Mesaj:
Buna ziua,

numele meu este Maria si problema pricipala este ca am probleme cu invatatul la facultate, nu pot sa invat, nici macar nu pot sa ma apuc si nu inteleg de ce, nu stiu ce sa mai fac pentru a ma mobiliza in acest sens.

am 22, sunt studenta in naul 3 la psihologie, am avut un episod psihotic acum 3 ani care s-a remis sub olanzapina, momentan iau antidepresive, serlift si solian pt tulburare de anxietate, mai exact cand nu iau tratamentul am diverse obsesii, imi este teama sa nu fac ceva rau cuiva. diagnosticul a fost pus de un psihiatru din bucuresti. aceasta problema a aparut de aproximativ 6 luni.

la facultate pana acum am invatat, dar ma mobilizam foarte greu; in ceea ce priveste relatiile cu familia sunt de la tara si in vacanta vin pe la ai mei, desi in majoritatea timpului stau in bucuresti. ma inteleg ok cu parintii, insa deseori ma simt ranita, in special de mama care este mai taioasa, si ar vrea sa detina lucrurile sub control.
mentionez ca pana sa am acel episod psihotic situatia din familie era foarte stresanta, tatal consuma alcool, mama se despartise de el, toata lumea se certa cu toata lumea. acum lucrurile s-au mai linistit, tatal a renuntat complet la alcool, mama s-a impacat cu el, dar totusi ma simt afectata de faptul ca mama se plange mereu ca munceste mult(muncind in agricultura) si intr-adevar munceste, dar parca ma face sa ma simt vinovata pentru faptul ca eu nu depun efort fizic si nu fac practic mai nimic.

nu am avut niciun prieten pana acum si nu mi-am inceput viata sexuala, mai intainte pentru ca mama imi interzicea, iar acum pentru ca nu gasesc pe cineva pe potriva mea.

ma consider o fire prietenoasa, da nu am multi amici.

Astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra.

Va multumesc.

Continua tratamentul prescris si apeleaza si la un psihoterapeut. Putem tine sub control psihicul prin medicamente, dar, putem si sa-l eliberam de tensiuni cunoscand sursa problemelor. Nu ai motivatie pentru a invata… Intreaba-te ce-i cu adevarat important pentru tine, dar cu adevarat-adevarat important. Raspunsul pe care il vei gasi te poate ajuta sa-ti intelegi conflictele, temerile, sa-ti confirmi/infirmi alegerile si sa-ti dea o directie de actiune. Esti studenta la psihologie, un mediu in care usor poti gasi un ajutor specializat de buna calitate. Curaj !

Buna ziua,

Unul din factorii care duc la procrastinare este anxietatea. V-ar fi de folos psihoterapia.

Psihoterapia e solutia, la medicamente se recurge doar daca psihoterapia nu are efect! Sau daca persoana este prea comoda. Sau anxietatea este prea puternica. Oricum, si cu medicatie, si fara, psihoterapia se impunea. Inca nu e tarziu.

Pot fi si alte cauze, neaparat trebuie sa iei legatura cu unul dintre viitori tai colegi, care deja au terminat facultatea (poate…)… tocmai tu sa nu cunosti efectele antidepresantelor???? Dar, toate relele catre bine, din propria ta experienta mai tirziu poti invata pe viitorii tai clienti ce sa faca…. nu cred ca trebuia sa sari imediat pe medicamente, pentru o LENE de proportii … se mai intimpla si la case mai mari! De fapt, exista o intreaga industrie de dezvoltare personala pe tema "cum sa te lasi de procrastinare" (adica, de aminare, tergiversare, taraganeala…..), ma mir de ce nu ti-ai facut lucrarea de diploma din asta, din moment ce esti la curent de la prima mina, cu aceasta problema…? Pe scurt: daca viata iti da lamii, INVATA sa faci din ele limonada (si asta se face prin dezvoltare personala, si poate psihoterapie….)… in nici un caz direct pe antidepresante etc. etc….. Succes!

Ia legatura, in primul rind, cu un consilier spiritual… vei afla mai multe despre alte eventuale cauze ale situatiei tale, si ti se va da tratamnetul corespunzator, deloc dureros, si care nu impune medicamente (nici chiar homeopatice). Incearca mai multe variante, este bine sa fii bine informata privind tema asta (chiar si pentru viitoarea ta practica profesionala) – si pe mai scurt: spiritual, situatia ta se rezolva in citeva minute (!). Succes!

omega 3 concentrat

Eu zic sa gasesti un psihoterapeut bun, deoarece medicamentele date de psihiatrii sa spunem ca nu duc la un rezultat fericit, si creaza dependenta, si nu cred ca ar vrea nimeni sa traiasca sub efectul lor.Putina vointa, ambitie si determinare + ajutor de specialitate(exclus medicamentatie) , sunt convins ca te vor scapa de sub acest jug pentru ca din cate observ tu constientizezi problemele , si mai mult decat atat vad ca vrei sa le rezolvi, deci stii care e sugestia mea.

