sa nu mai fiu asa proasta, asa usor influentabila, cum sa fac sa nu imi mai pese de lume si de ce crede ea. Sa nu ma afecteze ca se supara. Imi e tare frica, ca o sa raman singura si decaia fac ca ei doar oare nu e mai bine singura?
Stiu ca am o viata si trebuie sa o trauesc cum imi doresc si ca gura lumii nu o asrupa nimeni, stiu in teorie dar cum fac asta si in practica.
Va rog din suflet sa ma ajutati, sunt coplesita, va rog !
Cu respect,
S
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu incepe o psihoterapie cat mai curand. Cauza structurii tale trebuie identificata, analizata, inteleasa si acceptate dupa care poti lua decizii cu adevarat libere. O viata de om nu poate fi indreptata in alta directie ‘peste noapte’ insa merita efortul mai ales cand asta inseamna o directionare buna. Curaj, se poate!
  • Trandafir Mioara Psihoterapeut
    Trandafir Mioara Psihoterapeut Curaj,e un început bun ca ai scris aici,poate ti ai clarificat anumite aspecte,cred ca niste ședințe de psihoterapie ,chiar si on line daca nu ai timp,te ar putea ajuta.Referitor la nunta,da,e un eveniment important ,dar raportează te intr un alt mod la situație,bucura te sa fii mireasă,restul detaliilor lasa le pe mai tarziu,te inteleg ca nu ai nevoie in acest moment de discuții cu mama,cu soacra,cu nasa,bucura te de soțul tău si nu le mai lasa sa te necajeasca.Fii fericita,fii bucuroasă,fii TU.
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu Te inteleg perfect pentru ca am trait aceste momente. Imi doream din suflet sa ii vad pe toti din jurul meu fericiți încât uitam de fericirea mea. Pana intr-o zi cand mi-am găsit curajul de a ma revolta. Cand mi-am dat seama ca asa cum eu ii iubeam si ii respectam tot asa trebuiau si ei sa ma iubească si sa ma respecte. Si am spus primul NU din viata mea. Bineinteles ca imediat au apărut și reacțiile celor din jur, reproșuri sau șantaj emoțional, dar în timp s-au obișnuit. Acum eu sunt cea căreia i se cere mereu părerea. Stiu ca pare greu, dar cum nu ii poti schimba pe cei din jurul tău, schimba-te pe tine.
  • Muscuri Odette
    Muscuri Odette daca nu ai bani pentru terapie mergi la medicul de familie si urgent incepe la un psiholog care are contract cu CAS, s-ar putea sa fie vorba de o tulburare de personalitate dependenta, …fara consult la psiholog clinician si fara terapie, raman doar vorbe si stres , neliniste, nemultumire
Postat în Diverse | Alte probleme, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia | Etichete: , , ,

Am doua fiice (gemene) de 17.5 ani. Sunt divortata de tatal lor de 8 ani, iar de 3 sunt recasatorita. Una din fiice nu il accepta pe actualul sot si imi cere sa divortez, imi spune sa fac o alegere intre ea si acesta.

26 iulie 2019
Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:
Buna ziua,
Am doua fiice (gemene) de 17.5 ani. Sunt divortata de tatal lor de 8 ani iar de 3 ani sunt recasatorita. Una din fiicele mele nu il accepta pe actualul sot si imi cere sa divortez, imi spune sa fac o alegere intre ea si sot, desi eu i am explicat ca nu ” concureaza” pentru acelasi loc in sufletul meu. Momentan este plecata la tatal ei( in alta localitate) dar pe mine ma ingrijoreaza comportamentul ei si faptul ca va incepe in toamna clasa a xii a si are nevoie sa fie linistita. Va rog, un sfat, o intalnire, ajutati-ma intr-un fel!
  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, atitudinea dumneavoastră mi se pare corectă in ceea ce priveste limitele pe care i le-ati pus fiicei dumneavoastră. In mod normal ar recomanda ca fiica dumneavoastră sa urmeze o terapie, insa este genul de demers care nu se poate iniția impotriva voinei pacientului. Puteti incerca o consiliere de familie sau sa mergeti dumneavoastră la consiliere individuala pentru a intelege si gestiona dinamica din familia dumneavoastră mai bine. Din putinul pe care l-ati expus aici e greu de construit o ipoteza in legatura cu cauzele care ar fi putut genera situatia aceasta. Ma puteti contacta in privat daca nu doriti si faceti publice mai multe detalii.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu si eu va incurajez la consiliere de familie (daca se poate sa participe ambii tati si sora ar fi ideal). Este posibil ca ea sa fie foarte atasata de tatal natural si sa il respinga pe actualul dvs partener, in mod firesc. Erau totusi mari cand v-ati separat si ma gandesc ca legatura dintre tata si fete a avut suficient timp pt a se solidifica. Este de explorat. Succes!
  • Muscuri Odette
    Muscuri Odette Ar trebui sa fii atenta de ce il respinge, sa fii mai apropiata de ea, ceva nu este bine…ai grija si de comportamentul sotului. Nu este rau sa mergi cu ea la un psiholog, sa faca consiliere individuala
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Despartire | Divort, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: , ,

