Mesaj:
Buna ziua
Sunt mama unui baiat de 13 ani in ultima perioada i-a crescut sani iar organele genitale nu sunt dezvoltate Este o tulburare endocrina?

da… des intilnita din cauza hormonilor de crestere care se afla in alimente… consultati un endocrinolog

Doamna draga trebuie sa va duceti la un medic endocrinolog de urgenta pentru ca nu este ok.

Poate sa fie o tulburare endocrina sau poate e doar supraponderal.

consuma soia, bea bere ? Fiindcă ar putea contribui.

Mesaj:
Am 60 ani si am intrat in menopauza precoce de la varsta de 45-46 ani.Acum 2 saptamani am “dobandit” o fisura la coasta VIII anterior; mergand cu imaginile la medicul ortoped, acesta mi-a spus ca in afara de problema cu coasta, am coloana foarte urata, cu vertebre tasate, scolioza, spondiloza cervicala si lombara si o hernie de disc la L4-L5(despre care stiam). Mi s-a recomandat bai termale si gimnastica speciala pentru coloana. Mi-a fost prescris Osseor ca tratament pentru osteoporoza. Mai am ca afectiuni HTA (cea mica este in jur de 90-100)pentru care iau Zomen 30 mg 1/zi si Egylok 25 mg 1/zi. Cum locuiesc in Baia Mare, m-am gandit sa profit de baile cu apa sarata de la Ocna Sugatag.
Mama mea are 78 de ani, are artroze la ambii genunchi si un umar anchilozat, coloana la fel de “urata” si HTA.
Intrebarea mea : am putea avea rezultate , in sensul de a ameliora durerile de oase si articulatii daca am merge cateva zile la Ocna Sugatag ? Evident, facand tot ce va fi recomandat sub supraveghere medicala!
Va multumesc.

Daca medicul recomanda, avand in vedere ca exista si alte boli asociate. Dar sfatul de a face gimnastica medicala nu trebuie ignorat. Este singura parte din recuperare care inctineste degradarea. Si mai trebuie sa tineti cont ca dea acum inainte miscarea trebuie sa fie un stil de viata.

Trebuie luat in calcul si faptul ca “baile sarate” nu se prea impaca cu valorile tensiunii arteriale prea crescute si nu neglijati acest sfat mai ales ca sinteti si sub tratament antihipertensiv.

Mesaj:
Buna!Am 16 ani si tocmai am realizat ca am la activ 10 persoane pe care le-am sarutat. Gandul asta ma omoara de vreo cateva zile. Simt ca am facut ceva rau avand in vedere ca am doar 16 si atatia baieti. Nu am avut relatii serioase sau chestii,am vorbit cu persoanele alea in jur de o saptamana, doua. Este intr-adevar un lucru rau??

Lucru rau nu e atata timp cat nu s-a intamplat si altceva.dar e bine ca ti-ai dat seama ca genul acesta de lucruri pot iesi de sub control lasand loc pentru lucruri si mai rele.Acum ca ai realizat asta, poate incerci sa schimbi strategia si sa iti alegi unul si bun dupa toate standardele tale!

doar i-ai sarutat… daca faceai ‘altceva’ cu ei… poate era un motiv de ingrijorare. Incearca totusi sa te mai temperezi… daca tu consideri ca este nevoie.. Succes!

Unele lucruri nu se pot face la “fara frecventa”, asa ca….. intelegem cu totii ca tocmai traversezi partea practica a dezvoltarii personale…:) – si nu te astepta ca barbatii, oricare ar fi ei, sa te felicite ca ai atita experienta…. desi, nici nu le displace….

Daca simti ca e ceva rau in asta, schimba ceva de acum incolo, dar lasa trecutul in urma. Reprosurile nu te ajuta.