Draga mea, tu ce viata traiesti? Imi dai senzatia ca traiesti o viata care nu-ti apartine. Lamureste-te ce-ti doresti in viata, singura sau cu ajutorul unui terapeut. Asa vei intelege de ce ai aceste reactii, care – in fapt – echilibreaza niste elemente extrem de dezechilibrate din viata ta. Deci: fie ia o foaie de hartie, o imparti in doua, scrii pe o parte ce-ti doresti in viata, pe alta parte, ce ai in viata. O sa vezi totul negru pe alb. Doar sa fii sincera cu tine. O viata mai buna te asteapta, dar trebuie sa faci pasul catre ea.

Mesaj:
sunt intr-o relatie de 4 ani de zile.De un an sunt maritata si am un copil de aproape 8 luni.este un copil dorit de amandoi si pe care ne-am luptat sa-l facem.din timpul sarcinii insa,sotul a devenit foarte agresiv verbal.a fost dintotdeauna mai posesiv si mai agresiv verbal,insa a intrecut limita,daca se poate spune asa.el provine dintr-o familie diortata,tatal alcoolic,mama plecata peste hotare sa-l creasca.eu provin dintr-o familie asemanatoare, batai,certuri,divort,tatal alcoolic,mama depresiva, asa ca pe de o parte crescand relativ singuri il inteleg.imi dau seama ca ma abuzeaza emotional,sunt injurii peste injurii,eu nu sunt buna de nimic,ca daca plec se descurca el,ca stau pe banii lui(eu stand acasa sa cresc copilul).mentionez ca eu am muncit in perioada de 4 ani cat am fost impreuna,dar fara carte de munca si periodic(pe baza de proiecte-de aia tot imi atrage atentia ca stau pe banii lui).nu am voie sa aduc nici un membru al familiei in casa in care locuim (proprietatea mamei lui) pe motiv ca nu-i suporta,ce sa caute la el in casa si ca daca nu ne ajuta cu nimic (financiar vb)de ce sa vina ? mentionez ca familia mea ar fi compusa doar din mama si fratele meu,pe care ii vad o data pe luna cand imi permit sa ajung la ei (stau tot in bucuresti dar nu ma pot deplasa ca n-am bani-banii sunt toti la el din pct asta de vedere,ca doar el munceste ce sa fac eu cu banii,daca am nevoie ii cer).mama ma ajuta si ea cum poate dar nu se compara salariul ei de operator calculator in romania,cu salariul mamei lui de 1400 de euro din afara….m-am saturat de reprosuri,de tipete,de nervi,sunt momente in care ma gandesc ca poate eu sunt de vina,poate fac eu ceva de se poarta asa.in preajma prietenilor comuni mai ca nu ma face planta,ca stau degeaba,ca nu fac nimic,ca nu sunt buna de nimic,mai nou prietenii lui trebuie sa stie si cand sunt eu in perioade de menstruatie. ma simt patetic in preajma lui,a lor,ma simt ultima carpa,nu indraznesc sa zic nimic ca tipa si eventual ma jigneste si mai tare si imi spune sa-mi vad de treaba mea.desi casa e luna,mancare facuta,haine curate si calcate, mancare pusa in fata la 2-3 dim cand vine de la munca,tot eu sunt de vina pentru toate,nu sunt buna de nimic,am noroc cu el ca nu pot mai mult.nu mai stiu ce sa fac,sunt constienta ca ma manipuleaza si este un abuz ce face el,sunt cu nervii la pamant,as pleca,dar mi-e frica ca nu ma descurc cu fata,dup-aia ma gandesc ca sunt atatea femei in locul meu si cum am crescut si eu fara un parinte,poate si copilul meu sa creasca.mentionez ca dupa cateva ore sau 1 zi-doua de la cate vreun incident de genul,vine ma pupa sau isi cere scuze si-mi spune cat de mult ma iubeste si ca a exagerat si ca nu stie ce s-ar face daca as pleca.nu mai cred nimic,nu mai….nu stiu ce sa mai fac.va rog ajutati-ma cu un sfat.as apela la un psiholog,sa merg la cabinet,dar cum toti banii sunt la el si cum are vorba ca nu ne permitem depresii,nu exista asa ceva,sunt intr-un punct mort….

