Mesaj:
Am 16 ani, voi fi eleva in clasa a 11 a din toamna. De aprox. 3 saptamani nu am mai avut un somn odihnitor. Ma culc tarziu (1, 2, 3 am) si ma trezesc devreme, foarte obosita. Cateodata, cand reusesc sa adorm mai devreme, ma trezesc in mijlocul noptii si nu pot sa adorm din nou. Am cosmaruri cateodata, in ultimul timp din ce in ce mai multe.
Acum 3-4 luni am aflat ca am oboseala cronica insa nu am facut nimic pentru a vindeca aceasta boala deoarece parintii mei nu cred ca e serios insa eu ma simt obosita mereu si de obicei trebuie sa fac pauze cand fac activitati fizice (ex: plimbat, curatenie) deoarece mi se face rau. Acum locuiesc singura deoarece ambii parinti sunt plecati in strainatae si trebuie sa fac si treaba din casa, ceea ce nu am mai facut niciodata inainte si ma tem ca nu voi face fata atunci cand va incepe si scoala(cauza principala a oboselii si stresului).

De unde ai aflat că ai oboseală cronică, ai fost la consult ?
Categoric poţi încerca nişte metode simple pentru a sprijini răspunsul suprarenalelor vit B5 (5-10 mg/zi?), vit C NATURALĂ 500-1000 mg/zi. UIte câteva idei esenţiale într-un alt comentariu http://tinyurl.com/p24llul Contează foarte mult o dietă sănătoasă şi cu mai puţini carbohidraţi. Eu am folosit cu mare succes Astaxantin, vitamina E + susan măcinat şi enzime digestive.

Vorbeste cu psihologul scolii si sigur te va indruma eficient ca sa scapi de aceasta problema. Parintii tai, poate ca nu sunt medici sau psihologi si nu isi dau seama ca realmente ar fi util sa iei in considereare aceasta oboseala. Daca amani problema, te poti trezi cu una mai mare sau cu alte probleme asociate, poate chiar si surmenaj. Asa ca, daca ne-ai spus noua pasul tau, inseamna ca tu simti mai bine decat parintii tai ca ceva nu e in regula. Nu pierde timpul si cere ajutor psihologului scolii, poate chiar si medicului scolii.

Subscriu la cele de mai sus. Rezolva problema pana nu se agraveaza. Si invata sa iti stabilesti prioritatile. Scoala intai, apoi treaba in casa, cand o iei usor , treptat.

Buna. Te cred ca esti obosita (in mare parte, esti asa datorita programului de somn), dar mai cred si ca plecarea parintilor tai iti apasa sufletul. Apeleaza la prieteni, la rude, la un preot, la un mentor care sa-ti acorde orele necesare de consiliere si sprijin.

Oboseala cronica este foarte periculoasa.Consulta medicul de familie el te poate indruma la un specialist dar,cred ca este nevoie si de un set de analize pe care in mod sigur ti le va recomanda. Recomandarile dupa ureche sunt inutile ,si uneori chiar periculoase.

Spuneti-mi despre complicatiile otitei externe si cum ne dam seama ca ceva nu e ok desi suntem sub tratament. Va rog mult de tot sa-mi raspundeti deoarece fiul meu are dureri la ambele urechi, uneori insuportabile. Mentionez ca a facut febra 39.2. Mulrumesc mult.

specialistul ce a spus?

Nu amanati sa cereti sfatul altui specialist si sa schimbati tratamentul. Intuitia dvs de mama functioneaza mai bine decat orice. Daca banuiti ca nu e in regula, e clar ca nu e in regula. Din nou, nu amanati!

Conform cu ce zice nutriţionistul Jack Challem: http://wp.me/p48646-14U

"Cauza fundamentală a infecţiei urechii, este alergia care provoacă retenţia fluidului în ureche, creând un teritoriu foarte propice pentru înmulţirea bacteriilor. Cei mai obişnuiţi alergeni pentru copiii mici sunt laptele şi grâul."