Cabinet de psihoterapie din pune la dispoziție spațiu pentru birou – Iași

24 iulie 2019

Cabinet de psihoterapie din Iași închiriază birou complet mobilat și utilat. Recent renovat și amenajat, cabinetul îți oferă un spațiu plăcut și liniștit, în care îți vei desfășura cu drag activitatea.

În plus, îți oferim acces la recepție și sala de primire a cabinetului. Spațiul este situat în zona Străpungere Silvestru, Iasi.

Dacă ești interesat, pentru a primi mai multe detalii, poți trimite un mesaj la nr. de telefon 0742 45 75 59.

Postat în Anunturi, Anunturi inchirieri | Etichete: ,

Fiica mea de 42 de ani a facut in viata ei numai alegeri proaste in privinta barbatilor… Acum vrea sa paraseasca SUA pentru un barbat care nu a primit viza de sedere acolo. Nu o intereseaza de copii, ca raman acolo singuri (nepotica mea are 20 de ani si nepotelul 18).

23 iulie 2019
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
Buna ziua,ma numesc Paula,am 64 de ani,pensionara…am o problema cu fiica mea care are 42 de ani si a facut in viata ei numai alegeri proaste in privinta barbatilor…e in alta tara,are 2 copii pe care i-am crescut tot eu,acum eu sunt in tara fara posibilitatea de ma intoarce in SUA(nepotica mea are 20 si nepotelul 18,deci in SUA sunt minori)si fiica mea vrea sa paraseasca SUA pentru un barbat care nu este tatal nepotilor mei si nu a primit viza de sedere in SUA.Nu asculta ce o sfatuim noi cei apropiati din familie si nici de copii n-o intereseaza ca raman in USA singuri si minori.Nu stiu cum sa ies din aceasta problema,chiar am mare nevoie de un sfat va rog.Multumesc.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu pare sa fie vorba mai de graba de un caz social. Daca sunt cetateni americani atunci autoritatile trebuiesc sesizate. Tatal lor nu exista?
  • Marilena Popa
    Marilena Popa In SUA nepotii dumneavoastră sunt majori, doar anumite drepturi se obtin la 21 de ani, dar varsta majoratlui este 18 ani.
  • Dan Cârlea
    Dan Cârlea Varsta e o chestie…foarte relativa. Unii pusti au lasat studiile pt a face ce le tuna prin cap. Cum ar fi Bill Gates si multi altii. Adica varsta nu e un indiciu clar ca oamenii nu se vor descurca. Pe de alta parte, in ceea ce va priveste pe dvs., este o sarcina dificila a impaca iubirea pt cei apropiati cu capacitatea de a-i lasa liberi, cu optiunile lor. Pt ca va doare ce decizii ia fata dvs de peste 40 de ani poate o terapie pt dvs, ar fi buna.
  • Andi Miana
    Andi Miana Buna ziua! Sfaturi nu va dau, pt ca nu este treaba psihologului sa dea sfaturi. Dar pot sa va spun ca din ce vad eu, nu fiica are o problema cu deciziile ei, ci dvs cu ce decide ea despre viata ei. Banuiesc ca v ati imaginat un fel de viata pentru ea, pe care o considerati dvs buna, iar ce a facut pana acum, nu se inscrie. Asta nu inseamna ca nu ii e ei buna. Nepotii sunt majori in orice sfera pamanteana, dar daca au nevoie de ajutor pot cere si dvs daca vei dori il puteti da. Singuri si minori in sensul de neputinciosi sunt undeva lintre 0 ani si 15 sa zicem, de acolo adolescentii se cam descurca. La 18 20 de ani ar trebui sa ti poti intretine singur viata. Adica esti capabil, ai toate prerechizitele, tot ce ai nevoie. Dar numai pt ca nu sunteti de acord cu ce decide fiica, aici deja nu mai e treaba dvs, stiu ca suna …neplacut si indezirabil. Nu avem putere si nici drept asupra a ce gandeste, simte si face o alta persoana in afara noastra. Daca e de facut ceva, e in atitudinea dvs. In a fiicei…doar daca ea cere ajutor. Dvs puteti face ceva pentru propria dvs atitudine vis a vis de respectarea deciziilor celrolalti, chiar daca nu le considerati bune. Cu respect!
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: , | 1 Comentariu »