eu cred ca stiti f bine ce trebuie sa faceti dar va este teama sa actionati. Sotul Dvs, din ce ati descris, pare sa sufere de probleme psihologice destul de serioase si ar fi indicat sa isi recunoasca acest lucru si sa se trateze. Dar cuplul are 2 jumatati, daca vreti sa va dati o ‘vina’ atunci aceea ar putea fi ca ii permiteti satisfactia de a se purta cum se poarta cu Dvs. Daca va iubeste, sa o arate. Toti ne dorim armonie si iubire in cuplu si familie… daca nu ne dorim, atunci poate ca ne aflam in cuplul sau familia gresita. Succes!

Daca a-ti reusi sa-l faceti sa constientizeze ca aveti o problema in cuplu, ca o femeie trece prin anumite transformari hormonale, emotionale,etc…in timpul sarcinii , iar dupa nastere , cand amandoi partenerii trec la statutul de parinti ,intervin alte etape in viata cuplului (unde elementul primordial este micutul) care are dreptul de a creste si dezvolta intr-o familie frumoasa si armonioasa…un "prim pas" ar fi Terapia Sistemica si de Cuplu…Multa bafta !!!

"a fost dintotdeauna mai posesiv si mai agresiv verbal,insa a intrecut limita,daca se poate spune asa" – deci DINTOTDEAUNA – si e mai trist ca stiati asta si ati inchis ochii…. credeti ca acum daca "v-ati deschis ochii" o sa se schimbe caracterul sotului???

V-ati transformat intr-un pres. Acum asteptati sa nu va calce in picioare? Abuzul verbal e doar inceputul. Va e frica sa nu o duceti rau, dar acum cum o duceti? Inca ceva: daca vine la 2-3 dimineata, nu vine de la munca. Barbatului ii pute totul acasa atunci cand are pe altcineva. Vorbiti cu un preot, sa va linisteasca si sa va indrume. Apoi discutati cu mama dvs. Va urez sa aveti intelepciune, tarie si va doresc o viata mai buna.

Din cate vad eu ,ati atras aceasta persoana langa dvs din cauza unor programe subconstiente de victima mostenite din familie,probabil.Sigur ca situatia in care sunteti nu e grozava,si va simtiti in capcana-nici sa plecati nu puteti,nici sa ramaneti vedeti ca nu e bine.Daca puteti lucra cu dvs sa va schimbati programele,si energiile de victima,si sa eliberati energiile de abuz,si,simultan,sa va cautati un serviciu,eventual…Daca vreti sa va dau cateva idei,despre cum sa lucrati cu dvs,si pot sa fac ceva pentru dvs,sa-mi spuneti.Dar nimeni in afara dvs nu va lua hotararile necesare.Faptul ca vine sa va indulceasca dupa…nu repara nimic.In acelasi timp,eu nu v-as invinovati,faceti si dvs ce puteti,in conditiile date.Evident ca va doriti sa plecati,dar cum si unde?Aica chiar daca jumatate din fb va spune sa plecati,(ceea ce si asteptati),noi nu suntem voi,si deciziile va apartin.Dar asta nu inseamna ca trebuie sa gasim vinovati,sa judecam,si sa aratam cu degetul…

Sunt asociatii speciale care se ocupa de violenta domestica. Imi poti lasa mesaj in privat sa te indrum catre una din ele. Pentru tine poate sa fie greu sa-ti dai seama ca ai tot avut parte de violenta, pentru noi e mai vizibil pentru ca nu suntem victime.

Vedeti noua legislatie cu privire la violenta domestica. Agresivitatea lui e patologica, adica e ANORMALA, CLINICA. Iar complacerea Dvs in situatia de VICTIMA e cam la fel… Ce sa va mai spuna psihologul? Dvs singura puteti vedea cu ochiul liber situatia… Iar daca nu o vedeti, inseamna ca e nevoie de OFTALMOLOG (GLUMESC, dar sper ca gluma sa va arate mai usor ce doresc sa subliniez).