Mesaj:
Am o viata tare complicata si sincer nu stiu cum sa ies dintr un impas foarte mare de accea apelez la ajutorul vostru.Am un baietel dintr o relatie anterioara si de curand mama lui mi a zis ca vrea sa ia custodia copilului.Culmea, in aceasi perioada am cunoscut o fata cu 7 ani mai mare decat mine in urma cu 3 luni.respectiva are o relatie cu o persoana care este plecata pe mare timp de 5 luni.la inceput a fost totul o gluma totul a fost o joaca pentru noi.pana de curand cand ne am dat seama ca ne am atasat unul de celalat.Respectiva tot imi zice ca ar vrea sa fie cu mine doar ca nu poate renunta la cel plecat pentru ca nu stie cum va reactiona( cred ca ii este frica putin de el).nu stiu cum sa abordez aceasta situatie.m am atasat foarte mult de ea si parca nu as vrea sa renunt asa usor pentru ca simt ca pot avea un viitor cu ea.mi ar fi de mare ajutor o idee, un sfat. va multumesc anticipat.

doar impreuna stabiliti daca mergeti sau nu impreuna. Luati impreuna hotararea!

Atata timp cat ea nu renunta la ”el ”nu vei putea avea un viitor linistit cu ea…Luati masuri in a clarifica situatia acum numai tarziu cand ”el”se va intoarce si este riscul sa suferiti mai tare,ea stand cu el si-apoi…de la-nceput….si tot asa de-o sa” va-nbolnaviti” intr-o relatie” bolnava”…

Eu inteleg ca va aflati in plin divort, daca mama copilului doreste custodia. Daca e asa, din felul detasat in care descrieti situatia, nu va prea leaga mare lucru de ei, sunteti aproape liber sa va refaceti viata si chiar va doriti acest lucru. Doar ca, daca tot vreti sa v-o refaceti, faceti-o cu cap. Planificati relatia, obtineti acordul iubitei, stabiliti ce va face cu barbatul care isi imagineaza ca iubita il asteapta acasa… Intelegeti? Asumati-va alegerile pana la capat, cu responsabilitate. Doar va doriti un viitor impreuna.

Mesaj:
buna ziua! sunt inna, am 14 ani, sunt zodia pesti, si de la un timp sunt foarte-foarte indragostita de un baiat putin mai mic decat mine,2 ani, si de la un timp sunt foarte nelinistita( nu pt ca este mai mic), ci pentru ca suntem foarte apropiati, dar nu avem curaj sa vorbim despre asta. incerc sa ma linistesc sa fiu pozitiva dar nu pot. ce ar trebui sa fac? multumesc anticipat

incearca in continuare sa fii cum stii ca ar fi bine sa fii. Succes!

inna e virsta cind "fluturasii" isi cam fac de cap. Te sfatuiesc sa iti iei "un plici si sa tii fluturasii din friu…. nu de alta dar dind friu liber "fluturasilor" vei trece inevitabil la alt nivel al relatiei tale

Fa-ti curaj, vorbeste despre asta. Cu el, sau cu o prietena. Sau cu noi. E o etapa in viata ta pe care ti-o vei aminti cu placere. Suferinta e temporara, intr-o zi va trece, va veni alta, si tooot asa. Toti trecem prin asa ceva. Face parte din NORMALITATE, si e necesara pentru a ne forma ca oameni integri.

Inna, la 12 ani baietii sunt inca copii. Fetele se maturizeaza oricum mult mai repede decat baietii, deci e posibil sa va doriti lucruri diferite. Ia-o incetisor, rezuma-te la ce e normal pentru varsta lui, si intreaba-l daca are sa-ti spuna ceva. Nu ii cere sa-ti spuna imediat, lasa-i timp, eventual spune-i asta la despartire, inainte sa va intoarceti fiecare acasa. Daca va dori sa te ceara in prietenie, o va face. Daca nu, nu poti forta o relatie fara consecinte, si asta la nicio varsta. Succes!

Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Mihai sant din Bucuresti ,in etate de 66 de ani -am fost – in fapt -intr-o relatie cu o persoana de 47 de ani -timp de 25 ani .Din aceasta relatie a rezultat un copil minor de 9 ani.In prezent de un an sant pensionar din anul 2013 o pensie ridicola de 5,6 milioane lei.,Peroana cu care am convietuit are servici cu o retribuitie de cca 500 euro.Deci probleme de ordin pecuniar -nu au fost .Eu am fost cel care ma simteam pus la remorca ei -datorita aportului meu lunar.-vizand contributia ptr necesitatile si cresteri copilului.As mentiona faptul ca de la varsta de 1 an -liber consimtit am acceptat stastutul de bona -degrevand-o pe mama copilului de alte activitati casnice precum menajul ptr a-si putea exercita obligatiile care le inpune activitatea profesionala intr-o firma privata.Pot afirma ca pe parcursul celor 25 ani petrecuti langaama copilului nu am avut vreodata motive de a suspecta vreo relatie a acestuia in afara cadrului ce inpune convietuirea – practic nu a lipsit ,nu a intarziat dupa terminarea programului de servici.Efectiv era o relatie comoda fara a ridica probleme.Totusi problemele au venit din alta directie -Deci copilul elev in clasa 2 -dupa cursurile scolare frecventa si suportul after-scholl unde -cum ar fi fost firesc era sa fie cu temele perfect efectuate cu un cadru specializat.Sotia facea zilnic verificari asupra tematici predate in scoala precum si a moduli cum se rezolva problemele la after. Acum apreciez abnegatia si devotamentul de care a dat dovada -efectiv dupa sosirea la domiciliu la orele 18,30 se ocupa de temele copilului( verificari refacere ) in marea majoritate erau gresite -?( desi erau cordonate de invatatorii de la after , dar find multi copii in grupa nu reauseau sa acopere cerintele. Acest aspect a avut asupra sotiei un un efect nefast -generandu-i stari de maxima nervozitate -dint-o tipa calina a devenit < irascibila chiar colerica. In acest context au aparut stari conflictuale aproae zilnice si de multe ori in fata copilului.-? Acum copilul
este in vacanta la bunica lui asa ca gandeam ca relatia va fi mai relaxata -dar e pare ca starile ei si ale mele si-au pus amprenta asupra cuplului.Nu am mpolestat-o niciodata , dar am agresat-o verbal si dupa fiece episod doream plecarea ei din casa desi in prezent apartamentul in -drept apartine de 14 ani sotiei -facan un act de vanzare cumparare cu clauze de intretinere ,cu habitaclu viager.TIN SA MENTIONEZ CA SI_A ACHITA TOATE OBLIGATILE CARE DERIVA DIN ACEST CONTRACT -Deci la fiece conflict doream plecarea ei Acest aspect sa materializat practic in data de 01 august ac- cand dupa o cearta fara suport real generata de mine -ma intrebat daca vreau sa plece -? Raspunsul find afirmativ -si-a luat cateva lucrusoare si a plecat din domiciliu.
la sora ei mai mare are (51 ani ) cu o situatie materiala deosebita.,-relatandui acesteia < calvarul prin care trece e cativa ani> Cu un sentiment de jena i-mi asum in totalitate culpabilitatea faptelor mele -si cu o mare unda de regret va relatez faptul ca sa hotarat de catre familia ei -desparirea -in fapt a cuplului-.Acest lucru ma marcat fantastic De 12 zile simt un imens gol in suflet ,am cred reactivat o veche anxietate care la timpul respectin in urma cu vreo 5 ani am depasito doar cu ajutorul ei fara dependenta medicamentatie alopata ( ZANAX) Fenomenele sant cidate -nu pot dormi noaptea,cand reusesc si ma col dimineata lipsa ei din casa i-mi creaza stari de teama.Acum find canicula stau in casa cu AC pornit ptr asigurarea unui climat de depasire a fenomenuui de disconfort.As mentiona faptul ca sora ei are un mare ascendent asupra ei asa ca depinzand si pecuniar de ea ( activeaza in cadrul firmei surorii) -asculta ad-literam de acerasta. Ieri a venit la mine sa-si mai ea o parte din lucruri si am incercat sa comuunic cu ea dar discutia a fost monopolizata e sora ei .Am observat faptul ca la revedera cu mine dupa 12 zile acesta era marcata de revedre -in sensul ca avea lacrimi in ochhi si-i tremura barbia.Si-a luat o parte din lucrri si urma sa vina astazi (13,05 ac) cu sora ei sa -si mai reupereze din lucruri) Mentionez ca nu dorea decat lucrurile pwersonale dar desi promisesem in principu ca poate veni =a intervenit alceva si nu am acceptat so las sa vina in casa desi are asupra ei cheile de acces la apartament. Va rog din suflet -avand in vedere cauzuistica d-voastra in probleme -similare -sa-mi sugerati cum pot depasi acesta stare de spirit care ma cuprins -ptr a nu recurge la acte suicidale -de care nevazind o alta iesire din inpas ,gandesc ca acesta < evadare voi depasi >.-Am incercat o contactare cu ea -i-am trimis un e-mail dar fara raspuns.
Va multumesc pentru consiliere , astept raspunsul d-vostra. Cu stima va doresc maxima sanatate