Bolile psihosomatice | Despre cum mintea influenteaza corpul si corpul influenteaza mintea

22 iulie 2019

Psiholog, psihoterapeut Gabriela Tudor (Popescu), din Brasov, despre bolile psihosomatice

Parerea mea este ca mintea influenteaza corpul, corpul influenteaza mintea. Cand o persoana are o minte puternica si nu este conectata cu corpul ei, atunci ii va fi dificil sa inteleaga reactiile corpului. Daca mult timp o persoana isi ignora corpul, ignora reactiile corpului, senzatiile corporala, intr-o zi este posibil sa fie pusa fata in fata cu o boala fizica, care pare ca a aparut asa de nicaieri, brusc. Parerea mea este ca boala fizica apare ca o reactie de disperare a corpului la lipsa de atentie fata de corp. De asemenea, boala fizica poate fi un raspuns la suferintele netratate ale sufletului.

“Daca nu poti sa spui nu atunci cand ai de spus nu, corpul tau va spune nu prin intermediul unei boli” (Gabor Mate)

Ti s-a intamplat sa suferi de colon iritabil si, desi faci tratamente medicamentoase, si nu iti treaca? Este posibil sa treci printr-o perioada de stres, anxietate si modul in care acestea influenteaza corpul este exprimat prin colon iritabil.

Sau poate ca suferi de migrene puternice, ai fost la medic si, medical vorbind, nu ai nimic. Poate treci printr-o perioada cu foarte mare stres, poate ai multa furie reprimata sau pui multa presiune pe tine si de aici poate migrenele de care suferi.

Ce sunt bolile psihosomatice? 

Bolile psihosomatice sunt acele suferinte care au manifestari organice si care sunt cauzate de stres sau de probleme psihice. Organele corpului omenesc pot fi afectate de starile emotionale.

Bolile psihosomatice sunt acele afectiuni medicale a caror aparitie si evolutie este cauzata de factori psihologici.

,,Functionari defectuoase ale sufletului pot duce la importante tulburari ale corpului, dupa cum, in mod reciproc, o afectiune fizica poate antrena o suferinta a sufletului“ spunea C.G. Jung

Perceptia bolii si influenta acesteia

Manifestarea unei boli este influentata de felul de a fi al persoanei, de structura sa de  personalitate, de psihicul ei.

Factorii psihici pot sa duca la o serie de modificari fiziologice. Unele pot fi reversibile altele nu.

Daca, de exemplu, o persoana trece printr-un stres foarte mare sau printr-o anxietate foarte mare o perioada lunga de timp, acestea pot sa duca la simptome fiziologice sau chiar boala.

Psihiatrul Lipowski (1987) identifica cateva semnificatii atribuite bolii de catre o persoana (Baban, 2002):

  1. Boala ca  experienta umana fireasca – persoana accepta boala ca o experienta de viata prin care trebuie sa treci si sa faci fata; in general, o astfel de interpretare duce la ajustari active, flexibile, rationale.
  2. Boala ca inamic – persoana percepe boala ca pe o „invazie”, ca pe o forta inamica care a „cucerit” organismul. O astfel de interpretare poate declansa fie frica si anxietate fie furie si revolta. In primul caz, atitudinea copilului poate fi de resemnare si capitulare, iar in cel de-al doilea, de mobilizare a resurselor pentru a lupta cu boala.
  3. Boala ca pedeapsa – persoana poate fi perceputa ca fiind o pedeapsa dreapta, meritata datorita faptului ca nu a fost cuminte. Persoana poate adopta o atitudine plina de stoicism, chiar de umilinta. Daca boala este perceputa ca o pedeapsa nemeritata, furia si revolta pot sa devina trairile emotionale preponderente si sa complice lupta impotriva bolii.
  4. Boala ca esec – unii pacienti percep boala ca un semn de slabiciune personala, de care se simt jenati. Prin urmare vor incerca sa ascunda boala. Pentru acestia, confruntarea cu situatia de „slabiciune” este atât de dureroasa incat, uneori isi neaga boala. In consecinta, se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
  5. Boala ca eliberare – boala poate fi si o solutie la unele probleme cu care se confrunta copilul (de ex. nemultumire de sine pentru neimpliniri educationale). Pentru a evita confruntarea cu situatia conflictuala, persoana se refugiaza in rolul de bolnav. Acesta ii ofera posibilitatea de a rationaliza situatia: „nu am putut sa invat mai mult deoarece m-am imbolnavit” sau de a se sustrage unor sarcini si responsabilitati care ii revin. Discutiile unui astfel de pacient vor fi centrate pe boala sa, pe diagnostic, pe restrictiile pe care i le impune boala.
  6. Boala ca strategie – boala poate avea o serie de beneficii secundare; copilul bolnav obtine mai multa atentie din partea familiei, ramâne acasa si nu merge la scoala. Boala poate fi utilizata ca strategie si pentru a obtine avantaje materiale.
  7. Boala ca pierdere iremediabila – unii vad boala ca o catastrofa, ca ceva ce nu mai poate fi recuperat. Convingerea ca viata nu mai merita a fi traita este relativ frecventa la persoanele care percep boala ca o pierdere iremediabila. Aceste persoane au un risc crescut pentru suicid, mai ales daca boala este mai serioasa.
  8. Boala ca valoare – boala poate deveni o situatie de invatare – te invata sa pretuiesti ceea ce este cu adevarat important in viata. Boala determina la unii oameni o reevaluare a valorilor personale, o noua imagine asupra vietii. Orgoliile marunte, sunt inlocuite cu valori spirituale, estetice, afective.  Nu de putine ori pacientii spun „boala m-a invatat cat de importanta este familia sau micile bucurii ale vietii”. 