Mesaj:
Nici nu stiu cu ce sa incep.Parintii mei au divortat cand eu aveam 4 ani.Am ramas cu tata.Acesta sa recasatorit,iar doamna avea si ea o fata(2 ani mai mica decat mine).Sotia tatalui a plecat in strainatate cu banii care i-au luat de pe vanzarea aparamentului in care locuiam (mostenire de la bunica).Pe noi fetele ne-au trimis la tara la parintii acesteia,tata ramanand sa locuieasca in oras cu chirie,avand serviciu.De aici incepe un adevarat cosmar.Practic m-au crescut niste straini,care faceau diferente,care imi vorbeau urat si pentru care eram oaia neagra.Am locuit acolo de la varsta de 6 ani pana la 14 ani,pana cand i-am spus tatei sa ma ia ca eu nu vreau sa mai locuiesc acolo.Tin sa mentionez ca “mama vitrega”nu a mai dat nici un semn de viata si ca de fapt ea avea o relatie cu cel mai bun prieten al lui tata cu care a plecat.Intorcandu-ma in oras,aflu ca si tata are pe cineva,ba mai mult si doi copii.Respectiva fiind tanara,cu vreo 7 ani mai mare ca mine,mereu imi reprosa
ca ii fur din iubirea tatalui meu.Descurcandu-se greu cu chirie si cu doi copii mici,tatal meu ma lasat in grija unei matusi singure care era mai mereu nervoasa,totdeauna nemultumita.Am trecut si printr-o relatie de 3 ani,frumoasa dar care mi-a lasat multe regrete.La 18 ani mama care nu si-a facut aparita foarte des in 16 ani(de 3 ori,dar pentru ca am cautat-o eu),mi-a propus sa ma mut la ea.Este recasatorita si are un copil.In prezent locuiesc cu ea.Tatal vitreg ne face zile fripte.Urla de dimineata pana seara,nimic nu-i convine,nu am voie sa ies prea mult si tot timpul trebuie sa fac ce doreste el.Am terminat o facultate,invatand noaptea ca ziua nu aveam liniste si am cunoscut un baiat.Dupa incheierea studiilor am plecat impreuna la mama lui in Italia.Am stat un an de zile fara sa fac nimic,certandu-ma non stop cu el.Ne-am intors,ne certam in continuare,mai ales din cauza mamei lui.Nu face nimic fara mama.Tatal vitreg ma terorizeaza in continuare.Lucrez ca asistent manager si contabil primar intr-o firma,ceea ce imi aduce satisfactie,dar pe plan personal e haos.Iubitul meu nu vrea sa discutam despre vreun plan de viitor(desi avem 4 ani impreuna si varste destul de mature,eu 25 iar el 31).El fltreaza,se intalnete cu altele iar eu ma inceput sa cred ca eu am problema.Am costientizat pana la un moment dat ca sunt “un trofeu”pentru barbati,dar vazand ca iubiul meu cauta si in alte parti,am ajuns sa nu mai am grija de mn,sa ma uit in oglinda si sa imi dau seama ca nu stiu sa ma mai aranjez,nu stiu sa mai zambesc,sa ma imbrac.Iubitul meu a inceput sa ma umileasca din cauza asta.m-am indepartat de priteni,nu vreau sa vorbesc cu nimeni.Povestea e lunga,umilinte sunt destule.V-am cautat pentru ca simt ca nu gasesc o cale de iesire,iar tot mai des plang fara motiv.Plang cand vad cupluri,plang cand vad copii cu parinti,plang dimineata cand ma trezesc,inainte sa adorm plang.As vrea sa ma despart de iubitul meu,dar cred ca m-am obisnuit cu el,iar atuni cand ma inalnesc cu el scap de tipetele de acasa,chiar daca nu-mi gasesc langa el acea liniste de care am nevoie,chiar si pentru 5 min.

pb Dvs are solutie… chiar banuiesc ca o stiti deja… numai ca lipseste vointa, asumarea riscului, curajul de a o aplica. Pare ca sunteti intr-un cerc vicios si ca aveti nevoie de ajutor pt a iesi din el. Incepeti prin a gasi un psihoterapeut cu care sa discutati pe indelete totul si care sa va ajute sa dezvoltati strategii adecvate dorintelor si nevoilor Dvs, nu ale altora. Se poate, succes!

Inteleg ca ai reusit sa faci fata tuturor incercarilor, ca ai avut curajul de a cauta si gasi mereu solutii, ca ai avut intelepciunea si puterea de a urma o facultate in conditile vitrege descrise de tine, ca ai avut indrazneala de a testa o tara straina, inteleg ca ai 25 de ani, un job bun si… eziti sa te bucuri de viata pe care singura ti-ai construit-o? Esti tanara, acum este momentul sa fi parte dintr-un cuplu , parte dintr-o familie armonioasa, acum este momentul de a te bucura de partea frumoasa a vietii. Ai independenta financiara necesara, ai curajul de a actiona urmandu-ti visele, asa cum mereu ai facut, lasand in spate certuri, nedreptati, umilinte. Eu sunt mandra de tine ! Sunt atati alti copii care, provenind chiar din familii bune, cu bani, nu-si termina facultatea, nu sunt pe picioarele lor fiind dependenti de parintii lor. Tu esti libera sa-ti construiesti ce viitor doresti. Sper sa alegi sa fii fericita. E doar o chestiune de optiune. Succes!