Sugestia mea este sa va faceti de urgenta o programare la un cabinet de psihologie si impreuna cu un psihoterapeut sa incercati sa va reechilibrati sufleteste si sa acceptati realitatea in care sunteti.

dar sunati-o la telefon, insistati, cereti-i iertare, ceva de genul: nu meritai tratata asa, eu sunt un . . . . ma port si eu cateodata ca un ticalos. dar asta-s eu. tu meriti tot respectul la valoarea ta, calitatile tale meritai tratata altfel, ca o doamna distinsa, etc. nu ma parasi! te rog intoarce-te! etc! / vedeti reactia dumneaei! apoi, ori bucuria impacarii, ori resemnarea! / iertati-ma ca va spun, dar ati fost foarte brutal cand ati dat-o afara din casa. atunci ati fost brutal si cu dv insiva,pt ca ati dat-o afara din viata dv. eu m-as intoarce, numai daca-mi vad sotzul cum se caieste

Din ceea ce relatati, problema dv pare sa fie una din trecut, care s-a reactivat acum. Dupa cum ati expus problema, nu faceti decat sa va plangeti de mila, dar intrebarea care se pune este din ce motiv? In nici un caz nu pare ca regretati lipsa ei ci doar unele aspecte din convietuirea cu ea. Ati vrut sa plece, relatiile dintre dv nu mai erau nici macar unele cordiale. "Eu am fost cel care ma simteam pus la remorca ei -datorita aportului meu lunar.-vizand contributia ptr necesitatile si cresteri copilului." Va simteati pus la remorca ei? Cum adica? Acel copil este si al dv, din cate inteleg, aparte de faptul ca nu aveati un venit nici pe departe decent si sotia trebuia sa aduca banii in casa, inteleg ca va simteati si cumva lezat….Dupa o zi intreaga de munca venea acasa si facea teme cu copilul, probabil apucand-o si noaptea, apoi, cu celelalte treburi casnice…. Aceasta "stare de spirit care v-a cuprins", asa cum am spus, are de-a face din ceea ce ati relatat, cu rani vechi care nu au legatura cu sotia dv, drept pt care, daca nu reusiti sa va gestionati aceasta stare, apelati la un specialist, insa nu va furati singur caciula, in sensul ca aveti impresia ca o regretati cu adevarat. Un om care iubeste cu adevarat, are cu totul si cu totul o alta atitudine in fata persoanei iubite. Poate ca este timpul ca drumurile voastre sa se desparta. Vorbiti de un impas, care e cu adevarat impasul care credeti ca va poate duce catre un act suicidal? Credeti cumva ca asta ar rezolva vreo problema? In loc sa va ganditi la asta, cum ar fi sa va ganditi la ceea ce ati putea face s-o recastigati, daca tot va doriti asta?