Ia gandeste-te sa schimbati rolurile!Fii tu cea care ii reproseaza lui de toate.Spune-i ca daca nu te respecta pleci pt. ca meriti ceva mai bun.El este foarte slab daca este tipul celui pe care-l caracterizezi acolo, deci e speriat.Este un copil neajutorat.Daca tu-l lasi nu mai e nimic.Deci permite-ti luxul de a intoarce rolurile si de a-l teroriza putin.Incepe pas cu pas, si anume ironizeaza-i anumite gesturi mici care te deranjeaza, apoi vezi cum reactioneaza, vezi cum gestioneaza mirosul fricii.Daca tipa mai tare, inseamna ca se simte pe marginea prapastiei, si tipa de frica, nu la tine.Intoarce balanta in favoarea ta, e foarte usor de dominat.Un barbat care se poarta asa cu o femeie, o face in maniera asta pentru ca in familia lui nu a fost luat in serios, iar in cercul lui de prieteni a fost considerat un neica-nimeni.De-aici si tendinta de a compensa lucrurile astea si singurul lucru pe care crede ca l-a avut vreodata sub control si-l va avea, esti tu.Doar prin faptul ca el spune prietenilor lui cand ai tu menstruatie, poti sa-ti dai seama ca el se mandreste cu asta, pt. ca prin acest gest prietenii lui pot vedea cat e el de stapan pe tot.Gandeste-te cu cate alte baliverne s-o mai lauda, poate mai si minte , doar cat sa vada lumea ca nu e ceea ce in interiorul lui crede el ca este(slab).Toate se intampla pentru ca il lasi!Ia nu-l mai lasa!Sau poate si tie-ti place inconstient sa fi dominata?!Gandeste-te bine… Multe femei nu recunosc, dar simt nevoia de un dictator ca cel al tau. In cazul celor ca el sunt multe aspecte de discutat, dar poate ma vor mai completa colegii mei de pe acest grup daca am omis ceva.Ps. (educa-l inainte sa creasca pruncul vostru si sa-i urmeze exemplul prost).

Mesaj:
Buna. Efectiv nu stiu la cine sau la ce sa mai apelez. Introductiv: nu am avut probleme cu lege, ba chiar sunt de partea ei, nu am avut afectiuni psihice si nici altfel de probleme. Am avut o copilarie fericita si niciodata probleme majore. Marea problema a mea, cred, imi plac femeile. Acum am 32 de ani, acum 8 ani m-am mutat cu o femeie si prin 2010 ne-am casatorit. Recunosc ca intre timp am mai fost cu alte femei. Acum un an problemele s-au acutizat si am ajuns la divort. Pentru ca am neglijat-o ea m-a inselat si astfel am invocat asta ca motiv pentru divort. Problema e ca intre timp am cunoscut o alta femeie la care nu vreau sa renunt si pe care chiar nu am simtit nevoia sa o insel. Chiar o vad ca pe mama copiilor mei. Pe fosta sotie recunosc ca am iubit-o, doar ca rutina, problemele, neglijenta mea, raceala, toate au dus la divort. Divortand am pierdut casa in care am investit foarte mult timp si energie. La 2 luni de la divort am decis sa renunt la relatia cu femeia pe care o iubesc si sa ma intorc la fosta sotie. Casa ma leaga in mare masura de aceasta decizie. Pentru ca pe fosta sotie nu o pot vedea ca pe o femeie, nu ma pot apropia de ea. Pe cea pe care o iubesc am mintit-o si i-am spus ca am nevoie de o pauza, desi ma mai vad cu ea. Efectiv vreau sa fiu bine si linistit pentru ca incep sa visez noaptea tot felul de tampenii si nu ma pot odihni. Ma gandesc ca pierd stratul in viata pentru ca nu mai am casa pe care am construit-o. Pe de alta parte cand ma uit la fosta sotie o vad cum ma inseala, desi nu a mai facut asta. Nici nu mai am incredere in ea, dar nici nu pot face nimic ca sa ma apropii de ea. Simt mila fata de ea, dar mi-e mila si de mine. Cred ca daca as avea casa si as fi singur in ea ar fi perfect, dar nu imi pot permite acum sa rascumpar partea ei. In plus ea nu afe cum sa imi dea partea mea. Iar eu as vrea sa fiu linistit, sa am casa si o femeie pe care sa o iubesc si care sa fie mama copiilor mei. Vreau liniste, nu compromisul asta mizerabil. Multumesc!

Din tot ceea ce arăți aici se poate vedea multa imatutitate emoțională care aduce suferință atât tie cât și partenerelor tale. Gandeste-te cum ar fi situatia cu vreo 2 copii in ecuație. Cauta sa iti faci educație in ceea ce privesc relatiile și iubirea. Cauta un ajutor la un psiholog specializat pe relații. Mult succes!