Ce mai astepti? Tu singura ti-ai dat raspunsul, te-ai analizat, vezi totul foarte clar, asa ca… orice terapeut ar putea doar sa iti intareasca decizia proprie, de fapt deja luata….. Asa ca, da-i inainte rapid, lasa in urma totul (toate familiile si relatiile de pina acum), da cu buretele sau intoarce foaia…. si ia-o de la capat! De fapt, daca te uiti mai bine in jur, vezi 2 lucruri: 1. trebuie doar sa te muti cu chirie, SINGURA, undeva (ai job, poti sa te intretii singura…. ) 2. Nu ai nevoie de partenerul actual, de fapt, el avea nevoie de tine pina acum, ca sa-si “faca o imagine respectabila” (pe romaneste, “esti fraiera de buna ce esti”…). – Rezultatul va fi ca imediat vei fi in vizorul unui alt barbat, poate mai corect decit actualul. Dar, fii cu ochii in patru, ca niciodata nu se stie ce este dincolo de colt, iar lumea este plina de lupi! Esti o leoaica, atunci de ce vrei ca lumea sa te creada OAIE…? – Succes!

Draga mea, ai admiratia mea nedisimulata! Esti o invingatoare. Problema e ca uiti in mod repetat asta. Esti o invingatoare si meriti o viata buna. Fie invata sa traiesti ca o invingatoare, ce te afli, in ciuda greutatilor, fie lasa trecutul si fa-ti viata asa cum iti doresti. Poti face asta de una singura, sau la terapie, unde ti se poate recomanda o tehnica sau alta, potrivit tipologiei tale.

Mesaj:
Ma numesc Andreea si am aproape 20 de ani si simt ca nu imi gasesc un echilibru. Am avut o copilarie fericita, parintii aproape, oameni care sa ma sustina si aproximativ tot ce mi-am dorit, in limita posibilitatilor. La scoala m-am descurcat bine, acum sunt la facultate, in anul 2. Nu am avut conflicte cu persoanele din jurul meu, sunt in general o persoana linistita. Am suferit un "esec" in sensul ca mi-am dorit foarte mult sa intru la o facultate, dar am picat. Asta m-a demoralizat pentru o perioada, care s-a lungit in sensul ca nu mai am incredere in mine. Am suficienti prieteni, dar foarte putini prieteni buni. Problema e ca am impresia ca nu mai stiu nimic despre mine. Nu mai stiu sa aleg oamenii din jurul meu si sunt dezamagita mai mereu cand cineva nu e cum ma asteptam. Starile mele se schimba de la una la alta, nu pot sa zic ca sunt introvertita, pentru ca vorbesc si sunt o persoana vesela in general. Numai ca la un moment dat devin introvertita dintr-o data, fara un motiv neaparat. Nu pot sa imi exprim foarte bine sentimentele si prefer sa tin totul pentru mine. Din cauza ca imi iau multe precautii in privinta oamenilor, am tendinta de a respinge fara a cunoaste. Sau pur si simplu, cunosc, dar nu pot sa ma deschid. Imi doresc unele chestii si cand apar fug. Si asta in general cu relatiile cu baietii. Ma gandesc cum ar fi daca ar fi si cand e, fug. Si nu stiu daca e in regula. Nu stiu exact care e problema mare la mine, dar.. Simt ca e ceva si as vrea sa imi revin. Poate ma puteti ajuta cumva, cu un sfat. Multumesc anticipat.

20 de ani e o varsta foarte delicata, unde abia acum iti consolidezi personalitatea , iti cauti un drum, si-ti organizezi prioritatile.O perioada de timp, cam pana la 22 de ani te vei mai confrunta cu astfel de stari in care te simti dezorientata . Tu ai doar datoria de a le gestiona bine. Un indemn pentru tine ar fi sa-ti iei o agenda, si sa-ti scrii in fiecare seara o lista cu niste obiective pe care le ai in ziua ce va veni. Si benefic pentru tine ar mai fi sa-ti ascuti simtul de observatie , si de a te orienta putin catre exterior pentru a vedea cat mai bine ceea ce vrei si ceea ce vrei sa fi.

este normal ca orice viitor sa para nesigur in aceasta perioada a vietii, dar o data cu experienta lucrurile se schimba. Daca simti ca ai nevoie de indrumare, nu trebuie decat sa o ceri, fie familiei, prietenilor, unui terapeut… nu conteaza atata timp cat tu simti ca te deszvolti si construiesti. Succes!