E tarziu acum sa reparati peste noapte un conflict vechi de ani de zile. Ideal ar fi fost sa apelati DE LA INCEPUT la un terapeut. Acum, aveti aceeasi solutie, insa fara sa va asteptati la miracole. Tot ce aveti de facut e sa va ingrijiti sanatatea, si sa invatati sa relationati corespunzator, lucrand asupra Dvs impreuna cu un psihoterapeut bine pregatit.

Ne-ati aplicat si noua acelasi tratament ca si sotiei: ne amenintati. Pe noi ca va veti sinucide, pe dansa ca o dati afara din casa. Dumneavoastra nu sunteti un sinucigas, ati luptat prea mult toata viata, ca totul sa fie bine. Chiar si acum va doriti sa reparati raul facut. Daca v-ati fi pierdut speranta, nu ne-ati mai fi scris. Solutii la impasul dvs sunt, dar presupun o transformare radicala a atitudinii dvs. Inca o iubiti, inca va iubeste, va leaga un copil, atatia ani impreuna. Ce ziceti? Va incumetati sa va schimbati in omul pe care il merita aceasta femeie? Discutati cu dumneaei, stabiliti ce anume trebuie sa faceti, puneti-va un termen limita, luptati din greu sa atingeti tintele stabilite, iar daca nu reusiti, asumati-va esecul si mergeti mai departe, civilizat si pastrand o relatie cu familia. Se poate. Mergeti la preot daca nu vreti terapie. Singurul motiv pentru care va recomand aceasta este ca acolo sunteti obligat sa scoateti la iveala abuzurile si greselile pe care le-ati facut si sa va caiti sincer pentru ele. Acesta este primul si cel mai important pas, dar nu e suficient. Un plan de redresare, urmat cu consecventa, e imperios necesar.

Mesaj:
buna ziua
am si eu o problema cu prietenulu meu…refuza sa facem sex ajung cateodata sa ma rog de el mereu aceeasi scuza ca e obosit…ajungem sa ne certasm foarte rau,c pot face

Nu este neobisnuit ca in relatiile lungi dorinta sexuala sa aiba de suferit. Pentru a intretine dorinta este necesara o oarecare distantare pentru a putea fi vazuti de celalalt.

Gandeste te de ce te pedepsesti, ce ai cu tine de nu ti dai voie sa faci asta? Poate sa fie o vina sau un mesaj ca n-ar trebui s-o faci cu el. In tine e raspunsul.

poate se intampla ceva foarte intim cu el si ii este rusine sa comunice acel lucru… caz in care poate ar fi bine sa consulte un specialist

E vorba de o dereglare energetica, caz in care simptomul "regulat" este "nu pune mina pe mine" (adica, nici macar atingerea pe corpul lui nu o poate suporta). Aveti descriere si raspuns in cartea Barbarei Ann Brennan "Miini de lumina" (sau cam asa ceva – e vorba de prima parte a celor 2 volume, aparute si in traducere romana). E ceva mai complex, dar se rezolva in 3 sedinte. Nu aminati – desigur, asta doar in caz ca nu este vorba de aparitia unei terte persoane in relatie….

Trebuie sa aveti o discutie deschisa si sincera , incurajeaza-l, arata-i ca il intelegi .

Motivul ar trebui descoperit de tine, prin COMUNICARE DESCHISA. Daca el refuza comunicarea… nu e "prietenul meu", ci un individ oarecare, de care tu te agati cu disperare.

…sau poate ca il "oboseste" altcineva… la asta te-ai gindit???

@Viorel Mocanu – de aceea e bine sa se discute DESCHIS…

"ajungem sa ne certasm foarte rau" – mare dreptate ai Invingem Stresul Impreuna – ei nu DISCUTA – ei se cearta… o fi de la oboseala? ca de la "sex" nu are cum

Chiar daca l-ar intreba, cel mai probabil nu va primi un raspuns sincer, in cazul in care exista alta persoana.