Exemple de boli aflate in stransa legatura cu conflictele generate de ganduri, sentimente si emotii: 

Cosuri - exprima nerabdare, vrea sa meraga inaintea lucrurilor si repede. Daca apare puroiul, exprima furie, fierbe pe dinauntru. Isi refuza emotiile care nu vor decat sa se exprime. Cosurile de pe fata au o legatura cu individualitatea. Se respinge, selecteaza persoanele care trec de „barierele sale”, vrea liniste, fara ca ceilalti sa se apropie de el.

Afectiuni ale ochilor -  o modalitate de a se inchide fata de ceea ce vede. Alege sa ignore ceea ce se intampla in jurul sau, renunta la impresiile vizuale care l-ar determina sa se analizeze mai bine. In loc sa accepte o realitate dureroasa, respingatoare sau confuza, prefera sa inchida ochii.

Cancerul – este legat de emotii refulate, de resentimente profunde, care dateaza de mult timp. Desi cancerul se poate declansa foarte repede in urma unui divort dificil, a unui loc de munca, a pierderii unei fiinte dragi de obicei este rezultatul a mai multor ani de conflict interior, de culpabilitate, de rani, de suparari incontestabile, de ranchiuna, de ura, de confuzie si de tensiune, care il rod. Traieste disperare si respingere de sine. 

Durerile de cap – apar des atunci cand incearca prea tare, pe plan mental, sa indeplineasca ceva.

Ulcerul – un semnal ca trebuie sa constientizeze ca traieste o mare spaima si nesiguranta. Ulcerul este rezultatul focului revoltei, al ranchiunii si al unui resentiment puternic. Ulcerul la stomac indica ca exista un lucru pe care il digera greu.

Tratamentul bolilor psihosomatice

  1.  Tratamentul medicamentos 

Pentru tratament medicamentos apeleaza la medicul de familie.

2. Psihoterapia

Pentru a intelege care sunt gandurile, sentimentele, emotiile inconstiente care se afla la baza suferintelor tale, poti apela la o psihoterapie. 

Obiective psihoterapeutice pot fi:

  1. Reducerea nivelului de anxietate
  2. Iesirea din depresie
  3. Constientizarea si exprimarea emotiilor
  4. Ameliorarea imaginii de sine, a imaginii corporale
  5. Intelegerea profunda a bolii, a mesajelor pe care corpul incearca sa le exprime prin boala
  6. etc.

3. Alte terapii

O multitudine de idei depre vindecare si autovindecare, despre puterea psihicului in ceea ce priveste boala vei gasi cititnd si articolul: Recomandare film: Autovindecare (Heal, 2017) si urmarind filmul documentar.

Autor articol:ianlp-zegel

Psiholog, psihoterapeut Gabriela Tudor (Popescu), Brasov

Tel.:  0724.248.921

www.gabrielapopescu.ro

www.povesteameadeviata.ro

Bibliografie:

Marele dictionar al bolilor si afectiunilor. Cauzele subtile ale imbolnavirii, Jacques Martel

Consilierea copiilor şi adolescenţilor cu tulburări psihosomatice, prof. Chirila

Postat în Afectiuni fizice | Despre fizic, Afectiuni psihice | Despre psihic | Etichete: , , ,
« Articole precedente
Articole recente »

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading
consiliere psihologica gratuita