Reactiile de fuga sau lupta sunt primare. Ne tin in viata. Nu au sens insa in toate situatiile. In cea descrisa de tine, subconstientul vede un pericol acolo unde nu e. Deci, ce sa faci: te echilibrezi emotional (meditatie, EFT, terapie NLP, reflexoterapie), iti creezi un program de efort fizic pe care sa-l respecti cu religiozitate, in fiecare saptamana schimba un singur lucru la tine, dar unul singur. 30 de secunde, in fiecare zi, afirmatii in oglinda (e practic o reprogramare mentala) – ma contactezi daca vrei detalii. Sunt atatea metode… Alege un drum si mergi pe el cu consecventa. Atat.

Mesaj:
Eu am ameteala in cap si vedere intunecata atacuri de panica imi trmura corpul si imi amortesc miinile si buzele am mirzaten de la psihiatru dar mie frica sa iau caci am tensiune mica si este la contraindicatii mie frica groaznic de ameteli va rog sa mi spuneti daca meteala din cap si vederea intunecata cu sensibiitate la lumina e de la depresie si daca incep tratamentul o sa fie bine.Ma numesc anisoara din slobozia .Va rog rsspuns rapid

ameteala si vederea intunecata pot fi cauzate de atacul de panica, insa nu explica episodul depresiv prin urmare nu cred ca un mirzaten ar fi suficient. Parerea mea ar fi consultul unui alt medic psihiatru sau unui psiholog. ca o metoda de urgenta pentru atacul de panica, incercati sa exersati o respiratie corecta, in momentele cand nu exista atac de panica si atunci cand il simtit sa aveti o punga sa respirati in ea pentru a va asculta respiratia.

Eu cred ca ar trebui sa consultati un neurolog , nu stiu daca ati facut deja asta .Ametelile pot fi si de la coloana , amortelile la fel , dar si de la o lipsa de calciu, de exemplu . Apoi , pot fi si un sindrom somatic . Oricum, recomand o vizita la un psiholog , inainte de a lua orice medicament .

rapid va pot spune ca daca va este asa teama pt sanatatea Dvs aveti dreptul de a va interna macar cateva zile la o sectie de psihiatrie unde puteti fi supravegheata si undeva vi se poate administra un tratament care nu are contraindicatii. Succes!

Doamna Anisoara, vorbiti cu un terapeut, povestiti-i care sunt elementele importante din viata dvs, problemele, crizele, bucuriile, fricile. Acele atacuri de panica va feresc de ceva, dar trebuie sa aflati de ce anume, iar singura e mai greu. De aceea va recomand sa vedeti un specialist. Puteti avea o viata mai buna, dar ascultati recomandarile domnilor doctori care au scris mai sus si cautati o a doua parere, urmati-o si luptati sa reveniti la normalitate. Numai bine!