@Camy Kamy – va primi un raspuns, sincer sau nu. Iar daca verbal va fi o minciuna, non-verbal va fi sincer. E nevoie de INTREBARI pentru a putea primi raspunsuri, si raspunsurile non-verbale vin impreuna cu cele verbale. Comportamentul, gesturile, tonul vocii rareori te mint. Doar actorii profesionisti pot face asta, dar numai pe termen scurt, cat timp joaca un rol. Insa o persoana obisnuita va obosi curand, sau va juca "rolul" destul de transparent.

Gandeste-te daca e singura relatie pe care o refuza in ce te priveste. Celelalte activitati le faceti impreuna, fara probleme, sau e tot absent, dintr-un motiv sau altul? Daca sunt mai multe situatii de acest gen, e clar ca relatia e in cumpana. Daca nu, si stati bine in rest, e posibil sa fie o problema fiziologica, pe care nu o va rezolva decat daca doreste si el.

Mesaj:
Salut,sunt o adolescenta de 17 ani si intotdeauna eram activa si plina de viata. De la 14 ani imi visam sa devin jurnalista,chiar daca parintii pina acum nu vor sa accepte ideea asta. Intre timp, am inceput cu blogul,apoi treptat, am inceput sa scriu pentru cateva portaluri de stiri. Recent am iesit dintr-o relatie care a durat 3 luni. Iubitul meu e mai mare cu 6 ani,dar totusi, virsta a fost o problema. In ultimul timp am inceput sa fiu intr-o stare depresiva profunda, iar daca de obicei discutam cu prietenii mei despre tot ce mi se intampla, acum nu mai pot discuta cu nimeni. Evenimentele din ultimul timp, despartirea cu iubitul, lipsa de comunicare cu familia si cu prietenii m-au influentat foarte mult. Daca incerc sa vorbesc cu cineva sau sa fac ceva ca sa ies din starea asta, totul se intoarce la chestiile astea depresive, toti au viata lor, sunt fericiti, se indragostesc, isi petrec timpul frumos, iata de ce nu pot comunica cu absolut nimeni, pentru ca n-as parea decat
o pisaloaga care se plange. Din cauza ca tin in mine toate astea, simt ca treptat, totul e mai rau. Mi-e greu pur si simplu sa revin la starea in care am fost, sa mai fiu asa activa cum eram mai demult, simt ca ceva ma stopeaza. Ce ar trebui sa fac? Sper sa ma ajutati.

gaseste si stai de vorba cu un psiholog/psihoterapeut. Probabil ca ai multe pe suflet pe care inca nu le-ai descarcat asa cum trebuie, lucruri care este posibil sa te afecteze mai puternic din cauza firii tale. Succes!

N-ai parea” decat o pisaloaga care se plange”,ai parea ca o persoana care trece printr-un moment mai delicat,fragil din viata ….toti avem astfel de momente,altii le mascheaza atat de tare incat devin ceea ce nu sunt,tu fi ceea ce esti..Elibereaza-te de tot ceea ce te framanta,ce-i negativ,gandeste pozitiv..esti tanara,desteapta si nu meriti ca o relatie,orice-i negativ sa te doboare,sunt lectii care ne-nvata multe…Sfatul Domnului Botezat este necesar sa-l iei in considerare,mergi la un psiholog/psihoterapeut care sa te ajute in eliberarea,descarcarea a tot ceea ce te framanta….

Traieste-ti viata ta nu cea a parintilor,daca tu-ti doresti sa fi jurnalista urmeaza-ti dorinta,visul nu lasa pe nimeni,nici macar parintii sa-ti distruga visele…ei cu visele,dorintele lor iar tu cu ale tale…Succes!!!