Mesaj:
Buna seara numele meu este Natalia am 19 ani si sunt din baia mare am si eu o problema in legatura cu tatal meu care se crede mai mult sau mai putin " calaul" familiei lui este o fire foarte violenta si foarte recalcitranta nu poti discuta absolut nimic cu el fara sa te injure cu niste cuvinte pe care nici damelorbde companie nu mi-le-as permite sa le adresez tin sa precizez ca nu bea .Pur si simplu cat e ziua de mare ma trateaza ca pe o …… Ma jigneste cu cuvinte dure ( ma aseamana cu o dama de lux.isi baga zona intima in morti raniti suflet coliva tot ) pe romaneste un om bolnav .Mi.a intrerupt scoala si nu ma lasa nici sa lucrez vine si imi jigneste sefii … Va rog ajutati-ma dati-mi un sfat pentru ca nu mai stiu ce sa fac P.s : am mama si sora si cu ele nu se poarta asa

eu as pleca de acasa. in alt oras

o varianta ar fi sa pleci… avand in vedere ca esti majora. O alta varianta ar fi sa contactezi politia si sa te sfatuiasca ei ce este de facut legal, asta pana nu or sa cheme sefii politia si eventual sa te si concedieze. Faptul ca tatal tau isi exprima agresiv (psihopatic) o obsesie fata de tine, nu este de neglijat. Protejeaza-te! Succes!

Subscriu la sfaturile celor de mai sus. Pleaca de acasa la o bunica, matusa, continua-ti viata, scoala si obtine-ti independenta financiara.

Mesaj:
Buna ziua! Am o anumita problema,si as vrea sa ma ajutati va rog frumos daca puteti.Mi se intampla in unele zile,nu chiar zilnic,dar destul de des,sa mi se blocheze(ca sa zic asa) mintea pe un anumit gand,adica,daca de exemplu am o nelamurire asupra unui anumit lucru (nesemnificativ,banal) mintea imi ramane la acel lucru, si am o emotie,o senzatie aiurea rau,care ma slabeste de forta,si ma "convinge" ca sa zic asa,sa ma gandesc in continuare la acel anumit lucru,sau ceva asemanator, chiar daca am ajuns la o concluzie.
Sper sa ma puteti ajuta,daca puteti sa ma ajutati va voi fi foarte recunoscator,as vrea sa scap de asta.Va doresc o zi placuta,si va multumesc foarte mult de atentie,sper sa nu radeti de mine,dar chiar daca suna amuzant poate,pentru mine nu e deloc asa.Multumesc de atentie!

va recomand sa mergeti cateva sedinte la un psiholog si sa discutati cu el mai pe larg despre aceasta problema a Dvs. Succes!

o solutie de moment este sa nu mai trageti nici o concluzie. Mai bine treceti la fapte, experimentati ceea ce ganditi. Eu cred ca este un sabotaj, ceea ce faceti nu este conform cu ceea ce simtiti si cu ceea ce ganditi. Va desconsiderati cand spuneti ca sunt lucruri nesemnificative, apoi va e teama sa nu rada cineva de dvs. In fata lui Dumnezeu suntem toti egali. Tineti minte asta!

Ceea ce descrieti poate fi inceputul unui mod obsesiv-compulsiv de abordare a vietii, sau nasterea unei fobii. Ajutorul unui psiholog este important. Cu cat mai repede cu atat mai bine pentru a nu permite extinderea acestui mod de a gandi in diverse aspecte ale vietii. Curaj si succes ! Se vindeca si nu doare ci elibereaza !

Mesaj:
Buna ziua , am nevoie de un sfat . De cand eram mica am avut parte de probleme . Prima problema a fost căsnicia esuata a părinților plină de certuri , bătăi , infidelități .. Eu tot timpul stăteam cu ei cand se certau si tot timpul eram la mijloc , apoi a urmat Divorțul , aveam 14 ani cand s-au hotărât sa divorțeze … Dupa divorț s-au împăcat si au mai stat 4 ani împreuna , dar relația lor era la fel . Între timp eu am cunoscut pe cineva cu care am avut o relație de 2-3 ani dar care s-a sfârșit deoarece el a murit in accident . Dupa moartea lui , toate relațiile ce le-am avut au esuat din diferite motive , de obicei eu eram cea care punea punct satula de infidelități , minciuni , sau uneori nici eu nu stiu de ce … Pur si simplu plecam … Nu am avut încredere in nimeni si nici nu mai am .. Bărbați in jurul meu sunt mulți , dar unii sunt insurati cu copii acasa , cateodata nu ma gândeam la asta , pur si simplu ma distram .. Între timp am cunos
cut un bărbat divorțat de puțin timp cu un copil cu care am inceput relația . M-a ajutat sa-mi dau seama ca multe lucruri le-am făcut greșit si cu ajutorul lui m-am schimbat ! Am locuit împreuna un an si trei luni ! Au fost cele mai frumoase clipe din viata mea , am simțit ca trăiesc pentru prima oară , brusc viata mea avea un sens ! Singurele momente de cearta erau doar din cauza fostei neveste deoarece eu eram foarte geloasa si nu acceptam sa vb cu ea ! Acum totul s-a terminat tragic , el a plecat in străinătate si din cauza unui accident este reținut acolo ! Nu stiu ce sa fac fără el … Simt ca totul a luat sfârșit si lumea mea nu mai exista … Cum pot sa trec peste situația asta ?