Mesaj:
O amintire ce mi-a ramas bine intiparita in minte este accea ca intr-o noapte m-am trezit brusc, si am vazut lumina aprinsa pe hol. Eram mica, aveam in jur de 9 ani. M-am ridicat repede din pat si m-am dus sa vad ce se intampla. Bunicul meu a fost gasit fara puls, cazut pe hol. A fost duc in camera lui de catre tatal meu care lucreaza in cadrul spitalului, si l-a facut sa isi revina. De atunci, cand ma trezesc noaptea si vad lumina aprinsa pe hol, incep sa tremur si mi se pune un nod in gat. Bunicii mei, in special bunica, a avut nevoie de multe ori de salvare. Si asta si-a pus amprenta asupra mea, intr-un mod negativ.
Sunt o persoana inalta. Am 175 cm. La scoala, ma refer in clasele generale, toti colegii isi bateau joc de mine datorita acestui aspect; eram data la o parte, eram "invizibila" ca sa spun asa. Asta m-a marcat foarte tare, si, odata intrand la liceu, am decis sa nu ma mai las calcata in picioare de colegi sau prieteni. Am reusit sa fac acest lucru, si acum ma simt mai bine.
Relatiile mele de prietenie? In primul rand, eu nu prea am prieteni. Ii pot numara pe degetele de la o mana. Restul, sunt doar amici, cunostiinte, cu care doar ma salut pe strada. Sunt o persoana retrasa, calma, care raspunde doar cand e intrebata. Nu sunt genul care sa ma bag in vorbe cu toata lumea. In schimb, sunt un bun ascultator.
Viata sexuala mi-am inceput-o acum un an, la varsta de 16 ani, cu persoana iubita. Profitam aproape mereu daca eram singuri.
Desi sunt minora, evident ca nu sunt casatorita. Insa mi-as fii dorit sa se ajunga pana acolo, cu persoana iubita, singurul baiat ce l-am iubit cu adevarat. Prietenul meu este dependent de etnobotanice. La inceputul relatiei, stiam ce fel de baiat este. Nu m-a deranjat, din contra : parca il iubeam si mai mult ca este genul de baiat rau. Mereu am fost atrasa de tot ce inseamna ilegal sau interzis. Tocmai de aceea, am incercat si eu din acele substante. Nu mi-a placut senzatia, asa ca nu am mai consumat. El este genul de baiat gagicar, ce le putea avea pe toate fetele la degetul mic. Spre surprinderea tuturor, eu am inceput prima conversatie cu el, si asa a inceput totul. Acum insa, dupa o relatie de 2 ani cu aceasta persoana, relatia noastra s-a rupt din cauza dependentei lui, mai exact ma legam tot timpul de el ca iese prea mult in oras cu baietii , si ca el consuma mult. Totul s-a sfarsit, el pentru mine imi era iubit, cel mai bun prieten, frate, tata. Odata ce l-am pierdut, am pierdut totul, si nu pot sa fac nimic in privinta asta.
O singura data am fost in sectia de politite, pentru faptul ca prietenul meu s-a enervat foarte tare, si in timp ce conducea, a incercat sa faca o smecherie, si am tamponat o masina parcata.
Fratele meu, care este la facultate (acuma a terminat anul I), fiind mai mereu plecat la facultate in alt oras, odata cu venirea lui acasa eu ma simt data la o parte, mama mea mereu ii ia apararea, bunica mea e mereu dupa el sa vada daca nu ii lipseste nimic. Eu insa, nu sunt intrebata nimic, pur si simplu ma simt inexistenta cand e fratele meu acasa. Asta e unul dintre marile motive pentru care ies in oras, sau doar sa ma plimb cu cainele meu. De tatal meu imi este frica, nu vorbesc foarte des cu el. De ce? Nu stiu. Imi este frica sa il intreb daca ma lasa sa ies.Nu pentru ca raspunsul ar putea fii unul negativ, ci pentru ca imi este oarecum jena, rusine, groaza, frica. Cu mama mea refuz sa vorbesc despre unele probleme, pentru ca intr-un fel nu vreau sa o ingreunez si cu problemele meele, dar si pentru ca niciodata nu am fost deschisa cu ea.
In prezent, simt nevoia sa imi tai venele. Am mai facut-o, si simt nevoia sa o fac. Din ce cauza? Pentru ca iubitul meu nu mai este aici, langa mine, si ca m-a parasit. Simt ca nu mai am aer, ca nu mai are rost sa traiesc, si, dupa fiecare taietura, parca pentru cateva secunde, ma simt mai bine. Tot ce am avut , i-am dat prietenului meu : iubire, fericire, protectie. Langa el, traiam cel mai frumos vis, si doar el ma intelegea si ma facea sa ma simt importanta. Nu pot sa traiesc fara el, simt ca nu mai am niciun rol pe acest pamant. Simt nevoia sa beau incontinuu, sa fumez, ca sa nu fiu "treaza", sa nu ma gandesc la aceste probleme. Aceasta dorinta arzatoare de a ma taia, a aparut cam acum 6 luni. Prietenul meu stie. A zis de multe ori sa ma duc sa ma consulte cineva. Dar nu am mers decat la un consilier scolar, care nu m-a prea ajutat. Am mers acolo pentru ca nu vrea ca parintii mei sa cheltuie banii pe mine. Prietenului meu ii este frica sa ma nu ma sinucid, dar intr-un fel nici nu crede ca as putea face asa ceva. Frica asta l-a departat mult de mine, si oarecum il obligam sa nu se desparta de mine.
Va multumesc ca ati citit aceste randuri.

cel mai bine ar fi sa soliciti ajutor de specialitate pt ca este normal ca unele probleme sa ajunga sa ne copleseasca in asa fel incat sa nu putem face fata. Succes!