RASPUNS: "va multumesc mult de sfaturi, o zi buna "

Doar un psihoterapeut te poate ajuta. Un amic rareori va avea rabdare sa te asculte, cat despre competenta de a te ajuta, aceasta necesita ani de studii…

Draga mea, fiind inca eleva, ai acces gratuit la aceste servicii de consiliere psihologica. Asa ca nu pierde aceasta oportunitate si programeaza-te la psihologul scolii. Cu siguranta ca are si competenta in consiliere vocationala. Vei putea discuta si despre visul tau, si despre pasii pe care trebuie sa-i faci pentru a ti-l implini, iar in urma acestei discutii vei putea lua o hotarare de care sa nu-ti para rau, indiferent ca vei decide sa renunti la acest vis sau ca vei decide sa-l implementezi. Apoi, vei avea sansa sa-ti rezolvi si problemele personale, fara sa ai senzatia ca esti pisaloaga sau ca te plangi.

”… studii” si experienta,scoala vietii pe care nu doar un psihoterapeut o are……chiar si un amic ,de-i un amic adevarat,va avea rabdarea de a te asculta, insa ptr.aplicarea unor tehnici de eliberare a tot ceea ce te framanta un psihoterapeut bun te poate ajuta…Pe mine m-a ajutat enorm sportul,exercitiile de respiratie si dansul(gaseste si citeste cartea”INTUITIA FEMININA”…te poate ajuta )…

Draga mea,adolescenta este o perioada din viata minunata si in acelasi timp dificila.A discuta cu prietenii starile tale nu ajuta intotdeauna din pacate.De multe ori situatia se complica si mai mult.O discutie cu psihologul scolii s ar putea sa te ajute mult mai mult decat discutiile cu prietenii.Curaj!

Draga mea, solutia e simpla: ridica-ti vibratia. Poti face asta sub terapie, inainte sa te afunzi mai rau, sau poti cauta pe net sa vezi ce inseamna.

Mesaj:
buna ziua am un baiat in varsta de 14ani de la 7ani a fost diagnosticat cu crize psihomotorii urmeaza tratamentul si acum mergem la 6 luni la tg mures din punct de vedere medica eggul iese din ce in ce mai bine problema este cea de comportament nu ne mai putem intelege poate sunt prea grijulie cu el intotdeauna pt a face ceva trebuie sa ii spun de 10 ori si tot comenteaza tipa la mine incercam ca si parinti sa ii explicam nu asa se procedeaza ii ascultam si lui problemele dar nu stiu ce sa fac sa nu mai tipe ajutatima va rog

Ma intreb daca este posibil ca maniera dvs. grijulie sa fie perceputa ca presiune de catre copil. Daca identificati posibilitatea asta poate ar fi util sa comunicati diferit.

Incercati sa vedeti la ce anume riposteaza , ce il enerveaza , faptul ca trebuie sa faca ceva sau felul , tonul pe care ii spuneti .Poate este doar un pui de lene pe acolo , apoi este si varsta conflictelor cu el insusi , aratati-i ca il iubiti , ca aveti incredere in el .Incercati sa-l rugati sa va ajute la o treaba prin casa , dar doar daca si el vrea, vorbiti calm cu el , intrebati-l despre scoala , prieteni . Si incercati sa nu-l sufocati , este la varsta la care,,el stie cel mai bine" ,,, parintii nu inteleg". Atentie.

Ati identificat problema corect: "poate sunt prea grijulie". De fapt, sunteti o mama cu comportament supraprotector, si e tipic adolescentilor sa se revolte. Daca ar face mereu ceea ce ii spuneti, la 14 ani, ar fi deja extrem de grav. Lasati-l sa se exprime, sa fie el insusi, si INCETATI sa il presati… El trebuie sa TRAIASCA, SA EXPERIMENTEZE, sa fie viu. Altfel, il transformati intr-un fel de robotel inadaptat, dar ascultator….