Cazul este foarte complex si trebuie evaluare ca la carte. Luati legatura cu un psihoterapeut cat mai repede.

in primul rand rabdare pana se solutioneaza situatia in strainatate, in al doilea rand poate ar fi bine sa gasiti un psihoterapeut cu care sa stati de vorba. Succes!

Cum poti sa treci peste situatie? Cu forta cu care ai facut fata cu succes si pana acum vietii, gasindu-ti locul tau. El traieste inca , nu a murit. Povestea voastra scrie un nou capitol. Daca in capitolul precedent el era eroul salvator , in acest capitol eroina principala esti tu. Exista ceva ce poti face pentru el ca sa ajunga mai repede inapoi la "locul vostru"? Poate este suficient sa ai incredere in sentimentele dintre voi. Ele nu au suferit nici un accident, nu-i asa?

Mesaj:
Buna ziua! Am o anumita problema,si as vrea sa ma ajutati va rog frumos daca puteti.Mi se intampla in unele zile,nu chiar zilnic,dar destul de des,sa mi se blocheze(ca sa zic asa) mintea pe un anumit gand,adica,daca de exemplu am o nelamurire asupra unui anumit lucru (nesemnificativ,banal) mintea imi ramane la acel lucru, si am o emotie,o senzatie aiurea rau,care ma slabeste de forta,si ma "convinge" ca sa zic asa,sa ma gandesc in continuare la acel anumit lucru,sau ceva asemanator, chiar daca am ajuns la o concluzie.
Sper sa ma puteti ajuta,daca puteti sa ma ajutati va voi fi foarte recunoscator,as vrea sa scap de asta.Va doresc o zi placuta,si va multumesc foarte mult de atentie,sper sa nu radeti de mine,dar chiar daca suna amuzant poate,pentru mine nu e deloc asa.Multumesc de atentie!

Puteti vb.cu un psiholog despre aceasta problema.Doar in urma unui interviu se poate afla despre ce este vorba.

Mesaj:
Am tulburari de comportament, stari anxioase din ce in ce mai dese, incep sa ma urasc, ma simt desconsiderata. Probabil ca are legatura cu varsta, am 16 ani.
In ultima vreme, mama si sora mea imi spun constant ca nu ma suporta si ma simt oribil. Reactionez foarte urat la nervi, nu ma pot controla deloc (pana acum 1 an ramaneam complet calma in aceleasi circumstante). Familia se poarta oribil cu mine, probabil din cauza ca sunt sora mai mare si ar trebui sa fiu un model pentru cea mica, care are 14 ani.
Cand suntem doar eu si sora mea acasa, ma controlez mult mai bine, insa ea profita de acest lucru si ma injura, ma loveste, tipa, imi fura lucruri (bani, haine etc. Mama nu m-a ascultat niciodata, deci nu am avut vreo ocazie de a-i spune de toate astea. Tata ma loveste, ma insulta, uneori ma injura si ma pedepseste din orice. Am devenit introvertita si nu sunt departe de depresie. Va rog din suflet, ajutati-ma!

ar fi bine sa faci toate eforturile pt a ajunge la un psiholog cu care sa poti sta de vorba. Fiind minora insa, ai nevoie de acordul parintilor. Poate este disponibil consilierul scolar?