Psihoterapie,cat mai repede. Vorbeste cu parintii,au obligatia de a te ajuta. Cu ajutorul potrivit, iti vei reveni.CU totIi trecem, deseori, prin intamplari nefericite, care lasa urme adanci. Comunica,nu tine in tine.

Draga mea, nu esti singura in situatia asta. Sunt cazuri dese printre adolescenti. E vorba de un dezechilibru hormonal? De o intoxicare a organismului? De un efect al stresului? De probleme mentale? La fiecare e diferit. Cert este ca exista solutii pentru fiecare. Te sfatuiesc sa intri pe net si sa cauti informatii despre tehnicile EFT. Sunt tehnici simple, dar cu un efect imediat, extrem de puternic, si de durata. Te echilibreaza emotional. Da, chiar si in aceasta furtuna emotionala poti gasi alinare, si nu prin taiere. Important si esential este insa sa iti doresti sa iesi din aceasta stare. Daca nu ai aceasta vointa, mergi la preot, spovedeste-te (nu numai ca iti usureaza sufletul, dar te si obliga sa ai grija de tine), si fa-ti un obicei sa mergi saptamanal la parinte. Daca nu te atrage biserica, roaga un prieten bun sa te ajute, sa te motiveze sa te schimbi, sa revii la cea care ai fost, vesela si fericita. Contacteaza-ma, daca te decizi sa alegi EFT ca solutie.

Draga mea, din pacate consilierul scolar la care ai fost nu te poate ajuta. Sunt mai multe probleme de rezolvat in cazul tau, si nu te poate ajuta decat un psihoterapeut. Iti sugerez sa mai vb. cu parintii tai despre asta. Ai nevoie de ajutor specializat, iar parintii ar trebui sa participe si ei la psihoterapie. Traiesti alaturi de familie, nu esti singura pe lume. Tot ceea ce se intampla in familie te include si pe tine si invers.

Mesaj:
Buna ziua!
Va scriu ….ufff..nunta mea va fi in mai putin de 2 luni si problema grava pentru mine este..MAMA, nu vrea sa vina la nunta.Traieste prin sora ei, ii asculta sfaturile, ne-am indepartat, banii sunt o problema majora, orgoliile la fel.Cand mama a ramas fara servici, eu din cauza neglijentei si nepasarii( nu m-a sunat de ziua mea, nu i-a pasat ca am avut accident de masina, am avut piciorul in ghips)am ales sa ma indepartez si m-am inchis in mine.Nu pot trece peste durerea provocata de mama prin nepasarea ei, imi este teama sa vorbesc cu ea, ea are ultimul cuvant de spus.

Mesaj:
buna ziua,va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat :ieri am lucrat in gradina si m-am intepat in spini unor trandafiri pe care ii taiam ,nu am dat prea mare importanta dar dupa cateva ore am sesizat ca m-i s-au umflat degetele in care ma intepasem .nu mai pot de durere la unul din ele ,este foarte umflat si ma doare ingrozitor ,necazul este ca nu sunt in tara si nu stiu ce sa mai fac …..un sfat va rog

gaseste un serviciu de urgenta la un spital.

nu sunt medic dar cred ca ai nevoie de antibiotic. ai o infectie.

fuguta la orice spital, clinica, punct medical…

Poate esti alergica la ceva. Ai asigurare medicala?

Pentru orice eventualitate, pune imediat tinctura de propolis (daca nu esti alergica la propolis sau la miere de albine) – si, daca poti, cere ajutorul unuia care stie sa-ti trimita sau sa faca direct reiki…. Pe urma, medicul!

probabil au ramas "resturi" de spin in tegument si s-au infectat… trebuie incizara zona si scoase resturile altfel nu ajuta… cautati sa ajungeti de ungenta intr-un serviciu de chirurgie pentru inciza acea zona apoi urmati recomandarile medicului

Pana ajungi la medic: ia o foaie curata de varza, striveste-o cu batatorul, pune-o pe rana, mai pune o foaie peste, pune un tifon, nu baga mana in apa, ai grija sa lasi varza sa traga infectia. O sa simti cum lucreaza, cum trage infectia. Cand se umple de puroi sau se usuca, schimbi foile de varza si pansezi iar. Mergi la medic, sa nu se suprainfecteze.