E foarte bine ca sunteti o mama grijulie, dar asta nu trebuie sa-i aratati, mai ales cand este vorba despre probleme cotidiene. Baiatul este la varsta la care trebuie sa-l supravegheati de departe, astfel incat el sa nu perceapa aceasta supraveghere, astfel incat sa aiba ideea de autonomie si propriul control. In acest fel, "de departe", nici grija dumneavoastra nu va fi perceputa ca intruziva. Apoi, faptul ca ii spuneti de 10 ori ceva ca sa faca, inseamna insistenta, presiune, lipsa controlului, dezinteres fata de parerile lui (referitoare la sarcina impusa). O solutie de a va atinge scopul, atunci cand ii cereti sa implineasca o sarcina anume, ar fi sa-i dati sa aleaga dintre doua sarcini pe cea pe care vrea sa o indeplineasca. Bine ar fi si sa-i precizati arcul de timp pe care il are la dispozitie pentru realizarea sarcinii. De exemplu: vrei sa duci gunoiul acum sau vrei sa-ti faci ordine in dulap imediat dupa ce mananci? Aceasta alegere nu lasa locul unui refuz si nici unei amanari. Faptul ca ii spuneti de 10 ori sa faca ceva si el nu executa, dar nici nu riposteaza, poate fi dintr-o agresivitate pasiva. Cu siguranta nu vreti sa i-o cultivati, dar cu insistenta dumneavoastra, spre asa ceva se indreapta. Sub nici o forma nu trebuie sa-l privati de sarcini pe motiv sa reduceti presiunea; doar trebuie sa aveti in vedere cum va exprimati cand ii plasati atributiile. Faptul de a-i da sa aleaga inseamna recunoasterea implicita a libertatii lui, a respectului dumneavoastra fata de individualitatea lui. Va doresc mult succes!

Dacă aţi detalia puţin ce înseamnă "crize psihomotorii" ! Crize convulsive, hiperkinezie ? În orice caz, copiii cu probleme de neurodezvoltare îşi pot îmbunătăţi starea prin mai multe căi, iar unele pot fi mult mai eficiente (fiindcă uneori elimină cauza reală) şi nu au efecte secundare. Citiţi de exemplu această listă http://wp.me/p48646-2KO , sau mai pe scurt aici http://wp.me/p48646-10Q

artrebui sa mergeti cu copilul la un psiholog specializat in tulburari comportamentale, deoarece nu numai copilul trebuie sa isis schimbe comportamentul, dar si dvs ca parinti.

Mesaj:
A-si dori sa stiu ce imi puteti spune de profilul psihologic al unui adult caruia ii plac desenele animate. Multumesc frumos.

nu putem sa va spunem prea multe pt ca nu este un criteriu de diagnostic. Ce ar putea insemna? Poate este o dorinta de satisfacere a copilului din interior/imaginatiei/creativitatii/fanteziei/etc. Daca va ganditi ca unui adult nu trebuie sa ii placa desenele animate, va inselati.

Depinde ce altceva mai face, doar faptul ca se uita la desene nu semnifica nimic. Din contra,vizionarea de desene animate are si un substrat terapeutic, este antistres. Nu este suficient pentru a fi consderata o persoana imatura, ca eu cred ca la asta va ganditi.

Fie o copilarie traita tardiv (din diverse motive), fie o parte artistica, imaginativa, mai accentuata. Daca va pune pe ganduri, inseamna ca este o problema pentru dvs, si asta conteaza cel mai mult.

"unui adult caruia ii plac desenele animate"…. Desenele animate sint cumva pentru "adulti" –

Sunt momente in care copilul din noi simte nevoia sa fie hranit cu diverse continuturi, in cazul nostru cu desene animate, ceea ce nu reprezinta o problema psihologica. La fel de bine putem sa ne intrebam ce se intampla cu adultii carora nu le plac desenele?

sau ne putem intreba despre profilul batranilor care se uita la filme erotice (cel putin)

V-as putea spune mult mai multe despre profilul altui adult care e intolerant cu programele TV la care se uita altii… care judeca, si doreste SA SCHIMBE obiceiul altcuiva, sau sa il critice… Daca sunteti interesat/a, va stau la dispozitie cu informatii gratuite, pe mail sau pe Facebook.