Mesaj:
Buna. Efectiv nu stiu la cine sau la ce sa mai apelez. Introductiv: nu am avut probleme cu lege, ba chiar sunt de partea ei, nu am avut afectiuni psihice si nici altfel de probleme. Am avut o copilarie fericita si niciodata probleme majore. Marea problema a mea, cred, imi plac femeile. Acum am 32 de ani, acum 8 ani m-am mutat cu o femeie si prin 2010 ne-am casatorit. Recunosc ca intre timp am mai fost cu alte femei. Acum un an problemele s-au acutizat si am ajuns la divort. Pentru ca am neglijat-o ea m-a inselat si astfel am invocat asta ca motiv pentru divort. Problema e ca intre timp am cunoscut o alta femeie la care nu vreau sa renunt si pe care chiar nu am simtit nevoia sa o insel. Chiar o vad ca pe mama copiilor mei. Pe fosta sotie recunosc ca am iubit-o, doar ca rutina, problemele, neglijenta mea, raceala, toate au dus la divort. Divortand am pierdut casa in care am investit foarte mult timp si energie. La 2 luni de la divort am decis sa renunt la relatia cu femeia pe care o iubesc si sa ma intorc la fosta sotie. Casa ma leaga in mare masura de aceasta decizie. Pentru ca pe fosta sotie nu o pot vedea ca pe o femeie, nu ma pot apropia de ea. Pe cea pe care o iubesc am mintit-o si i-am spus ca am nevoie de o pauza, desi ma mai vad cu ea. Efectiv vreau sa fiu bine si linistit pentru ca incep sa visez noaptea tot felul de tampenii si nu ma pot odihni. Ma gandesc ca pierd stratul in viata pentru ca nu mai am casa pe care am construit-o. Pe de alta parte cand ma uit la fosta sotie o vad cum ma inseala, desi nu a mai facut asta. Nici nu mai am incredere in ea, dar nici nu pot face nimic ca sa ma apropii de ea. Simt mila fata de ea, dar mi-e mila si de mine. Cred ca daca as avea casa si as fi singur in ea ar fi perfect, dar nu imi pot permite acum sa rascumpar partea ei. In plus ea nu afe cum sa imi dea partea mea. Iar eu as vrea sa fiu linistit, sa am casa si o femeie pe care sa o iubesc si care sa fie mama copiilor mei. Vreau liniste, nu compromisul asta mizerabil. Multumesc!

noi cu ce va putem ajuta?

o decizie e mai buna decat lipsa ei !! vreti sa fiti si in car si in caruta ! si cu casa si cu iubita ! probabil ca veti lua o decizie oricare ar fi ea. nu va ganditi la decizii in termeni bune/rele. ganditi-va la decizie

ciorba reancalzita?! cand va uitati la fosta sotie, nu va amintiti ce frumoasa a fost in rochia de mireasa, sau prima excursie sau primul sarut, va amintiti ca a avut o relatie cu altcineva. altcineva-ul acela, dv l-ati tras de maneca sa vina in patul conjugal si tot pe dv va irita. ce trebuie sa aibe o femeie pt a avea amant?! sa fie maritata in primul rand, apoi sexy, frumoasa, desteapta, etc, toate acestea formand SUCCESUL la barbati. dar pe langa toate aceste calitati, mai lipseste ceva: loc de amant! si aici cine conduce carma?! nu sotzul! nu sotzul decide, daca lasa sau nu, loc de amant?! dv ati lasat loc, si s-a ivit! resemnarea ar fi urmatorul pas! cat despre cealalta femeie, daca o iubesti, ii spui adevarul fara sa te fofilesti. e legata sentimental de dv, va mai intalniti, nu, isi vede fiecare de viata sa, apoi luati totul de la zero! asa fac barbatii adevarati!

…sa-ti inseli "iubita" cu "sotia", din dorinta de confort… Ce sistem de valori ! Suferinta si nelinistea, nemultumirea, va vine din conflictul dintre alegerile facute rational si cele facute emotional. Alegerea va apartine si orice alegere are si consecinte. Daca va puteti impaca si cu consecintele aveti sansa la o viata cu sens., altfel sfatul meu este sa reganditi situatia si sa dati dovada de sinceritate atat fata de fosta, cat si de actuala, cat si , in primul rand fata de dvs. Alegeti ce va puteti asuma.

E simplu. Casa se poate VINDE, si banii se pot imparti. Cu banii primiti pe o jumatate de casa iti poti construi alta casa, mai moderna, mai eficienta energetic. E grav daca stai cu cineva doar ca sa nu pierzi bani. Neglijand persoana la care tii!