Mesaj:
Acum jumatate de an am fost cu un tip, care imi zicea ca el nu vrea o relatie lunga, ca vrea sa fie liber pentru ca tocmai a iesit dintr-o relatie. Ca sa aflu mai tarziu, ca de fapt el inca avea relatii sexuale cu fosta lui prietena. Ne-am despartit, dar in timpul relatiei cu el a cunoscut-o si pe prietena mea cea mai buna. Dupa ce ne-am despartit, cam la o luna, el mi-a zis ca s-a intalnit intamplator cu prietena mea si ca i-ar placea sa fie cu ea. I-am explicat prietenei mele ca nu este normal asa ceva, ca el nu se gandeste ca pe mine ma afecteaza asta. Ei se tot vad, iar eu incerc sa ii explic ei ca nu e bine si normal, dar ea imi spune ca poate asa o fi sa fie, poate trebuie sa invete ceva din asta. I-am mai explicat ca daca as fi in locul ei nu as accepta asa ceva, dar o tine pe a ei, iar acest lucru chiar ma afecteaza. Ce pot sa fac pentru a reusi sa o fac sa inteleaga ca acest lucru nu este normal?

daca ea nu vrea sa priceapa… nu poate fi fortata… ceea ce ma face sa ma gandesc cat de prietena va este? Pare foarte interesata de acest individ si vrea sa incerce o relatie cu el… asta e clar… dar problema este ca incalca relatia cu Dvs. Poate ar fi o idee sa va reevaluati relatia cu aceasta ‘prietena’. Succes!

ba e foarte normal , intre ei e chimie. Adica e atras de ea, pentru c-o vede mai ‘jucausa’.Tu probabil esti o fire mai serioasa si tensionata, si chiar daca probabil esti mai draguta decat ea, nu se simte atat de comfortabil cu tine, simtindu-se presat de faptul ca in relatie cu tine va fi sufocat.Eu zic sa-i lasi sa faca bors(asa cum se zice) , si sa-ti cauti unul cu aceleasi interese. De la inceput trebuia sa-ti dai seama ca el e un ‘jucator’ nu un om care vrea ceva de viitor, el doar traieste clipa.Nu-l poti condamna, si nici nu ar trebui sa te chinui, pentru ca din ce-am inteles, ti-a dat de la inceput de gandit, astfel ca nu trebuia sa ai pretentii de la el.

Experienta ta cu el este experienta ta. Povestea lor este a lor. Ca prietena ti-ai facut datoria , ai avertizat-o. Mai departe alegerea este a ei. Bucura-te ca ai scapat de un astfel de om si ai in vedere si parerea lui Alex Glazy.

Draga mea, soarta nu iti este potrivnica, dimpotriva, iti este prietena: iti arata ce s-ar fi intamplat daca tu continuai relatia cu el. Ti-ar fi placut sa devii a cincea roata? Bine ca ai iesit din situatia asta, altfel te aflai intr-o situatie mai grea acum. Referitor la prietena ta… ea va primi rezultatele actiunii ei… va deveni ea a cincea roata, dar cu consimtamantul ei. E mult mai grav. Totusi nu inteleg de ce te afecteaza relatia lor; pe cine ai pierdut? Aceasta "pierdere" nu este o binefacere? Daca te gandesti la tradare, cred ca pierzi din vedere persoana tradata: tu ai iesit din situatie, deci nu poti fi tradata. Dar fostul tau partener o tradeaza pe prietena ta, iar prietena ta se tradeaza pe ea insasi. Daca te doare inca despartirea de el, atunci gandeste-te ca te doare despartirea de acel barbat din mintea ta, care nu exista in realitate. In concluzie tu suferi din pricina unei iluzii. Deschide bine ochii si priveste realitatea (cine este el cu adevarat, nu cine este el faurit de mintea ta; e vorba despre doua persoane diferite: una reala si una imaginara; pentru care dintre ele suferi tu???)

Daca iti imaginezi ca poti controla vietile altora, te inseli. Ce poti face, insa, e sa te schimbi tu, sa te desprinzi emotional de o relatie toxica si sa te concentrezi pe tine, nu pe altii.