Mesaj:
Buna ziua!
Ma numes Doina, sunt din Constanta si am avut o coliparie foarte fericita, o familie minunata. Am fost o eleva buna la scoala. Sunt o fire vesela, prietenoasa, vesnic pregatita sa sar in ajutorul cuiva. De data asta am eu nevoie mare de ajutor.
Sunt casatorita,am un copil si am o familie minunata. Probleme mea a inceput acum 20 de ani cand, din cauza unui spray pentru gandaci cu care am dat in ghena de la baie si am inhalat destul de mult, la catva timp in aceeasi seara am incercat sa mananc o piersica si mi-a ramas in gat. M-am inecat rau si m-am speriata atat de tare ca nu am mai putut inghiti. Cu tratament pentru alergie si ceva de circulatie cerebrala usor , usor mi-am dat drumul la inghit. Ascultand muzica, singura, relaxata. Foarte greu mi-am revenit. Cu timpul de fiecare data cand intervenea un factor extern, alergic sau si mai important un stres, am o probleme cu inghititul. Nimenu nu ma intelege iar eu simt ca nu mai pot trai asa. Acum s-a declasant iar foarte violent pentru ca o am pe mama mea foarte bolnava. Nu pot inghiti, mailes lichide. Va rog sa ma ajutati! Este cumplit. Eu m-am nascut cu acest reflex neconditionat care se pare ca cum a devenit CONDITIONAT. CAnd inghit, cu greutate parca trebuie sa-mi
fac vant(ca atunci cand te dai in leagan) ca sa pot inghiti. Am 53 de ani si nu stiu cat voi mai putea trai asa.
Mi s-a spus sa gasesc pe cineva cu care sa fac terapie cognitiv-comportamentala.
Am mare nevoie de ajutor1 Daca ma poate ajuta cineva i-as fi recunoscatoare. Ati reda lumii om bun, vesel, prietenos si cu dragoste de viata!

Va multumesc tuturor celor care doriti si puteti sa ma ajutati! Doina

Cautati un reflexoterapeut bun sa va stimuleze reflexele neconditionate.

Mergeti la un psiholog sau la un psihoterapeut, cu siguranta va va ajuta.

nu ar strica sa stati de vorba si cu un psihiatru… ma gandesc ca aceasta problema de inghitit s-a transformat intr-o mica tulburare de panica, dand nastere unui cerc vicios. Succes!

RASPUNS: "Da. M-am gandit si ea la asta si am si fost la un medic psihiatru din Bucuresti care, mi-a recomandat sa fac cu cineva terapie cognitic-comportamentala, pentru ca eu sincer va spun nici nu stiam ca exista asa ceva.
Credeti ca ar trebui sa mai consult un alt medic psihiatru?
O doamna psiholog din orasul meu mi-a recomanat terapie prin hipnoza, care am inteles ca are rezultate imediate, nu stiu daca s-a exprimat asa dar eu asa a dedus. Am fost un pic reticenta (doamna destul de tanara) si m-am gandit sa ma mai documentez inainte si asa am ajuns la un medic psihiatru.
Va multumesc si va sigur ca, cu fiecare recomandare a dv. incerc sa le pun cap la cap si sa ma mai lipezesc incotr-o s-o iau.
Doina"

RASPUNS: "Va multumesc tuturor pentru ca ati luat in consideratie problema mea.
Va multumesc pentru sfaturi si simt deja ca nu mai sunt singura in rezolvarea acestei probleme. Le voi pune pe toate cap la cap si sper sa gasesc solutia cea mai potrivita pentru mine. Daca n-o voi gasi din prima voi incerca pana voi rezolva… Sunt hotarata pentru ca nu mai pot trai asa.
Toate recomandarile sunt foarte pertinente si am sa le iau pe rand.
Inca odata, va multumesc si daca va mai vine o idee sau din experienta ati mai auzit sau vazut pe cineva cu aceasta problema care s-a rezolvat va rog sa-mi scrieti.
Deasemenea si eu va voi tine la curent cu ce am mai intreprins.
Va doresc tuturor o zi buna si multa, multa sanatate! Doina "

Da, psihoterapia cognitiv-comportamentala este cea mai eficienta interventie in cazul atacurilor de panica la care sunteti expusa datorita problemei de inghitire. Contactati un psihoterapeut in orasul dumneavoastra, care sa aiba aceasta orientare cognitiv-comoprtamentala. Daca nu gasiti, va stau la dispozitie on line, pe skype. Tratamentul este de scurta durata si ar fi pacat sa traiti in continuare ca aceasta problema care se va agrava in timp si se va extinde si la alte situatii.

Obisnuiti-va cu un regim lichid, ca se poate, pana va eliberati de stresul de a inghiti alimente solide. Regimul cu sucuri de legume si fructe va va face extraordinar de bine, si va va obisnui cu ideea ca orice incercare are rolul de a ne invata ceva in viata. Reflexul va redeveni neconditionat prin terapie: psihoterapie, terapie NLP, reflexoterapie, terapie EFT, si atatea altele.

RASPUNS: "Buna ziua!
Stiti ce este mai curios d-na Carmen Caramlau , ca, mai usor inghit solidele decat lichidele!… Nu stiu de ce mi se intampla asta?! Problemele cu mama s-au mai redus, m-ama mai linistit putin si am inceput usor, usor dar cu "greu" totusi sa mai mananc cate ceva…
Va multumesc pentru sfaturi.
Doina"

informatiile de aici poate v-ar ajuta www.paxonline.ro